Elena E.

23 02 2014

Buna ziua! Numele meu (cel putin cel pe care il aleg aici) este Elena. Este atat de greu, nici macar nu stiu cum sa incep. Imi doresc sa fie totul un vis urat, sa ma trezesc si sa fiu doar un copil obisnuit, fara probleme, fara griji. Din pacate nu mai sunt de mult asa. Povestea mea incepe acum 23 de ani. M-am nascut intr-o familie in care am fost dorita, am primit toata dragostea de care are nevoie orice copil. Am primit gija, respect, afectiune, sprijin. Dar cum sunt 2 lucruri pe care familia nu poate sa ti le ofere ( sanatatea si norocul), am ajuns sa fiu cum sunt acum( in urma cu doar cateva zile eram cu cutitul pus pe vene). O imagine trista. Cum am ajuns aici? Pe la 14 ani am cunoscut un baiat de care m-am indragostit nebuneste. Din pacate am iubit doar eu. Timpul a lasat amprente adanci, pentru ca el a sfarsit prin a viola o fata, a face inchisoare. Au urmat ani in care m-a cautat. Chiar pana acum cateva saptamani o facea. Dupa episodul acesta, am iubit iar. De data aceasta la 17 ani. Tinerete, off ce vremuri. Cum s-a terminat? Mai tragic. Prietena mea cea mai buna s-a culcat cu el. Trebuie sa specific faptul ca niciodata nu am fost tocmai fata pentru care baieti alergau. Eram putin grasuta, lucru de care am fost complexata mereu. Sau mai bine spus eram tinta glumelor tuturor colegilor. Cred ca mereu am fost frustrata de lucrul acesta. Numai cine a fost gras/a si a trecut prin jigniri sau glume proaste poate sa inteleaga tot ce spun acum. O sa deviez putin si o sa spun ca acum cand sunt slaba, nu sunt nici macar cu putin mai fericita, din contra chiar mai rau. Ce ironie, trist adevar. Ca sa revin, pe la 19 ani am cunoscut un alt baiat. Imi placea sa ii spun „Minunea mea”. Intradevar asa l-am privit. A fost primul din toate punctele de vedere. Off Doamne, ce frumos a fost. A durat aproape 4 ani. Am facut tot ce a fost omeneste posibil. O sa detaliez putin, poate asa veti intelege ce fel de persoana am fost. Noi am locuit impreuna cu parintii mei, am inceput in situati grele. Eu nu aveam servici, nici el. Erau zile in care eu nu mancat mai nimic, doar ca sa aibe el ce sa manance. Incet, incet lucrurile s-au aranjat. Am terminat facultatea, mi-am gasit un loc de munca, la fel si el. Eu insa, continuam sa pun binele lui pe primul loc. Mergeam la munca cu o singura sticla cu apa, pe care o umpleam in fiecare zi, sa nu cheltui bani, nu mancam nimic la servici. Tot ce aveam ii dadeam lui. Pana si carnea din ciorba o marunteam ca sa poata sa manance mai uosr, avand probleme cu dintii. Sigur veti spune, „ce proasta”. Nu, este vorba despre o dragoste infinita. Sau era vorba. Cum nici o stare nu este permanenta, la un moment dat, s-a racit. Nu mai vorbeam ca inainte, tot timpul suparati. Am dat vina pe mine, am incercat in fel si chip un an de zile sa refac totul. M-am chinuit. Trebuia sa ma prefac in fata prietenilor, in fata parintilor, la servici. Noaptea plangeam, ziua incercam sa rad. Si cat am rugat, cat am implorat sa gasim o solutie. Cat am iubit, cate vise. Imi doream o familie, o casuta. Nimic mai mult. La sfarsit am primit ca raspuns, inainte sa plece ” nu am cunoscut pe nimeni sa faca atat de multe lucruri pentru mine, pe nimeni care sa ma iubeasca la fel ca tine, esti prea buna”. Am fost devastata. Am murit. Nu mai stiam ce este cu mine. Peste tot vedeam doar amintirile noastrea. Aveam atacuri de panica. Nu puteam sa mai respir. Au fos momente grele. Pentru ca eu rabdasem. La inceput mama lui se purta mai rau cu mine. Eu am tacut, am trecut peste. Am tinut in mine totul, asa cum si in anul ce a trecut am tinut in mine. Nu stiu cat de bine pot sa explic cat am putut sa iubesc. Mult prea mult. A fost inuman ce mi-am facut. Iar apoi am primit numai ” Eu nu am avut nevoie de o femeie care sa calce si sa imi spele, daca vroiam angajam una” sau ” Te-am inselat din vina ta, intr-un moment de rabufnire, aveam cheia de la apartamentul ei doar sa ma odihnesc”. Pe scurt, totul s-a incheiat pe 30 Septembrie. In 2010 pe 30 Martie incepuse totul. Anul acesta am cunoscut un alt baiat. Nu planuiam sa am nimic serios, vroiam doar o gura de aer. Destinul a facut ca el sa imi distruga viata, sau ce a mai ramas din ea. Nu stiu in ce moment i-am povestit toata viata mea, eram atat de fragila in momentul acela. A stiut tot despre mine. A fost a doua persoana din viata mea fizic vorbind dar si sufleteste. In aproape 2 luni, am fost numita curva, inapta mintal, nenorocita, gunoi. Pentru ca am promis ca renunt la fumat (lucru pe care il fac de aproape 7 ani) si nu am putut. Omul acesta, m-a jignit cum nu a facut-o nimeni altcineva. De ce am acceptat? Pentru ca am crezut ca merit. O imagine trista este cand i-am dus ceva de mancare pentru ca nu se simtea bine. A aruncat tot la gunoi. De ce? Pentru ca grija mea a fost comparata cu prostia. Incredibil de proasta, au fost cuvintele mai exact. Pentru ca nu ii placea acea mancare, pentru ca nu ii placea mila. Am renuntat, m-am intors. De cateva ori. Imaginile sunt triste de zugravit aici. Imbranceli, jigniri si restul. Desi in toate lucrurile rele, motivul pentru care m-am intors mereu a fost ca, au fost zile in care imi doream o familie cu el. Se purta extraordinar, ma linistea, ma asculta, ma sprijinea. Dar toate lucrurile acestea nu pot schimba nimic in fata unui lucru atat de rau ca ” esti o javra nenorocita, sper sa iti distrugi viata, o sa iti distrug familia”. In sfarsit totul s-a terminat. Cum? El s-a razbunat asa cum a vrut. Le-a spus parintilor ca sunt inapta, ca fumez. A destramat tot. Mai mult decat atat. Intr-o seara, cand faceam dragoste, ( imi cer scuze pentru expresie), si-a dar drumul in mine, fara ca eu sa stiu sau sa fiu de acord. Urmeaza sa fac un test peste 14 zile sa vad cum o sa fie viata mea. M-a nenorocit. Cum poate spune ca ma iubeste, cum poate sa faca lucruri frumoase pentru mine, iar apoi sa arunce cuvinte atat de grele? Mi-a spus ca nu poate sa ma ierte. Parintii mei sunt devastati, prietenii mei nu ma inteleg, eu tin tot in mine. Si nu mai vad o solutie. Cum sa le spun de un copil, daca o sa fie? Cum o sa fie viata mea. I-am spus ” bucura-te nu mai am nimic”. Iar el mi-a spus ca ultima speranta este sa se fi intamplat o minune in seara aceea. Tot ce simt acum cand ma gandesc la el este frica. Eu nu mai am nimic. Nu mai simt nimic. Ma simt rusinata de tot. Am scris aici, in speranta ca ma asculta cineva, ca ma intelege cineva. Dar nu mai vad nici o solutie:(. Va multumesc pentr ca imi cititi randurile. Va rog ajutati-ma.

–––––––––-
Imi cer scuze pentru greselile gramaticale. De obicei reusesc sa ma exprim mult mai bine, din pacate starea mea psihica este la pamant. Va multumesc pentru ce faceti si pentru ca existati si sper sa ma primiti si pe mine in grupul vostru.


Acțiuni

informatie

89 responses

23 02 2014
Adrian

Draga Elena,

In primul rand, bine ai venit aici!

Nu stiu cat timp a trecut de la „eveniment”, respectiv de la contactul sexual neprotejat, insa exista asa-numita „pilula de a doua zi”. O gasesti la farmacie, insa trebuie administrata in maximum 72 de ore de la actul sexual neprotejat, deci in maximum 3 zile.

Eu personal nu cred ca avortul este o optiune, intrucat contravine flagrant optiunilor mele religioase.

Dar, in ultima instanta, cred ca, daca, sa zicem, a trecut mai mult timp si nu mai poti lua pilula de a doua zi, exista alte variante – de exemplu sa il incredintezi spre adoptie dupa ce se naste.

Nu trebuie sa te gandesti ca totul s-a terminat…

Nu se stie daca ai ramas sau nu insarcinata… Dupa cum probabil stii deja, poti ramane insarcinata doar intr-un anumit interval din luna. Spermatozoizii au si ei o perioada in care sunt activi, dupa care… pa! Deci, altfel spus, vazand si facand…

In zilele noastre exista suficiente servicii pentru a fi ajutata, chiar si daca ai fi ramas insarcinata. Exista, cum spuneam, posibilitatea adoptiei. Sau exista posibilitatea de a-l pastra, daca vei decide asta pe parcurs… Sunt ferm convins ca un lucru care a inceput ca o nebunie, ca un blestem, cum spui, poate sfarsi prin a deveni o binecuvantare! Dumnezeu poate face ca asta sa devina o binecuvantare!

Cu prietenie,

Adrian

23 02 2014
Elena

Iti multumesc Adrian, pentru incurajari. Sper sa pot sa gasesc rezolvarea de care am nevoie. Desi sincer nu o vad. In celelalte situatii din viata mea povestite aici, care este parerea ta? M-ar ajuta foarte mult sa cunosc cum sunt privite lucrurile din afara. Multumesc inca o data pentru tot ce faci, este intradevar un lucru enorm pentru persoanele care trec prin momente grele.

23 02 2014
Elena

Am reusit sa citesc in mare parte povestile celor de aici. Ma impresioneaza fiecare. Ma gandeam la ce ai spus tu. Intradevar avortul este un mare pacat. Eu cred in Dumnezeu. Vreau si imi doresc sa fac doar ce este mai bine. Dar mereu am incercat sa fac numai bine, si am ajuns aici. Nu sunt o persoana puternica, cum bine se observa. Chiar nu mai stiu ce sa fac. Ma gandesc cum o sa le spun parintilor? Ce o sa spuna cunoscutii? Rudele? Toate ma macina.. Si cand ma gandesc ca aveam totul. De ce nu am avut o familie, de ce a trebuit sa fiu inselata? De ce a trebuit sa acept jignirile unui om pe care sincer nu il inteleg. Acum imi spune ca a fost din disperare ca vrea sa fiu sotia lui, ca isi doreste o viata cu mine. Cum sa inteleg si sa accept ca cineva m-a facut curva, mi-a adresat atatea cuvinte grele, iar acum isi doreste o familie? Imi cer scuze pentru ca nu sunt coerenta. Dar am niste momente in care nu ma recunosc. Nu eram asa. Aveam vise, eram o persoana spun eu buna, atat cat se putea, cat stiam si eu, de ce am ajuns asa?

24 02 2014
Adrian

Draga Elena,

Cred ca si in celelalte privinte sau episoade despre care ai scris aici ai tu insati un raspuns. Un raspuns pe care, poate, uneori ti-e teama sa il accepti, de teama de a nu ramane singura…

Da-mi voie sa iti reconfirm ceea ce stii deja: nimic nu scuza violenta sau umilintele! Nimic nu le justifica, cu atat mai mult cu cat pretindem ca stam alaturi de oameni la care tinem si care ar trebui, la randul lor, sa tina la noi…

Nu iti pot raspunde la intrebarea „de ce nu ai avut o familie”, si nici la „de ce a trebuit sa fii inselata”. Unele lucruri se intampla, pur si simplu, fara o explicatie aparenta. Daca nu poti schimba trecutul, poti insa modifica in bine felul in care poate arata viitorul tau….

Pot presupune, de asemenea, ca nu ai intalnit, inca, persoana potrivita. In acelasi timp, pot sa iti spun ca a te lasa prinsa intr-o relatie nepotrivita, cum inteleg ca este (sau a fost?!) ultima, cea cu potentialul „tata”, nu face altceva decat sa te tina incorsetata intr-o situatie pe care e limpede ca nu ti-o doresti… A fi alaturi de o persoana nepotrivita, care nu te apreciaza, nu face decat sa te incurce, sa te impiedice sa il intalnesti pe acel „El” pe care poate il astepti. S-ar putea sa nu fie neaparat un Fat Frumos pe un cal alb, dar e musai sa fie un om care sa te respecte si care sa te iubeasca, nu unul care sa te loveasca, sa iti vorbeasca urat sau sa iti faca rau…

Cu prietenie,
Adrian

24 02 2014
Elena

Adrian, iti multumsc pentru ca ti-ai facut timp sa imi raspunzi. Stiu ca sunt atatea persoane care au nevoie mult mai mult de tine decat eu. Care trec prin momente tragice. Si trebuie ascultati. A-si dori sa te intreb daca se poate te rog frumos, candva cand ma voi stabiliza cu voia Bunului Dumnezeu, sa ma alatur acestui „ajutor” pe care il oferi oamenilor care au atata nevoie? Sa pot sa fac ceva concret, sa ajut asa cum faci si tu deja? Cred ca toata viata o sa iti multumesc si o sa le multumesc tuturor celor de aici pentru ca existati. Cred ca oamenii ti-au spus deja cat de important este ceea ce faci aici. Unul din visele mele intotdeauna a fost sa ajut oamenii. Sa fac parte din fundatii, orice, doar sa ajut. Dar din pacate, si cu mare rusine in suflet recunosc ca intotdeauna a fost vorba despre vestitul „nu am timp”. In ceea ce priveste relatia mea, azi s-a terminat. Am fost acuzata ca eu renunt la fericirea noastra, dar ai dreptate la acelasi gand am ajuns si eu. Nimic nu justifica umilinta si violentele. Nimic. Nu stiu ce o sa fac daca o sa ma un copil. Dar Bunul Dumnezeu, voi ( mai nou) sunteti cu mine! Si stiu ca trebuie sa am incredere ca undeva cumva o sa fie o rezolvare. Sper ca am luat decizia corecta ca am avut puterea sa renunt. Desi plangea si imi spunea ca viata lui este nimic fara mine, ca ma iubeste, ca a fost o prostie ce s-a intamplat si ca putem schimba. Inca o data ITI MULTUMESC DIN SUFLET si astept cu nerabdare raspnsul tau. O seara buna!

24 02 2014
Adrian

Draga Elena,

Posibilitatile sunt nenumarate! Frumusetea unei astfel de initiative este aceea ca poti interveni ORICAND, de oriunde, in discutiile care se poarta. Citesti o relatare cu care simti ca rezonezi sau, pur si simplu, simti ca respectivul ori respectiva are nevoie de o vorba buna? Scrii… daruind acele cuvinte frumoase, faci mai mult decat iti poti imagina…

Cat despre alte posibilitati de voluntariat, desigur, ele exista si le vom discuta, atunci cand te vei simti pregatita!

Orice efort, fie el cat de mic, orice cuvant frumos, fie el venit chiar si atunci cand tu insati ai avea nevoie de incurajari, orice initiativa este mai mult decat binevenita si poate ajuta mai mult decat vei sti vreodata!

Unul dintre lucrurile extraordinare pe care le-am vazut aici, de cand moderez acest site, este faptul ca oameni care au scris pentru a cere ajutorul s-au implicat ei insisi mai mult decat ar fi crezut vreodata, si au ajutat pe altii chiar si atunci cand ei insisi aveau nevoie de ajutor… Ajutandu-i pe altii, te ajuti si pe tine!

Esti binevenita in grupul nostru de suport, Elena!

Cu prietenie,
Adrian

24 02 2014
Elena

Iti multumesc din suflet Adrian, pentru raspunsul prompt. Sunt atat de emotionata incat lacrimile sunt deja in ochii mei. Din fericire de emotie, nu de durere. Pentru prima data de mult timp. Voi incerca sa ajut cat pot eu de mult, cu ce pot. Sigur ca atunci cand va fi momentul vom discuta despre voluntariat. O sa retin tot ce mi-ai spus si nu exista cuvinte sa iti multumesc pentru ca ma asculti si vorbesti cu mine in momente atat de gele. Dumnezeu sa iti daruiasca sanatate, fericire si numai zile frumoase.
Ma simt onorata sa fac parte din grupul vostru! O seara buna! Multumesc

25 02 2014
olivia252014

Buna Elena!!!!
Este grea situatia in care te afli tu…
Doar tu stii..cat iti este de greu.Spui ca nu esti o persoana puternica…desi sincer dupa parerea mea…esti o persoana foarte puternica…fara sa iti dai seama,esti foarte puternica.Ma bucur ca crezi in Dumnezeu.
Si ai nevoie sa crezi cu adevarat in El…pt ca doar El te poate ajuta cu adevarat….El intotdeauna lucreaza si te ajuta prin oameni…prin faptele lor..Ai sa vezi ca toate se vor rezolva,exact atunci cand te mai putin te vei astepta…si va rezolva problemele…exact asa cum nici nu ti-ai fi imaginat ca se poate….Esti o persoana sincera,buna la suflet,ajutatoare.Ma regasesc in tine,sincer esti o persoana de admirat.
Pt ca cred ca stii si tu,in ziua de azi sunt foarte multe persoane false,cu intentii rele.Si faptul ca tu esti o persoana adevarata,esti tu insati fara prefacaturi…este de apreciat Elena.
Ma bucur atat de mult cand vad ca exista persoane ca tine…
Iti este greu…stiu…dar ai sa vezi ca Dumnezeu te va ajuta…si vei reusi sa treci peste tot si toate…
Toate au rezolvare pana la urma…si daca ii ceri ajutorul..Dumnezeu te va ajuta…chiar daca iti este foarte greu…el stie si te intelege…si te va ajuta…cand mai putin te vei astepta.
Dumnezeu ne da suferinta…ca sa ne apropiem mai mult de el….sa ii cerem ajutorul…sa nu uitam de El…
Stiu Elena,ca tu vei reusi sa treci peste toate astea…vei reusi sa te ridici…
Mai vroiam sa iti spun ca sa nu te mai gandesti (orice s-ar intampla),la ce o sa se spuna despre tine,sau ce o sa spuna rudele,cunoscutii.
Indiferent de situatie,cred ca stii mai bine decat mine….oricum sau orice ai face,ai proceda…nu ar fi bine nicicum…toata lumea gaseste motive sa te judece…sa te critice…dar tu Elena…nu traiesti cu ei…nu ii lasa sa te vada doborata….arata-le ca lupti…si nu orice reuseste sa se ridice….dar tu vei reusi .
Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa iti arate calea corecta!!!!!!!!

25 02 2014
Stef

Elena,
Exista teste care se fac imediat dupa 24 de ore.
Esti un om care traieste intens, pui suflet, o fata buna, sensibila, iubitoare.
Incearca sa iesi din detalii, sa te indepartezi si sa privesti din afara. Privit din afara esti o ftaa obisnuita care aa vut doua, trei relatii (in care este firesc sa se implice, sa iubeasca, sa sufere), ai parinti intelegatori (accepta ca tu sa locuiesti impreuna cu prietenul la ei, la tine acasa, sub acelasi acoperis), iar viata ta decurge ok. Nu esti prima si nici ultima fata care se sperie de posibilitatea de a ramane insarcinata sau a caror parinti afla ca ea fumeaza. Si? Daca fumezi ce se intampla? Esti majora, muncesti, iti cumperi singura tigari, esti raspunzatoare pentru propria sanatate! Parintii tai sunt devastati? De ce?
Of, draga Elena, esti bine cum esti, chiar asa simtind la intensitate maxima evenimentele. Te dezvolti mult si inveti. Cu timpul vei invata sa gestionezi toate aceste situatii. Nu cade cerul! Este ok! Da, poate fi rau. Si daca va fi rau exista rzolvari. Totul este sa comuici, sa ceri ajutor. Noi te putem ajuta cu vorbe, cu sustinere, insa tu te ajuti cel mai mult (acum te maturizezi dpdv afectiv, inveti in cine sa ai oncredere si in cine nu, inveti ca oamenii pe care ii iubesti pot fi si negativi, etc).
Esti un um profund, invata din toate astea, nu te speria de ele, sunt evenimentele la care tiai asumat sa participi! Asa este? Daca iti doresti sa scapi ia atitudine!
Numai bine iti doresc!

25 02 2014
Elena

Olivia, imi pare bine sa te cunosc! Pentru mine este impresionant sa citesc cuvintele tale. Iti multumesc din tot SUFLETUL meu! Cu siguranta esti o persoana deosebita. Adevarul este ca intodeauna am pus suflet in orice am realizat, si de fiecare data am incercat sa vad partea buna. In orice rau exista si un bine nu? Din pacate, sau din fericire, asa cum spunea un om extraordinar, de „aici”, toti suntem diferiti. Chiar daca nu intotdeauna firea mea nu mi-a adus ce mi-am dorit, cel putin am ramas om. Azi, l-am sunat pe fostul meu prieten. Simteam ca este prea greu sa trec singura prin asta. Nu vreau sa judec. L-am rugat sa vorbim, pentru ca este vorba despre amandoi, cel putin pana vedem ce o sa fie. A spus ca daca nu sunteam impreuna, este problema mea. Doar m-am gandit ” Ce trist!”. M-am intins mai mult la povesti si probabil si tu ai supararile tale. Iti multumesc pentru ca te-ai oprit sa citesti randurile mele. Si pentru incurajari. Nu stiu daca intelegi dar pentru mine inseamna foarte mult. Iti doresc sa ai liniste in sufletul tau. Iti multumesc inca o data!INSEAMNA FOARTE MULT!

26 02 2014
olivia252014

Buna Elena! Te inteleg perfect,pt ca nu este usor sa fii om in ziua de azi,si mai ales sa simti singuratatea care nu este prea placuta.Iti multumesc ca mi-ai scris.Inseamna mult,cand o persoana incearca macar prin vorbe sa te sustina.Nu trebuie sa imi multumesti nimic,oricum este aproape un nimic ceea ce fac.Mi-as dori si eu,la fel ca si tine,sa ajut in adevaratul sens al cuvantului,sa ajut cu adevarat oamenii.Cei care se simt singuri,cei care sufera si au multe necazuri.Este foarte greu,si incerc sa inteleg,prin ceea ce treci.Nu iti este usor,doar tu stii cu adevarat ce este in adancul sufletului tau.Oricum,sa fii om cinstit,nu mereu ai de castigat.Dar eu zic,ca totusi mai sunt persoane pe lumea asta,la fel ca si tine care nu uita sa fie oameni in primul rand.Este de apreciat.
Imi pare rau,sincer.In legatura cu fostul tau prieten,nu a fost prea frumos din partea lui.Dar daca plangea candva si iti spunea ca vrea sa incercati din nou,nu inteleg acum de ce se comporta asa.Iti este greu,dar incearca sa iti aduni fortele,si sa lupti,sa mergi mai departe.Poate el nu este atat de curajos precum esti tu.Poate isi va da seama la un moment dat,cand poate va realiza situatia in sine,ca a luat o decizie gresita,si ca ar vrea sa incerce din nou.Nu stiu ce sa zic,doar Domnul stie ce va fi.Ce pot sa iti zic eu este faptul ca trebuie sa fii tare,puternica si curajoasa exact asa cum ai fost si pana acum.Pt ca esti o persoana puternica si vei reusi sa treci peste toate aceste probleme si suferinte.
Sincer nu prea ma pricep in a sfatui persoane sau a le sprijini macar moral,dar incerc cu simplitatea.Decat sa nu fac nimic.Poate orice cuvant conteaza.Oricum stiu ca Dumnezeu te va ajuta.
Iti multumesc din tot sufletul,si eu iti doresc toata pacea din lume.

Iti trimit o simpla rugaciune pe care o spunea mereu Sf.Padre Pio (sper ca nu supar pe nimeni daca scriu aici pe site aceasta mica rugaciune):

Roaga-te si spera,
Nu te agita,
Dumnezeu este milostiv,
Si va asculta ruga ta.

Daca spui cu voce tare aceasta mica rugaciune,repetand-o de mai multe ori,fiind este atat de scurta dar parca este cuprins tot adevarul si intelegerea in ea.

Ai incredere in Dumnezeu,El te va ajuta!!!!

25 02 2014
Elena

Buna Stef, multumesc pentru comentariul tau! Ma ajuta foarte mult! Intradevar acum ma maturizez. Din pacate cam tarziu, imi este rusine sa recunosc dar asa este. Mi-as fi dorit sa fie normal, nu perfect, doar normal. Cum sunt unii oameni fericiti, intalnesc jumatatea lor, se castoresc? Sigur, si ei au probleme dar impreuna. Acum citind randurile tale, imi dau seama ca intrebarile pe care le-am pus acum si in descrierea mea erau copilaresti. „De ce eu?”, e ca si cum a-si intreba de ce este Pamantul rotund. Numai ca nu ma asteptam sa doara atat sa iubesti. Despre testele dupa 24 ore nu stiam nimic. O sa ma documentez si eu acum. Multumesc pentru sfat. Cred ca indiferent cat m-as maturiza, sensbilitatea ca parte a personalitatii si increderea in oameni o sa o am mereu. Nu vreau sa te „oblig” sa citesti mai mult decat este cazul. Scuze dar de obicei ma „intind” la vorba. Multumesc inca o data. Sper atat cu tine, cu Olivia, cu Adrian dar si cu restul sa legam o prietenie frumoasa!

25 02 2014
Elena

O seara buna – Olivia- Stef!

26 02 2014
Elena

Olivia mltumesc din tot sufletul! Nici nu stiu ce sa mai spun. Imi este atat de greu sa astept. Simt ca se prabuseste totul peste mine. Doar sa astept si sa imi imaginez atatea lucruri. Nici nu stii ce este in sufletul meu:(. Nu stiu cum o sa trec peste toate. Nu stiu! Nu stiu ce sa mai fac. Nu mai am putere pentru nimic. Nimeni nu stie, nimeni nu vede. Of Doamne cum o sa le spun? Simt ca nu mai pot:(. Puternica? Simt ca nu mai rezist o secunda:( Iti multumesc din tot sufletul pentru Rugaciune! Sper sa nu ai probleme si sa pretuiesti tot ce ai pentru ca vine o vreme si cand sa respiri ti se pare cel mai greu lucru. Iti doresc din tot sufletul sa nu treci prin momente asa! Iti multumesc inca o data! Imi cer scuze pentru ca nu sunt coerenta dar nu mai pot acum:(

27 02 2014
olivia252014

Elena,iti este greu.Dar trebuie sa iti reamintesc faptul ca Dumnezeu doreste sa te apropii de El,punandu-te la incarcare prin aceasta suferinta.Sunt mai mult ca sigura ca te pune la incercare,te testeaza.Pt ca adevarul este ca doar prin suferinte ne apropiem mai mult de El !!!
Nu trebuie sa cedezi,Trebuie sa lupti si sa CREZI cu adevarat in El.
Nu uita ca doar El iti controleaza viata.Nu te mai gandi mereu sau nu te mai framanta ca ce o sa fie sau cum o sa le spui?! Indiferent ce va fi,El are planurile Lui fata de tine.Serios vorbesc! Lasa-te in grija Lui,spune Doamne,ma incredintez Tie,fa cu mine ceea ce crezi ca este bine! Durerea e mare,simti ca se prabuseste totul peste tine.Poate simti ca nu iti raspunde in nici un fel,dar nu e asa! Nu te amagi si nu te lasa condusa de gandurile negre,negative,intunecate. Permite-i Elena,permite-i sa intre in viata ta cu adevarat. Elibereaza-ti sufletul si mintea,lasa lumina sa patrunda in viata ta.Dar pt asta Elena trebuie sa te rogi mult,mult,mult,mult de tot.Trebuie sa lucrezi pt credinta ta,doar prin multe rugaciuni vei reusi sa simti cu adevarat ca Mana Lui te mangaie.
Stiu ca iti este greu.Iti multumesc ca nu iti doresti ca sa trec si eu prin asta.Iti multumesc!!
Dar fii tare ,te rog!!!
Roaga-te!!!
Cand esti acasa,sau oriunde te-ai afla,nu ezita sa te rogi!!!
Cand esti acasa,ia o carte de rugaciune in mana,si citeste cat mai multe rugaciuni din ea,dar sa fii cu gandul la Dumnezeu!!!
Iti doresc tot binele,si ai incredere in Domnul,vei vedea ca totul va fi bine,chiar daca iti este cam greu sa crezi asta!!!

27 02 2014
Claudiu

Draga Elena,nu-ti sustrage hrana din trecut,pastreaza doar ceea ce ii cu iubire,crede-ma ca asa e mai bine si pentru tine.Stiu ca ti-ai pierdut increderea,si de multe ori parca cu cat esti mai departe cu atat te pierzi mai mult.Nu e ok sa te gandesti astfel,pentru ca rau unul de celalalt nu stiu cum sa apara.Te imbratisez,”haide”,sper ca trece.Vreau sa-ti dau o bucurie mare,mare,cand iti scriu. 🙂 Iti doresc o zi usoara si o noapte placuta.Uneori ne afecteaza si site-ul cand spunem lucruri,pentru ca asa se si numeste, “sinucigasi” ,initiala care ne cinditioneaza deoarece ne face sa ne gandim unul la celalalt ca ne facem rau,si deci ne gandim,dar vrem cu adevarat sa nu se intample asa ceva,si speram,ca totul are un rost.Uneori cand iubesti atat de mult pe cineva si nu poti sa ajungi la acesta,parca iti doresti mai mult de la el.Inca o data iti doresc o zi usoara si o noapte placuta.

27 02 2014
Amor

Unii (o parte considerabila dintre cei de aici) devin suicidali de la prea mult sex, altii de la complexe legate de marimea penisului. Doamne Ajuta… No offence, Elena. Astept tortele si topoarele.

27 02 2014
Stef

Elena,
Aceasta este partitia ta, poti scrie cat doresti, nu obligi pe nimeni sa citeasca. Cine nu doreste, nu citeste.
Maturizarea este un proces care dureaza si nu exista start. Este un proces care face parte din dezvoltarea umana. Asadar, este oarecum gresit spus „incepi sa te maturizezi”. In traducere as putea spune ca este de fapt conjunctura propice unor zone ale personalitatii tale neexploatate pana acum si care, prin experienta, acum evolueaza, se definesc cu timpul. Si cum personalitatea este un proces ce se intinde pe absolut tot parcursul vietii, maturizarea insoteste acest proces, stii vorba aceea: cat traim invatam!
Si daca te doare, bucura-te caci asta inseamna maturizarea afectiva, simti!
Cine spune ca este normal sa gasesti un baiat, sa ai o relatie frumoasa si apoi sa te casatoresti? Cine defineste normalul aici? Povestile poate.
Pana ai sa gasesti baiatul care iti va sta alaturi pe parcursul vietii va dura probabil. Faptul ca il gasesti mai devreme sau ca il gasesti mai tarziu nu iti garanteaza ca va fi bine in viitor sau ca vei avea o casnicie fericita.
Vezi tu, incearca sa traiesti in prezent si sa iei lucrurile asa cum vin. Stiu ca imaginea ta din viitor nu corespunde cu cea de acum. Ei, tocmai lucrul acesta provoaca durere acum. Asteptarile au fost tradate. Pune-ti pentru un moment ochelarii de cal si priveste prezentul. „Ce bine ca s-a intamplat asta acum! Altfel riscam sa ma casatoresc cu el, sa avem copii….si apoi? Ce as fi facut?”
Iti doresc numai bine!
Sa ai forta sa rezisti frumos si bine tuturor loviturilor sufletesti (care te vor face puternica)!

27 02 2014
Amor

Multumesc moderatorului care mi-a scos mesajul fara sa-mi spuna de ce. Nu vad in ce fel ar fi fost inofensiv pentru cinva. Un adevarat grup de sprijin pt oamenii in perioade grele ale vietii…

27 02 2014
Amor

*ofensiv

28 02 2014
Elena

Stef, MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL MEU! Cat adevar este in ceea ce spui. Desi poate o sa razi, (asa cum spuneai mai sus inca nu cunosc maturizarea, sau acum o cunosc), incepi sa fii ca si constiinta mea.Sunt de parere ca in viata fiecaruia apar oameni extraordinari, care intr-un anumit moment, iti spun sfaturi, sau fac ceva, orice, ce are rolul de a schimba viata pentru totdeauna. Poate ai impresia ca este doar un cliseu, dar eu am intalnit oameni asa. Mi-au aratat ca viata se poate schimba intr-o singura secunda. Si cat de mult conteaza o secunda din viata cuiva, acel moment in care iti hotarasti viata, in care faci o alegere care are rolul de a te purta pe alt drum. (imi cer scuze, cum spuneam vorbesc mult, uneori am impresia ca este prost si fara rost:( ). Ce vroiam sa iti spun este ca tu nu esti doar un om extraordinar pentru mine. Esti constiinta mea, cel putin asa imi dicteaza nivelul meu de inteligenta acum. Sau asa SIMT! Probabil spui cuvinte care, sfaturi care se aplica ( din pacate ), multor persoane din categoria mea ( cea de care spuneai in primul mesaj ), dar niciodata nu avut un „impact” asa mare. Sau poate este doar ceea ce simt eu si atat. Oricum ar fi, iti multumesc pentru mesajele tale, au puterea sa ma trezeasca la realitate, sa ma scoata putin din starea de „continua amorteala” in care sunt. Stiu ca nu este usor sa iti faci timp, sa citesti, sa te pui in locul persoanei respective, sa ii dai un sfat, toate tinand cont ca fiecare este diferit si trebuie sa „gasesti” cuvinte care sa il linisteasca, sa il faca sa „vada” lumea. faci un lucru extraordinar si oricare ar fi fost motivul tau de a te oprii la povestioara mea, ITI MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL! pentru ca poate nu intelegi, dar are un impact foarte mare pentru mine. Daca vreodata a-si putea avea posibilitatea sa fac mai mult decat sa iti multumesc, sa te ajut cu ceva, sa te ascult, sa iti dau un sfat (desi cred ca nu ai nevoie, pentru ca esti matur), orice, sa stii ca a-si fi dispusa mereu. Multumesc!

28 02 2014
Elena

Olivia, mi-a trecut un gand prin minte. Daca bunatatea, prietenia, blandetea, ajutorul ar avea un chip, cu siguranta ar fi al tau. Rugaciunea ta ma ajuta foarte mult. ITI MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL pentru ce faci pentru mine. Cum ii spuneam si lui Stef, este mare lucru sa te opresti putin, sa citesti povestea cuiva si sa ii intinzi o mana de ajutor, oricum ar fi. Pe acest site, invat foarte multe. Invat in primul rand ca traiesc printre oameni, si ca desi exista rautate in lume, stiu ca sunteam oameni si ca intr-un fel sau altul fiecare are ceva special, fiecare traieste, fiecare sufera. Desi credem ca „durerea mea nu o mai simte nimeni, necazul meu nu il mai are nimeni”. Toti suntem oameni, Viata este ca un munte, pe care il urcam. Cu cat mergem, privelistea e mai minunata. Iti doresc ca de acolo unde esti acum, sa fii mandra de tine pentru ca esti un om, o fiinta deosebit de speciala. Meriti respectl meu si al tuturor. Pentru ca la sfarsit cand ajungem in varful muntelui, partea cea mai frumoasa este insusi drumul facut. Indraznesc sa cred, sper sa nu gresesc cu ceva cand spun asta, toti suntem oameni, toti plangem, suferim, iubim la fel, desi pentru fiecare dintre noi povestea o credem unica. Suferinta o credem unica. din motivul acesta nu intelegem cand ni se dau exemple ca „uite si x a trecut prin asta si acum este bine”. Nu, noi ne incapatanam sa credem ca noi suferim mai mult sau mai putin, Pana la urma ce este suferinta? Este consecinta greselilor noastre. Este parte a maturizarii cum spune Stef. Este parte din noi, trebuie sa invatam sa o acceptam, sa o constientizam, si sa luptam. O data un om deosebit mi-a spus: ” Ai 4 stari in evolutie, inconstient de incompetenta, constient de incompetenta, contient de competenta, inconstient de comtetenta”. Poate asa este.
Simt ca sunt atat de fragila, de trista. Iti multumesc pentru raspunsul tau, Pentru ca esti „aici” si imi scrii.

28 02 2014
olivia252014

Elena,
In primul rand vreau sa iti multumesc din tot sufletul pt bunatatea ta,pt gentiletea ta.Nu as exagera chiar atat de mult fata de persoana mea,ca sunt ……..vezi Doamne….o persoana buna….etc.
Ok,nu imi place in general sa ma consider intr-un anume fel pt ca stiu ca pe aceasta lume sunt foarte multe alte persoane mai bune la suflet si mai ajutatatoare decat mine.Dar iti multumesc foarte mult pt complimente.
Da,intr-adevar noi oamenii uneori dupa ce trecem peste o fapta care a fost facuta de noi,realizam de fapt ceea ce am facut,am gresit,etc.etc.
Nu zic ca trecutul nu conteaza,pt ca trecutul ne FACE oameni,trecutul ne invata sa fim mai puternici.
Dar ma bucur mult,pt ca vad ca nu mai traiesti in totalitate in trecut.Sa zic asa…nu mai esti o prizoniera a propriului tau trecut.
Bine,este normal.Nu ai cum sa uiti tot sau sa iti revii in totalitate,dar faptul ca lupti,ca mergi inainte,ca incerci–toate acestea sunt calitati enorme,care te caracterizeaza cu BRIO!!!
Simt intr-un fel ca esti mai bine.
Simt ca incepi sa ai incredere in propriile tale forte!!!
Normal ca fara Dumnezeu nu putem sa realizam nimic si nici nu putem sa ne revenim doar asa (de ochi frumosi).
Dar se simte prezenta lui Dumnezeu in viata ta.
Si ma bucur enorm sa simt asta.Cine sunt eu sa iti spun,dar asa simt pur si simplu ca esti , te afli pe drumul cel bun.
Incredera in Dumnezeu,ne salveaza de la Orice!!!
Din pacate noi oamenii,suntem foarte rai,si punem pret doar pe bani,falsitate,egoism (totul dintre toate acestea,duc la absoluta nefericire).
Sa nu ma intelegi gresit,ceea ce am scris mai sus cu 2 randuri,nu m-am referit la tine,ci ma refeream la persoanele din ziua de astazi,si pur si simplu nu imi vine sa cred,imi vine sa urlu,la cata durere,suferinte vad in jurul meu,doar din cauza Banilor!!!
Doar din cauza egoismului,fiecare vrea mai mult,mai mult.Nimeni nu se mai gandeste,ca sunt atatea mii si mii de persoane in lumea asta,care nu au un gram de paine.Vrem sa adunam numai pt noi,ca si cum dintre toate astea,am lua ceva cu noi (in viata de dincolo)!!!
Imi cer iertare Elena pt ca am deviat putin de la subiect.
Dar parca simt de multe ca explodez,ma simt atat de neputincioasa cand vad cata rautate si cat egoism domina lumea intreaga.
Parca nu mai stim nimic de Dumnezeu.Parca vrem sa uitam de El,si daca am sta putin sa ne gandim,ca nu ar mai exista atata suferinta doar datorita simplului fapt ca am avea incredere in El,credinta puternica,iubire pt semenii nostri.
Dar noi alegem mereu partea grea,noi alegem suferinta.
Off,iar am deviat.Bat campii.Dar m-am descarcat putin.Te rog sa ma ierti.
Vreau sa stii,iar daca stii doar vreau sa iti reamintesc faptul ca esti o persoana foarte speciala.Si chiar esti.Daca ar fi mai multe persoane ca tine pe acest pamant,nu ar suferi nimeni atata.Dar din pacate fiecare noi ne facem datoria de om,asa cum putem daa doar cu ajutorul lui Dumnezeu.
Vei fi bine Elena.Nu sunt doar vorbe in vand,ci stiu cu adevarat ca asa va fi,pt EXISTA UN UNIC DUMNEZEU,care te iubeste si te va ajuta sa treci peste absolut tot greul vietii!!
Nu uita,cu cat suferim mai mult pe acest pamant,cu atat calea spre cer este mai dulce si mai reala!!! Pt ca viata vesnica,sa castiga si se dobandeste doar prin purtarea crucii de zi cu zi.
ISUS a zis: „Cine nu-si ia crucea,si ma urmeaza; nu poate sa fie ucenicul meu.” Stiu Elena,ca vei primi forta de la Bunul Dumnezeu,si vei trece peste TOT si TOATE !!!!

28 02 2014
Elena

Amor, imi pare bine de cunostiinta. Nu stiu ce te-a facut sa te opresti la povestea mea, dar iti multumesc din suflet. Nu stiu ce ai scris, dar orice ar fi fost, apreciez ca un sfat, ca un gand bun din partea ta. Si nu pot decat sa iti multumesc si sa iti doresc sa nu treci prin cumpene grele in viata. Sau daca treci sa nu ai parte de lacune grave ale maturizarii asa cum am avut si am eu. Pentru ca este foarte greu. Inca o data iti multumesc si ma bucur ca macar pentru un minut te-ai oprit sa scrii.

28 02 2014
Elena

Draga Claudiu, am primit gandul tau si sfaturile tale, ca de la un prieten drag. Ca de la o persoana care a trecut prin evenimente triste, care este bine acum. Ca de la un prieten care ma cunoaste si stie ca aveam nevoie de o „imbratisare” si de un ” o sa fie bine”. Imi pare bine de cunostiinta, desi aparent simt ca esti prietenul meu. ITI MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL MEU!

1 03 2014
Claudiu

Draga Elena,apreciez.Incerc sa-ti fiu prieten,cum stiu eu mai bine.Uite daca iti face asa mare placere,mesajul asta este si pentru 1 martie,de la mine,ce zici..? 🙂 Poate ca nu te simti chiar asa singura,si ai cativa prieteni care te apreciaza,dar te apreciez si eu,pentru ca,cu fiecare zi tu reusesti sa te simti mai bine,sa fii mai increzatoare in tine si sa privesti mai putin peste trecut.Te apreciez pentru ca ai ajuns atat de departe incat,momentele grele erau precum traiai atunci si ai reusit sa treci peste ele.Te apreciez pentru ca esti fata,si pentru ca esti sensibila.Te apreciez de fiecare data cand ai raspuns la fiecare persoana care ti-a scris,fapt ca,esti politicoasa si ca gest ca-ti pasa,in primul rand de tine.Eu ma bucur sa-ti scriu cand pot si sa fiu alaturi de tine,cat timp ai nevoie.
Iti doresc o seara linistita si o Duminica placuta! 🙂 cu drag.

28 02 2014
Adrian

Draga Amor,

Faptul ca nu ti-ai gasit comentariul INSTANT nu cred ca este un motiv sa incepi sa arunci cu pietre nici in moderator, nici in grupul de suport. Faptul ca nu l-am aprobat imediat este legat de continutul acestuia, pe care il consider in continuare offtopic. Inca ma intreb daca este bine ca i-am dat totusi drumul aici, pe site. Oricum, faptul ca a aparut ar trebui, in mod firesc, sa te determine sa iti reanalizezi afirmatiile ulterioare.

Draga Elena,

Comentariul lui Amor a aparut totusi, in ciuda afirmatiilor si acuzelor lui! Il poti citi mai sus – este cel cu „prea mult sex” si cu „marimea penisului”. Imi cer scuze eu, in numele lui!

Poate ca vreunul dintre voi considera relevant acel comentariu, eu unul il consider tot off-topic…

Cu prietenie,
Adrian

28 02 2014
Elena

Adrian, multumesc pentru felul elegant in care reusesti sa aplanezi conflictele si pentru felul in care privesti lucrurile. Asa cum mi-ai spus, am „gasit” oameni deosebiti aici. Iti multumesc pentru ca ma-ti primit in grupul vostru. Este un lucru pe care vroiam sa il spun. Cand am inceput sa scriu prima data, recunosc ca nu am analizat site-ul atat de mult, cat am analizat povestile oamenilor de aici. Pentru ca m-au impresionat am decis sa imi scriu si eu drama. Dar ulterior, am „rasfoit” mai bine. Am aflat ca varsta ta nu se apropie de a mea si ca eu am vorbit la pertu inca din prma clipa, fara sa iau in seama ca exista posibilitatea sa ne diferentieze niste ani. Sper rusinea mea sunt mai mult decat cativa ani. Si imi cer scuze. Nu a fost cu intentie. Doar ca nu mi-am dat seama. Eram atat de disperata ( inca sunt, dar acum realizez cat de cat lucrurile) inca nu am observat. Mesajul acesta l-am scris tot la persoana a 2-a pentru ca am inceput sa va privesc pe toti ca pe prietenii mei dragi. Daca este o problema, daca deranjeza imi cer mii de scuze si te rog sa imi spui. Multumesc inca o data pentru tot!

28 02 2014
Adrian

Draga Elena,

Eu am fost si voi fi mereu (cel putin aici!) Adrian! 🙂

Cu prietenie,
Adrian

28 02 2014
Elena

Multumesc din suflet, Adrian!

28 02 2014
Amor

Scuzele mele in acesc caz, Adrian. Urmaresc de mult timp acest site si nu ma vedeam vreodata ajunge un ‘om negru’ si o persoana care arunca cu pietre in moderator si in grupul de suport. M-am simtit neindreptatit in momentul in care am presupus ca acel comentariu a fost scos. Ar fi multe de de spus, probabil voi posta si eu la un momentdat (pt ca acea anxietate si depresie de care credeam ca am scapat de cand am inceput sa nu mai iau viata si dragostea in serios – si culmea – sa am parte de amandoua fix din cazua acestui motiv), dar ma voi rezuma la a spune ca totul este relativ si sa recunosc ca ii invidiez pe unii pt problemele existentiale pe care le au, pe acei oameni care *invata din greseli*, in urma unei relatii esuate. De cateva saptamani am iesit dintr-o relatie care a inceput din acea clipa in care nu am mai luat nimic in serios si nu m-am mai gandit la viitorul negru care ma asteapta, relatie ce a devenit ceva serios in care am pus trup si suflet, asa cum fac de fiecare data. Cred ca din pacate tot ce stiu mai bine oamenii sa faca e sa se multiplice cu nesabuinta iar ‘dragostea’ e doar un pretext, o denumire data unei sume de impulsuri animalice in urma carora aceeptam multe partenerului si ne schimbam in intregul proces..

28 02 2014
Amor

*acceptam

28 02 2014
Adrian

Draga Amor,

Se accepta! Cu drag! Asa cum am scris in repetate randuri, sunt foarte multe comentarii si pot exista anumite decalaje intre momentul in care sunt postate si cele in care apar. Intrucat TOATE sunt citite de moderator inainte de a aparea aici, din motivele descrise in coloana din dreapta, au prioritate cele urgente si cuvintele frumoase, adresate in sprijinul oricarui membru al grupului de suport. Celelalte pot suferi o mica amanare, dar vor aparea si ele, daca nu contin chestiuni flagrante. Sunt putine cele care nu apar deloc – doar in cazurile in care persoana care le-a scris are o interdictie, cum este cazul, acum, al lui „Un nehotarat convins”, de exemplu.

In privinta povestii tale, o asteptam cu interes. Posteaz-o oriunde si iti voi face si tie o „casuta” a ta, in coloana din dreapta. In momentul in care te vei simti pregatit sa vorbesti cu noi despre asta, evident.

Cu prietenie,
Adrian

1 03 2014
Stef

Draga Elena,
Imi place sa cred ca nu dau sfaturi. Eventual iti pot sugera catre ce zona sa te indrepti sau iti pot impartasi cateva lucruri despre cum anume intrepretez eu lumea.
Nu cred ca sunt nici constiinta ta. Si apropos de constiinta, cred ca vocea ta interioara iti spune acest lucru atunci cand recunosti gandurile tale spuse de catre altcineva. Ascula-ti interiorul, asculta ceea ce iti spune sufletul, el este vocea ta interioara. Apoi asculta ce iti spun gandurile. Ele sunt ratiunea ta. Apoi incearca sa le impaci :).
Tu singura te dezvolti, tu simti, tu iti imbogatesti si iti formezi personalitatea, tot ceea ce tu insemni. Noi suntem doar martori sia vem diferite roluri. Faptul ca tu iti dai seama de anumite lucruri nu este meritul nostru, ci al tau! Acum esti pregatita sa vezi sa intelegi o parte dintr fatetele acestei lumi. O alta parte o vei intelege mai tarziu, in alte circumstante. Acum este timpul tau. Ia totul asa cum vine si explica-ti lucrurile. Nu exista gresit, exista ceea ce sinti. Evident ca atunci cand nu te simti bine iti vei da seama ca aceea este o greseala (si anume, ca structura ta interna nu poate accepta acel lucru, situatie, etc). Doar in acel moment vei incerca sa corectezi. Nu totul trebuie corectat, unele lucruri merita acceptate, alte nu, insa nimeni, nimeni nu iti poate spune ce este bine sa accepti sau nu. Doar tu vei simti asta. Vei invata experimentand si va fi experienta ta, doar a ta. Bineinteles ca oamenii iti pot impartasi si experientele lor, dar tu vei lua din ele doar ceea ce ti se potriveste.
Esti un om bogat, tumultuos, traiesti intens. :). Curaj! Tot ceea ce se intampla este normal! Inclusiv suferinta!
Numai bine iti doresc!

1 03 2014
Stef

Si te rog, Elena, nu imi multumi pentru orice mesaj postat. :)) este ok, fac asta cu placere si cred ca este un schimb corect (de experienta) si nu un efort! Pentru mine asa stau lucrurile. Nu ma obliga nimeni sa scriu, o fac pentru ca asa doresc. Din altruism, empatie si dorinta de a sustine!
Numai bine!

2 03 2014
Elena

Multumesc din suflet Claudiu! Inceput de primavara spui? Aproape ca a trecut pe langa mine si nu am simtit! Insa am primit meajul tau precum un martisor, iti multumesc! Pentru tine, ce este ceea ce te face sa fii impacat? Care este secretul tau? Ma gandesc ca fiind prieteni, imi vei spune! Poate asa o sa descopar si eu primavara cu altii ochii. Off, doar glumeam putin (incredibil imi vine sa glumesc). Cred ca iti multumesc mult si vroiam sa te intreb povestea ta care este? Ma gandesc ca ai partea de ceva frumos, din moment ce esti optimist, si poti face ceva si pentru mine si pentru cei de aici( sa le citesti povestile si sa le alini suferintele cu cate un sfat). Imi cer scuze nu vreau sa par indiscreta, doar ca eu „ma plang aici”, tu si restul ma ajutati. Iar eu vreau sa fac mai mult decat „multumesc”. Mi-ar placea sa imi cunosc prietenii, cel putin prin scris. Sa ai o primavara minunata! Cu drag, Elena!

2 03 2014
Claudiu

Buna Elena,ma bucur pentru mesaj si pentru ca am luat si ca martisor mesajul din partea mea,sa fiu langa tine scriindu-ti,si ma bucur ca pot sa fiu langa tine! 🙂 O sa-ti scriu in fiecare weekend,daca mai esti pe-aici,pentru ca restul zilelor incerc sa fiu concentrat pe scoala,ce zici? Crezi ca rezisti?Ti-as trimite in fiecare seara imbratisari,doar sa stiu ca esti ok si ca poti dormi si poti sa fii mult mai bine,ca poti gandi pozitiv si ca poti lasa stratul grijilor acolo unde ii locul,nu in ziua in care te trezesti. 🙂
O sa-ti povestesc si despre mine,eu o sa-ti scriu in partitia ta.Vreau sa ai grija de tine si sa te ingrijesti! Iti doresc o noapte calda si placuta si o zi frumoasa! :* cu drag.

2 03 2014
Elena

Stef, cred ca uneori devin putin enervanta cu prea multe „multumesc”. Imi pare rau! Dar daca m-ai rugat, asa o sa fac. Mesajele tale ma pun mult pe ganduri. Imi pun intrebari, imi dau raspunsuri. Nu pot sa iti spun, decat, sa ma bucur ca pot sa impac sufletul cu ratiunea, avandu-te pe tine ca si ajutor. Si bineinteles pe toti care imi scriu, sau povestile celor de aici. Respir Stef! Nu imi vine sa cred, respir. Tematoare, dezamagita, trista, Si totusi, respir! Cat de importanta este lectia pretuirii vietii. Cat de important si semnificativ este ceea ce aveti puterea sa faceti voi aici. Pentru ca indiferent, de altruism si empatie, este vorba despre ajutor. Stef m-as bucura enorm sa pastram legatura, aici, pe diferite teme, probleme, orice. Inima imi spune ca esti un om de la care am multe de invatat. Apropo de ce spuneai tu, ca simt intens lucrurile. Imi pare rau daca mesajul are o nota persoanala si deranjeaza, vreau doar sa stii ca apreciez si pentru mine conteaza foarte mult, chiar daca pana la urma, sunt doar cuvinte. Chiar daca pana la urma, este doar parerea unui om profund impresionat de ceea ce a gasit „aici” . Cu drag, Elena!

2 03 2014
Elena

Draga mea Olivia, multumesc din suflet! Am citit mesajul tau, mi-a fost oarecum rusine sa iti raspund. Pentru ca ma descurajasem iar. Stii cum este, 1 pas inainte, 2 inapoi. Nu mi-ai spus ca doare sa te apropii de DUMNEZEU, sau doar sa descoperi cat de departe ai fost de EL. Nu ma gandeam ca a-si fi atat de departe. Incet ma regasesc si II cer iertare. Ma ajuta foarte mult. In privinta ta nu exagerez, deloc. Ma gandeam la ce mi-a spus o data, o persoana, in viata. Aproape ca uitasem. „Tu, desi aparent esti fragila, sensibila, reusesti sa citesti oamenii, reusesti sa vezi in ei mai mult decat ai vrea”. Lasa-ma sa iti spun ca alfabetul oamenilor, nu il cunosc, evident! Altfel aveam grija si stiam ce ma asteapta. In ceea ce priveste cuvantul „bunatate”, literele le stiu foarte bine. Si cu siguranta, am citit clar ce vad in persoana ta! Nu pot decat sa ma consider norocoasa ca te-ai oprit si la povestioara mea. Prin tine, cu ajuorul tau, IL (re)descopar pe Dumnezeu! Te rog din inima, nu inceta sa scrii, sa ajuti, pentru ca tot ceea ce faci sunt un real ajutor pentru toti. Si daca eu, noi, persoanele pe care le ajuti, nu putem face macar pe sfert din ce faci tu, sa iti multumim, stiu sigur ca SUS ai deja multumirile puse de o parte. Imi face intotdeauna placere sa iti raspund la mesajele tale. Si multumesc, Olivia! Multumesc din inima! Fii mandra de tine! Cu drag, Elena!

3 03 2014
olivia252014

Elena,
Iti multumesc eu pt ca mereu imi raspunzi.Dar chiar te rog sa nu imi multumesti nimic,pt ca nu consider ca este un efort iesit din comun sau ceva foarte special ceea ce fac eu.Este un lucru normal pe care l-ar face oricine.In primul rand meriti,toti merita de pe acest site si nu numai,ci si cei care citesc sau fara sa citeasca trec prin greutati;sa fie ajutati macar MORAL pt ca din pacate altfel nu prea este posibil.Pt ca nu ne intalnim personal din pacate.Mi-as dori foarte mult sa ne intalnim personal,dar nu stiu daca este posibil.
Imi pare foarte rau;ca te-ai descurajat.Ai dreptate,asa este cand facem 1 pas inainte,fara sa ne dam seama facem 2 pasi inapoi,din pacate.
Pt ca asa este viata.Este o carte in care ne scriem toate durerile si bucuriile.Dar nu trebuie sa uitam faptul ca TOTUL pe acest pamant,in aceasta viata este trecator. Bucuriile vesnice sunt acolo SUS.
Este greu. Si dureros cand iti dai seama cat de departe esti sau te simti de DUMNEZEU. Din pacate noi,oamenii gresim. EL nu ne uita nici macar pt o secunda,insa noi uitam in totalitate ca EL este acolo,ne vegheaza si asteapta sa ii cerem ajutorul,asteapta sa ne incredintam vietile in Mainile LUI. Noi facem greseala,eroarea enorma de a ne stapani noi singuri,vietile noastre.De a ne face noi singuri propriile noastre legi,reguli dupa care sa traim.Desi cat de simplu ne-ar fi daca pur si simplu i-am repsecta poruncile sfinte si simple.
Viata este grea–-dar are un singur scop;si anume–POSIBILITATEA (SANSA) DE A CASTIGA VIATA VESCNICA !!!!
Suntem atat de iubiti de DUMNEZEU,incat ne-a oferit,ne-a daruit si acest har,de a ne putea mantui. Si ne-a daruit si libertatea de a alege intre rau si bine,libertatea de a lua decizii.Decizia: Daca vrem sau nu vrem sa luptam pt viata vesnica.
Elena,cred ca tu stii,nu trebuie sa iti spun faptul ca poti sa fii cel mai bogat om de pe aceasta planeta,cel mai fericit om,cel mai mare-stapan;dar daca nu crezi in DUMNEZEU,daca nu ai cunoscut iubirea LUI cu adevarat,daca nu ti-ai dat seama de minunile Lui facute pt tine,atunci nu ai gustat fericirea adevarata,nu ai simtit ca traiesti cu adevarat,oricat de bine ti-a mers,mereu ai simtit ca ti-a lipsit acel ceva(si anume iubirea LUI DUMNEZEU),dar din propriul orgoliu nu ai vrut sa recunosti ca ai nevoie de BUNUL DUMNEZEU,si asa pur si simplu te-ai distrus,dar din pacate nu doar pe tine ci si pe cei din jurul tau i-ai tras in jos cu tine.
Iarta-ma Elena,nu m-am adresat tie,ci doar am generalizat,pt ca din pacate asa ne pierdem sufletele multi…multi….foarte multi…..enorm de multi dintre noi,de pe acest pamant.
Banii domina,iar DUMNEZEU este dat uitarii.
Stiu ca tu nu esti una dintre aceste persoane,pe care le-am descris mai sus.Stiu ca tu esti diferita,speciala si blanda.Stiu ca ai o inima de copil,care tanjeste duap dragoste.DUMNEZEU TE IUBESTE ELENA !!!
EL este SINGURUL care nu te lasa nici la bine , nici la rau.
EL este singurul care te vrea si te iubeste chiar si atunci cand tu poate uiti de EL!!! Asa suntem noi,creati.Suntem copiii Lui DUMNEZEU!!!
Dar multi dintre noi,nu vrem sa recunoastem.
Draga Elena,iti doresc tot binele din lumea cealalta,pt ca binele de pe acest pamant chiar nu stiu cat de BINE este!!!
Dar binecuvantarea LUI DUMNEZEU va fi mereu asupra ta,roaga-te,pt ca cu cat te rogi mai mult,cu atat ai sa ajungi sa IL cunosti mai bine.Si este o fericire si o mangaiere pt tine cum nu poate fi descris in cuvinte.
Incet,incet te vei ridica,si stiu ca deja simti IUBIREA LUI nemarginita!!
Stiu ca te Vegheaza zi si noapte si stiu ca EL te intelege si TE sprijina asa cum nimeni altcineva nu o poate face.
Sa nu uiti asta: Cand Dumnezeu iti spune NU ; te pregateste pt un mare DA !!!
Iti doresc O zi frumoasa si o viata plina de lumina Binecuvantata a Lui Dumnezeu !!!

6 03 2014
Elena

Multumesc Olivia. Scuze dar atat pot spune azi. Sunt asa de pierduta:((. Ciclul inca nu mi-a venit, iar mama mi-a sus ca daca o sa am un copil, ea moare daca il pastrez:((:((, iar eu nu pot sa omor o fiinta. NU POT! ce ma fac?? a spus ca tata nici sa nu auda de asa ceva nu vrea sa iii spuna. Aseara m-a spus ca daca pana azi dimineata nu se trezeste este vina mea. Stiti cum ma simt??:(( nu mai pot:(( ca ma fac eu? I-am spus ca nu pot sa fac asta pentru ca nu pot:(( Doamne o sa mor, o sa innebunec nu mai rezist deloc. Ce ma fac?????????????:(((((( nu ma intelege nimeni:(( Fostul meu prieten aseara ne-am intalnit,, dupa o saptamana si ceva de cand nu ne-am vazut. M-a implorat sa ne impacam, mi-a cerut iertare in genunchi, a slabit, arata foarte rau. Il vad ca sufera si ii este greu. Dar nu mai pot. Eu nu mai simt nimic acum,nimic.:((( Doar frica si frica de lume. De tot. Ce ma fac???Nu pot sa ii spun nici lui ce a spus mama pentru ca are un caracter vulcanic si ar veni sa se certe cu ai mei. Si nu mai pot. Am o situatie de cosmar. Unde sa ma duc? Ce a fac???:(( Sunt atat de pierduta, sunt atat de proasta ca nu am stiut sa ma protejez sa am grija. Dar cu ce sunt de vina?? Am iubit un singur baiat in toata viata mea, am iubit si am dat totul, el a plecat fara sa ii pese, apoi l-am cunoscut pe el, sincer incepeam sa il iubesc , chiar simteam asta. Dar totul s-a transformat intr-un cosmar. Parintii nu mai sunt de aord cu el acum, poate ei au dreptate sii ii inteleg ca nu mai pot, ca le este rusine cu mine acum. Dar care este vina mea? Ca am iubit? Ca am fost asa de fragila? Ca nu am fost mai puternica??? De ce am fost si sunt asa? De ce? Cum o sa fie totul de acum? Nu mai am nici o solutie, nu mai vad, nu mai stiu:(((((((Sunt pierduta cu totul, cu toate

6 03 2014
olivia252014

Elena,
Disperarea e mare.O transmiti prin cuvinte,se simte.Imi pare foarte rau ca trebuie sa treci prin asa ceva.
Sincer,poate mama ta este si mai disperata decat tine.Ce vreau sa iti spun ca este normal sa iti fie frica.pt ca din pacate ne nastem cu aceasta frica.Traim in aceasta frica.Dar tot ce stiu este faptul ca FRICA este si vine doar de la cel rau…adica de la demon…
Poate ca este imposibil sa nu iti fie frica.Dar cel rau are foarte mult de castigat cand iti simte frica,disperarea.
Acestea sunt momentele in care dai dovada cu adevarat de credinta ta adevarata.Esti credincioasa Elena,Dumnezeu e cu tine,chiar daca nu prea simti asta.
Peste aceste momente de cosmar,vei putea trece peste ele,doar daca te vei ruga cu inima deschisa.Sa te rogi la Dumnezeu,ca sa iti lumineze calea.Sa te rogi Elena,ca EL sa iti lumineze gandurile,sa te rogi ca sa nu permita ca gandurile negre si intunecate sa te invinga.
Roaga-te Elena,ca Bunul Dumnezeu sa iti vegheze calea,sa te indrume sa iei deciziile corecte,bune,pe placul Lui.
Daca te rogi zi de zi cu inima deschisa,si iti versi amarul in fata Lui,vei vedea ca te va ajuta.
Dar fara dubii Elena…fara sa te indoiesti de El.
In sensul ca,de ex.cand te rogi si ii ceri ceva,nu te gandi in acelasi timp ca sigur sau nu crezi ca o sa te ajute.Sau in timp ce te rogi,nu te gandi la toate problemele pe care le ai,in sensul ca daca te gandesti doar la cele ce se intampla,nu ai sa mai reusesti sa i te rogi cu inima deschisa.Ci te vei ruga cu frica alaturi de tine.
Incredinteaza-ti viata ta LUI !!!
Spune :” Doamne,ma incredintez Tie in totalitate,fa ce vrei cu mine Doamne,toate sa fie dupa voia TA !!! Nu imi permite Doamne,sa stau cu frica in mine,sau sa ma invinga vre-un gand necurat sau intunecat.Ajuta-ma Doamne,pt ca doar TU stii prin ce trec eu acum,pt ca doar TU stii ce simt eu acum.Elibereaza-ma Doamne,de toata rautatea si povara care ma apasa atat de tare.Ajuta-ma Doamne,te rog nu ma lasa la greu !!! Eu sunt a ta Doamne,sunt copilul Tau,ajuta-ma sa trec si peste acest necaz,care ma trage in jos si nu ma lasa sa vad adevarata TA bunatate!! Viata mea e in Mainile Tale Doamne,te rog ajuta-ma .”
Roaga-te mult Elena,pt ca DOAR rugaciunea te poate salva.
Eu din pacate nu pot sa fac altceva pt tine,decat sa ma rog.
Roaga-te la Dumnezeu,ca sa ii lumineze si pe cei care te judeca,sau nu te inteleg.Dar mai ales pe mama ta,pt de ea ai foarte mare nevoie.
In legatura cu prietenul tau,chiar nu stiu ca sa iti spun.
Poate ar trebui sa ii mai dai o ultima sansa.
Intr-adevar este foarte greu sa iei o asemenea decizie.(sa te impaci cu el sau nu).Dar orice s-ar intampla Elena,nu te mai intreba de ce esti sau cu ce esti vionovata;pt ca orice s-ar intampla sunt sigura ca Dumnezeu iti va lumina calea,si vei lua decizia corecta.
Faptul ca nu ti-a venit ciclul inca,nu te gandi imediat ca ai ramasa insarcinata.Poate sa fie din cauza stresului si a suferintei cu care s-a confruntat corpul tau,in toata aceasta perioada.
Avortul nu este o solutie.Chiar daca ti se pare imposibila ideea sau gandul de a avea un copil,nu este chiar asa de tragic.
Copilul este Binecuvantarea Lui Dumnezeu.
Doar gandeste-te spre ex.daca esti insarcinata si vrei sa avortezi : Crezi ca iti va fi mai bine? Crezi ca vei scapa d toate cosmarurile astea.Crezi ca ai sa poti sa ti-o ierti vreodata?
Nu Elena !! Persoana ta este alta.
Si daca esti insarcinata , ce? Data fiind situatia,copilul are un tata.
Un tata care poate are probleme cu temperamentul sau,cu autocontrolul sau.Dar eu nu cred Elena,ca daca ai naste acea comoara,si ar vedea sau ar tine in brate acea comoara,indiferent ca ar fi mama ta,sau prietenul tau ; ti-ar zice De ce nu ai facut avort?
Ci toata lumea ar plange de fericire,cand ar vedea o asemenea minunatie.
Te inteleg Elena.Iti inteleg disperarea,preocuparea.
Dar incearca sa te calmezi.Roaga-te!! Pt ca Dumnezeu iti va arata ce trebuie sa faci.AI INCREDERE IN EL !!!
Lasa disperarea Elena,pt ca Dumnezeu vrea sa i te inredintezi LUI !!!
Si nu ezita sa o faci,pt k EL vrea sa te ajute. Permite-i sa te ajute !!!

6 03 2014
Tatiana

Buna,draga Elena…In momentul in care am intrat pe acest site,probabil ca iti imaginezi ca si eu am o problema,din nefericire…Trist…Ma regasesc in povestea ta si ma intreb cati altii sant in aceeasi situatie….Ca si tine,dezamagita de viata…durere..suferinta…lacrimile nu mai contenesc sa curga pe obrajii mei,nici nu stiu cum de n.au secat…Singurul fapt care ma tine in viata sant copiii mei…la 44 de ani i-am daruit celui drag 2 copii…dar sant doar un nimic pentru el se pare….cu toate astea,desi mi-a fost intotdeauna frica de singuratate,ma gandesc sa plec si sa il dau la naiba…trebuie sa ma gandesc la micutele mele….nici nu stiu de ce iti inacarc tie memoria,tu le ai pe ale tale…sper din tot sufletul ca ti-ai gasit linistea si pacea sufleteasca de care ai nevoie…..Iti doresc numai bine!Tatiana-

9 03 2014
Marian

Tatiana daca nu pleci acum …maine va fi prea tarziu ! Ce-nseamna ” mi-e frica d e singuratate ” ? Ai doua fete …cum sa spui ca esti singura ? La 44 d e ani cat declari, nu-i tarziu sa-ti reiei viata si mai ales sa ti-o traiesti in liniste si respectul de care trebuie sa te bucuri ca orice om . Dragoste si mai ales respect …poate vei avea din partea celor doi copi si daca nu din partea amandoura…macar unul si tot te va iubi neconditionat desi , d e regula …. doar parintii iubesc neconditionat !

11 03 2014
tatiana

Dumnezeule!!!Nu imi vine sa cred….cineva a inteles strigatul meu de ajutor…Multumesc,Elena…..in momentul de fata nu pot spune ca sant mai bine decat eram atunci cand ti-am scris….sant atat de lasa incat nici nu am curaj sa scriu pe site povestea vietii mele….prea multe de spus,prea trist…Citesc cu tristete despre atatea suflete tinere si deznadajduite,copii cu varste cuprinse intre 15-……ani…tragic la varsta lor sa aiba asa durere in sufletele lor pure as putea spune….La 44 de ani ai mei,asa cum ziceam,unde sa gasesc puterea necesara sa mai lupt?Imi spui sa fiu motivata de cele 2 fetite ale mele….nu sant singurele….nu ti-am spus de ceilalti 2 copii care nu sant langa mine….sant in tara langa tatal lor….tin legatura cu ei via internet si cateodata merg in tara…Toti 4 sant puii mei si ii iubesc pe toti in aceeasi masura…Traiesc cu un om care m-a facut sa imi pierd complet increderea in mine,care ma face sa ma simt precum covorul unde iti stergi pantofii de noroi…imi spui sa fug,acum cat nu este prea tarziu…Surprinzator,m-a sunat astazi de la munca sa imi ceara parerea asupra nui lucru…sa mergem la un consilier familial…nu stiu in ce masura va ajuta asta,atunci cand eu simt ca de fapt el nu mai are nici un sentiment pentru mine….nici macar nu pot sa imi dau seama daca a avut vreodata….si ce vrea de fapt de la viata,de la mine,de la noi….am incercat in nenumarate randuri sa vorbesc cu el,dar nu are nici un fel de discernamant…tipete si nervi,asta este ce primesc…nu mai am putere sa lupt..merg de o perioada de timp la psiholog,am crezut ca ma va ajuta,dar simt ca nu se schimba nimic in interiorul meu,e aceeasi gaura neagra…ce ar putea fi colacul meu de salvare nu pot sa imi dau seama…ma afund din ce in ce mai mult in haos si deznadejde…Ma rog de multe ori la DUMNEZEU sa imi dea puterea de a merge mai departe,curajul de a trece peste aceste ganduri de a-mi lua zilele…dar staruie in mintea mea…

11 03 2014
Elena

Dna. Tatiana, buna ziua! Va multumesc pentru incurajarea dvs. Din pacate nu pot acum sa scriu un raspuns mai elaborat. Dar va multumesc din tot suletul meu. Pentru dvs, eu sunt doar un copil (la 23 ani). Dar toti suntem oameni, indiferent de varsta, sex, nationalitate. Toti sugerim, toti avem probleme. Va multumesc inca o data pentru ca va-ti oprit si la mine si sper din tot sufletul sa vorbim mai des. O zi frumoasa va doresc, si sa va traiasca fetitele. Cu drag Elena.

11 03 2014
Elena

Draga mea Olivia, iarta-ma pentru raspunsul intarziat. Iti multumesc din tot sufletul pentru ca esti langa mine, pentru cuvintele tale atat de frumoase, care mereu „ma pun pe picoare”. Acum totul este bine. Sunt mult mai bine, sau mai linistita. Tu m-ai apropiat de Dumnezeu si o sa iti multumesc intotdeauna. Imi cer scuze ca nu pot sa scriu un mesaj mai lung, dar intarzii la munca. Sigur voi reveni. Nu o sa uit niciodata oamenii de pe acest site, mai ales pe tine. Si o sa fiu prezenta cat de des pot(. :-< off. Oftez si merg inainte ). Multumesc din tot sufletul pentru ce faci. Sper sa conversam cat mai des.

11 03 2014
Elena

Claudiu, iti multumesc si imi cer scuze pentru intarziere. Au fost zile agitate, triste. Acum sunt mai bine. sigur, mi-ar face o deosebita placere sa iti cunosc povestea. Multumesc pentru grija, pentru mesaj, pentru TOT. Imi pare rau pentru raspunsul scurt. Dar sper sa vorbim cat mai des. Bafta cu scoala. Cu drag, Elena!

12 03 2014
Marian

Elena …pana la urma , ce-ai hotarat ; daca ” esti ” , lasi copilul sau a-l faci marinar ? Un sfat , lasa-l : va fi daca nu pentru tine acum , poate mai tarziu o bucurie iar pentru parintii tai , indiferent d e ce vor spune , va fi cea mai mare fericire . Apropo : mai au nepoti ?Fata mea cea mai mica { are 25 de ani dar eu….tot mica o vad } a facut avort in chiar ziua d e Ajun { o sarcina extrauterina , fat decedat si-n putrefactie } si-ti poti inchipuii cat d e ” bine „, cat de ” fericite ” au fost pentru toata familia respectivele ” sarbatori ” . Nu mai zic d e mine { care stiam precis ca-i vorba de-o fata si-i si hotarasem un nume } cat d e copilul meu care a suferit o depresie in urma avortului si….mi-a facut viata un iad ….in chiar seara d e Revelion . Nici in cele mai negre ganduri nu-mi inchipuiam ca vreodata voi fi nevoit sa am SMURD-ul la poarta chiar d e Revelion ! Am plans ca un nebun dupa acel fat mort , dupa acea presupusa viitoare nepoata …desii mai am inca sase nepoti trei baieti si trei fete , dame cu valeti in coada 😉 ! Daca ” esti ” atunci …lasa copilul si te pot asigura ca nu-ti va parea rau nici dumitale si mai ales parintilor dumitale …oricat ar fi viata de grea ! Cat despre ” sot” …poate-si va schimba totusi atitudinea iar daca nu…sant suficiente variante si-n plus d e asta …vei avea copilul care va insemna TOTUL pentru tine si ai tai , asta ti-o garanteaza un om batran …..poate mai batran decat parintii dumitale . Chiar sunt curios sa citesc si sa aflu si daca ” asti ‘ si mai ales ce-ai hotarat . Sanatate , rabdare si….intelepciune , multa intelepciune iti doresc !

20 03 2014
andrei 27

sincer miau dat lacrimile kand ti-am citit povestea.

sunt si eu kam in aceas situatie.

dak vrei sa vb […moderat…] as fi foarte bucuros sa ne auzim sa vb.

21 03 2014
IrinaAQ

Uneori poate ca ar trebui sa vadeti treburile si ca un egoist: EU sunt EU si restul lumii e MULT mai putin importanta. Face-ti ce vreti! Datii dracu pe ceilalti ca uite cata durere va aduc. Nu vedeti ca de fapt durerea vine din exterior? Voi sunteti bine cu voi insiva. Cum apare cineva din afara, gata nenorocirea. Femeia are ceva in plus fata de barbat: ea poate creea iubire chiar daca nu a fost iubita de un anume barbat. Poate creea iubire pt ca poate naste un copilas care o va iubi si pe care il va iubi. Iubire fara de sfarsit fata de un strain, sau de la un strain? Oamenii sunt relativi, pana si parintii (nu zic de toti). Unii parinti, cel putin ai mei, sunt la modul ca acum iti zambesc, acum o bataie sau un scandal (asta dupa varsta, ca nu se poate bataie la orice varsta).
Singura iubire pe care o vad eu ca fiind fara de sfarsit este fata de puiul tau si a puiului fata de tine (asta daca stii sa te porti cu el).

22 03 2014
Claudiu

Voi astia bogati aveti o mentalitate fara scrupule,de multe ori lipsita de stil.Nu este vorba de comportament,ci de viata sufleteasca.Este usor sa fii liber cand esti bogat? Da cunosc senzatia,stiu care este,cate poti sa faci,si cat de usor te poti simti.
E usor unui bogat sa spuna:fac un copil si o sa fiu fericit,in sensul iubirii.
Oricum nu ma priveste bogatia bogatilor si nici ceea ce fac,merita,dar nu aici am vrut sa ajung.Daca tot esti bogat si fericit din toate punctele de vedere,sunt atatia copii in orfelinate,care platesc,pentru suflete jegoase,care s-au nascut cu orgolii.De obicei,platim pentru oamenii care se nasc cu orgolii.Nu-i judec,chiar nici nu ma mai intereseaza,cat de frumosi sunt si cat de minunati,pentru ca fac treaba asta,din moment ce scriu aici,sa salveze si sa-i faca fericiti pe acei copii!!
Nu stiu cand o sa vina ziua,cand nu o sa ma mai intereseze de oamenii care m-au facut sa……le doresc fericire si n-am sa le stau in cale cu nimic,e viata lor,si fiecare merita sa traiasca fericit.

22 03 2014
Claudiu

scriu grabit,asa e…pentru ca ma grabesc…si pentru ca nu sunt eu.Sunt visele si dorintele altui om,eu am cele ce mi-s date.

26 03 2014
Elena

Draga Olivia, unde esti? Imi este dor de mesajele tale.Doamne, citeam totul de la cap la coada. IMI CER MII DE SCUZE PENTRU CA NU AM MAI FOST AICI O VREME. Aveam nevoie de o pauza, de la tot. Sa ma regasesc, SA MA APROPII DE DUMNEZEU ASA CUM M-AI INVATAT TU. OFFF ! 😦 tu cum esti?cum merg toate. Doamne deabea acum vad cat de egoista am fost. Am venir si mi-am spus povestea aici. Si m-am plans, si m-am ridicat, am cazut. Dar a-ti fost toti aici pentru mine si pentru cei care sunt ca mine. Iar eu nu v-am intrebat pur si simplu „ce faceti?”. SPER DIN TOT SUFLETUL MEU OLIVIA SA FII BINE SARUTMANA DIN TOT SUFLETUL MEU PENTRU CA AI FOST AICI. M-ai ajutat mai mult decat poti sa crezi, decat pot sa iti imaginezi. Mi-ai aratat o mica parte din RAI. Sper sa pot vreodata sa fac si eu macar pe jumatate din tot ceea ce faci tu. Si te rog nu ezita sa imi raspunzi. Deabea astept sa mai vorbim. Cu drag Elena! MULTUMESC OLI

26 03 2014
olivia252014

Buna Elena.Nu ai fost egoista deloc.Ma bucur tare mult sa aflu ca esti mai bine.Toate ce ti se intampla,tot binele din aceasta lume,il-l datoram doar BUNULUI DUMNEZEU.El este atat de BUN cu noi,suntem toti niste pacatosi,si ne miram cum de ne mai poate suporta DUMNEZEU.Tu cred ca stii deja Elena,ca BUNUL DUMNEZEU sufera foarte mult atunci cand vede ca nu ii cerem ajutorul.Atunci cand vede ca vrem sa traim dupa propriile noastre reguli.Nu trebuie sa ne credem stapani pe noi insine.Nimic nu si datoreaza noua.Tot ce avem,tot ce suntem Ii datoram doar LUI.EL abia asteapta sa ne mangaie,sa ne ajute,sa ne ridice.EL este sprijinul nostru.Si cand incepi sa te rogi din ce in ce mai mult,doar atunci realizezi cine este EL,cat de MARE ESTE EL,cat de BUN este EL.Nu ezita Elena,sa te rogi cat mai mult.Pt ca rugandu-te cat mai mult,ajungi sa IL cunosti,sa IL iubesti cu adevarat,ajungi sa simti iubirea LUI eterna fata de noi.Ajungi sa simti o pace si o implinire spirituala pe care nimeni si nimic altceva nu ti-o poate darui.
Te inteleg ca ai luat o pauza.Ai nevoie de timp,sa meditezi,sa iti dai seama de situatia in sine.Sa te impaci cu gandul ca nu esti singura nici macar pt.o clipa pe acest pamant.DUMNEZEU este si va fi mereu alaturi de tine.Doar ca din pacate de cele mai mlte ori ezitam sa observam asta.Sau pur si simplu suntem foarte increzatori in noi insine,in propriile noastre forte.Ca si cum am fi atotstapanitori.Desi suntem un nimic pe aceasta lume,DUMNEZEU ne vrea la EL,suntem toti copiii LUI,si ne iubeste pe toti la fel de mult,incepand de la PAPA pana la ultimul si cel mai mare pacatos ne iubeste la fel de mult,pe fiecare dintre noi,si EL chiar nu face diferente.EL te iubeste asa cum esti.Tot ce CERE EL,este sa IL urmam si sa IL iubim cu toata fiinta noastra.
Eu sunt bine,multumesc.
Multumesc LUI DUMNEZEU,orice ar fi,am sa incerc sa nu IL parasesc niciodata.
Eu chiar nu consider ca am facut ceva iesit din comun scriindu-ti.
Doar am simtit ca ai nevoie da cateva cuvinte.
Dar restul,sunt MINUNILE LUI DUMNEZEU.
Iti doresc numai bine Elena.Domnul sa te Binecuvanteze.
Sa nu consideri ca sunt vreo maicuta sau sora,doar pt ca vorbesc mereu de Dumnezeu.Si daca as fi nu ar fi nimic rau in asta.Dar,eu doar vorbesc mereu despre EL pt merita Laudat,Iubit.Si ma simt atat de bine cand vorbesc despre EL,cand IL laud.EL merita toate sacrfificiile.EL merita tot,pt ca EL ne-a creat si EL ne formeaza in aceasta viata.
Trebuie sa I ne incredintam,si vom fi fericiti.
Nu uita:Suferintele de pe pamant sunt trecatoare si le primim ca sa putem castiga viata vesnica.Daca IL urmama pe DOMNUL,ii respectam poruncile si incercam sa fim drepti,vom fi alaturi de EL pt totodeauna.Si aia este fericirea adevarata.Gandeste-te cum ar fi sa IL intalnesti pe DOMNUL personal…….ei bine…inmulteste acea fericire cu 1000000 . Dar nici atunci nu ai sa realizezi,si nu doar tu ci nici unul dintre noi nu realizam ce inseamna adevarata fericire ALATURI DE DUMNEZEU.Lupta pt acea fericire Elena,Dumnezeu te va ajuta!!!!

26 03 2014
Elena

Dl. Marian, buna ziua! Va multumesc din tot sufletul meu de copil pentru ca va-ti oprit si a-ti citit randurile mele. Asa cum au fost scrise din disperare, poate incoerente, dar scrise de un om, de un copil pierdut. Nu sunt insarcinata, relatia mea cu fostul prieten s-a terminat. Desi m-a implorat sa fim impreuna, m-a implorat sa ma intorc, a facut si a spus, sau mai degraba a simtit lucruri pe care nu credeam ca le poate simti cineva pentru mine. Omul acesta MA IUBESTE. Indiferent de comportamentul lui simt ca ma iubeste. Indiferent de greselile lui in viata, simt ca poate sa o ia de la capat. Din pacate nu cu mine. Nu mai simt ca il iubesc. Pacat! Dar asta este. Si acum cand aparent totul a trecut. Cand el nu mai este langa mine asa cum am vrut, cand nu sunt insarcinata, este ceea ce mi-am dorit, acum ma simt pustie.
Sa va dea DUMNEZEU SANATATE PUTERE SI INTELEGERE. FELICITARI PENTRU FAMILIA PE CARE O AVETI SPER DIN TOT SUFLETUL MEU SA TRECETI CU BINE „PUNTEA” DE CARE SPUNEATI CU FATA DVS. VA DORESC MULTA SANATATE. Eu a-si vrea sa pot sa spun cuvinte mari sa va ajut macar asa putin sa va transmit o stare de bine macar pentru cateva secunde. Iertati-ma va rog din tot sufletul meu daca nu am reusit. Un gand bun pentru dvs si familia dvs. Cu drag Elena!

26 03 2014
Elena

Dl. Marian, MULTUMESC INCA O DATA. RUGATI-VA LA BUNUL DUMNEZEU.

26 03 2014
Elena

Andrei buna! iti multumesc pentru ca mi-ai citit povestioara. Nu te sfii sa scrii aici. Si mie imi este rusine, ma uitam peste tot ce am scris. Dar asa est in viata, avem si situatii asa. Si trebuie sa le asumam. Sunt slaba? Stiu, dar voi fi mai puternica. Am gresit? Stiu, dar voi indrepta greselile. Am plans? Da si inca cat. 😦 No bun! De acum schimb foaia. Trebuie sa simti in viata cand nu mai apartii unui loc cand trebuie sa pui punct si sa o iei pe alt drum. Trebuie. Trece „un tren” pe langa tine. Nu e chip sa nu urci in el. Hai! Nu te pot lasa in urma. Povesteste-mi despre tot, spune-ne, noi te vom ajuta sa treci peste. Cum este situatia aceeasi? Si daca este, exista rezolvare te asigur. CREDE IN DUMNEZEU. VORBESTE CU EL. NU TE SFII. NU ESTI SINGUR. ROAGA-TE SI SPERA, DUMNEZEU TE VA AJUTA INDIFERENT DE SITUATIE. CREDE PENTRU O CLIPA DESCHIDE-TI INIMA SPUNE-I CE TE DOARE. NU UITA CA EL CREDE IN TINE TOT TIMPUL. SI DACA TE ROGI INMULTESTE RUGACIUNEA. Hai capul sus! Cu Drag Elena!

26 03 2014
Elena

Irina, bun gasit ! Iti multumesc din tot sufletul meu pentru comentariu. Sincer prefer sa nu spun nimic. Doar a-si vrea daca se poate sa te intreb: Esti bine? Adica esti fericita? Daca da, ma bucur pentru tine. Daca nu, cu ce pot sa te ajut? M-as simtii bucuroasa daca mi-ai raspunde, a-si aprecia din tot sufletul meu! Multumesc Cu drag Elena!

27 03 2014
IrinaAQ

Multumesc Elena:).
Eu din viata mea am invatat asta: viata e o lupta, deci trebuie sa ma lupt. Nimic nu vine usor, dar e important sa perseverez, ca cine stie, intr o zi va veni si momentul meu. Pt asta trebuie sa fiu pregatita ca sa il pot castiga, ca altfel se duce la altcineva :). Important e sa avem vise si sa incercam sa le implinim. Cei din jurul nostru fac si ei ce pot pt noi si ce le permite rolul pe care il au in viata noastra.

26 03 2014
Elena

Claudiu, un gand bun pentru tine. Vroiam sa te salut si sa iti urez succes in tot ceea ce faci! Cu drag Elena

26 03 2014
Elena

Claudiu, cum merge scoala? spuneai ca studiezi. Ce anume? Sper sa nu te deranjeze ca am intrebat. O zi buna.

26 03 2014
Elena

Adrian, SUNT BINE! DATORITA BUNULUI DUMNEZEU, TIE, PARINTILOR SI TUTUROR PRIETENILOR DE AICI. VA MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL MEU PENTRU TOT. A-TI FOST TOTI ALTURI DE MINE MA-TI AJUTAT CUM A-TI PUTUT MA-TI AJUTAT SA IL GASESC PE DUMNEZEU PE MINE INSUMI. ESTE MINUNAY CE MI S-A INTAMPLAT SA VA GASESC PE VOI. SA INTELEG DE CE TRAIESC DE CE AM GREUTATI CARE ESTE SOLUTIA LOR, DIN FERUCIRE AM INTELES CA PROBLEME SUNT TEMPORARE. Sa nu crezi ca sunt cea mai fericita ca am „scapat” ca sar in sus de bucurie. Si ca am uitat sa mai intru pe site. Nu Adrian, am stat putin cu „mine”. Am inteles ca trebuie sa fiu eu bine ca sa ajut, Sa nu crezi te rog din tot sufletul meu ca sunt nerecunoscatoare. Nici pe departe. TOATA VIATA O SA II MULTUMESC BUNULUI DUMNEZEU CA V-AM GASIT. Si cred ca este un moment bun sa ma prezint. Buna Adrian, numele meu este Lucia, SARUTMANA DIN TOT SUFLETUL MEU PENTRU AJUTOR. PENTRU CA AM INTELES CE INSEAMNA SA FII JOS SI AM GASIT AICI PUTEREA SI SPRIJINUL DE CARE AVEAM NEVOIE. Acum si eu vreau sa ajut. Iti aduci aminte de ce te rugam? Vreau sa ajut, cu orice. Vreau sa fac multe pentru oamenii care au atata nevoie de ajutor. Vreau sa ajut! Te rog ajuta-ma sa ajut.Cat despre mine, ma gandeam ma rugal lui DUMNEZEU , sa nu mai simt pentru ca doare. Simt ca nu mai simt. Ca sunt undeva departe de probleme, pustie. Ma gandeam ca atunci cand toate se vor termina, daca avea cum sa se termine, voi fi fericita si pregatita de un drum nou. Fericita. Ma simt pustie. Imi constientizez greselile, imi asum consecintele. Dar sunt pustie. Nu obosita, nu trista, dar nici fericita. Si simt eu in sufletul meu ca golul acesta pot si vreau sa il umplu ajutand. TE ROG INCA O DATA AJUTA-MA SA AJUT. Imi pare bine Adrian ca te-am cunoscut si imi pare bine ca am cunoscut atat de multi prieteni aici. Imi pare bine ca azi pot sa spun:” Da eu sunt Lucia si asta este povestea mea. Ai grija sa nu fie si a ta. Iar daca este sunt aici sa te ajut sa treci peste”. Nu stiu daca ma intelegi, nu stiu. Dar iti multumesc din tot sufletul meu pentru tot. Sper sa fiu demna de o sansa sa pot sa ajut oamenii. Sper sa fac pentru ei multe. Stiu ca un ajutor are multe mijloace si ca il poti oferii oricui. stiu si asta simt sa fac acum. Iti multumesc, desi am scris cuvantul multumesc de multe ori, imi cer scuze. Dar simt nevoia sa multumesc din tot sufletul meu. Cu drag Lucia!

26 03 2014
Adrian

Cu drag! Iar daca vrei sa ajuti, orice contributie este mai mult decat binevenita! Aceasta a fost singura mea rugaminte pentru cei care au primit ajutor aici – sa nu uite cat de mult au insemnat pentru ei acele cateva cuvinte simple, acele vorbe prietenoase si disponibilitatea de a fi ascultati la nevoie… Si, atunci cand vor putea, atunci cand vor dori, sa intre la randul lor aici, pe site, si sa ofere timp din timpul lor, cuvinte pline de bunatate si de prietenie pentru necunoscutii care ajung aici, cu sufletele sfasiate. Atat! Daca vei face asta, fie si doar ocazional, considera ca ne-ai multumit tuturor celor de aici!

Eu Ii sun recunoscator in primul rand Lui, pentru ca daca nu ar fi fost El, cu siguranta ca nu as fi facut asta azi! Acesta este motivul pentru care, daca Ii poti multumi si lui Dumnezeu, sau mai corect spus, in primul rand Lui, considera ca mi-ai multumit si mie!

Te imbratisez cu drag! Ma bucur din tot sufletul ca esti bine!

Cu prietenie,
Adrian

26 03 2014
Elena

Andrei, imi cer mii de scuze, iti stiu povestea. Acum ma uitam sa vad daca mi-au raspuns persoanele calora le-am scris. Te-am ragasit. doar ca nu mi-am dat seama ca este vorba despre aceeasi persoana. Imi cer scuze. Vrei sa vorbesti cu cineva, sa nu te simti singur. Stiu cum este. Iti vine sa urli, asa cum ai spus si tu. Si ai vrea sa fie cineva pe banca langa tine. Sa te asculte, sa te inteleaga, sa spuna ceva, orice. Stiu! Nu vei mai fii singur decat in momentul in care vei realiza ca trebuie sa te impaci cu tine intai, sa accepti ca banca este singura. Iar cand cineva se va aseza langa tine, sa ii faci loc. Dragostea nu se cauta, ea se gaseste. ROAGA-TE LA DUMNEZEU CAT POTI TU DE MULT. DESCHIDE-TI INIMA CATRE EL. FII TU INSUTI. VORBESTE CERE IERTARE. FII IN FATA DOMNULUI ASA CUM ESTI TU DESCURAJAT TRIST NELINISTIT. O SA VEZI CAT DE BINE O SA ITI FACA. NU UITA CA DUMNEZEU NE DA CAND AVEM NEVOIE NU CAND CEREM NOI. DUMNEZEU NE PUNE LA INCERCARE PE FECARE DINTRE NOI CA SA IL GASIM SA IL IUBIM ASA CUM NE IUBESTE EL. NU DISPERA. ORICE ESTE TRECATOR, din pacate sau din fericire. Adica daca suntem fericiti, trebuie sa stim ca o sa mai fim si tristi si trebuie sa ne bucuram de moment, iar daca suntem tristi, suparati, trebuie sa stim ca o sa fie si Soare. Pretuieste oamenii care sunt, cat sunt in viata ta. Prieteni nu ai? SI? ai cumva 80 de ani sa nu poti sa iti faci prieteni noi? Incepe o noua viata! Dar pe bune, nu doar asa. „Am incercat si nu vrea nimeni, fetele ma refuza” Si? Poate nu de asta ai nevoie acum. Poate ai nevoie sa te linistesti, nu sa incepi o relatie. Fiecare are sufletul sau pereche in lume. PENTRU FIECARE DUMNEZEU A ALES O SOARTA. Nu „pleca” capul si nu spune ca nu poti. Nu te mintii inutil. Sigur ca poti. Daca ai putut sa plangi cand ai citit povestioara mea, sigur poti sa si razi. Esti om, esti mai uternic decat crezi. Crede-ma. Caracterul unui om se regaeste mai ales in perioadele grele ale vietii. Curaj, barbate!

28 03 2014
Elena

Multumesc Irina pentru raspunsul tau, din tot sufletul. Ma bucur sa stiu ca asa simti si gandesti. Si sper ca impreuna sa invatam din greselile noastre si sa putem sa ajuam cat mai multe persoane. Cu drag Lucia!

28 03 2014
Elena

Draga mea Olivia, MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL PENTRU RASPUNSUL TAU. Ai atata dreptate in tot ce spui. Mereu o sa II MULUMESC LUI DUMNEZEU PENTRU CA V-AM CUNOSCUT AICI PE TOTI. Vorbesti atat de simplu si totusi atat de frumos. Bineinteles ca faci un lucru mare, mai mare decat pot sa il descriu eu in cuvinte. De fiecare data mesajele tale ma linistesc si nu numai pe mine sunt sigura ca si pe restul persoanelor carora le scrii. A-SI VREA DIN TOT SUFLETUL SA POT SA ITI MULTUMESC ASA CUM MERITI PENTRU TOT CE FACI. SPER INTR-O ZI SA REALIZEZI CAT DE MULT CONTEAZA TOT CE FACI CUVINTELE TALE ADRESATE NEI PERSOANE CARE PUR SI SIMPLU NU STIE CE SA MAI FACA CU VIATA LUI. Conteaza mult Olivia. Sper sa pot sa ajung si eu sa ajut oamenii asa cum o faci tu cu atata daruire si IUBIRE FATA DE DUMNEZEU. Sa ai grija de tine Olivia si inca o data multumesc pentru raspunsul tau. Lucia! ( acesta este numele meu)

12 04 2014
Elena

Adrian Buna! Imi cer scuze ca nu am mai intrat in ultimele zile pe acest site. Nu este pentru ca nu am vrut, nu am putut. Imi pare rau.
Iti multumesc pentru mesajul tau de acum si de asemenea si pentru toate celelalte. M-au ajutat enorm sa CRED SA FIU SALVATA.
In primul rand vreau sa iti spun ca am completat chestionarele pe care ne-ai rugat sa le completam. In al doilea rand, stiu ca ai spus intr-un fel sau altul iti multumesc pentru tot ce faci doar prin contributia mea la povestile prietenilor nostrii. Dar acest lucru il fac pentru ca asa simt. Si nu stiu a-si vrea sa stii ca ITI MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL MEU INCA O DATA PENTRU TOT!
O sa ma straduiesc sa ajut si eu la randul meu chiar daca poate nu pot la fel de bine ca si voi. Nu vreau sa ma plang pentru ca S-AR SUPARA DUMNEZEU pe mine. Vroiam doar sa iti spun, in ultimul rand de ce nu am mai reusit sa intru pe site. De ce nu am mai putut. Se putea sa am o tumoare si pe mine vestea aceasta m-a facut sa fiu distrusa. Si nu stiam ce sa mai fac. Fusesera atat de multe incat nu mai stiam ce sa fac. Simteam rusine sa vin si sa ma plang iar la voi. Nu stiu, nu mai stiam nimic. Din fericire, sunt bine. Se poate trata. Nu este atat de grav precum am crezut.
Dar nu vreau sa ma mai plang. Acum sunt atatea persoane care au nevoie sa fie ascultati sa fie ajutati si daca pot sa fac si eu ceva cu siguranta voi face din tot sufletul. Poate nu la fel de bine ca voi, dar cu siguranta voi incerca sa dau tot ce pot eu mai mult sa ii linistesc si sa ii ajut atat putin cat pot eu.
Multumesc Adrian! Din suflet! Sa iti dea DUMNEZEU putere si multa fericire pentru tot ce faci! Esti un om extraordinar! Lucia

12 04 2014
Adrian

Draga Lucia,

Cu drag! Ma bucur din tot sufletul pentru ca esti ok! Am invatat, daca am invatat ceva pana acum, ca in viata asta nu conteaza neaparat ceea ce ti se intampla, ci pe Cine ai alaturi atunci cand treci prin suferinte. Daca Il ai alaturi pe Dumnezeu, nici macar cancerul nu mai pare atat de nemilos…

Stii, unul dintre lucrurile care ma fascineaza la Hristos este ca El nu a promis ca, daca vom crede in El, vom fi scutiti de suferinte… Ba chiar dimpotriva! El a promis insa ca, in toate acestea, in mijlocul furtunii, El va fi alaturi de noi si ca, atunci cand ne va fi mai greu, ne va purta pe bratele Lui biruitoare!

Capul sus, mergi inainte, si nu iti face probleme in privinta cancerului… Nu ni se da mai mult decat putem duce… In plus, NIMIC nu ne poate desparti de dragostea Lui… nici macar cancerul! Inteleg ca, intr-un fel, ai primit o noua viata… Bucura-te de ea, draga Lucia! Si multumeste-I Lui!

Cu prietenie,
Adrian

16 04 2014
Elena

Multumesc Adrian! DIN TOT SUFLETUL MEU! Tumoarea depistata la ecografie este un nodul care, dupa cum spune doctorul este ereditar dar prin tratament se poate absori sau mari. Acum, CUM VREA DOMNUL NOSTRU. AM INTELES CA FIECRE ARE DRUMUL LUI SCRIS ACOLO SUS SI CA NOI TREBUIE SA ACCEPTAM TOT CE VINE DE LA EL, PENTRU CA DOAR EL STIE CEL MI BINE CE ESTE MAI BINE PENTRU NOI. Mi-a fost putin greu sa inteleg lucrul acesta, sa inteleg ca noi avem puterea de a face ceva bun cu viata noastra dar DOAR ATATA TIMP CAT DUMNEZEU ESTE IN VIATA NOASTRA. Mi-a fost greu sa accept ca poate nu am avut nevoie de EL si a trebut sa plece. Mi-a fost greu dar am inteles ca orice a-si face, SUNT NIMIC FARA EL SI CA TREBUIE SA FAC VOIA LUI. Poate mai vezi vreun comentariu in care „plang” pe aici si TE ROG DIN TOT SUFLETUL SA MA IERTI dar cateodata doare. Si simt ca cei de aici ma inteleg. Dar in acelasi timp incerc sa fiu tare si sa ajut. Stiu ca ai multe comentarii de citit, imi pare rau ca te mai deranjez si eu din cand in cand. Dar ITI PROMIT ca incerc! Cu recunostiinta Lucia!

21 01 2015
Adrian

Draga Lucia,

Nu deranjezi pe nimeni! In nici un caz! Suntem oameni si este omeneste sa plangem, macar uneori, asa cum la fel de omeneste este sa si radem…

Cu prietenie,
Adrian

21 01 2015
Lucia

Adrian, buna!
Nu am stiut exact unde pot sa iti scriu si am ales aici, in casuta mea.
Nu exista cuvinte potrivite sa exprime recunostiinta mea pentru tot ceea ce faci si pentru cat ajuti oamenii!
Stiu ca ti-am mai multumit si ca mine, ti-au multumit multi dar trebuie sa fii cu adevarat deosebit ca sa faci ceea ce faci tu.
Si asta simt sa iti spun.
Te vad si va vad pe toti ca pe niste prieteni dragi, carora MEREU o sa le multumesc si niciodata nu o sa ii uit!
Sper sa pot candva sa ajut si eu asa cum faci tu.
Multumesc din suflet pentru grija ta, pentru tot ceea ce faci, pentru noi si sper din tot sufletul ca Dumnezeu sa te rasplateasca pentru toate.
Cu respect si recunostiinta,
Lucia

21 01 2015
Adrian

Draga Lucia,

Cu drag! Cuvintele tale ma onoreaza insa mai mult decat este cazul. Nu am facut decat sa fiu aici… nu este absolut nimic extraordinar in asta, ci sunt lucruri pe care ORICARE dintre prietenii nostri de aici, de pe site, le pot face si le fac ori de cate ori au ocazia.

Doar cei care au apreciat cat de mult inseamna disponibilitatea cuiva in momentele in care tie ti-a fost cel mai greu pot intelege si cat de mult pot valora cateva cuvinte frumoase, dar spuse din suflet la vremea potrivita. Prin urmare, te incurajez sa continui sa le fii alaturi altora, ori de cate ori ai ocazia, aici sau oriunde altundeva.

Cu prietenie,
Adrian

11 11 2017
Lucia

Buna Adrian!
Buna tuturor celor care ( inca ) mai sunt aici.
Buna celor care vor mai veni pe aici.
Am tinut sa salut pe toata lumea, pentru ca nu am mai scris de mult. Sper, totusi ca scriu acolo unde trebuie, in ” casuta ” mea.
Iti multumesc din suflet Adrian pentru promisiunea tinuta, aceea de a pastra tot ce am scris si pentru ca imi oferi sansa sa ma intorc aici.
Imi cer iertare pentru ca nu am mai scris asa cum am promis, adevarul este ca sunt din nou pe marginea prapastiei, si se intampla de cativa ani incoace.
Am mai citit sporadic greutatile celor de aici dar din pacate nu am gasit puterea sa mai raspund sau macar sa scriu ce se intampla cu mine.

Poate nu mai sunteti aici dar Otilia iti multumesc din tot sufletul meu pentru blandetea ta, Stef iti multumesc pentru intelepciunea ta. M-au ajutat mult.

Nici nu stiu cum sa scriu prin tot ce trec.
Mi-ai dat un sfat Adrian : ” incepe cu inceputul „. Iti multumesc din suflet.

Sper din suflet sa nu va incarc cu problemele mele si o sa incerc sa scriu cat mai pe scurt ca sa fac atat de grea lectura.
„Inceputul” este ca nu a existat un copil, nu am ramas impreuna cu acel baiat.
Am fost o perioada buna de timp singura si mi-a prins tare bine. Eram linistita, imi faceam planuri.
Pana acum 2 ani si putin.
Am cunoscut un baiat, Baiatul, pe EL, indraznesc sa spun.
A fost si este un om extraordinar.
Sigur, cred ca va intrebati care este problema. Nici eu insumi nu stiu cand si cum s-au petrecut toate.
Tatal lui a murit acum multi ani, Dumnezeu Sa Il ierte, locuieste ( locuia atunci pentru ca acum stam impreuna la ai mei ) impreuna cu mama lui si bunicul lui. Iar bunica lui intr-un alt apartament aproape de ei.
Am uitat sa spun ca suntem vecini de bloc, de palier.
Nu am crescut impreuna, pentru ca el a stat cu bunicul lui, in alta parte multi ani.
Dar ne stiam din priviri cand mai venea pe la mama lui.
Totul a fost frumos, pot sa spun, primele luni, dupa care am inceput sa ne certam.
Mici lucruri, nu se tinea de cuvant, daca trebuia sa facem ceva. Reuseam sa trecem peste aceste discutii. Dupa care observam incet ca atitudinea mamei lui era schimbata fata de mine.
Spre exemplu, stateam cu el si vorbeam, venea si mama lui in lua in brate si ii spunea ” Nu este asa ca numai eu sunt iubirea vietii tale, ca nu mai este nimeni ca mine?” sau poate uneori eram in masina toti trei mergeam undeva iar el vorbea cu mine iar mama lui se enerva si spunea ” Ce p.. mea nu vorbesti cu mine, cand te intreb ceva? „. Sunt multe exemple, nu o sa le sciu pe toate. Dar ma deranjau iar eu am incercat cat am putut sa ii fiu pe plac. Pentru ca i-am spui prietenului meu ca ma deranjeaza iar el a spus ca sunt glumele familiei lui si ca nu le inteleg eu. Sau ca sunt „doar ” prietena lui si ca trebuie sa le accept.
Asi fi putut face ceva dar n-am facut. In sinea mea ma vedeam pe mine problema, ca eu trebuie sa fiu pe placul lor, nu ei pe placul meu.
Lucrurile au continuat asa pana intr-o zi cand mama lui cumparase niste capsuni iar el a adus un castron si la parintii mei ( cum spuneam locuim pe acelas palier ). Atunci mama lui s-a suparat pe el pentru ca nu mai erau capsuni si pentru el, si i-a spus ca sunt o nesuferita, o sufocanta, ca nu o sa ma accepte niciodata, ca o sa se sature de mine, ca tot la ea se va intoarce, ca sunt doar un capriciu. El mi-a povestit, eu i-am dus castronul inapoi, am incercat sa vorbesc cu ea, fiind de acord si prietenul meu. Dar mi-a reprosat ca ma amestec intre ea si baiatul ei, ca el minte, ca ea de fapt ma iubeste, ca nu este nimic adevarat. A doua zi mi-a reprosat ca nu trebuia sa vorbesc cu mama lui. Ne-am tot certat cateva zile, pana la urma el a ales sa isi inchida telefonul si sa plece de acasa. O zi intreaga l-am cautat. A fost un soc foarte mare pentru mine. S-a intors acasa, ne-am” impacat „cu totii, a ramas ca de fapt lucrurile au fost intelese gresit. Lucru neadevarat dar ce sa mai spun?.
La cateva zile, mi-i s-a facut rau. Si asa este atunci si pana acum.
Totul a inceput cu o caldura pe zona fetei si o oboseala inexplicabila. Au urmat analize peste analize, fara nici un raspuns. Zilele treceau iar eu ma simteam tot mai rau. La momentul acela toti imi spuneau, familia, prietenul meu ca mi se pare mie, ca daca analizele sunt bune, inseamna ca nu am nimic.
Au urmat renuntarea la servici, atacurile de panica, certurile noastre tot mai dese care se terminau cu dorinta lui de a pleca si cu implorarea mea de a ramane.
Am avut zile in care nu ma puteam ridica din pat, asa rau imi era. Toate analizele bune.
Concluzia : mi se pare mie, axietate, panica.
Rezolvare: psihiatru. Tratament pentru atacurile de panica.
A trecut si tratamentul. Raul tot a ramas.
Eu tot simteam ca am ceva, nimeni nu ma credea. Certuri.
In tot timpul acesta, prietenul meu mi-a devenit logodnic. Spre exaperarea mamei lui care mereu ii spunea ca daca ii este greu cu mine, sa se intoarca la ea si aceleasi mici rautati de zi cu zi. Imi spunea ca imi este rau pentru ca vreau s.a.m.d. Am fost surprinsa atunci de cererea lui in casatorie cum sunt si acum. Nu inteleg de ce o data imi reproseaza ca s-a saturat ca sunt obositoare, ca vrea sa plece iar a doua zi ca ii pare rau. Imi reprosa cand imi era rau ca nu facem dragoste, apoi la cateva zile ii parea rau. Cam asta a fost ciclul acestor 2 ani. Bineinteles am fost si la psiholog. Concluzia acestuia a fost ca atacurile de panica le am din cauza mamei lui. Nimeni nu m-a ascultat.
Am aflat si ceea ce am sau mai am putin. Am niste virusi care cel mai probabil sunt produsi de boala Lyme ( borelioza ). Deci am ceva! Abia acum incep si ma cred cu totii ca intradevar imi este rau. Am facut un tratament pentru virusi si acum urmeaza ( sper din tot sufletul ) pentru borelioza, pentru ca este o boala destul de grea si putini doctori se ocupa de ea.
Problema este ca simt ca m-am pierdut undeva intre rautati, neimpliniri si neajunsuri.
Ultima noastra cearta a fost in felul urmator.
Ma simteam rau, a urmat o durere groaznica de cap. Cum nu avean bani, prietenul meu a fost la bunica lui sa ii ceara niste bani sa mergem la un doctor. Iar mama lui in timpul asta a venit la mine, mi-a spus ca il disper, ca nu sunt bani, ca el cere bani, ca mi se pare mie ca ma doare, ca de fapt nu ma doare, ca sa mananc ceva ce am pofta si imi trece. Ca nu vad ca el nu mai stie ce sa faca pentru mine, ca nu ii este bine. Iar eu ma sinteam rau. Nu am putut sa ii spun. I-am spus lui, el a spus ca este problema mea si a ei ca el nu se baga. Am ajuns la spital, perfuzii investigatii.
Simt ca nu mai pot. Dupa toate astea vine si ne intreaba daca vrem sa ne conande o pizza. Raspunsul lui catre mine : ” vezi ca nu este rea, ti se pare, nu a spus asa?”.
Si toate astea se intampla de 2 ani. Intre doctori, investigatii, frica, rau, certuri, nu mai stiu cum sa rezist.
Am incercat sa vorbesc cu mama lui, asa cun m-a rugat prietenul meu. Rezultatul : acelasi. ” Copilul meu te minte, eu nu am spus nimic rau de tine, vrea el sa para o victima”.
El mi-a spus ca intr-una din discutiile lor i-a spus ca eu nu contez pentru ea ca nu insemn nimic. Ea, ca minte el.
Una peste alta, inainte sa inceapa aceasta suferinta si zapaceala, acum 2 ani, bunica lui, m-a chemat la ea si mi-a spus : ” Te vad fata cuminte, de treaba, este vorba despre copilul meu, despre nepotul meu dar ai grija, o sa isi bata joc de tine „. La vremea aceea am pus totul pe seama batranetii ei dar acum cata dreprate ii dau. Tot bunica lui cat si el mi-au povestit ca atunci cand era mic, nu vroia sa aibe grija de el, nu il vedea cu lunile si ca acum cand este mare ( pentru ca abia la 20 si ceva de ani s-au mutat bunicul lui si el cu mama lui ) isi doreste atentia lui.
Nu mai stiu ce sa mai cred.
Parintilor mei la fel nu mai indraznesc sa le spun nimic. Pentru ca imi este frica ca nu ma cred. Ajunsesem sa cred ca mi se pare mie, ca nu este asa, ca este din cauza starilor prin care am trecut, asa cum imi tot repeta prietenul meu, pana cand s-au intamplat reprosurile cu durerea de cap. Atunci era sora mamei la noi si a auzit toata discutia. M-a intrebat de ce se poarta asa cu mine. Nici eu nu mai stiu ce sa cred.
Si insista sa mearga cu mine la cumparaturi, spre exemplu, unde ma simt ca un nimic.
Dupa ce imi reproseaza ca s-au scumpit toate, nu ma lasa sa imi platesc cunparaturile, pe motiv ca plateste ea, ca si asa nu sunt bani.
Cred ca cine vede din afara toate aceste lucruri, ma vede pe mine vinovata. Sincera sa fiu, nu mai pot. Pentru prima data in 2 ani, nu mai pot cu adevarat.
M-am saturat de ” Dupa 4 luni de cand a fost cu tine, copilul meu nu mai vorbea cu mine „, asa cand suntem singure, iar cand este cineva cu noi ” cu ce sa te ajut iubita mea, ce sa iti fac ?”.

Pe langa toate aceste lucruri, este boala, raul de zi cu zi, neputinta de a lucra, neajunsurile, certurile intre mine si prietenul meu.

Nu stiu cine mai are dreptate, nu stiu cum sa ma linistesc, nu stiu cum sa traiesc.
Iertati-ma daca am scris prea mult.
Va rog din suflet, un sfat daca se poate.
Imi simt viata, sufletul in genunchi si nu stiu cum sa mai ies, nu stiu cum sa procedez.

In speranta ca nu v-am deranjat foarte mult.

Cu respect,
Lucia.

11 11 2017
Lucia

Imi cer scuze pentru greselile gramaticale.
Am vrut sa cuprind tot ceea ce am pe suflet dar sa nu va incarc cu atat de mult scris.

Lucia

11 11 2017
Lucia

Milioane de scuze, pentru ca simt nevoia sa scriu, chiar tot ce simt si ce am pe suflet, desi am spus ca incerc sa fie totul pe scurt pentru a nu va aglomera. Ma gandesc ca poate povestesc foarte pe larg. Sincer, nu am avut puterea sa spun nimanui chiar totul si simt ca nu mai pot tine in mine.
Ceea ce vroiam sa mai spun, nu am facut-o poate din rusine, este ca prietenul meu consuma substante interzise. Asa l-am cunoscut, l-am acceptat, poate pentru ca am descoperit asta cand deja il iubeam si ma gandeam ca pot sa il ajut cu problema asta.
In naivitatea mea am incercat si eu, pe principiul ca ” nu poti intelege cu adevarat prin ce simte cineva doar atunci cand treci prin acelasi lucru „. Multumesc lui Dumnezeu si azi ca nu mi-a placut. Am incercat sa fac in asa fel incat sa renunte dar nu s-a putut. Am ajuns eu insumi prin a-mi amaneta bijuteriile pentru asi lua el droguri, in crizele de sevraj. Pentru ca apoi sa fiu invinuita de el ca eu ii dau.
Mi-a spus ca mama lui stie de acest lucru, ba chiar ca ea l-a dus la Amsterdam unde am inteles ca este legal.
Chiar daca nu ma intelegeam bine cu mama lui, vazand ca lucrurile nu merg bine in privinta aceasta, am ales sa vorbesc cu ea. M-am gandit ca nu ii place de mine, bun dar este totusi copilul ei.
Asa am aflat ca de fapt ea nu stia nimic, ca toate chestia cu Amsterdam a fost ” mi-am dus copilul sa nu moara prost, sa incerce „.
A tot incercat si ea sa il ajute. Are perioade cand se lasa si cand cade iar. Acum mama lui da vina pe mine, ca din cauza mea, la fel si el in certuri. Si acum consuma, iar eu nu pot sa ii mai fac nimic.
A fost o perioada, dupa mersul la psiholog, cred ca inainte sa iau tratament pentru atacuri de panica, cand ne certam zi de zi. Ca nu vreau sa ma fac bine, ca nu sunt bani, ca de ce stau in pat, ca imi fac rau singura.
Trebuia sa fii vorbit cu mama, cu tata, cu oricine dar eu am luat alta decizie proasta. Pe principiul nu sunt bani, cum sa fac multi bani si repede? Videochat!
Si aici ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am putut face. Eram atat de pierduta in frica, in lipsa banilor, in raul pe care il simteam, incat am crezut ca asta este cea mai buna varianta.
„Toate bune si frumoase „, am facut niste poze si ar fi trebuit sa fac ceea ce toata lumea stie. Slava Lui Dumnezeu, nu am putut. Am inceput sa plang si am plecat acasa. Ii multumesc Lui Dumnezeu ca nu m-a lasat sa fac lucrul acesta. Prietenul meu, povestindu-i ca nu am putut ( nici acum nu imi dau seama cum ma incuraja sa fac asta! ), mi-a spus sec „Ce, nu esti in stare sa te dezbraci pentru niste bani? Ce e atat de greu? Daca eram fata faceam eu asta „.
Am ramas surprinsa si dezamagita.
Tot eu mi-am cerut iertare atunci, nu eram in stare. Am mai incercat sa ma angajez la un restaurant, casier, dar am putut doar 2 saptamani , din cauza raului fizic, psihic.
Pe langa aceste lucruri, imi este si mai rusine sa spun, cand facem dragoste, prietenul meu, imi cere sa fac anumite lucruri perverse, din punctul meu de vedere. Am incercat sa ma eschivez, pana la urma am incercat ceea ce mi-a propus de dragul lui. La sfarsit m-am simtit rusinata si scarbita de mine.
Nu i-am spus aceste cuvinte de teama sa nu se simta jignit, dar i-am spus ca nu m-am simtit comfortabil cu toate lucrurile. Mi-a spus ca de fapt eu sunt perversa daca am facut lucrurile astea, ca de fapt imi place dar imi e mie frica pentru ca sunt la inceput. Ca el a mai facut cu alte fete si ca mie mi-a iesit chiar bine. Desi inainte, imi tot repeta ca el doar cu mine simte sa faca lucrurile acestea. Asa am aflat si ca inainte sa fim impreuna, ii placeau desenele animate cu tenta sexuala ( acum inteleg de ce mereu se uita la desene si nu prea prefera filmele, cand ii propun sa vedem o comedie ). Asa am aflat si ca pe fosta prietena a cerut-o in casatorie, doar pentru ca vroia sa vada cum este sa faci dragoste cu o virgina. Dar despre mine spune ca ma iubeste si de asta m-a cerut in casatorie.
Uneori cand imi este foarte rau, stau in pat si atunci imi spune ca vrea sa facem dragoste, ca asta il face pe el sa se simta bine, cand ma vede ca imi este rau.
Va rog din suflet sa ma iertati daca am gresit cu ceva din ceea ce am scris si il rog pe Adrian sa stearga ce nu considera ca trebuie publicat.
Nu am crezut vreodata ca voi ajunge in aceste situatii, nu vreau sa dau vina pe nimeni, sunt constienta ca alegerile au fost ale mele. Dar la fel de constienta sunt de modul in care ma fac sa ma simt.
Ma simt murdara, ma mist o persoana rea, simt ca merit tot ce se intampla si ma uit cu tristete la acum 2 ani.
Avusesem experientele mele grele eram ranita dar aveam speranta, ma simteam libera, aveam planuri, ma rugam la Dumnezeu sa ma ajute.
Acum…parca sunt o umbra a ceea ce am fost :((.
Vreau sa traiesc dar nu stiu cum.
Ma simt rau sa scriu toate aceste lucruri despre baiatul pe care eu il iubesc din tot sufletul meu. Ma simt o persoana rea.
De aceea va rog din suflet ajutorul vostru.
Adrian si toti cei de aici au fost singurii carora am putut sa ma destainuiesc.
Stiu, am multe pacate si greseli dar cu capul plecat va rog sa ma iertati si sa ma ajutati.

Cu respect,
Lucia

11 11 2017
Adrian

Dragă Lucia (sau Elena, cum preferi?),

Bine ai revenit! Și nu trebuie să îți ceri scuze, este spațiul tău, care îți este dedicat, așa că poți scrie oricât crezi că ne ajută să înțelegem cu ce te confrunți. De asemenea, nu trebuie să te scuzi pentru greșelile gramaticale – nu stă nimeni să le analizeze aici!

Revin prin a îți spune ceea ce cred că știi deja – nu e ok să ai o relație în care partenerul se simte bine atunci când știe că ție îți e rău… Pur și simplu, nu e normal. Nu înseamnă că tu ești rea, ci că lucrurile nu funcționează așa.

Ai făcut bine că ai discutat cu mama lui despre problemele lui… Intenția a fost să îl ajuți, însă trebuie să știi că, de la un anumit punct încolo, fiecare este responsabil de propria lui viață și de binele său. Așa că, dacă nu îi pasă câtuși de puțin și de binele tău, ar trebui discutat și văzut dacă tu poți trece peste asta la infinit…

Cel mai bine ar fi dacă ați merge să discutați cu un terapeut, fie el psiholog sau psihiatru. Sau măcar tu, dar trebuie să te descarci și ai nevoie de o perspectivă din exterior!

Între timp, firește că suntem aici și pentru tine! Așteptăm să ne mai scrii!

Cu prietenie,
Adrian

12 11 2017
Dana P

Draga Lucia,

Numai daca ai stii ce minune se afla in inima si sufletul tau ai intelege ca nici o vorba si nici o fapta nu te poate atinge cu adevarat….ca toate sunt doar povesti…si ca singurul lucru pe care trebuie sa il faci in viata asta este sa te descoperi pe tine…nimeni niciodata nu te va face mai fericita decat tu pe tine insati…

Desi povestea mea e putin diferita iti pot spune ca acum 16 ani m-am indragostit de un toxicoman si ca si tine am facut tot posibilul sa il fac sa se schimbe, am incercat si eu pentru 2 ani sa ma droghez ca mai apoi sa ma las brusc doar pentru ai arata ca sa poate…
Am plecat din tara amandoi la cativa ani de relatie pentru ca in tara nu erau servicii specializate si deajuns de accesibile financiar pentru situatia noastra. Am furat din magazine pentru ai face rost de bani de droguri…in paralel cu studiile la universitate…si tot ce am facut am facut din dragoste…
Anii au trecut si ajunsi in Paris am fost preluati in grija asistentilor sociali si a medicilor de aici.
Incet incet lucrurile s-au aranjat, relatiile cu familiile s-au calmat si viata a inceput sa aiba sens.
Insa toate ar fi fost mult mai simple daca as fi stiut despre iubirea de sine si despre lumea si universul interior. Am invatat ca atunci cand eu imi schimbam starea si el si-o schimba automat. Ca daca imi vorbea urat si eu nu ii raspundeam si nu ma afecta deloc, inceta complet sa ma mai atace. Cu cat m-am lasat mai usoara si cu cat am mers mai mult in interiorul meu cu atat el a inceput sa se adapteze cu schimbarea.
Ultima data cand mi-a dat o palma l-am intrebat „ti se pare corect? nu te intreb daca e bine sau rau si nu te judec, ci doar te intreb daca e corect…”
La putin timp dupa aceea m-a luat in brate si si-a cerut scuze.
Nu pot sa iti spun cat de mult am muncit pentru a ajunge aici…cu mine parca s-a schimbat intreaga lume…inteleg acum tot felul de situatii „deviante” pentru ca le-am trait si transformat in mine insami. Cu cat stima mea de sine crestea cu atat el se schimba, cu cat il „iertam” si intelegeam ceea ce facea cu atat se imbuna…toate astea le faceam din suflet…in cea mai deplina tacere…

Si ar mai fi ceva…atunci cand nu crezi o poveste ea nu mai devine reala…apare ca un vis…fara semnificatie…redu totul la momentul prezent si nu la povestea tesata in jurul momentului…”el a facut asta” „mama lui a zis” „ar fi trebuit sa fie asa” „nu e corect” etc….astea ne fac sa fim nefericiti…
Eu cand ma uit in ochii prietenului meu nu ii vad nici calitatile nici defectele, nu ii vad istoria vietii, aproape ca nu stiu cum il cheama…ma uit in ochii lui si simt bucuria din sufletul meu care poate iubi infinit, fara judecata, fara poveste, fara trecut si fara viitor…
„Iubirea infinita este singurul adevar, tot restul este iluzie…” David Icke

E decizia ta ce vrei sa faci cu viata ta in continuare insa orice ai alege fi constienta ca bucuria si fericirea sunt cele care schimba fata lumii si care vindeca ranile ei. Cauta in tine asta, ai incredere si crede in minuni.
Si nu uita niciodata…Iubirea infinita este singurul adevar, tot restul este iluzie…

Cu drag,
Dana

12 11 2017
Dana P

Cand nu lasi pe cineva sa iti faca rau il impiedici in felul asta sa isi faca rau singur…

6 09 2020
Elena

Cam tarziu acum dar
Buna!
Iti multumesc pentru cuvintele tale.
Sper ca si acum esti la fel de înțeleaptă si împlinită.
Iti doresc numai bine.

12 11 2017
Dana P

Hahaha si ar mai fi ceva.
Stii care e cea mai puternica echipa de rugby din lume? All Blacks din Noua Zeelanda.
Nu stiu daca din cauza dansului lor de la inceput sau nu :).
Dansul pe care il fac se numeste Haka si e impresionant prin forta pe care o degaja.
Iti recomand sa te uiti iar si iar la Haka (gasesti pe YouTube) si sa descoperi ca si tu ai o forta de a depasi si infrunta toate dificultatile!

6 09 2020
Elena

Buna tuturor!

Iata-ma iar aici după 3 ani.
(„căsuța mea” din trecut era Elena E., nu mai stiu cum sa scriu acolo, imi cer scuze moderatorului ca scriu aici ).
În primul rând, se întâmplă să fie cineva aici care sa cunoasca sau din pacate sa sufere de Lyme?
Stiu ca este o boala destul de rara, controversată, s.a.m.d.
Dar este boala care m-a schimbat, ma schimba zi de zi.
Am uitat cine eram, ce vise aveam, ce imi plăcea să fac.
Situația mea e cam aceeasi descrisă în căsuța Elena E.
Sunt diferențe..acum nu mai am „disperarea” aceea de a diseca fiecare lucru, de a demonstra, de a stii, de a vrea, de a spune.
Acum doar sper!
Sper sa ma fac bine!
Sper ca cei pe care ii iubesc sa ma înțeleagă că nu sunt bine, ca nu stiu cum sa fiu bine.
Dar ca imi doresc.
E greu sa mergi din doctori in doctori, ani de zile, e greu sa nu mai sti cum e sa fi normal, pentru că o data ce ai Lyme, totul este diferit.
Analize, operatii, tratamente, urlete de durere, nopți nedormite.
„Inumam” – asta a spus doctorul care ma tratează.
Asta avem noi, ce cu Lyme.
Am fost la psihiatru, psiholog.
Am o anxietate, dar e motivată de boala si prin tot ce am trecut.
Am făcut terapie, ajuta.
Dar ce te faci cand nu poti sa accepti?
Aici e frica mea cea mai mare.
Nu pot sa ma accept, sa imi accept boala.
Cred ca am ajuns sa ii fac nefericiți pe toti din jurul meu.
Imi pare rau!
Nu stiu cum sa lupt, nu stiu cum sa accept.
Asi vrea viata mea dinainte, sănătatea mea.

6 09 2020
Adrian

Dragă Elena,

Ai scris acolo unde trebuie, nu îți face probleme. Îmi pare tare rău că treci prin asta – am avut un amic care a trecut prin acest calvar, dar acum este bine, ceea ce îți doresc din suflet să ți se întâmple și ție. Ca de obicei, aici vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.

Cu prietenie,
Adrian

9 09 2020
Bogdan

Cand nu poti sa accepti, accepta ca nu poti sa accepti. Observa acel gand cand apare si intreaba-te: pot sa-l las sa treaca? sau pot sa-l las sa fie? Aceste ganduri care apar pot rezista doar cand opunem rezistenta lor. Am putea spune ca tocmai lupta de a scapa de aceste ganduri le face si mai puternice, e un fel de lupta a mintii cu mintea. Orice smecherie sau solutie ar cauta mintea este tot o subdivizie (o ramura) a aceleasi minti care produce gandurile. De exemplu cand mintea iti genereaza anumite ganduri, tot mintea se streseaza si tot mintea le complica. Adica daca mintea iti spune ca ai o problema, ea se streseaza si, in acelasi timp, cauta un fel de raspandire a problemei si in alte planuri, amplificand gandurile si stresul. Iar pe urma, acea stare mai provoaca si alte probleme in alte planuri care si ele, la randul lor, produc ganduri care si ele vin in sustinerea stresului general cu alte ganduri mai mici. Iar la nivel fizic efectul este haotico-coplesitor, resimtit prin anxietate, atacuri de panica, palpitatii, etc.

Acceptarea nu trebuie vazuta ca si o forma de resemnare, e mai degraba o eliberare de niste ganduri care (probabil ai observat si tu) nu aduc niciun fel de beneficiu, din contra, se inmultesc si fac ravagii.

Initial gandeste-te asa…cand apare gandurile. Intreaba-te: cu ce ma ajuta? Daca sunt stresata am vreun beneficiu? si cand apare gandul: NU POT: Daca accept ca nu pot accepta mi se intampla ceva? Repet…asta nu inseamna resemnare, ci o calmare a acelei parti din minte care doar agraveaza lucrurile.

14 11 2022
Elena e (Lucia)

Bună pentru toți!
A trecut ceva timp de când am scris ultima data. Am recitit câteva postări..ce trist, ce trista mi se pare toată situația mea.
Și nici acum nu e mai bine.
E cumva ironic, pentru ca eu îmi doresc sa trăiesc.
A-si vrea doar sa fiu sănătoasă.
Tot bolnavă, tot de borelioza, știți voi mușcătura de capusa, care e groaznica, nu muscatura în sine pentru ca nu doare, ci boala pe care o provoacă.
Îmi e greu sa mai scriu tot ce înseamnă boala asta, am obosit, știu ca e o boala controversata, ca nimeni nu prea o înțelege și ridica din umeri.
Dar e grea, chiar e. Și tot ce îmi doresc e sa treacă, sa fiu bine.
Iertati-ma, pentru ca poate nu am o direcție clara în toată povestirea mea dar îmi e prea frica de toată boala și va rog doar sa îmi dați un sfat, chiar am nevoie.
Cum se accepta ca ești bolnav(a), cum se trece peste frica? Cum se lupta:((?
Nimeni nu ma poate înțelege poate doar cei bolnavi ca mine și am încercat, am vorbit cu cei ca mine dar și ei chiar daca înțeleg, suferă și încerca cumva sa lupte.
Nici eu nu știu de ce am nevoie, sincer.
Poate sa accept tot ce se întâmplă dar groaza e mare :((.
De ce sunt eu bolnavă?
Ce trebuie sa fac ca să fie doar un vis și sa ma trezesc și toate sa treacă?
Îmi dau seama ca nu o sa se întâmple și ma sperie, ma consuma.
Nu știu.. 😦
Voi, care scrieți aici povestea voastră, ganditi-va ca sunteți sănătoși și e atât de bine.
Poate greșesc ca spun asta dar e greu sa fi bolnav:((.
Ca de obicei îmi cer scuze dacă am deranjat pe cineva și mulțumesc oricui citește.

14 11 2022
Adrian

Draga Elena (Lucia),

Niciodata nu va fi usor sa accepti o boala care te macina. Mi-as dori sa iti pot spune ca exista secrete care sa iti rezolve problema, ca prin minune. Dar nu as fi onest…
Pot sa iti spun insa ce am citit si ce stiu din discutiile cu diverse persoane pe care le stiu – terapia ajută. Nu îți rezolvă problema, pentru că asta doar Dumnezeu poate să o facă… Dar te ajută să lupți mai bine cu propriile gânduri, sentimente, trăiri… Ai luat vreodată în considerare să faci terapie?… Există atât terapie individuală, cât și de grup… Nu știu cât de răspândită e cea de-a doua, dar cea individuală clar există…
Sănătate multă îți doresc și, mai presus de toate, puterea de a merge mai departe, câte o zi… apoi încă o zi… și tot așa!

Te îmbrățișăm cu drag, Lucia!

CU prietenie,

Adrian

15 11 2022
Lucia

Mulțumesc Adrian!

Ca de obicei, ești prezent aici, pentru toți.
Eram un copil când am scris prima data.
Felicitări pentru munca depusa :).

Da, am făcut terapie, am avut și încă poate am nevoie, din păcate acum, situatia financiara nu îmi mai permite.
Ajuta, ai dreptate, însă vezi tu, mi-au spus mulți phihologi, ca, ironic, am un psihic bun, alții în situația mea ar fi clacat și ca practic este un soc post traumatic pe care trebuie sa am răbdare și sa îl accept.
E o situație..persoanele din jur nu pot înțelege și deși chiar și psihologul meu a încercat sa vorbească cu părinții mei pentru a-mi înțelege condiția și pentru a ma ajuta, ei nu își pot schimba atitudinea.
Nu am părinți violenți sau..nu știu motive grave, însă și ei au traumele lor pe care, după sfaturile psihologului, trebuie sa le iau ca atare, pentru ca fac tot ce pot dar nu poți obliga pe cineva sa meargă la psiholog și sa își confrunte temerile.
Ei fac saracii tot ce pot și nu mai vreau sa ii supăr.
După ce au purtat o discuție cu psihologul meu, pentru ca acesta din urma a vrut, ei au ieșit plângând și zicandu-mi ” dacă nici noi nu suntem părinți buni..”.
Sincer, accept și asta, doar ca e greu cu boala.
Visez multe, îmi doresc atâtea.
Ma simt cumva prinsa într-o cusca.
La un moment dat un prieten psihiatru mi-a spus ” poți sa schimbi culoarea de pe pereți, poți sa pui tablouri, poți sa pui alta mobila dar tot o cusca va rămâne și când te vei satura sa te minti și vei vrea sa iesi îți va fi foarte greu, însă să ști că ușa este si a fost întotdeauna deschisa, trebuie doar sa faci un pas sa ieși”.
Imi e prea frica cumva, „sa ies”. Undeva pe acolo, ma simt.
Oricum..ma simt mai bine ca am putut scrie aici și îți mulțumesc că încă îmi păstrezi un loc.

15 11 2022
Lucia

Te-ai gândit vreodată, ce s-a întâmplat cu oamenii care au scris povestea aici dar nu au mai revenit?

Doamne, câți oameni, câte povesti :(.
Te rog frumos, sa ștergi comentariul acesta dacă nu este potrivit. E mai mult o întrebare pentru tine și nu aștept un răspuns.
Doar am vrut sa îți spun că dacă, măcar, jumate din cei de aici si-au găsit liniștea vorbind cu tine, ce dar important le-ai dat! 🙂

Mulțumesc mult, Adrian!

15 11 2022
Adrian

Draga Lucia,

Multumesc din suflet pentru cuvintele tale frumoase, care ma onoreaza si ma obligă.

Da, mă gândesc în fiecare zi. Nu putem ști ce se întâmplă cu ei, după ce scriu. De regulă, oamenii își văd de viață și, unii dintre ei, după ani de zile, revin cu un gând, cu o mulțumire sau cu o nouă problemă. Sau, pur și simplu, cu câteva rânduri din care să înțelegem că au trecut peste acele momente din viața lor.
Știu însă că fiecare contribuție, a fiecăruia dintre VOI, cei care scrieți aici și vă implicați, fiecare contează! Fără voi, finalul s-ar ști, cu siguranță. Cu ceea ce facem fiecare dintre noi, chiar dacă nu avem cum să știm ce se întâmplă de fapt, adăugăm un mic strop de îndoială… Iar acea ezitare în a-și pune în aplicare planurile s-ar putea să aibă ca final răzgândirea, redarea lor către familii, colegi, societate. Deci, contează!

Gânduri bune, tuturor!

Cu prietenie,
Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




%d blogeri au apreciat: