sincer nu e chiar asa usoara viata asta….
nici eu nu o duc foarte bn…si m-am gandit de multe ori la moarte..nimeni nu a putut sa ma faca sa nu mai gandesc asa…sa las moartea la o parte…dar degeaba…snt prea singura…..este o prostie k la varsta mea sa gandesc asa stiu asta…si k multi or sa zik este un copil si nu stie ce vrea d l viata sau k snt emo…dar nu snt nici emo si stiu ce vreau d la viata….dar nu am pe nimeni lg mn….nici mama…nici prieteniii….nu mai am nik..dc sa traiesc? e o intrebare kre nimeni nu imi raspunde…vreau sa stiu..k sa plang atata si k sa sufar daia sa traiesc? si sa fac persoanele dragi sa sufere ,…nu mai are rost..nu am nici un drept sa le fac rau…pur si simplu m-am saturat,…vreau k viata mea sa se termine in momentul asta….aqm…..jur pe viata mea k m-am saturat d tot si d toti…..nimeni nu ma mai poate salva d data asta…o sa vada toti qm e fara mn si o sa fie fericiti…si q asta am terminat tot….la revedere
Gânduri pentru sinucigași și pentru supraviețuitori 
Draga Aly,
Inca de la inceput tin sa iti spun ca imi pare tare rau ca trebuie sa treci prin acest gen de probleme, care te determina sa ai ganduri atat de sumbre. Inteleg ca ai cateva motive care te fac sa crezi ca moartea ar fi de preferat in cazul tau si, ca, daca aceste lucruri s-ar rezolva cumva, ai exclude varianta. Iata cum vad eu problemele pe care le-ai descris tu (si te rog sa ma corectezi daca am inteles gresit): 1. esti prea singura; 2. plangi si suferi prea mult; 3. nu vrei ca persoanele dragi tie sa mai sufere din pricina ta. Am inteles bine? Te rog sa te gandesti bine inainte de a citi ceea ce iti scriu mai departe, pentru ca este foarte important sa iti dai tu insati un raspuns corect si onest, sincer, la aceasta intrebare, este important sa intelegi care sunt motivele pentru care ai ajuns sa crezi ca moartea este o varianta pe care sa o iei in calcul…
Daca raspunsul tau este “da” la toate cele trei cauze pe care le-am identificat in putinele randuri pe care ni le-ai scris, atunci iti propun sa ne gandim putin la fiecare dintre ele.
1. Singuratatea. Sa presupunem ca vei muri, asa cum spui ca iti doresti. Crezi ca moartea iti va rezolva problema singuratatii? Crezi ca nu vei mai fi singura daca vei muri? Oare nu cumva exista posibilitatea ca aceasta problema sa fie chiar mai mare daca mori? Eu nu zic ca asa este, dar te rog doar sa te gandesti daca nu cumva este posibil sa fie asa… Si atunci, ce-ai rezolvat daca mori?…
2. Plangi si suferi prea mult. Nimeni nu poate contesta ori confirma aceste lucruri in afara de tine si de Dumnezeu, singurii care cunoasteti cu adevarat TOATE datele problemei, toate detaliile, absolut toate. Noi nu stim decat putinele lucruri pe care ni le-ai zis, iar cei care te cunosc stiu mai multe, insa nici macar ei nu stiu tot… Doar tu si Dumnezeu stiti ce este in sufletul tau, ce simti si cat de mult suferi tu in aceste momente, nu-i asa? Apropo de Dumnezeu, pentru ca tot am amintit de acest subiect, stii ca se spune in traditia ortodoxa (si in invatatura de credinta ortodoxa, cea pe care o invata preotii in facultate si apoi vorbesc despre ea in Biserica) faptul ca, daca te sinucizi, sansele de a ajunge in Rai sunt extrem de mici… Ce parere ai de asta? Poate ca nu este adevarat, asa cum zic unii, dar totusi… ce te faci daca este adevarat? Te-ai gandit la asta? Tu vrei sa mori acum pentru ca plangi si pentru ca suferi prea mult, dar gandeste-te ca si daca ai plange si ai suferi toata viata, nu doar o perioada limitata de timp, tot ar fi mai bine decat sa plangi cumplit de mult si sa suferi cumplit de tare o vesnicie in chinurile… stii tu carui loc… nu crezi? Nu vreau sa incerc sa te sperii in vreun fel, ci doar sa te ajut sa iei in calcul niste variante la care poate ca nu te-ai gandit…
Moartea nu a rezolvat niciodata problemele de genul acesta, draga noastra Aly. Dimpotriva, atata timp cat traiesti, tot mai exista speranta si, mai mult decat atat, exista posibilitatea reala ca problemele si suferinta ta sa ajunga la un final. Uita-te la vremea de afara – nu e tot anul doar iarna… vine si vara intr-un final, nu-i asa? Nu e mereu ploaie ori ninsoare afara, nici macar iarna sau in anotimpurile mai ploioase, nu? La un moment dat tot rasare el si soarele… La fel se intampla si cu problemele si suferinta noastra, draga Aly. Oricat de greu ti s-ar parea acum, trece intr-un final, pentru ca absolut nimic nu tine vesnic in aceasta viata, aici pe pamant. In viata de apoi insa…
Eu zic ca merita sa te gandesti bine la asta, sa nu cumva sa te trezesti ca iei o decizie pe care sa o regreti nu o viata, ci o eternitate…
3. In fine, cel de-al treilea motiv, ca nu vrei ca cei dragi tie sa (mai) sufere din cauza ta. Pai nu este acesta cel mai bun motiv pentru a trai, nu pentru a muri? Ce suferinta mai mare poti pricinui cuiva care te iubeste decat aceea de a nu te mai sti in viata? Ia gandeste-te putin la tine, daca ai iubit la un moment dat pe cineva, oare nu te-ar fi durut cel mai tare gandul ca acea persoana nu mai este langa tine? Ca nu o mai poti vedea? Ca nu o mai poti auzi niciodata? Ca nu-i mai poti vedea zambetul, auzi glasul? Ca nu te mai poti impaca niciodata cu ea, desi poate ti-ai fi dorit asta? Ca nu o mai poti strange niciodata in brate?
Nici o durere si nici o suferinta pe care le-ai putea cauza celor dragi nu poate fi mai mare decat crima asupra propriei tale fiinte, sinuciderea. Pentru ca, asa cum se poate deduce destul de usor, niciodata sinuciderea nu te priveste doar pe tine, ci si pe cei care te iubesc si pe care ii iubesti la randul tau. INTOTDEAUNA si orice ai face, lucrul acesta ii vizeaza si pe ei si ii afecteaza in mod iremediabil pentru tot restul vietii lor. Daca pentru tine viata aceasta ia sfarsit in momentul in care mori (chiar daca ea continua intr-o alta dimensiune – a vesniciei), pentru cei care raman in urma viata continua, dar continua cu o durere, cu un chin pe care nimeni si nimic nu le poate alina vreodata pe deplin, din pacate… Ei ar da absolut orice si ar face absolut orice pentru a te sti in viata… Iar tu, daca iti pasa de ei atat de mult cum spui, sunt sigur ca nici macar nu te-ai mai gandi la aceasta posibilitate daca ai intelege macar jumatate, macar un sfert din durerea pe care le-ai provoca-o daca te-ai sinucide…
Inchei spunandu-ti ca te asteptam sa revii, sa te descarci aici, sa ne spui ce ai pe suflet… Sper din tot sufletul sa te gandesti bine la ceea ce vei face, la ce vei decide in ceea ce te priveste, si sa alegi sa traiesti, pentru ca este de un infinit de ori mai bine decat sa te omori… Ti-am facut o “categorie” a ta in coloana din dreapta (se numeste “Aly”), unde te asteptam sa revii si sa ne spui ca esti ok, si ca ai decis sa traiesti… mai ales ca ai incheiat cu “la revedere”, nu cu “adio”, nu? Uite, vezi, eu sper din tot sufletul ca vei gasi puterea de a merge mai departe, si ma rog pentru tine!
Cu prietenie,
Adrian
buna seara! uite k am revenit dupa foarte mult si vreau sa iti spun ca este din ce in ce mai rau! ai dreptate cu tot ce mi-ai explicat pana acum! dar totusi toate aceste probleme minore cum cred altii au luat amploare! de cand am scris prima data aici nu sa schimbat nimic in viata mea decat ca eu m-am maturizat foarte mult desii am doar 17 ani si gandesc mult mai matur! si eu incerc de foarte multe ori sa nu ma mai complic cu lucruri care ma fac sa sufar si am incercat sa schimb la mine tot ceea ce nu este bine! sunt momente in care reusesc sa ma abtin la unele lucruri dar cateodata nu mai tin cont de nimeni si nimic si ii fac pe totii sa sufere…stiu k nu e bine ceea ce fac dar nu mai rezist1 ma gandesc numai la rau si sincer vreau sa fac multrau mai ales mamei mele…persoanei care mi-a dat viata acum nu mai este langa mine deaorece eu i-am iesit din cuvant ca stau cu un baiat care ea nu este acord cu el si ea nu suporta chestia asta! i-am explica foarte frumos cum ssta treaba dar nimic nu o poate razgandii ca merit si eu dreoutl de a fi fericita si sa pot zambii si mie eu macar 1 singura zi….ma doare atat de mult sufletul cand stiu ca eu nu mai am nici un rost in aceasta viata mai ales ca sunt momente cand ea imi da astfel de lucruri de inteles…incerc sa ma obisnuiesc cu situatia de acum dar este foarte greu ca eu eram invatata altfel …. tatal meu este plecat din tara de 5 ani dar vine doar odata pe an adica in luna august si sta doar o singura luna si chiar in aceea luna nu prea isi petrece timpul cu noi…el e cu gandul doar sa faca ceva la casa sau sa demoleze ceva sau chestii de genul acesta…dar el totusi chiar daca mi-a lipsit foarte mult a fost cat sa putut de mult langa mine …dar sincer este degeaba daca el nu este langa mine sa ma imbratiseze si sa imi spuna ca ma iubeste si ca e langa mine ..ma doare foarte tare lucrul acestal….eu incerc sa trec peste toate lucrurile astea pentru ca in viata mea a aparut o persoana deosebita cum am mai spus si mai sus si e langa mine si ma iubeste! dar nu se compara iubirea unui baiat cu iubirea unui tata….imi doresc foarte mult sa mor…si sti de ce gandesc asa? pentru ca daca as murii eu nu as mai suferii atat de mult si nu as mai ace pe nimeni sa sufere cum fac acum si sa se le mai creez probleme…si crede-ma ca sunt foarte constienta ca nu gandesc corect dar crede-ma te rog ca am ajuns la disperare….paharul sa umplut si imi este tare frica de momentul pe care il astept toata viata….si cum spuneai tu ca daca ma sinucid sunt sanse putin e sa nu ajung in rai….si sa ajung in iad..dragul meu …..iadul este pe pamant…nu este nicaieri mai urat ca pe pamant! trebuie sa ai foarte multa putere ca sa poti supravietuii in lumea de azi…si cu prietenii nu stiu….am doar 3 prieteni….nici nu imi trebuie mai multi de atat dar si pe ei ii indepartez incet incet,….saracii cat au tras si ei cu mine dar in ciuda tuturor -ăproblemelor ei tot sunt langa mine! nu mai ctz prietenii….si apropo acum 2 sau 3 saptamani am inghitit un pumn de pastille de inima…si faza e ca mi-a fost putin rau si dupa nu mai aveam nimic….mi-a spus bunicu meu ca nu stie cum am putut rezista ….ce organism pot sa am de nu am nimic…ca sunt foarte tari acele pastile…am luat in jur de 45 de pastile…a zis ca daca era altcineva in locul meu probabil acum era mort! Dumenezeu ma tot pune la incercare stiu asta…dar va fi un moment cand voi claca….si nu stiu ce se va intampla atunci….sper sa imi raspunzi…o zi buna!
nici u nu ma ajuti..sterge te rog pusturile mele…
atunci de ce mai scri daca nu te-ajuta? are vre-un rost sa scri daca nu vrei sa fi ajutata? ma rog, cam ce cauti ca sa simti ca traiesti?ce-ti doresti de la viata? ai iubit vreodata?ai fost iubita vreodata? atunci cauta!! traieste viata !!!
Te-ai gandit cum ar fi sa te trezesti intr-o camera intunecata sa fi singura sa nu ai mancare pur si simplu sa nu vezi lumina soarelui.Cum te-ai simti sa nu vezi pe nimeni sa nu auzi pe nimeni sa nu sti unde te afli sau ce se poate intampla.Ma va ajuta cineva ? imagineaza-ti macar o clipa asa,si vei vedea diferenta.
Omu doar ataunci se invata minte cand ii fata in fata cu un necaz mare.
Multa bafta in continuare;)
Draga Aly,
Imi dau seama ca nu iti este deloc usor! Cu toate acestea, gandeste-te ca ai 17 ani! In mai putin de un an (sunt doar cateva luni, daca te gandesti bine, nu?) vei putea decide TU ce sa faci cu viata ta! Mama ta, probabil, iti spune ce crede EA ca este mai bine pentru tine. Este perfect normal sa ganditi diferit. Gandeste-te la faptul ca aveti experiente de viata diferite, aveti varste diferite, aveti asteptari diferite!
Ok, sa presupunem ca te sinucizi… Ce vei rezolva? Nu vei mai suferi, spui tu… Oare? Gandeste-te, te rog, la faptul ca este posibil sa nu fie chiar asa cum te astepti! Spui ca iadul este aici, pe pamant, si ca aici este mai rau decat „dincolo”. Dar ce te faci daca vei descoperi ca nu-i asa deloc? Si ca ce este aici – adica toate acele lucruri care, intr-adevar, te deranjeaza, dar pe care mai trebuie sa le suporti doar pana la majorat, cand vei putea sa iti iei viata in propriile maini, poti sa te muti daca vrei, sa iti iei un job, sa te intretii singura, sa fii cu cine vrei… ei bine, ce te faci daca acea suferinta despre care tu spui ca e comparabila cu cea de dincolo se va dovedi a fi poate nu mai mica, insa LIMITATA in timp? Ce vreau sa spun este ca sper ca vei fi de acord cu mine cand spun ca suferintele de care vorbesti sunt LIMITATE in timp. Si ca le poti schimba dupa ce vei fi majora si te vei putea intretine singura. Adica, daca vrei, cum spuneam, te poti muta oriunde altundeva, poti sa fii cu el daca vrei, poti sa faci ce vrei atata timp cat te intretii singura si esti majora. Buuuun. Deci ai mai avea cateva luni de suportat pana la majorat… Haide sa vedem cealalta optiune… Suferinta? Hmmmmm… eu cred ca va fi si acolo. Pentru ca, daca este asa cum cred si daca moartea este doar o forma de trecere intr-o alta etapa a existentei noastre, atunci si acolo vom fi constienti de anumite lucruri, nu? Ca doar de-aia se spune ca unii vor fi mangaiati (in Rai), iar altii vor fi pedepsiti (in Iad)… Diferenta dintre acum si atunci este ca Acum lucrurile au o finalitate in timp. Ca exista un timp cand poti sa speri ca se vor termina. In cazul tau, ca exista un timp cand vei decide ca, daca vrei sa fii cu un baiat, poti sa fii cu el indiferent de ce spune unul sau altul. Pentru ca, in definitiv, este alegerea ta… Dar acolo, „dincolo”, tot ce este, este vesnic. Nu se mai poate schimba nimic si nu se mai poate face nimic! Daca esti in Iad, nu poti trece in Rai si nici invers. Poti doar sa privesti si sa te iei cu mainile de cap… Sa te gandesti ca ai dat cateva luni de asteptare Aici pe o vesnicie Acolo…
Apoi, in alta ordine de idei, ce te faci daca, in loc sa mori, ramai paralizata pe viata? Spui ca ai luat un pumn de pastile, draga Aly… Sa stii ca nu exista doar cele doua optiuni – sa mori sau sa traiesti ca si pana acum… Daca vei vizita sectia de ATI a unui spital de psihiatrie, unde ajung de obicei oamenii dupa o tentativa de suicid, vei vedea cat de multe drame pot rezulta in urma unei astfel de tentative…
Stiu ca este greu, dar gandeste-te ca TREBUIE sa rezisti. Ok? Fa-ti un calendar, si in fiecare seara taie cu un X fiecare zi trecuta, care te desparte de varsta de 18 ani! Vei vedea ca nu mai este chiar atat de mult cat pare…
Inteleg ca tu vrei sa fii cu el, cu prietenul tau, si ca te vezi fericita alaturi de el. Daca este asa, fa-ti planuri cu el, si cauta sa iti schitezi fiecare etapa importanta impreuna cu el… De exemplu, daca vreti sa fiti impreuna, trebuie sa aveti cu ce sa va intretineti, nu? Asta inseamna ca va trebui sa va analizati posibilitatile de angajare… Ce variante aveti? Ce v-ar placea? Apoi, va trebui sa va gasiti un loc unde sa stati. Poate undeva cu chirie? In ce zona? Ce variante aveti? Ce sume ar trebui sa platiti lunar?
Astea sunt gandurile pe care te incurajez sa le ai, sa le cultivi in perioada urmatoare. In rest, toate sunt trecatoare… Nu face greseala ca, pentru o problema de moment, sa alegi modalitati dramatice si… finale…
Suntem aici, Aly! Si chiar daca raspundem mai greu uneori, raspundem!
Cu prietenie,
Adrian
Imi cer scuze ca am lasat ultimul comentariu dar eram foarte suparata si de aceea…astept de mult un raspuns ca sa vad ce parere ai si tu…dar ce sa zic..viata este grea si ai dreptate in ceea ce spui dar cateodata cad atat de jos incat nu ma mai pot ridical…dar mama stie destul de bine cum e sa suferi din cauza parintilor si multe alte chestii…de ce acum ea nu se gandeste ca si eu am nevoie de ea si ca nu mai sunt chiar asa un copil care nu gandeste absolut deloc si multe chestii dastea…imi este destul de greu cand vad ca i-am indepartat pe toti din cauza deprresitatii mele…stiu ca mai este putin pana la varsta de 18 ani…si d abia astept clipa aceea…sa pot pleca la tata in Cipru si sa pot sa ma descurc eu singura…sa muncesc….sa imi ajut parintii ca este greu sa stai fara tata mai ales atunci cand ai cea mai mare nevoie de el…sa vina el acasa sa stea cu ele.( surorile mele si cu mama)…dar nu pot sa trec cu vedere peste anumite lucruri..si poate ca ea in vrea binele dar de ce nu ma lasa sa vad eu daca e bine ceea ce fac sau gresesc? meereu am invatat din greseli…imi este teama sa nu fac vreo prostie…dar mama sa indepartat de mine si poate ca de aceea eu cred caaaaa pur si simplu nu o mai intereseaza viata mea…imi este destul de greu si fara tata….sa uit de toti cei de aici si sa plec odata! si imi pare rau cateodata ca ii fac pe toti sa sufere din cauza mea..dar si eu sufar dublu fata de ei..
Si cu el…si acum tin legatura…si ne mai vedem dar normal fara sa stie maama…avem ganduri mari..ca sa zic asa…adica sa plecam am2…si lupta pentru mine…si eu pentru el dar sincer nu mai stie nimeni nimic…doar eu si el…ne este greu asa dar incercam sa ne fie bine….pana cand voi putea sa am si eu un cuvant de spus in fata celorlanti…si ma bucur foarte mult ca mi-ai raspuns..am crezut ca nu ma vei ajuta..dar momentan sincer nu ma mai gandesc la suicid..m-am ridicat si lupt din nou cu toti…ca sa imi fie si mie bine….incerc sa nu mai pun la suflet toate rautatile celorlanti,….sa nu mai bag in seama pe nimenni si sa fac ceea ce stiu si ceea ce pot….
Iti multumesc inca odata!
boyzboy12 stai linistit ca stiu ce inseamna sa iubesti si sa fii iubit…si in primul rand nu este neaparat vorba k vreau sa ma sinucid din cauza unui baiat..pe mine ma doare sufletul din cauza altor chestii care ma deranjeaza destul de mult…si stiu destul de bine ce inseamna sa ai probeleme cum ai spus tu mai sus….au fost parti din viata mea care nu aveam ce manca si nu aveam unde sta ca aveam probleme cu parintii tatului meu si multe alte chestii dastea dar a plecat tatal meu in cipru si ne-am revenit si noi destul de bine si se luta de unul singur timp de 6 ani sa avem noi ce manca si multe alte chestii….dar nimeni imi da de inteles ca nu ma intelege…si tot asa…oricum ms de sfat!
Ramai cu bine!
Draga Aly,
Nu trebuie sa iti ceri scuze! Eu trebuie sa o fac, pentru ca nu pot raspunde intotdeauna atat de repede pe cat mi-as dori! Primesc foarte multe e-mailuri, unele pe care le puteti citi si voi, iar multe altele care imi sunt adresate in privat, asa ca permanent trebuie sa prioritizez, sa raspund in ordinea urgentelor. Asa se face ca, uneori, anumite mailuri sunt impinse mai tarziu de altele care necesita un raspuns mult mai urgent… si uite asa am invatat ca si urgenta isi are gradele ei… Stiu ca pentru fiecare dintre noi problemele cu care ne confruntam sunt cele mai urgente (iacata ca am stalcit putin limba romana folosind aceasta expresie…), insa atunci cand primesti multe mesaje, fiecare extrem de important si urgent, si cand trebuie sa raspunzi la acestea, trebuie sa prioritizezi cumva… Cum faci sa raspunzi la toate? Raspunzi la ele in ordinea primirii lor? Sau in ordinea urgentelor?… Sunt dileme pe care nu as fi vrut sa le spun neaparat, dar pe care ti le scriu acum ca sa intelegi de ce, uneori, raspunsurile pe care le asteptai cu atata nerabdare ajung mai greu. Dar ele ajung, te asigur! Inca o data, te rog sa primesti scuzele mele pentru intarziere.
In alta ordine de idei, ma bucur mult sa citesc in mailul tau ca „te-ai ridicat”, cum spui. Asta e spiritul, Aly! Chiar daca, uneori, problemele te doboara, ideea este sa nu ramai culcat, ci sa te ridici, chiar si scrasnind din dinti, sa te scuturi de praf, sa iti faci inventarul ranilor si sa vezi ce e de facut pentru a merge mai departe! Pentru ca nu-i drum inapoi, ci numai inainte! Iar daca intr-un anumit moment nu gasesti nici o solutie la problemele tale, sa stii ca SINGURA explicatie valabila este aceea ca nu ai cautat suficient! Acelea sunt momentele in care ai nevoie, mai mult decat oricand, de ajutor. Nu te sfii sa il ceri! Niciodata! Ne gasesti mereu aici si, mai mult decat atat, exista Cineva mai mare decat fiecare dintre noi care este dispus MEREU sa ne asculte, cu blandete si ingaduinta, si care a promis ca nu ingaduie sa fim incercati peste puterile noastre! Deci, daca exista probleme in viata noastra, oricat de mari ar fi ele, inseamna ca le putem duce! Este promisiunea si garantia Lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, draga Aly! Aceasta este parghia de care eu unul m-am agatat in momentele cele mai dificile din viata mea!
Capul sus!
Cu prietenie,
Adrian
Iri multumesc pentru tot ajutorul..nu stiu ce faceam daca nu te gaseam…mi-ai fost de mare ajutor…si acum pot sa zic ca mi-am mai revenit dar nu complet dar mi-am dat seama ca timpul le rezolva toate problemele….si sigur o sa pot trece peste tot…dar cu putin ajutor de la tine! si iti multumesc pentru tot….fara tine probabil nu mai eram acum….te respect foarte mult!
Inca odata..multumesc;*
Draga Aly,
Nu pot decat sa ma bucur ca am putut fi alaturi de tine in momentele dificile pe care le-ai traversat! Insa multumirile I se cuvin Lui, Cel care ti-a dat forta de a merge mai departe! Daca nu ar fi fost El, eu nu as fi fost aici.
Cu prietenie,
Adrian
buna seara…oare cine se mai gandea ca dupa atatia ani…eu voi reveni pe aceasta pagina…aici la ajutor…sau schimbat atat de multe…numai eu nu..sau poate in rau nu stiu….
cine se gandea?
Dragă Valentina,
Care este situația cu care te confrunți? Scrie-ne, suntem aici și pentru tine!
Cu prietenie,
Adrian