Teodora

30 04 2011

nu ma inteleg cu mama si ne certam groaznic se poarta urat cu mine…vreau sa mor /:(((

Anunțuri

Acțiuni

Information

3 responses

30 04 2011
addsalu

Draga Teodora,

Bine ai venit aici. Esti intre prieteni! Pentru inceput, dupa cum ai observat poate citind si celelalte interventii de aici, ne-ar fi de un real folos daca ne-ai putea povesti mai multe lucruri despre tine si despre motivul supararii tale. Nu stim decat putinele lucruri pe care ni le-ai povestit in acel rand si jumatate pe care ni l-ai scris si ne este relativ dificil sa intelegem intreaga situatie suficient de bine incat sa putem cauta impreuna cu tine o solutie reala.

Ce iti pot spune insa inca din start este ca, daca esti adolescenta, este normal sa ai acele discutii aprinse cu parintii tai. Orice tratat de psihologia varstelor arata faptul ca tinerii de varsta pe care tind sa cred ca o ai incearca sa isi castige un anumit loc in ochii celor care i-au condus pana atunci intr-un fel sau altul. Ai crescut, nu mai esti copilul pe care il vede mama ta in continuare in tine, iar ei ii este foarte greu sa accepte lucrul acesta. Este acesta si cazul tau?

Asteptam sa ne scrii mai multe detalii – ti-am facut si o “casuta” in coloana din partea dreapta, pe care am numit-o Teodora. Din motive care tin de siguranta datelor si de protejarea intimitatii tale, ti-am moderat numele de familie pe care l-ai trecut, lasand doar pseudonimul ales de tine.

Cu prietenie,
Adrian

30 04 2011
eumiealmeu

şi, dragă Teodora, ascultă-mă pe mine, o anonimă, care niciodată cât am fost în adolescenţă nu m-am înţeles cu mama şi chiar am urât-o în majoritatea cazurilor… iar acum îi ridic statuie, pentru că de cele mai multe ori ea nu mă putea înţelege din cauza lipsurilor ei, iar eu nu o puteam înţelege din cauza surplusului meu… 🙂
e un paradox pe care l-ai putea înţelege uşor dacă ai avea o prietenă care să ţină puţin locul unei mame care are limite…
oricum, de când sunt mamă, sunt fericită că mama mea mi-a fost mamă – pentru că am priceput multe mecanisme ale „mămoşeniei” pe care copil fiind nu le pricepeam.
spor-t!

13 05 2011
outlaw

Teodora,

Pe cand eram la inceputul liceului, ai mei nu-mi dadeau nicio sansa. Ma certam cu ei extrem de des, din te miri ce motive. Nu spalasem un vas, nu-mi facusem un sendvis de unul singur. Am plecat la facultate si ei se ingrijorau ca nu ma descurc si ca o sa mor de foame si in mizerie.

A trecut ceva vreme si acum ai mei abia asteapta sa vorbeasca cu mine, sa ma intorc acasa (sunt plecat departe de tara, in interes de serviciu), imi cer parerea despre diverse lucruri cand vorbim la telefon, si zau daca nu ma simt bine cand ma gandesc ca mai demult ei credeau ca nu-s in stare de nimic. Acum le povestesc din peripetiile mele prin diverse tari si aeroporturi si abia asteapta sa auda povestile astea; ei nu au iesit din tara decat o singura data.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: