Zahir

29 11 2009

buna!nu credeam ca poate exista un astfel de forum dar ma bucur ca exista.nu stiu de ce traiesc pe pamant si fiecare zi mi se pare un chin, sper sa mi se intamnple ceva frumos dar nu se intampla…e deprimant si ma simt mai rau in fiecare zi.

« »


Acțiuni

Information

  • Dată : noiembrie 29, 2009
  • Categorii : Zahir

13 responses

29 11 2009
addsalu (16:17:56) :

Draga Zahir,

Iti multumesc pentru cuvintele tale de apreciere si, mai ales, pentru deschiderea de a ne scrie prin ce treci. Probabil ca, citind mai multe povesti adevarate venite din partea membrilor grupului, ai inteles in esenta care este rolul nostru.

Indraznesc sa te consider noul nostru prieten si sa iti fac o “categorie” a ta in coloana din partea dreapta, unde astept sa ne scrii mai multe lucruri care sa ne ajute sa iti intelegem suferinta si zbuciumul si, ulterior, sa putem cauta impreuna o solutie pentru a iesi de acolo. Stii deja ca orice povara, indiferent de greutatea ei, atunci cand este purtata de mai multe persoane, devine incet-incet suportabila… De-asta suntem aici, Zahir… Sa o purtam impreuna cu tine… Ajuta-ne sa intelegem despre ce este vorba!

Asteptam raspunsul tau in categoria ta din coloana din dreapta, “Zahir”.

Cu prietenie,
Adrian

Răspunde
29 11 2009
Lumy (16:25:25) :

de ce ti se pare fiecare zi un chin? ce se intampla cu tine? cati ani ai?chiar nu gasesti nici o sursa de bucurie in jurul tau, esti chiar asa de trist?

Răspunde
30 11 2009
zahir (07:58:32) :

multumesc pentru primirea in grupul vostru, addsalu, ma simt mai bine de cand am vazut mesajul tau:).
Lumy, am 18 ani, si chiar nu ma simt bine, adica sunt deprimata mai tot timul, nu am nici un motiv de bucurie, in fiecare zi ma cert cu taica-meu, cand vin de la ore acasa stau singura, nu e nici o fericire, nu se intampla nimic frumos in jurul meu, nu ma simt bine in interior, pacea aia sufleteasac pe care probabil tu o ai.multumesc din nou ptr intelegere

Răspunde
30 11 2009
zahir (08:02:14) :

lumy, m-am uitat pe blogul tau si mi se pare f interesant, avem aproape aceleasi gusturi muzicale, vama veche, shakira(probabil stii melodiile The one, Hay amores, Pienso en ti).iti dau si eu blogul meu sa vedem ce parere ai [… moderat …]

Răspunde
30 11 2009
zahir (08:07:11) :

draga addsalu, chiar ma bucura ca exista astfel de oameni care privesc suicidul din perspectiva religioasa si doresc sa dea sfaturi celor deprimati sau tristi.este frumos ceea ce faci(faceti) si sper sa continuati asa.

Răspunde
30 11 2009
addsalu (08:26:03) :

Zahir,

Imi cer scuze pentru confuzia de gen. Din raspunsurile tale mi-am dat seama ca nu esti un „el”, ci o „ea”.

Te-as ruga sa ne dai mai multe detalii despre tine, care sa ne ajute sa intelegem motivele nefericirii tale. Faptul ca te certi mereu cu ai tai se poate datora si conflictului intre generatii – varsta pe care o ai pare sa confirme asta. Este perioada in care ne certam cu ai nostri mai mult decat oricand, pentru ca noi crestem si incercam sa ne afirmam ca persoane independente, mature, care au crescut si vor sa capete o oarecare independenta. In schimb, ai nostri ne privesc tot ca pe niste copii si le este greu sa ne acorde acea independenta dupa care tanjim…

Asteptam mai multe detalii despre tine, draga Zahir. Intre timp, capul sus, nu dispera!

Cu prietenie,
Adrian

Răspunde
30 11 2009
zahir (15:16:29) :

multumesc addsalu pentru intelegere.Incerc sa vad partea plina a paharului , vazand cate nenorociri sunt in lume si cat de bine sunt eu fata de un copil din africa spre exemplu.cand ma uit la ei , imi vine sa -mi fie de rusine de faprtul ca ma plang ca sunt trista.ei nu au nici macar o gura de apa, si eu care am material apoappe totul….
ma face sa ma gandesc mai bine la adevarata tristete.problema e ca nimeni nu prea ma incurajeaza si nu prea am curaj sa fac ceva, de fapt nici nu stiu ce vreau sa fac in viata, sunt pierduta si confuza,a s vrea sa ma luminez.multumesc ca citeti ce scriu aici, ptr mine conteaza enorm.

Răspunde
30 11 2009
Th3Lov3OfG0d (23:16:58) :

Multi dintre parintii nostri au crescut intr-un context in care au lipsit incurajarea si vorbele bune, si ma gandesc ca asta e motivul pentru care nici ei nu le ofera copiilor lor… pentru ca nu stiu cum.
Tu esti la varsta in care te descoperi si incepi sa te intelegi … CINE ESTI ca pesoana, ca temperament, ca si caracter. Este normal sa ai nevoie de O VORBA BUNA, de o DIRECTIE … Un sfat pe care vreau sa ti-l dau este sa nu-ti desconsideri parintii si sa nu te superi pe ei pentru ceea ce nu pot sa-ti ofere … poate ca nici ei nu au avut parte de ele si nu au de unde sa stie care este nevoia ta. Mai degraba … incearca sa vorbesti deschis cu ei, sa le ceri parerea in deciziile pe care le ai de luat.
Si nu uita: ADEVARATA BUCURIE PORNESTE DIN INTERIOR !!!
O dedicatie pentru tine: http://www.youtube.com/watch?v=h6TnVWgyt-I

Răspunde
1 12 2009
zahir (19:17:32) :

multumesc pentru dedicatie si pentru sfatturi.melodia e foarte frumoasa.ti-am rasp pe blogul meu, am vazut comentariul tau, esti priveste in sus, multumesc si de comantariu pe blog.ma incurajeaza sfaturile astea si mai ales ca exista oameni credinciosi care pot acorda timp si unor necunoscuti, asa ca mine.

1 12 2009
addsalu (14:11:49) :

Draga Zahir,

Faptul ca incerci sa te raportezi si la – sau sa privesti si la – cei mai putin norocosi decat tine, cum spui, fie si doar ocazional, este in acelasi timp bine si rau…

Este bine pentru ca, intr-un fel, te forteaza sa iesi putin din cochilia ta si sa vezi acele lucruri pe care le ai si pe care, de multe ori, le consideri nu un dar, ci ceva care ti se cuvine de drept. In acelasi timp, privind la altii aflati in situatii mai dificile, inveti sa fii mai recunoscator pentru ce ai…

Este rau pentru ca, daca stam sa ne gandim bine, starea noastra de bine, fericirea noasttra, nu este legata intotdeauna in mod direct de ceilalti. Adica daca toti ceilalti ar fi bine si multumiti cu ceea ce au, cu situatia lor, nu inseamna automat ca este valabil si pentru noi insine, pentru ca suntem fiinte individuale, iar binele nostru este unul individual, nu unul colectiv…

Sunt insa de acord cu ceea ce spunea Th3Lov3OfGod, ca fericirea, sau adevarata bucurie porneste din interior… Exista oameni care, desi situatia lor, omeneste vorbind, era de-a dreptul mizerabila si deplorabila din toate punctele de vedere, desi erau saraci lipiti pamantului, desi erau inchisi ori sufereau pe nedrept, erau fericiti si multumitori pentru ca traiau si, in acelasi timp, exista oameni care, in mijlocul unui lux pe care aproape ca nici nu ni-l putem imagina, erau tot nefericiti si tristi pentru ca nu aveau mai mult… Fericirea, bucuria si pacea noastra vin din interior, intr-adevar… Ele sunt insa si DARURI…

Mi-a placut foarte mult, din acest punct de vedere, unul dintre autorii nominalizati in finala „marilor romani” – Richard Wurmbrand. Daca ai timp sa citesti cateva din cartile lui (oricare), sunt sigur ca vei fi imbogatita din acest punct de vedere.

Nu iti face probleme pentru ca inca nu stii ce vrei sa faci cu viata ta. Esti la varsta la care multi dintre noi gandeam la fel si eram la fel de debusolati. Poate ca ar fi de ajutor sa incerci sa identifici ce abilitati ai, pentru ca in functie de acestea sa te poti orienta catre o anume cariera. Sunt sigur ca psihologul – sau persoana care se ocupa de consiliere si orientare in scoala ta te-ar putea ajuta sa capeti niste raspunsuri. In mod normal acesti specialisti ar trebui sa existe in fiecare scoala, chiar daca nu se prea stie de ei. Intreaba-ti dirigintele de existenta lui… Sau, daca chiar nu e, roaga-i pe ai tai sa faca un efort si sa te duca la o astfel de sesiune. Pur si simplu ti se vor aplica niste teste care te vor ajuta sa te cunosti mai bine. Din raspunsurile pe care le vei da acolo vei descoperi care iti sunt atuurile si catre ce domenii te-ai putea indrepta pentru a-ti atinge potentialul maxim.

In privinta incurajarilor, nu-ti face probleme daca nu le gasesti in alte parti. Suntem aici si pentru acest motiv, asa ca tot ce ai de facut atunci cand te simti descurajata sau debusolata este sa ne scrii, cu cat mai multe detalii, si cu siguranta ca se va gasi cineva care sa intervina si sa iti fie alaturi.

Hai, capul sus, si mergi inainte! Si, intre timp, cauta sa iti umpli timpul cu ceva constructiv – citeste, fa miscare, incearca sa faci ceva util… Asta te va ajuta cu siguranta si, vazand si reusitele care vor aparea cu siguranta, vei vedea cum si stima de sine isi va reveni la cote mai putin ingrijoratoare pentru tine.

Cu prietenie,
Adrian

Răspunde
1 12 2009
zahir (19:22:00) :

deja incep sa ma simt mai bine, nu pot spune decat multumesc pentru tot ce mi-ati zis, mi se pare foarte interesant si aveti dreptate si va promit ca am sa citesc richard wurmbrand si am sa incerc sa imi umplu timpul cu ceva constructiv.iar in ceea ce priveste incurajarile stiu unde sa va gasesc.:)

Răspunde
4 12 2009
addsalu (20:20:13) :

Draga Zahir,

Pentru asta suntem aici. Ma bucur mult pentru ca ti-am putut fi de folos, si sper sa nu ne ocolesti nici pe viitor. Indiferent daca lucrurile merg bine sau mai putin bine. Prietenii sunt prieteni si cand e bine, si cand lucrurile nu merg asa cum ti-ai dori…

Cu prietenie,
Adrian

Răspunde
4 12 2009
zahir (22:02:25) :

multumesc pentru sprijin moral.va sigur ca nu am sa va ocolesc.

Răspunde

Lasă un răspuns către Th3Lov3OfG0d Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.