Ma numesc Alexandra si am doar 13 ani sunt o fata care numa probleme face ..nu ma inteleg cu parinti nici cu prieteni si ma intreb de ce mai traiesc ..ar trebui sa ..ma bucur de copilaria ..care o fac rar..si as vrea sa ma schimb sa nu mai fiu rea..si..sa raspund parintilor mei..ii iubesc enorm….Dumnezeu Isus si Fecioara Maria am zis ca ma asteapta….si eu ..acolo am sa fac fapte bune….dar …nu vreau sa imi parasesc parinti si prieteni ei toti sunt viata….mai ales Dumnezeu…Isus si Fecioara Maria…apoi parinti ..animalutele mele si prieteni mei care uni din ei..mai dezamagit mult…orcum am vrut sa plec de acasa dar nu pot supravetui si am zis sa imi iau capat zilelor…si vreau sa mor..plang meru….aproape…..ma simt in plus pe acest pamant..de ce nush…vreau sa ma schimb in bine si sa imi pot continua copilaria ..de iubiri…chiar nu ma intereseaza la varsta mea cum ziceam copilaria e doar una baieti sunt o mie….Va rog datimi un sfat…Multumesc.
Si am uitat sa mentionez ca ..nu stiu cum e viata …abea o descopar..cate violenta si…rautate poate exista…..Nu sunt o fata fitoasa..ci mataita la varsta mea ma joc cu papusile..si ma voi mai juca..nu mie rusine sa o spun…Cei ..cu varstele de 13 14 15 16 ..etc..nu stiu ce e dragostea si iubirea..fata de un baiat sau o fata nu trebuie sa iti iei viata ca el sau ea nu te baga inseama..poate ca te place si vrea sa nu iti dea inportata ..sa nu afli ca el ori ea te place…..eu nu sunt in masura..sa dau niste sugesti dar spun ce simt in adancul inimi..Sunt si oameni cu suflet mare cum sunteti voi…ajutati lumea…si am ajuns aici…..cu gandul la moarte..dar miam dat seama pe parcurs ca nu am eu dreptul de am lua viata data de Dumnezeu si de mami..pentru ca eu totusi sunt un copil…dar…trebuie sa imi schimb comportamentul…si sper sa ma ajutati sa nu mai fiu rea…sa raspund urat parintilor mei si prietenilor mei..si sa fiu cuminte..asa va spun si voua ca viata e frumoasa daca ai inceputt sa o descoperi si daca dai la o parte…rautatile …si iubirile..de durata mica…..eu va spun ///TRAITIVA VIATA //si lasati la prostie moartea….cand ne va fi sa murim ..atunci…nu o sa vrem poate…Eu miam deschis ochi si nu mai trebuie sa vorbesc despre..moarte…Va rog ajutatima sa ma schimb de comportament…………………..Multumesc din nou….si sper sa uitati cuvantul moarte la varsta noastra a tuturor………e o viata frumoasa si trebuie traita…..:-)
Gânduri pentru sinucigași și pentru supraviețuitori 
Draga noastra Alexandra,
In primul rand bine ai venit aici! Ma bucur mult pentru ca ne-ai scris si, mai mult decat atat, ma bucur enorm ca ai reusit sa gasesti aici suficiente argumente pentru a ramane in viata.
Nu trebuie sa te sperii si nici sa te judeci prea aspru. Tu esti acum la o varsta deosebita. Este o perioada tare frumoasa, insa in acelasi timp este si una foarte dificila. Nu mai esti nici copil 100%, lucru pe care il simti cu siguranta, insa in acelasi timp nu esti nici adult… Parca esti prinsa intre doua lumi si cauti sa iti gasesti locul. Aceasta este adolescenta… Bine ai venit!
Nu esti nici prima, nici ultima persoana care simte aceste lucruri. Multi dintre noi am trecut prin aceleasi lucruri – de la certuri cu parintii, la sentimentul ca parca nu facem nimic bine, ca nu ne gasim locul aici, ca parca nimic nu este cum trebuie… Tot ce pot sa iti spun este ca trece. Si ca odata cu trecerea timpului toate aceste probleme se rezolva aproape de la sine.
Pentru ca este insa o perioada in care te formezi ca viitor adult, din multe puncte de vedere, eu unul ti-as sugera sa iti cauti refugiul in carti. Este o ocupatie cat se poate de serioasa si, odata ce ai prins gustul lecturii, vei vedea cum timpul trece altfel si cum tu insati devii mai toleranta fata de criticile adultilor, fata de insensibilitatea prietenilor, fata de multe lucruri. In plus, este o investitie in tine insati.
Umple-ti timpul in mod constructiv. Si ori de cate ori simti ca nu mai poti, scrie-ne. Suntem aici si pentru tine. Si suntem gata sa te ascultam si sa facem tot ce putem pentru a te ajuta sa depasesti aceste momente dificile.
Apoi, credinta ta, de care vorbesti cu pasiune, poate fi un adevarat refugiu. Rugaciunea, de exemplu, si alte discipline spirituale de care sa te agati sunt intr-adevar practici utile, care, daca nu cazi in extrema habotniciei, iti pot aduce beneficii reale in viata ta.
Nu in ultimul rand, felicitari pentru ca ai reusit sa te gandesti la faptul ca un gest extrem le-ar produce o suferinta inimaginabila celor pe care ii iubesti si care, la randul lor, te iubesc, desi poate ca nu stiu sa ti-o arate asa cum ti-ai dori-o tu. Dar te asigur ca ar fi devastati daca te-ar pierde, indiferent sub ce forma – daca ai pleca de acasa ori daca, pur si simplu, ai recurge la un alt gest extrem. Prin urmare, ai toata admiratia mea pentru ca ai avut intelepciunea si profunzimea de a vedea aceste aspecte si de a lua decizia corecta – sa traiesti.
Cu prietenie,
Adrian
Multumesc mult pentru intelepciune..si sper..sa fie multa lume dintre noi ca voi….multumesc pentru sfaturi si …sper sa nu mai faca nici un copil proastia asta….sa se gandeasca la Dumnezeu la Isus La fecioara Maria la parinti lor si nu in ultimul rand la ei…..sper sa mai tinem legatura…..si sa va aduca mos nicolae ,multa intelepciune sanatate si bucuri…..