Sad 09

7 03 2018

Bună ziua. Cumnatul meu, (fratele soţului) s-a sinucis în urmă cu 9 ani. In urma lui au rămas doi copii a căror mamă a plecat în străinătate şi i-a lăsat singuri. Pentru că imi era foarte milă de ei i-am luat la mine şi am avut grijă de ei. Cel mic avea 11 ani, iar cel mare 18 ani. I-am crescut impreuna cu copiii mei(doua fete si un băiat), fără sa fac diferente. Acum două săptămâni, cel mare…s-a sinucis aruncandu-se in faţa unei maşini. A fost groaznic pentru toti, mai ales pentru soţul meu care era la 600 m de el, si habar nu a avut ce are de gand sa faca. Era un copil bun, niciodata nu mi-a creat probleme, muncitor si ascultator. Era o „fată” acasa, pentru ca am aflat mai târziu, atunci cand nu mai era cu noi, se transforma. Era dependent de jocuri de noroc si substante.Si cheltuise toti banii pe care ii avea, si cu care sotul meu voia sa il ajute sa isi termine casa lui … Si am mai aflat ca era indragostit de fetita noastra cea mare. In ziua cand a facut-o a lasat mesaje, inclusiv ei. Ea nu le-a citit…iar acum se simte vinovata. A spus tuturor ca se simte singur. Ce simt? Nu pot explica in cuvinte!! Sotul e treminat, fetita la fel, baietelul nostru de 11 ani spune ca abia asteapta sa moara ca sa il intalneasca…e crunt. Iar eu trebuie sa fiu puternica pentru toti. Imi cer scuze daca am fost incoerenta si nu ati inteles prea multe.

Reclame

Acțiuni

informatie

4 responses

7 03 2018
Adrian

Dragă Sad,

Bun venit aici! În coloana din dreapta am creat o „căsuță” pe care am numit-o „Sad 09”, întrucât mai era o altă persoană cu acest pseudonim. Dacă vei citi aceste rânduri, înseamnă că ai găsit-o deja. Aici vei găsi, în curând, comentarii venite din partea membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot aici poți scrie orice alte detalii consideri utile pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine situația cu care te confrunți.

Între timp, permite-mi să îți las eu câteva gânduri. În primul rând, sincere condoleanțe pentru pierderea ta! Mă rog ca Bunul să vă mângâie sufletele rănite!

Nu este absolut deloc neobișnuit ca, atunci când cineva alege să se sinucidă, cei dragi care îi rămân în urmă să aleagă să îi urmeze exemplul, chiar dacă ei văd câtă durere și ce drame a lăsat în urmă gestul sinucigașului… DAR vreau să îți spun ceva – ție, soțului și fetiței voastre celei mari: sinuciderea nu este din vina voastră! Sigur, întotdeauna rămân acele întrebări dureroase, de genul „aș fi putut poate să fac ceva ca să nu se întâmple asta”, însă în ultimă instanță trebuie să învățăm să acceptăm că, indiferent ce ar face cineva, sinuciderea rămâne nu doar alegerea, ci și responsabilitatea ultimă a celui care o comite… Drama este aceeași… voi rămâneți cu durerea asta imensă în suflet, însă trebuie să fiți tari, să vă încurajați unul pe altul, și să încercați să mergeți mai departe! Vă încurajez să nu vă sfiiți să cereți ajutorul personalului de specialitate – dacă nu vă permiteți un psihoterapeut, este un telverde gratuit – 116 123, la care puteți suna pentru a vorbi cu un voluntar. În mod deosebit însă, cred că e important să mergeți cu cel mic la un psiholog, pentru că el se află într-o situație de risc extrem de ridicat!

Curaj, și mergeți înainte, îmbărbătându-vă reciproc, plângând împreună, sprijinindu-vă unii pe alții!

Cu prietenie,
Adrian

12 03 2018
Sad 09

Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi vorbele frumoase. Am fost la psiholog toti. Facem terapie de cuplu, dar si separat cu copiii. Băietelul de 11 ani a inceput sa isi revina. Sambata am vorbit toata ziua despre planurile lui de viitor, despre cum o sa arate casa lui si despre meseria pe care o va urma. Fetita cea mare…incearca sa disimuleze si sa para ok, dar nu e in totalitate. Deseori o vad cu ochii umflati de plans. A discutat si cu psihologul, dar…mereu se intreaba daca a facut tot ce putea. Sotul, uneori pare pierdut. Incearca sa se adune. Nu stiu cat reuseste, dar i se lumineaza faţa cand o vede pe fetita ce mica, de 10 luni. Eu, in schimb, trebuie sa fiu atenta si sa pot pentru toti…uneori ma simt doborata, nu imi permit nici sa plang…

8 03 2018
Savas Beatrice

Buna seara! Doamna,nu va mai invinovatiti dvs pentru starea de spirit pe care o au copiii. Ei sunt inca imaturi. Nu au invatat sa si gestioneze emotiile.
Copilul cel mare a fost inmormantat banuiesc si cred ca i ati anuntat mama. Asta i a fost soarta. Viata merge inainte. Copilul cel mic,de 11 ani,ar trebui tratat psihiatric caci el nu are discernamant din punct de vedere legal inca si nu realizeaza cat de dureros este sa treci printr-un accident si sa mori. Poate sa incerce sa se sinucida si sa regrete,nestiind cat de greu si dureros este sa mori. De preferat,ar fi sa mergeti cu copiii dvs la un psiholog. Sunt prea afectati si mici pentru a face fata unor astfel de greutati de natura psihologica de unii singuri. Trebuie sa discute cu cineva,trebuie sa si recapete increderea in ei,la fel si dvs. Timpul le va vindeca pe toate. Ce nu trebuie sa uitati este ca orice stare,oricat de proasta ar fi,nu dureaza o viata.

9 03 2018
Lussiana

Durerea e mare,toți cei care va dau sfaturi și care nu au trecut printr-o experienta asemănătoare sunt doar de cealaltă parte a dureri.Eu am pierdut acum 2 ani pe singurul meu fiu, sa spânzurat.Durerea e mare,sentimentul de vinovăție,întrebări fără răspuns,și iar durere.Va doresc putere,multa,si curaj!!!Pe mine ma ajutat mult sa scriu aici durerea mea.Cautati ajutor la un preot, la un medic par dvs și copii,eu trăiesc fiecare zi cu durera și încerc să mă gândesc la viitor, singurul meu ajutor psihologic este tatăl meu și câinele meu și mult autocontrol, credeți-mă nu e ușor,o astfel de experienta te schimba. Putere!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




%d blogeri au apreciat asta: