Quizas

12 06 2012

Asta chiar este un site al carui motto ar trebui sa fie ”A fi sau a nu fi” ”Nu-i calator sa se fi-ntors vreodata, Si care zdruncina vointa noastra, Facandu-ne sa suferim mai lesne Urgiile de-aici decat sa tindem Spre altele pe care nu le stim.” Povestea mea…poate o poveste trista trista pentru mine,poate o mana de ajutor pentru altii… Am 26 de ani.La 22 de ani,mi’am pierdut mama.Acest lucru mi’a marcat viata intr’un mod ce nu poate fi exprimat in cuvinte…se poate vedea cel mult in privirea mea.Au urmat insomnii..depresii..esecuri la facultate,si multe altele.Am avut prieteni buni,care mi’au fost alaturi,am avut prieteni care mi’au intors spatele.Dar am continuat sa traiesc,fara un mare elan.Am trait doar.In urma cu 11 luni insa..a urmat o alta intamplare nefericita…mi’a explodat garsonier.Ma pregateam sa ma duc la examen si s’a intamplat nenorocirea.O scurgere de gaze..buimaceala de dimineata,am aprins lumina si totul a fost in flacari.Am avut arsuri pe 80% din corp..am scapat doar cu fata curata,ca sa spun asa..Am fost internata 2 luni in spital.Durerile si ce am simtit in perioada aia…nu vreau sa le descriu..e de prisos.Acum…cicatricile ,fiind arsuri de gr.2 si 3,avand grefe pe suprafete intinse,sunt foarte inestetice..Urate chiar.Ce simt?ce fac?Zambesc..cat pot…cand pot si incerc sa nu ma gandesc la impactul -pe care l’a avut.Ganduri de sinucidere…nu pot sa spun ca nu m avut,sau nu am..dar respir…citesc ceva frumos…vorbesc cu mine si’mi dau argumente si contra argumente.Ce ma face sa nu clacez si sa nu renunt la viata…este privirea tatalui si fratelui meu din spital…cand eram aproape moarta si am reusit sa’i vad putin…nu’mi pot imagina ce suferinta au afut ei.Durerea mea fizica nu se putea compara cu ce simteau ei.Nu stiu daca vorbele reusesc sa convingaa pe cineva ca viata merita traita…nici eu nu cred asta foarte mult…pentru ca la urma urmei viata e o mlastina…e plina de noroi si lucruri urate…dar sunt momente cand gasesti un petec de ninip,o plaja,unn copil mic,un iubit…un zambet…si atunci uitam ca am gandit asa..poate sa fie doar o data’n viata…dar presupun ca merita…si daca nu o facem pentru noi…ar trebui sa o facem poate doar pentru a pastra stralucirea din ochii parintilor sau a celor ce ne iubesc.

Anunțuri

Acțiuni

Information

One response

14 06 2012
addsalu

––––––––––––––––––
Angela…salvata prin HAR a scris:
––––––––––––––––––

Sunt de acord cu tine in mare dar imi pun si eu intrebarea mereu daca viata asta tot nu e nimic,o mlastina vorba ta atunci de ce sa nu ma lupt pentru cealalta viata ,sa sper si sa privesc spre cer caci la urma urmei ce am de pierdut…nimic ci chiar s-ar putea sa castig si inca ceva minunat 🙂

–––––––––––––––––
Quizas a raspuns:
–––––––––––––––––

Nu o sa sustin contrariul…ca o alta viata ne poate oferi ceva minunat…si nici sa vin cu argumene ca Dumnezeu o sa ne pedepseasca sau ceva….dar tot cred ca existenta asta mizerabila sau mai putin mizerabila nu este doar pentru noi…poate trebuie sa o traim doar pentru existenta celor din jur…nu mai caut motive sa traiesc…si nici sa ma sinucid…traiesc pur si simplu.. incerc sa invat ca nu exista maine…ca nu exista ieri…si doar traiesc…iar momentele fericite…care poate exista in alta viata…nu vreau sa cred ca se obtin asa usor…renuntand la ce avem…asta e un motiv pentru care nu fug…suntem atat de mici si de manipulati incat as vrea sa cred ca daca traiesc…o sa se descopere cat de cat misterul universului si a tot ce e ” frumos”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: