Nume :))

4 12 2012

Cred in el si ma Cutremur/Dar nu-L mai pot iubi !Asta mi s-a intanplat mie si acum sant impacata cu mine.Da,cu mine, nu cu eL,cu lumea sau asa in general. Adrian studiezi sau ai terminat teologia?mare curaj sa-ti pierzi vremea,este doar parerea mea,nu da cu pietre/arunca cu paine:)si nu considera parerea asta un afront personal.Poate am motive,poate am dreptate sa gandesc asa.Am trecut si eu pe aici,adica pe drumul spre iad sau sinucidere,in aproape toate culturile religioase sinuciderea este considerata un pacat abominabil,eu personal consider ca avem liberul arbitru,adica permisiunea de a alege/decide singuri cand,in ce mod,cum sa plecam.La 22 de ani am taiat adinc in vene,ambele maini cu sectionare transversala si o dorinta de a muri la fel de adanca .Nu stiu de ce am supravietuit.La 24 am avut un accident de masina,fracturi multiple,traumatisme etc,10% speranta de viata si pariu pe 10$(erau dolari la vremea aceia) la capul meu,pariu auzit cu urechile mele desi eram in soc,ca nu voi trai pana dimineata.Scriu,deci traiesc,nu stiu de ce.Nu o sa detaliez motivele care m-au indemnat spre sinucidere atunci,dar au fost intemeiate,dureroase si retrospectiv privind,ma inteleg,ma compatimesc si pentru ca imi amintesc durerea care m-a indemnat spre acel gest,as face-o din nou daca ar fi sa ma intorc in timp la varsta de atunci cu mintea de acum.E drept ca odata cu trecerea timpului durerea de atunci s-a estompat,dar nu a disparut si au venit altele,la fel de durerose,doar ca eu intre timp m-am calit ca un otel ars in foc udat cu apa,ars din nou si racit.Asa au trecut anii peste mine, am ajuns la 37 cu rele si foarte rele si singura din ce in ce mai singura intr-o lume frenetica in care ma integrez,relationez,zambesc si imi pun in frunte avatarul unei persoane normale.Doar adinc in sufletul meu stiu ca sant altfel,ca durerile pe care le car dupa mine ca pe un bagaj de mana de care nu pot scapa(inchipuiti-va cum e sa mergi prin viata cu o geanta grea lipita de mana)durerile astea sub forma de bagaj ma vor face sa cedez intr-o zi.Ca sa inchei in tonul de inceput,cu divinitatea am terminat relativ tarziu,pe la 28 de ani asa..ma saturasem si ma scarbisem de povestile mitologice si pildele unora care nu au trecut in viata lor prin ploaie,darmite uragan,dar imi repetau ca papagalii o fraza invatata pe de rost:D-zeu te va ajuta,va avea grija si de tine:)),i-am exclus din cercul meu pt ca obosisem sa ii contrazic cu argumente gen:dupa ce imi rupe gatul,crezi imi va intinde mana?e o anatema,de ce ti-ai ucide copilul in bataie dupa care il asezi in pat,il invelesti si eventual ii canti un cantec de leagan?contradictii epice,tipc dumnezeiesti adica))si sa nu-mi dati pilda:necunoscute bla bla caile etc,ca va dau si 2 palme in scris…sant ca o bomba cu ceas si probabil nici eu nu stiu cat timp a mai ramas,e un ceas personal pe care il voi porni cu o secunda inainte de a ma decide.Cei care au incercat cu adevarat,nu dintr-un moft,capriciu gen- m-a parasit iubitul,nu mi-a cumparat mama papusa si declansez tragedia-,ei bine,ascund cu dibacie acest lucru dar vor recidiva.Tac,asteapta,pregatesc terenul ani de zile si in final se vor retrage,de obicei a 2-oara le iese.Sant impacata cu mine si cu decizia luata,NU astept un raspuns dar pt cei ce au in familie un astfel de caz am vrut sa detaliez,fara a face cunoscute motivele care sant diferite de la pers la pers,ceia ce simte un sinucigas.Traiesc dual deci nu va invinovatiti pt decizia lor,nu aveati cum sti si nu puteati schimba nimic.Petrec cu voi onomastica,fac aceleasi glume isi iau la revedere,poate subtil le tremura vocea si va treziti imbratisati fara motiv,dupa care primiti vestea.Derulati inspaimantati firul evenimentelor incercand sa pricepeti si in durerea voastra va amintiti ca parca…m-a imbratisat ! si va spuneti tristi ca trebuia sa stiti sau ca ati avut o presimtire,dar..ei bine,va inselati.Presimtirea/sentimentul vag,instinctiv de raceala pe care il percepeti este pt ca va v-ati aflat pt o secunda in contact cu un corp aflat in preajma mortii,nu detaliez procesul chimic care se declanseaza ,iar de stiut nu aveti cum sti,v-am explicat mai sus despre viata duala pe care o traiesc cei decisi.Fara regrete,acolo mergem toti.

Anunțuri

Acțiuni

Information

15 responses

4 12 2012
Bogdan

F. tare, tema cu viata duala e cat se poate de reala. Cred si vad zilnic lucrul asta. Aceste persoane nu numai ca incearca eliminarea „umbrelor”, dar chiar ele sunt cele care incearca cel mai tare, e greu sa zambesti cand nu simti. Cel putin mie mi se pare, ca tocmai persoanele care vor sa isi incheie conturile cu viata asta sunt tocmai acelea care au crezut, s-au consumat, au incercat si au sperat cel mai mult. Desi au incercat de mult de ori, au constatat de fiecare data ca pur si simplu ceva nu merge, ceva nu se poate, e imposibil de realizat cutare lucru sau ajunge la cutare scop.
De-a lungul timpului ce am observat eu mereu si mereu, a fost ca a te concentra pe un lucru sau pe rezolvarea lui ajuta f. mult, dar faptul implinit, adica rezolvarea lucrului incepe sa apara cand nu te mai concetrezi pe nevoie sau pe problema. Din momentul ala incepe solutionarea, iar daca se merge tot pe analiza propriu-zisa a cauzalitatii si a efectelor nu apar rezultate pozitive, ba mai mult apar noi probleme si evenimente care sa intareasca analiza continua.
Starea asta la care ma refer, este exact starea care o simti tu si o simtim multi. Solutionarea se face prin schimbarea focalizarii, adica stii ca nu vrei ceva sau vrei ceva, ai stabilita o perioada lucrul asta si pe urma schimbi concetrarea pe altceva. Altfel nu iese sau nu se rezolva. Asta poate intra la o forma de nepasare, dar sa fim seriosi, cateodata se ajunge in stadii in care uram nepasarea altora si am vrea sa nu ne pese, dar nu putem pur si simplu. Si nu putem tocmai pentru ca ne concetram prea mult pe ce ne deranjeaza sau in altii termeni „ne pasa prea mult”, cateodata ajungem chiar la idei ca ne pasa de ce altora nu le pasa sau ne consumam pe lipsa de nepasare a altora. Iar rezultatul acestor „pasari” si comapsiuni si ganduri e ca nu mai vrem sa avem de-a face cu lumea asta. E si normal sa fie asa cand numai la asta ne gandim.

5 12 2012
elena

@nume…
1. legat de Dumnezeu. parerea mea e ca exista, dar nu asa cum e el descris de biserica si de „pildosi”. am ajuns la concluzia ca o entitate exista pe lumea cealalta si ca suferinta si bunatatea purifica. si ca trecem prin experienta vietii ca sa ne transformam in ceva superior.
2. pari hotarata iar eu nu cred ca am argumente sa iti spun sa ramai pe lumea asta. probabil ca ai trecut prin multe, o boala grava, poate accidentul acela te-a lasat cu sechele, cine stie, cred ca ai incercat tot ce se poate ca sa supravietuiesti. lumea e si rea si proasta de cele mai multe ori, poate ca si asta a contribuit la decizia ta.
3. si eu m-am gandit la varianta sinuciderii, dar mi-e frica, nu stiu ce e dupa, deocamdata m-am decis sa lupt.
4. daca m-ai imbratisa pe mine inainte sa vrei sa te sinucizi, as vrea sa stiu daca te pot ajuta cu ceva ca sa n-o faci.

5 12 2012
Stef

nume 🙂 ),

Da, ce sa zic, poate ca la tine este deja patologic, nu stiu, zic si eu asa in vant. Simti inradacinata aceasta decizie de parca ar fi crescut pe dinauntru o data cu viata. O spui asa argumentata si solida de parca ai spune”da, stiu ca am sa ma razbun , va veni ziua aceea, dar nu acum, la momentul potrivit!”. Si crezi ca ascunzi atat de bine acest gand. Depinde. Poate daca l-ai fi ascuns atat de adanc, nu ar mai fi iesit. Traiesti cu el asa, intr-un fel lejer, conformata, acceptand ideea ca atunci cand va fi prea greau asta ai sa faci. Intelegi acest gand ca pe “nu pote fi rau, pt ca am solutie” Ce sa zic, asta este solutia ta, nu ti-o poate lua nimeni si nici nu cred ca si-ar dori sa ti-o ia. Poate nu i-ai surprinde atat de tare pe cei apropiati, cunoscuti, cu gestul tau suicidal…cine stie, oricum tu nu vei stii cu siguranta ! Poate doar asa…este placut sa-ti imaginezi ca vor fi socati,nu? Ai o doza de sadism, doar sinuciderea trebuie sa aiba un pret, nu o faci degeaba. Macar sa socheze sau sa surprinda.
Cred ca important este daca acel moment, al deciziei, va aparea vreodata. Daca tu esti atat de cnvinsa ca va aparea, probabil ca-l si astepti. Asta mie imi spune ca nu doresti sa-ti fixezi teluri inalte in viata sau poate nu le mai vezi sensul, sa obtii ceva in aceasta viata, sa fii cineva pt tine, sa valorezi pt tine….Probabil ca iti este indiferent cine esti, ce faci, cum existi si probabil banuiesti ca nu valorezi prea mult, nu stiu. Doar presupun. Si spun asta pt a obtine mai multe raspunsuri. Este asa sau nu este? Gresesc in supozitiile mele sau nu si de ce. Este interesant mecanismul acesta de aparare al sinucigasului, fortareata sa, sistemul sau de a se raporta la el insusi sila lume. Si toate acestea nu se intampla din vina ta sau pt ca asa alegi, ci pt ca aici te-a adus viata…..Este clar ca nu ai recurs la un gest suicidal in trecut fara sa fi avut o trauma, o depresie…..Eu te iau in serios,nu iti pot coontesta deciziile si mai mult ca sigur tensiunea a fost de nesuportat.
Im iplace cum scrii, imi place cum descrii starile tale si poate ai dori sa detaliezi mai mult, mai in profunzime. Poate in acest fel voi intelege si eu daca iti doresti sa faci ceva pt a scapa de acest gand. Si daca nu iti doresti sa scapi de gand….ce te-a facut sa-l integrezi? Te simti mai bine cu gandul ca iti vei pune capat zilelor sau te simti mai bine cu tine acceptand aceasta idee?
Sunt multeipoteze. Poti fi un om chiarechilibrat, vazut din exterior, un om chiar realizat pe un anumit plan, insa este clar ca trauma a ramas sau au venit altele asa cum spui. In mecanismul tau exista o bresa. stii si tu, ca ceva nu poti gestiona asa cum ti-ai dori sau poate te-ai conformat….Nu stiu, dar m-as bucura daca ai descrie mai mult aceasta stare, acest gand, nu putini pot vorbi despre asta intr-un mod rational.
A trece prin umbra, prin propria umbra necesita curaj, invingerea fricii…..Dar asta ne face sa ne descoperim si sa ne cunoastem.

6 12 2012
betivan_ratat

Buna,Nume,imi pare rau de drama ta si nu am cum sa te ajut.Ce am observat eu,a fost ca tu ai un IQ peste medie si ca ai reusit sa tragi niste concluzii despre viata asta,pe care altii nici la batranete nu sunt in stare sa le inteleaga.Mie mi-ar placea sa mai scrii aici si sa ne mai „luminezi” in legatura cu sensul existentei noastre.Multi oameni,printre care si eu,bajbaim prin bezna nestiintei si ne-ar ajuta niste sfaturi de la tine.Sper ca „Mosul” sa-ti aduca bucurii si astept sa ne scrii orice vrei tu.Te salut,cu respect.

6 12 2012
camelia

NUME ai descris atat de clar… si de adevarat.. Unii incearca o data si au grija sa fie sigur a doua oara… altii asteapta momentul pentru a nu rata prima ocazie…
NUME! eu astept sa mai spui despre tine, pentru ca ai exprimat atat de bine si de clar aceastea …. cunosc zambetul conciliant al celor care nu cunosc durerea sau esecul, cunosc teoriile despre viata de dincolo si despre lipsa dreptului omenesc de a-si lua viata singur acela care nu mai poate.. Cunosc cuvintele care spun pe aceeasi tema doar.. ca nu asa se face… cunosc exprimarile de genul:” esti puternica si ai trecut peste”… Cunosc ideea ca acei ce raman in urma vor suferi si se vor intreba pe viata… :”DE CE?” Cunosc blazarea care te face sa ramai insensibil la problemele de genul… nu mi-a raspuns iubita la telefon, blazarea care te face sa fii perceput ca o persoana „inchipuita” , blazarea care te face insensibil, pana ajungi sa auzi ca tu nu ai probleme si de aceea nu le intelegi pe ale celorlalti… cand… cu siguranta problema esentiala este : cum sa trec pragul… dincolo?
Care este solutia? As vrea si eu sa aflu!
Astept sa imi raspunzi.
Cu drag,
Camelia.

8 12 2012
addsalu

––––––––––––––––––––––––
nume :)) a scris:
––––––––––––––––––––––––

ma amuzi:))acum e randul meu sa te distrez:nu o sa ma atragi in grupul tau de terapie online,pt ca nu am nevoie!Am citit mai sus intrebarile unora care au in familie sinucigasi,sotul sau sotia etc.Am incercat in putine cuvinte sa ii fac sa inteleaga,in mare,ca nu au nici o vina si nici un raspuns indiferent cat il cauta/doresc.Santem o specie aparte,eu cel putin am luat decizia din mai multe motive unul dintre ele fiind destul de ..dark,ambiguu:nu-mi gasesc locul aici.Nu are nici o legatura cu respectul de sine,teluri inalte,valoare,sens al vietii,razbunare si orice altceva iti trece prin cap incercand sa pricepi:)Oamenii se impart in 2 categorii:cei care se simt in elementul lor in cloaca de aici si cei “rataciti”,cu sentimentul ca au ajuns din greseala pe aici .De obicei,acestei ultime categorii nu ii iese nimic,toate ii merg anapoda sau nu ii multumeste nimic din ceia ce au.De unde si intrebarile celor din jur:de ce a facut asa ceva?avea tot ce ii trebuia,nu ii lipsea nimic,etc..Si ai sa razi,dar am teluri,de exemplu pana la 40 de ani vreau sa-mi public cartea,eventual si o ecranizare ceva,dar asta nu inseamna ca le amestec.Poate ca santem defecti,nu stiu sincer,am renuntat sa imi mai pun intrebari.Nu ma intreba nici tu,nu o sa primesti chiar ceia ce astepti ca raspuns.Am studiat din panica religiile,ocultism,mitologie,povesti nemuritoare(biblia este una din cele mai amuzante povesti ce mi-au trecut prin sita mintii)si concluzia e una singura:nu e nimic dupa,doar fantasmagorie,imaginatie si multa spaima!in teama lui de necunoscut omul si-a format propriul univers de credinte care mai de care mai bizare:unii cred in viata dupa moarte,altii in tinerete fara batranete in bau-bau,gnomi,zane,pitici,zei.Toate aceste credinte au un singur punct comun,teama de moarte.Deocamdata,singura certitudine e ca va veni pt fiecare,indiferent ce teluri ai si cat de mare e respectul de sine:))si indiferent ce vei lasa dupa,cam la a 3-a generatie vei fi uitat.Nu vad sensul vietii,iar cei ce vor spune ca boracii dau sens vietii,si-au gasit cu adevarat calea,vocatia:))si un motiv plauzibil pt ei de a continua aici.Pt mine a avea un copil(am un copil,culmea)nu e o minune.E un fapt o stare naturala a lucrurilor,o rezultanta in urma unui act.Nasterea nu e o minune,e ceva dureros si nu poate nici o femeie sa sustina ca a avut un orgasm nascand,da stiu,adevarul spus brutal,fara imbarligaturi artistice de stil literar este scarbos si deprimant.A fi mama nu este nici o “minune”este ceva firesc si natural,orice femela indiferent de regn se divide si inmulteste specia,aceasta ipoteza(minunea nasterii)a fost elaborata si este sustinuta de femeile mai putin active,cele care nu au o ocupatie dar doresc sa isi justifice existenta.Care e cel mai simplu,mai uzual si la indemana mod?nascand,binenteles si trambitand asta.In incheiere,pot sa spun doar atat:daca aveti motve sa traiti,indiferent care sant acestea:nasterea,credinta,stima de sine:)) traiti !amanati cat puteti momentul, nu sant sadica,rautaciosa,depresiva.Sant doar realista si mi-as dori sa nu fiu asa,sincer cateodata mi-as dori sa fiu Dorina,vecina mea care are 3 copii,minte cat o vrabiuta si sta cu poalele-n cap in fiecare seara scremandu-se sa mai faca un plod pt a nu se intoarce la munca.Cam asta e definitia Vietii.

8 12 2012
miss

nume,

Te rog daca vrei sa faci un bine sau pur si simplu doar (nu e vorba de a te implica in „terapia online”) ofera mai multe detalii despre dualitatea unui om aparent „normal”, dar care stie cu precizie cum va arata moartea lui. Ma intereseaza si cred ca intereseaza pe multi!

Sa stii, ca pentru cei care nu se simt la locul lor in lumea asta si eu mi-am dat seama ca e vorba de un fel de teatru, o dualitate, dar poate nu am stiut s-o explic. Si din pacate pentru apropiatii acestor oameni, teatrul la persoana in cauza e viata lui de zi cu zi, dar realitatea lui e cu totul alta! E ca si cum ar fi un spectator sfidator la propria viata!!

miss

10 12 2012
Stef

Nume, esti chiar haioasa ! Mda, a spus cineva ca dupa moarte este obligatoriu sa fie ceva ? Depinde acum ce intelegi tu prin moarte. Moartea este un concept, noi, oamenii am ales un cuvant pt a definii ceva ce nu intelgem. Este cat se poate de clar ca nu ai cum sa dovedesti nici tu ca dupa nu exista nimic si nici eu nu pot dovedi ca dupa exista ceva. Insa cu siguranta dupa moartea ta noi vom exista ! )in cazulin care iti vei pune capat zilelor cat de curand cel putin ! ).
Faptul ca nimic nu iti iese sau nu te multumeste are legatura foarte mare cu respectul de sine si cu multe altele, degeaba sustii tare si sus ca nu are. Frica de moarte este problema a 99,9% din tre oamnei, nu este ceva nou aceea ce ne spui, insa egoismul este a catorva. Iar din aceasta categorie faci si tu parte. Mda, adevarat, viata ta nu apartine nimanui insa moartea este o arma indreptata impotriva altora.
Teoria ta despre viata imi spune multe despre tine. Sigur, sigur, nu ai intalnit femei active, deosebit de active, care sunt si mame totodata? Hmmm, eu cred ca te grabesti sa JUDECI. Daca a fi mama pt tine nu este o minune, inteleg si respect parerea si simtamantul, insa daca a fi mama…..pt celelalte femei este perceputa ca minune, aceasta este deja simtamantul si gandul lor, iar tu nu ai ce cauta in acea ecuatie ! Dupa cum spui si tu, fiecare percepe lumea in felul sau. Poate unii cred in zei, poate altii in printese. Si? Nu esti nici mai breaza, nici mai desteapta, nici mai rasarita pt ca tu sa judeci credintele altora, asa cum nici eu nu sunt si nici unul dintre noi. Da, prin „realism” (caci realism poate fi doar pt tine) constati anumite aspecte, intotdeauna pe care ce nu vin in concondarta cu tine.
Spui ca oamenii se impart in 2 categorii: „cei care se simt in elementul lor in CLOACA de aici”…….Si cei „rataciti”. Ei, prin realismul tau iarasi ai spus multe. Ai dreptate, oamenii, in majoritatea lor dau ideea de turma, asa cum spune si Jung, insa supravietuirea face dovada unei inteligente ! daca tot ti-ai dat seama ca turma se simte bine cand este condusa si cand fiecare „oaie” pune capul in pamant si merge cu nasul in f…dul celui din fata……ar fi cazul sa dai dovada de ceva mai multa inteligenta si sa supravietuiesti ! Sa te ADAPTEZI ! Asta se numeste viata. Greul ! Incercarea de a iti face propriea viata mai frumoasa printre cei din turma sau „cloaca” asa cumo numestei tu. Are, are mare legatura cu respectuil de sine, cu mandria. Tu esti „ratacita” spui. Ai „sentimentul ca ai ajung din greseala pe aici”. Ma intreb: unde ai fi putut fi daca nu ai fi nimerit aici. daca intradevar, din greseala ai nimerit aici este clar, din exprimarea ta reiese. ca ai fi putut la fel de bine sa nimeresti altundeva. Unde?
Acum ai devenit tu amuzanta pt ca deja gandul tau accepta acea „alta” dimensiune care exista altundeva. este complicat.

Pe scurt, acum cred despre tine doar ca esti un om nemultumit, oricat de inteligenta ai fi, nu te poti descurca tu cu tine. Esti ca vulpea care nu ajunge la struguri si spune „sunt acrii”.
Da, fi realista, viata este de cacao, femeile fac plozi (vai ce urat, ce trai fara sens, sa faci plozi), altele se marita….fiecare isi vede de treaba lui, iar tu ramani pe dinafara si timpul trece si trece si trece. Si nu ai facut nimic din ceea ce este lumesc, nici maritis si nici plozi si nici nu te bucuri de imbratisarea vreunui copil care te-ar iubi neconditionat. Dar tu ai un respect de sine ridicat, da….iti place cum esti, te iubesti. Uneori te iubesti prea mult si pretentiile tale cresc automat fata de „cloaca”……

Hai, nume, fii serioasa, poti mai mult de atat ! […moderat…]

10 12 2012
Stef

Nu este obligatoriu [să iubesti viata] am vrut sa spun. Poate ca necesar este ! 🙂

10 12 2012
Stef

Mai adaug asta: mamaaaa, dar din ce „specie” aparte faci parte, wow….
:))Zau asa, cei ce au gandurile acestea nu sunt o alta specie, poate ca iti suna tie bine cand pui asta. Sunt pur si simplu oameni si atat. Oameni ce nu fac fata vietii chiar si atunci cand aceasta nu le ridica obstacole. oameni care au o doza de narcisism ceva mai mare insa degeaba, iubirea de sine nu-i salveaza !
Eu compatimesc aceasta specie „aparte”.
Iti doresc mult succes in viitorul tau atat de „aparte” pt ca este clar ca nu vrei sa faci parte din…”grupul nostru de terapie” :)). De ce sa iti mai pierzi timpul scriind,nu ?

11 12 2012
betivan_ratat

Intradevar traim intr-o „cloaca”.Vad rautate din partea semenilor la tot pasul si nu ma mai mir.Am inteles noul sens al vietii:sa fii dispus sa faci orice pentru a te integra in noua societate,sau sa nu existi.Esti inteles de toata lumea,consiliat si sufleteste si material,daca ai luat viata unui om,daca in schimb ti-ai luat propria viata,esti cel mai mare pacatos si egoist.Nici eu nu ma pot integra si nici adapta intr-o societate cladita pe rautate si nepasare fata de problemele individului.Ceea ce imi provoaca scarba este faptul ca si pe site-urile unde intram noi astia mai „diferiti”,care ne expunem problemele,ne consolam reciproc,se infiltreaza cate un „vierme” gen Stef,care detine adevarul absolut si care ne acuza pe noi ca nu aderam la turma lor de idioti.Ii recomand cu „caldura” acestui intrus sa se intoarca in mizeria care il si ii caracterizeaza si sa ne lase in pace pe noi astia mai diferiti.a

11 12 2012
Stef

Multumesc „betivan_ratat”, bine ati venit in viata !
„Betivan_rata”t, daca nu poti intelege ca ceea ce am spus NU am spus cu rautate…….eu nu am ce sa explic sau sa justific.
Pot raspunde in mai multe moduri, depinde cu cine „vorbesc”. Daca „nume” este atat de speciala si nu are nevoie de terapie, ar trebui sa isi asume si aceasta varianta de raspuns. Pana la urma, un pic de ironie de multe ori te deschide si te face sa vorbesti. Dar dansa nu-si doreste sa vorbeasca,nu-i asa?
Din ceea ce ai scris reiese ca atunci cand iti vei pune capat vietii nu vei mai fi nici pacatos si nici egoist. Perfect !
Nu ma aflu aiic pt a judeca ci pt a incerca sa ajut chiar daca asta presupune sa iau suturi de la unii ca tine. Uneori, atunci cand lovesti, eliberezi din furie si din tensiune si asta te ajuta pt tine, iar eu o incasez tocmai pt ca nu ma doare, pricepi ?
Sa ai o zi linistita !

10 05 2014
nume:)daca e necesar,trebuie:))

habar nu aveam ca am o „categorie”!

pt betiv-ratat si ceilalti,daca mai santeti printre noi,vorbim de sarbatori cand voi fi in tara si voi avea timp.
iertati-mi ironia de mai sus..nu ma pot opri.

Stef,lasa lumea in pace,am intrat aici si am lasat comm pt cei suferinzi care nu inteleg „de ce”,nu ca sa-mi impun punctul de vedere bla-bla etc..cunosti frazele sforaitoare ce nu spun nimic.

Salutari din UK,si daca tot voi intra in casa voastra si va voi ciocni gandurile cu ideile purtandu-va prin Calea Lactee spre gaura neagra a „intelegerii”este elegant sa ma prezint,

Ana.
Cred in eL si ma cutremur
Dar nu-L mai pot iubi.

Cine a studiat mai mult decat cu norma redusa la lecturi obligatorii stie ce vreau sa spun prin cele 2 versete.

1 07 2015
IN MEMORIAM

FOARTE interesanta interventia………V-ati indeplinit telul (cartea)..?………..
AVETI ACEEASI ATITUDINE,ABORDARE……IN CEEA CE PRIVESTE…SENSUL…………ROSTUL………???!!!!!!!!!!!!

26 07 2015
IN MEMORIAM

Ne mai impartasesti din trairile ALTFEL………..?
AI SCRIS/SCRII CARTEA ?
REGRET amarnic anumite observatii facute de STEF…. CU ANUMITE EFECTE RECUNOSCUTE SAU NU…..IMPORTANT AR FI FOST SA LASAM INITIATORULSA NE IMPARTASEASCA CEEA CE ATAT DE PUTINI REUSESC/au curajul/deschiderea/dar mai ales responsabilitatea!!!!!! SA FACA…..iar apoi cei cu mintea/sufletul deschis …..sa valorifice/interpreteze/analizeze/cerceteze…….
In loc sa apreciem deschiderea…..se gasesc UNII SA ARUNCE CU BOLOVANI…(recunosc totusi ca e unica situatie in care STEF A EXAGERAT…A RISCAT PROVOCaND si nu a obtinut efectul scontat….PACAT !!!!SUNTEM PRIVATI SI ALTII DE DETALII PRETIOASE CU ADEVARAT………) CE E MAI IMPORTANT ??un DERAPAJ?niSTE SAGETI ?SAU DEZVALUIRI SENZATIONALE DIN TRECEREA PRIN PROPRIA UMBRA…….?
SPER SA NE IERTI SI SA REVII …………..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: