Mary N.

12 09 2014

De curand am aflat de acest site…si m-am gandit sa spun cate ceva despre mine.*Ma numesc Mary si am 15 ani* .
Am incercat sa ma sinucid de 3 ori…Dar am esuat. Nu stiu cu ce sa incep,fiindca este ..atat de greu.M-am saturat de viata asta,de tot.De oameni,de societate.Lumea este gresita..Aceasta lume nu se poate numi ” viata” , eu vad doar Iadul.De cand eram mica,eram batjocorita..la gradinita.Nu aveam niciun prieten,si nu am inteles niciodata de ce.Cand am ajuns la scoala..am crezut ca va fi bine.Am crezut ca,copii sunt diferiti.Dar..a fost mai rau.A fost groaznic..pana in clasa a 5a. Atunci a aparut o persoana care..mi.a facut viata si mai groaznica. O persoana care..se lua de mine pe strada..ma injura..Nu am avut niciun prieten..nu am putut spune la nimeni..Nu am inteles,de ce..de ce eu.Ce am facut?De ce ? Stiu ca sunt urata,ca nu am un corp perfect..Am fost de atatea ori bullied , ptr ca :”nu esti destul de buna,ah esti inalta*da, am 1.78 , dar nu am un complex legat de inaltime..*,ah esti urata, da tu de ce nu arati ca X , dar tu de ce nu poti fii ca Y..” si tot asa.Cand ieseam la tabla..era GROAZNIC.TIn minte ca odata,profesorul de matematica a iesit pe hol sa vorbeasca la telefon si toti au inceput sa.si bata joc de mine..sa arunce cu guma si cu hartii in mine..Iar intr-o ora de chimie, profesoara m-a umilit in fata clasei. Eu…mereu,in fiecare zi,trebuie sa am un „fake smile” , trebuie sa pretind ca sunt bine..Mai ales in fata parintilor.Ei nu ma inteleg.. De 1 an si ceva ma tai..ma tai foarte ..rau.Aproape ca nu mai am maini..arat groaznic..cine ma vede ma striga”ciudataa” . Mama mea stie toate chestiile astea,stie ca am vrut sa ma sinucid,si..guess what?NU A FACUT NIMIC. NIMIC . O doare undeva de mine.Ca pe toti..deja am inceput sa ma obisnuiesc…Toti spuneti : ” va fi bine..o sa vezi..gandeste pozitiv..o sa fii happy „..dar nu e asa. Cand ma gandesc ca incepe liceul..prima zi de liceu…mi-e frica.Niciun baiat nu s-ar uita la o fata ca mine..cine ar iubi o fata cu cicatrici,o fata in depresie,cu ganduri… Sunt credincioasa..foarte credincioasa.Merg la biserica..si cred in Dumnezeu.Aproape,in fiecare seara,vorbesc cu el..ii spun ce am pe suflet..Noptile ,cand plang..parca ma opreste ceva..si aud in minte „va fi bine” , si ma linistesc. Iar seara urmatoare..e la fel..si tot asa. Am inceput sa nu mai mananc..Nu ma mai intereseaza de nimeni si de nimic..Am ajuns sa ma urasc atat de mult..mai mult decat o fac ceilalti.Mama mi.a spus intr.o zi:”sa nu te prind ca faci vreo prostie..sau mergi la nu stiu ce psiholog ..ca nu vreau sa ma stie tot orasul ca am o fiica nebuna „..Cand mi.a vazut cicatricile de pe mana,a spus:”daca te mai tai o singura data,fix la spitalul de nebuni te internez.Si acolo ramai.”..Mentionez ca tata nu stie..tata nu stie de toate astea. Daca ar afla..ar face mai rau ca mama…el m-ar lasa acolo ptr totdeauna.Nu am probleme cu familia..gen probleme financiare, sau certuri..La partea cu ” familia ” este okay..dar..eu nu sunt fericita.Nu sunt fericita asa..Mi-as fi dorit sa am un prieten bun..care sa fie langa mine. Mi-as fi dorit sa ma accepte lumea asa cum sunt,sa nu ma mai judece.Sunt..foarte hotarata..daca pana in clasa a 10a nu se va schimba ceva..adica anul asta zic..nu stiu..nu cred ca o sa mai pot rezista. Nu vreau sa credeti ca sunt disperata,dar mi-as fi dorit sa intalnesc un baiat,care sa fie prietenul meu..Am avut 2 fete ca prietene..dar m-au tradat..si cate nu mi-au mai facut. Am inceput sa-i urasc pe toti..atat de mult. Si parca nu mai rezist..Daca batjocora si hateritul va continua?Daca nu se va schimba ceva? Nimeni nu poate fi strong pana la nesfarsit…Mi-as fi dorit sa fiu ca celelalte fete..sa am prieteni,sa fiu frumoasa,sa ma distrez,sa rad.. Dar nu am nimic din cele enumerate ..Nimic. Eu sunt un nimic..

Anunțuri

Acțiuni

Information

7 responses

13 09 2014
moartevrea sa ma sarute

am nevoie urgenta sa vb ku cineva…ma sincucid in noaptea asta va rog!!!!,

13 09 2014
moartevrea sa ma sarute

id ul meu de mess e […moderat…] va rog!!!!sunt disperata nam pe nimeni

13 09 2014
Adrian

Draga noastra,

Dupa cum ai putut observa, exista doua modalitati de a intra in contact cu noi – fie ne scrii aici, fie poti suna la 116123. Sau, daca simti ca nu poti rezista fara sa iti faci rau, poti suna la 112.

In masura in care esti dispusa sa dialoghezi cu noi, suntem aici!

Cu prietenie,
Adrian

16 09 2014
"Totul e prin Dumnezeu si nimic fara El nu este"

Buna ,poti citi si tu mesajul pe care i l-am scris lui Mary.N.

16 09 2014
"Totul e prin Dumnezeu si nimic fara El nu este"

Buna,aceste ganduri de sinucidere nu sunt o gluma,nu folosi ironia din filme,nu uita ca cei ce sinucid,ard in vecii vecilor in iad in focul vesnic,te-ai intrebat ce se intampla cu cei ce se sinucid?te-ai intrebat unde ajung acei oameni?te-ai intrebat ce este dupa moarte?
Dupa moarte vom sta in fata lui Dumnezeu pentru judecata,iti voi atasa o marturisire despre iad a unei femei,afla cum este in iad din aceasta marturisire,e alegerea ta daca crezi sau nu,dar eu insist sa crezi si sa nu renunti la viata ta in felul acesta,pentru ca dupa moarte vei chinui in iad,si vei dori ca sa mai fii un minut pe pamant pentru a te curata de pacate si nu va mai fi posibil asta.

Citese biblia,spovedeste te si roaga-te seara pentru a scapa de aceste ganduri de sinucidere ,crede pe mine care am fost in situatia ta,nu ma trezesc in vorba, eu am patit asta,gandurile de sinucidere nu le poti uita singura ci cu ajutorul lui Iisus Hristos,Fiul lui Dumezeu,trebuie sa ii dai lui toate pacatele ,pentru a te curata,si a nu mai permite satanei sa te ispiteasca.
Gandurile de sinucidere nu le poti uita sunt prezente de dimineata pana seara,si orice activitate ai avea ele nu vor disparea,nu este ciudat?sa vrei sa uiti un gand si sa nu poti??eu nu puteam sa uit gandul sinuciderii desi nu mai voiam sa mor,asta este cel mai straniu lucru,asta este dovada ca satana ne ispiteste, de ce nu imi aduceam aminte de faptul ca am fost la magazin??de ce nu imi aduceam aminte asta?pentru ca satana ne vrea in iad,lupta pentru sufletul nostru,lupta sa ne amageasca,nu conteaza cat de dura este viata, nu conteaza cat de singuri suntem,cat de saraci,cat de bolnavi,cat de necajiti,Insusi Dumnezeu ne spune ca dupa moarte ne asteapta viata vesnica mult mai bogata si fumoasa ca asta,trebuie sa fim drepti in fata Lui ,Adica Dumnezeului Tata,trebuie sa fim Sfinti,Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru este Sfant,trebuie sa incercam sa fim fara pacat caci fara asta nu vom putea vedea pe Dumnezeu.

Dovada ca Dumnezeu exista sunt apele ,pamantul animalele,biblia,toate acestea vorbesc despre Dumnezeu,dar si apa sfintita care nu se strica tot timpul anului si acei din moarte clinica care au vazut raiul si iadul,inca o data este alegerea ta daca crezi sau nu,dar insist sa crezi,pentru ca sunt mii de oameni daca nu sute de mii,si multi de care nu se stie si toti vorbesc despre Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu

Mai jos este marturisirea,este o parte pentru toata marurisirea te rog sa raspunzi si o voi afisa si pe restul

INTRODUCERE

Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăşi, casa aceea nu poate dăinui. Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuşi, este dezbinat, şi nu poate dăinui, ci s-a isprăvit cu el.

MARCU 3-25,26

Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu fărâmiturile, care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele. Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui, şi a strigat: ,Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’ ,Fiule’, i-a răspuns Avraam, ,adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.’ Bogatul a zis: ,Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.’ Avraam a răspuns: ,Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.’ ,Nu, părinte Avraame’, a zis el; ,ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.’ Şi Avraam i-a răspuns: ,Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”

LUCA 16-19,31

DESPRE AUTOARE
Kathryn Baxter a fost născută în Khattanooga, Tennessee. Ea a fost crescută în casa Domnului, încă pe când era mică, mama ei a învăţat-o despre Isus Hristos şi mântuirea prin El. Kathryn a fost născută din nou la vârsta de 19 ani. După ce L-a servit pe Domnul câţiva ani, ea s-a depărtat de Domnul pentru o perioadă. Duhul lui Dumnezeu nu i-a dat pace, şi ea a fost nevoită să se întoarcă înapoi şi ea şi-a predat viaţa din nou lui Hristos. Ea îl slujeşte pe El acum cu credincioşie. Pe la mijlocul anului 1960 Kathryn s-a mutat cu familia ei la Detroit, Michigan, unde a locuit pentru un timp. Mai târziu s-a mutat la Belleville, Michigan unde a început să aibă vedenii din partea Domnului. In timpul anilor ei în Michigan, ea s-a supus total bătrânilor şi conducerii casei Domnului Pastorii, conducătorii si sfinţii Domnului vorbesc de ea bine si de slujba ei. Mişcarea Duhului Sfânt este puternica în toate serviciile ei, şi multe minuni au avut loc în ele. Darurile Duhului Sfânt cu demonstraţii sunt manifestate în adunările ei, aşa după cum ea este condusă de Duhul lui Dumnezeu. Ea iubeşte pe Domnul cu toată inima ei, mintea ei, sufletul şi puterea ei, şi doreşte mai mult decât orice să fie un câştigător de suflete pentru Isus Hristos. Kathryn este căsătorită de peste 24 de ani cu Bill Baxter. Ei au patru copii şi şase nepoţi, care îi ajută în slujba lor. Ea este cu adevărat o dedicată servitoare a Domnului. Chemarea ei este în mod specific în domeniul viselor, vedeniilor şi descoperirilor. Ea a fost ordinată ca o femeie slujitoare în 1983 la Full Gospel Church of God în Taylor, Michigan. Ea acum slujeşte sub autoritatea bisericii Naţionale a lui Dumnezeu din Washington D.C. În 1976 pe când încă trăia în Belleville, Isus i-a apărut în formă umană, în vise, vedenii şi descoperiri sau revelaţii. De atunci ea a primit încă multe vizite ale Domnului. În timpul acestor vizite El i-a arătat adâncimile, gradele, nivelele şi torturile sufletelor pierdute în iad. Ei i s-au dat de asemenea vedenii despre cer, despre perioada necazului cel mare şi despre timpul sfârşitului. În timpul unei perioade din viaţa ei, Isus a venit la ea în fiecare noapte timp de patruzeci de nopţi. El i-a spus că acest mesaj este pentru lumea întreagă.
DE LA AUTOARE
Eu recunosc căci fără puterea supranaturală a Domnului Isus Hristos, nici această carte şi nici altele care au scopul de a trata despre viaţa de dincolo nu ar fi putut fi scrise. Isus singurul ţine cheile iadului şi El a plătit preţul pentru intrarea noastră în cer. [Aleluia!]
Traseul scrierii acestei cărţi a fost lung, singuratic şi a necesitat experienţă. De fapt, cartea a aşteptat câţiva ani buni ca să fie expusă. Descoperirile din partea Domnului le-am avut în anul 1976. Au durat 8 luni ca să le pun pe hârtie. Scrierea manuscrisului însuşi a durat o perioadă de câţiva ani, şi punerea trimiterilor din Scriptură în ordinea cronologică a mai durat un an. Finalizarea cărţii a luat cea mai bună parte a iernii anului 1982 si a anului 1983. Pe lângă acestea, pentru o perioadă de patruzeci de zile Isus m-a dus în iad. Eu văd acum căci Domnul m-a pregătit să scriu această carte încă de pe când eram copil şi aveam vise despre Dumnezeu. După ce am fost născută din nou, am avut o dragoste foarte puternică pentru cei pierduţi si voiam să văd sufletele mântuite. După apariţia Domnului în 1976 când mi-a spus că am fost aleasă pentru o misiune specială, El mi-a zis: “Fiica Mea, Eu mă voi manifesta ţie ca să scot oameni afară de la întuneric la lumină. Pentru că Domnul Dumnezeu te-a ales pe tine pentru un scop: Să scrii şi să înregistrezi lucrurile pe care Eu ţi le voi arăta si ţi le voi spune. “Eu îţi voi descoperi realitatea iadului, ca mulţi să poată fi mântuiţi (salvaţi), mulţi se vor pocăi de căile lor rele înainte de fi prea târziu. “Sufletul tău va fi luat afară din trup, de către Mine, Domnul Isus Hristos si va fi transferat în iad si în alte locuri pe care Eu vreau ca tu să le vezi. îţi voi da de asemenea vedenii despre cer si alte locuri, si îţi voi da multe descoperiri.”
Mary Kathryn Baxter

In Iad

În Martie 1976 în timp ce mă rugam singură acasă, am primit vizita Domnului Isus Hristos. Cu câteva zile înainte începusem să mă rog prin Duhul, când dintr-o dată am simţit prezenţa lui Dumnezeu. Puterea şi gloria Lui au umplut casa. O lumină strălucitoare a inundat camera unde mă rugam, şi o minunată dulceaţă mi-a umplut fiinţa. Lumini se prelungeau în valuri, rulându-se, suprapunându-se, răsucindu-se şi desfăşurându-se unele într-altele, contopindu-se şi apoi iarăşi desfăcându-se. A fost ceva spectacular! Atunci vocea Domnului a început să-mi vorbească. El a zis, ‘Eu sunt Isus Hristos, Domnul tău, şi doresc să-ţi dau o revelaţie care să pregătea-că sfinţii pentru reîntoarcerea Mea, şi mulţi să se întoarcă la neprihănire. Puterile întunericului sunt reale şi judecăţile Mele sunt adevărate. “Fiica Mea, Eu te voi lua în iad prin Duhul Meu şi îţi voi arăta multe lucruri pe care vreau ca lumea să le cunoască. Am să vin la tine de mai multe ori; îţi voi lua duhul afară din trup, şi te voi duce în iad..
“Vreau ca tu să scrii o carte şi să spui toate vedeniile şi toate lucrurile pe care ţi le voi descoperi. Noi vom merge în iad împreună. Însemnează-ţi toate aceste lucruri care au fost, care sunt şi care au să vină. Cuvintele Mele sunt adevărate, şi vrednice de crezut. Eu sunt Cel Ce Sunt, şi nu este nimeni afară de Mine.” “Dragă Doamne,” am strigat, “Ce vrei să fac?” întreaga mea fiinţă tindea spre Isus, recunoscându-i prezenţa. Ca să descriu cel mai bine este suficient să spun că IUBIREA s-a revărsat asupra mea. A fost cea mai minunată, plină de pace şi bucurie, dragoste atotputernică, pe care am simţit-o vreodată. Laude către Dumnezeu au început să curgă din mine. Dintr-odată am vrut să-i dau întreaga mea viaţă ca să fie folosită de El, pentru a salva oamenii din păcatele lor. Am ştiut, prin Duhul, căci Cel care era cu mine în cameră era cu adevărat Isus, Fiul lui Dumnezeu. Nu pot să găsesc cuvinte care să exprime prezenţa Lui Divină. Dar eu ştiu cu siguranţă că a fost Domnul. “Iată, fiica Mea,” a zis Isus, “Eu te voi lua prin Duhul Meu în iad, ca tu să poţi mărturisi despre realitatea lui, să spui lumii întregi că iadul este real, si să atragi pe cei pierduţi afară din întunerec şi să-i aduci la lumina Evangheliei lui Isus Hristos.”
Instantaneu, sufletul meu a fost luat afară din trup. Am plecat cu Isus, afară din camera mea, în văzduh. Ştiam totul ce se petrece cu mine. Am văzut pe soţul şi pe copiii mei dormind în casă sub noi. Era parcă as fi murit şi trupul meu ar fi rămas în pat în timp ce duhul meu mergea cu Isus trecând prin acoperişul casei. Se părea că tot acoperişul s-a înfăşurat şi eu puteam să-mi văd familia dormind în paturile lor. Am simţit atingerea lui Isus care îmi zicea, “Nu-ţi fie teamă; ei sunt în siguranţă.” El mi-a cunoscut gândurile. Voi încerca în cea mai mare măsură să vă spun pas cu pas ce am văzut si ce am simţit. Anumite lucruri nu le-am înţeles. Domnul Isus mi-a spus însemnătatea celor mai multe dintre ele, dar anumite lucruri nu mi le-a spus. Am ştiut atunci, şi ştiu şi acum, căci aceste lucruri s-au întâmplat cu adevărat si că numai Dumnezeu putea să mi le arate. Slăvit să fie numele Lui cel Sfânt! Oameni, credeţi-mă, iadul este adevărat! Am fost dusă acolo de către Duhul în mai multe rânduri pe parcursul pregătirii acestui raport. In curând am fost sus în văzduh. M-am întors şi am privit la Isus. Era plin de putere şi glorie, şi totuşi aşa multă pace se revărsa din El. M-a luat de mână şi mi-a zis, “Te iubesc; nu-ţi fie teamă, pentru că Eu sunt cu tine.” La acestea, am început să ne înălţăm si mai mult, si acum puteam vedea pământul dedesubt. Ieşind afară din pământ si răspândite în multe locuri erau nişte pâlnii rotindu-se în jurul unui punct într-o direcţie si în alta. Acestea se mişcau mult deasupra pământului si se asemănau cu un fel de armonică murdară, uriaşă, care se mişca necontenit. Ele ieşeau de prin multe părţi ale pământului. “Ce sunt acestea?” am întrebat pe Domnul Isus când am ajuns aproape de una. “Aceste sunt porţile spre iad,” a zis El. “Noi vom merge în iad prin una din ele.” Imediat, am coborât si am intrat într-una din aceste pâlnii. Interiorul părea ca si un tunel care se rotea când într-o direcţie când într-alta, ca un titirez.
O întunecime adâncă ne-a cuprins deodată, si împreună cu întunecimea a venit un miros atât de cumplit, că mi-a tăiat răsuflarea. Pe marginile acestui tunel erau forme vii fixate puternic în pereţi de o culoare gri întunecată; formele se mişcau si strigau la noi când ajungeam în dreptul lor. Am ştiut fără să mi se spună căci erau demonice. Aceste forme puteau să se mişte, dar erau fix ataşate de pereţi. Venea un miros oribil de la ele, şi ele ţipau la noi cu cele mai groaznice strigăte. Am simţit o forţă invizibilă mişcându-se în interiorul tunelelor. Câteodată în întuneric puteam să Ie disting formele, dar o ceaţă murdară acoperea cele mai multe dintre ele. “Doamne, ce sunt acestea?” am întrebat ţinând strâns mâna lui Isus. El mi-a răspuns, “Aceste sunt duhuri rele gata să fie scuipate afară pe pământ când Satan dă ordinul.” Mergând în josul tunelului, formele demonice râdeau si ne strigau, încercau să ne atingă, dar nu puteau din cauza puterii lui Isus. Chiar şi aerul era poluat şi murdar, şi numai prezenţa lui Isus mă oprea să ţip de atâta oribilă oroare. Oh desigur, eu aveam toate simţurile puteam auzi, mirosi, si chiar gusta prezenţa răului din acel loc. As putea zice chiar că simţurile mele au devenit mai sensibile, si mirosul si mizeria aproape mă făceau să-mi fie rău. Urlete umpleau aerul pe cum ne apropiam de baza tunelului. Ţipete străpungătoare ne întâmpinau în tunelul întunecat. Puteam simţi frica, moartea si păcatul de jur împrejurul meu. Cel mai cumplit miros pe care l-am simţit vreodată umplea aerul. Era mirosul de carne putredă, si se părea că vine din fiecare direcţie. Niciodată pe pământ nu am simţit o atmosferă aşa rea si n-am auzi asemenea plânsele de disperare. In curând aveam să aflu că acestea erau plânsetele morţilor si că iadul era plin de vaietele lor. Am simţit o rafală demonică de vânt si o uşoară forţă absorbantă în faţa noastră. Lumini ca fulgerele sau ca luminile de lanternă străpungeau neagra întunecime si aruncau umbre gri pe pereţi. Cu mare greutate am putut să zăresc că ceva era în faţa mea. M-am retras şocată când am realizat că un şarpe uriaş mergea în faţa noastră. Uitându-mă mai bine am văzut şerpi urâţi lucind peste tot. Isus mi-a zis, “în curând vom intra în piciorul stâng al iadului. In continuare vei vedea o grea amărăciune, o tristeţe patetică si o oroare de nedescris. Stai aproape de Mine, si Eu îţi voi da putere şi te voi proteja în drumul nostru prin iad. Lucrurile pe care le vei vedea sunt un avertisment,” mi-a zis El. “Cartea pe care o vei scrie-o va salva multe suflete de la iad. Ceia ce vezi este real. Nu te teme, pentru-că Eu sunt cu tine. În sfârşit, împreună cu Domnul Isus am ajuns la capătul tunelului. Am păşit în iad. Voi încerca cât voi putea mai bine să descriu ce am văzut, si le voi spune în ordinea pe care Dumnezeu mi le-a dat. În faţa noastră, departe cât puteam vedea cu ochii, erau obiecte zburătoare săgetând când într-o parte când într-alta. Gemete şi plânsete sfâşietoare umpleau atmosfera. Departe în faţa noastră am văzut o lumină slabă si noi am început să mergem spre ea. Cărarea era uscată, plină de praf. şi în curând am ajuns la intrarea unui tunel mic, întunecat. Anumite lucruri nu le pot aşterne pe hârtie; sunt prea îngrozitoare spre a fi descrise. Frica în iad poate fi gustată, si am ştiut că dacă nu aş fi fost cu Isus nu m-as mai fi putut întoarce. Scriind aceste lucruri, sunt anumite lucruri care le-am văzut dar pe care nu le-am înţeles; dar Domnul cunoaşte toate lucrurile, şi El mi-a ajutat să înţeleg cele mai multe din câte am văzut.
Permiteţi mi să vă avertizez nu mergeţi în acel loc. Este un loc repulsiv de tortură, de durere cumplită si amărăciune eternă. Sufletul tău va fi întotdeauna viu. Sufletul trăieşte veşnic. Va fi foarte real pentru tine, si sufletul tău va merge or în cer or în iad. Acelora care cred că iadul este pe pământ bine, aveţi dreptate. Iadul este în mijlocul pământului, si acolo sunt suflete în chinuri zi şi noapte. Nu sunt petreceri în iad. Nu este dragoste. Nu este milă. Nu este odihnă. Nu este decât un loc de amărăciune dincolo de orice imaginaţie.
PICIORUL STING AL IADULUI

Un miros oribil umplea aerul. Isus mi-a zis, ‘In piciorul stâng al iadului sunt multe gropi. Acest tunel se desparte în alte părţi ale iadului, dar noi vom sta prima dată un timp în piciorul stâng. “Lucrurile pe care le vei vedea vor fi în memoria ta tot timpul Lumea trebuie să cunoască despre realitatea iadului. Mulţi păcătoşi si chiar câţiva dintre copiii Mei nu cred că iadul este real. Tu ai fost aleasă de către Mine ca să le arăţi aceste adevăruri. Tot ce-ti voi arăta despre iad si despre alte lucruri este adevărat.” Isus mi s-a arătat într-o forma de lumină puternică, mai strălucitoare decât soarele. In mijlocul acelei lumini era forma unui bărbat, dar în alte momente El era în formă de duh. El a vorbit din nou: “Fiica Mea, când Eu vorbesc, Tatăl a si vorbit. Tatăl si Eu suntem una. Adu-ţi aminte să iubeşti mai presus de orice si să vă iertaţi unii pe alţii. Vino acum, si urmează-mă.” Când noi treceam, duhurile rele fugeau din prezenţa Domnului. “O Doamne, O Doamne,” am strigat, “Ce va mai urma?” Aşa cum am mai zis înainte, eu aveam toate simţurile în iad. Toţi care sunt în iad îşi păstrează simţurile. Ale mele lucrau cu toată puterea. Frica se simţea peste tot, si pericole neaşteptate pândeau peste tot. Fiecare pas făcut era cu mult mai oribil decât cel dinainte. La capătul de sus al tunelului, erau nişte uşi de mărimea unor geamuri mici, care se deschideau şi se închideau foarte repede. Urlete umpleau aerul şi creaturi demonice treceau în zbor pe lângă noi în sus şi în afara porţilor iadului. Curând am ajuns la capătul tunelului. Eu tremuram de groază din cauza pericolului şi fricii din jurul nostru.
Eram foarte recunoscătoare de protecţia lui Isus. îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru puterea Lui atotputernică de a ne proteja chiar şi în adâncul iadului. Dar chiar şi cu acest scut protector, eu mă tot gândeam, Nu voia mea, Tată, ci a Ta să se facă. Am privit la trupul meu. Pentru prima dată am observat că eram în formă de duh, si că această formă arăta exact ca mine însumi. Mă gândeam ce oare ar putea să mai urmeze împreună cu Isus am păşit din tunel pe o cărare care avea nişte petece mari de pământ de fiecare parte. Nişte gropi de foc se aflau pretutindeni atât cât puteai vedea cu ochii. Gropile erau de patru picioare lăţime şi trei picioare adâncime şi aveau forma unui castron. Isus mi-a zis, “Sunt multe gropi ca si acestea în piciorul stâng al iadului.
Vino, si îţi voi arăta câteva dintre ele.”
Eu stăteam lângă Isus pe cărare şi priveam într-una din acele gropi. Marginile gropii erau îmbrăcate cu pucioasă şi aveau o lucire roşie ca şi cărbunii aprinşi din foc. In centrul gropii era un suflet care murise şi mersese în iad. Focul a început a arde în fundul gropii şi s-a prelins pe el în sus tot mai sus si a îmbrăcat sufletul pierdut în flăcări, într-un moment focul se potolea până ajungea doar jăratec, dar pe urmă cu un vuiet puternic se ridica din nou peste sufletul torturat din groapă. Am privit şi am văzut că sufletul pierdut din groapă era zăvorii într-un schelet. ‘Doamne,’ am strigat la această privelişte, ‘Nu poţi să-l laşi afară?” Cât de cumplită era priveliştea! M-am gândit, Acesta as fi putut fi eu. Am zis, “Doamne, ce trist este să vezi şi să şti că un suflet viu este aici.” Am auzit un strigăt venind din mijlocul primei gropi. Am văzut un suflet în formă de schelet, strigând, “Isuse, ai milă!” “O, Doamne!” am zis. Era vocea unei femei. Am privit la ea şi am vrut să o trag afară din foc. Această privelişte îmi rupea inima. Scheletul în forma unei femei cu o ceaţă gri murdar înăuntru vorbea cu Isus. Şocată, am ascultat la ce zicea. Carnea putredă atârna în zdrenţe din oasele ei, şi cum ardea cădea în mijlocul gropii. Unde fuseseră ochii ei odată, acum erau doar orbite goale. Păr nu avea deloc. Focul începea la tălpile ei în flăcărui scurte care creşteau pe măsură ce se urcau pe trupul ei. Femeia părea să fie în continuu arzând, chiar când flăcările erau doar jăratec. Din adâncul fiinţei ei veneau strigăte si gemete de disperare: “Doamne, Doamne, vreau afară de aici!” Tot timpul se întindea spre Isus. Am privit la Isus, si El avea o foarte mare durere întipărită pe faţa Lui. Isus mi-a zis, “Fiica Mea, tu eşti aici cu Mine ca să faci cunoscut lumii căci păcatul se sfârşeşte cu moartea, si că iadul este real.” Am privit din nou la femeie, si am văzut viermi căţărându-se afară din oasele scheletului ei. Ei nu erau vătămaţi de foc Isus a zis, “Ea ştie, şi simte viermii aceia înăuntru! ei.”
“Doamne, ai milă!” am strigat când am văzut focul ajungând la apogeu si când oribilul proces de ardere a început din nou. Strigăte grozave si hohote adânci scuturau forma acestei femei suflet. Ea era pierdută. Nu mai era nici o cale de ieşire. “Isuse, de ce este ea aici?” am întrebat în voce scăzută, pentru că eram înfricoşată. Isus mi-a zis, “Vino.” Cărarea pe care mergeam era şerpuitoare, răsucindu-se printre aceste gropi de foc atât cât se vedea cu ochii. Strigătele morţilor vii, amestecat cu gemete şi urlete hidoase, ajungeau Ia urechile mele din toate direcţiile. Nu erau momente de linişte în iad. Mirosul de moarte şi carne putredă atârna ca o pătură, groasă în aer. Am ajuns !a groapa următoare. In lăuntrul acestei gropi, care era cam de mărimea celeilalte, era o altă formă scheletică. Vocea unui bărbat striga din groapă, zicând, “Doamne, ai milă de mine!” Numai când vorbeau, puteai şti dacă sufletul respectiv era bărbat ori femeie.
Mari hohote văitătoare veneau de la acest om îmi pare rău, Isus! lartă-mă! Scoate-mă afară de aici! Am stat în locul acesta de tortură de ani de zile. îţi cerşesc îndurare, lasă-mă afară!” Suspine adânci scuturau această formă scheletică când cerşea îndurare, Te rog, Isuse, lasă-mă afară!” Am privit la Isus si am văzut că El de asemenea plângea. El a privit în sus si a zis, “Tată, Tată, ai milă!” “Doamne Isuse, a strigat omul din groapa arzând, “Nu am suferit destul pentru păcatele mele? Sunt 40 de ani de la moartea mea.”
Isus i-a zis “Este scris, ‘Cel neprihănit va trăi prin credinţă!’ Toţi batjocoritorii si necredincioşii vor avea partea lor în iazul de foc. Tu nu ai voit să crezi adevărul. De multe ori copiii Mei au fost trimişi la tine ca să-ţi arate calea, dar tu nu ascultai la ei. Tu râdeai de ei şi ai refuzat Evanghelia. Cu toate că Eu am murit pe cruce pentru tine, tu M-ai batjocorit si nu ai vrut să te pocăieşti de păcatele tale. Tatăl Meu ţi-a dat multe ocazii ca să fii mântuit Daca ai fi ascultat! Isus plângea. “Ştiu, Doamne, ştiu!” a strigat omul. “Dar acum mă pocăiesc.” “Este prea târziu,” a zis Isus. “Judecata este pronunţată.” Omul a continuat, “Doamne, unii din poporul meu vin aici, pentru că ei nu se pocăiesc. Te rog Doamne, lasă-mă să merg si să le spun că ei trebuie să se pocăiască cât timp sunt încă pe pământ. Nu vreau ca ei să vină aici!” Isus a zis, “Ei au predicatori, învăţători, diaconi toţi slujind Evanghelia. Ei le vor spune. De asemenea ei au avantajele sistemelor moderne de comunicaţie si multe alte căi ca să afle despre Mine. Am trimis la ei lucrători ca să poată crede şi să fie mântuiţi. Dacă ei nu vor crede când vor auzi Evanghelia, nu vor fi impresionaţi nici dacă unul se scoală din morţi.” La acestea, omul a devenit foarte furios si a început să blesteme.” Cuvinte răutăcioase şi blesteme la adresa lui Dumnezeu ieşeau din el. Am privit plină de oroare cum flăcările se ridicau şi carnea lui moartă si putredă a început să ardă si să cadă bucăţi înăuntrul găocii acestui om mort, am văzut sufletul lui. Era ca o ceaţă gri-murdară care umplea tot scheletul lui. M-am întors spre Isus si am strigat, “Doamne, ce oribil!” Isus a zis, “Iadul este real; judecata este reală. Eu îi iubesc aşa de mult, fiica Mea! Acesta este doar începutul lucrurilor înfricoşătoare pe care am să ţi le arăt. Sunt încă multe altele care vor veni. “Spune lumii din partea Mea căci iadul este real, că bărbaţii si femeile trebuie să se pocăiască de păcatele lor. Vino, urmează-mă. trebuie, să mergem mai departe.”
În următoarea groapă era o femeie foarte mică de statură care părea să fie de vreo 80 de ani. Nu pot să spun cum mi-am dat seama de vârsta ei, dar am ştiut-o. Pielea îi era trasă de pe oase de flăcările continue, si numai oasele rămâneau împreună cu sufletul ca o ceaţă murdară în interior. Am privit cum focul o ardea. Curând erau numai oasele si viermii căţărându-se în interior, pe care focul nu-i putea arde. “Doamne, ce cumplit!” am strigat. “Nu ştiu dacă voi putea merge înainte, pentru că aceasta întrece orice imaginaţie.” Atât cât puteam vedea cu ochii erau suflete care ardeau în gropi de foc. “Fiica Mea, de asta eşti tu aici,” a răspuns Isus. “Tu trebuie să şti si să spui adevărul despre iad. Raiul este real! Iadul este real! Vino, trebuie să mergem mai departe.” Am privit înapoi la femeie. Strigătele ei erau atât de triste. Pe când mă uitam la ea, ea şi-a împreunat oasele palmelor ca la rugăciune. Nu puteam să mă opresc din plâns. Eu eram în formă de duh, si totuşi plângeam. Ştiam că oamenii din iad simt toate aceste lucruri. Isus a cunoscut gândurile mele. “Da, fiica Mea,” mi-a zis El. “ei ştiu. Când oamenii vin aici, ei au aceleaşi simţuri si gânduri ca si când erau pe pământ, ei îşi amintesc de familiile si prietenii lor şi de toate timpurile când ei ar fi avut ocazia să se pocăiască, dar au refuzat s-o facă. Memoria rămâne totdeauna cu ei. Dacă ar fi ascultat măcar de Evanghelie si s-ar fi pocăit înainte de a fi fost prea târziu Am privit din nou la femeia bătrână, si de data aceasta am observat că ea avea un singur picior, si se părea că avea găuri sfredelite în oasele de la sold. “Ce sunt acestea, Isus?” am întrebat. El a zis, “Fiică, în timp ce ea era pe pământ, ea a avut cancer si a fost în mare durere, i s-a făcut operaţie pentru ca să i se salveze viata. Ea a zăcut ca o femeie bătrână plină de amărăciune mulţi ani. Mulţi din poporul Meu au venit să se roage pentru ea, si să-i spună că Eu aş putea să o vindec. Ea însă a zis, Dumnezeu mi-a făcut aceasta, şi nu a vrut să se pocăiască si să creadă în Evanghelie. Cu toate că odată M-a cunoscut, dar cu timpul a început să Mă urască. “Ea a zis că nu are nevoie de Dumnezeu si că nu vrea să fie vindecată de Mine. Cu toate acestea Eu am insistat, dorind totuşi să o vindec si să o binecuvântez. Ea şi-a întors spatele la Mine si M-a blestemat. A zis că nu Mă vrea. Duhul Meu a insistat pe lângă ea. Chiar după ce şi-a întors spatele la Mine, Eu totuşi am încercat să o atrag prin Duhul Meu, dar ea nu voia să asculte, în sfârşit ea a murit si a venit aici.” Femeia bătrână a început să strige la Isus, “Doamne Isuse, te rog lartă-mă acum îmi pare rău că nu m-am pocăit cât am fost pe pământ!” Cu mari tânguiri ea striga la Isus. “Măcar să mă fi pocăit înainte de a fi fost prea târziu! Doamne, ajută-mă afară de aici! Te voi servi numai pe Tine! Voi fi bună! Nu am suferit destul? De ce am aşteptat până a fost prea târziu? Oh, de ce am aşteptat până Duhul Tău a încetat să se lupte cu mine?” Isus i-a zis, “Tu ai avut ocazie după ocazie să te pocăieşti si să Mă serveşti.” Plecând de acolo am văzut tristeţea întipărită pe faţa lui Isus. Privind la bătrâna femeie care plângea am întrebat, “Doamne, ce mai urmează?” Puteam simţi frica de jur împrejurul meu. Amărăciune, strigăte de durere si o atmosferă de moarte era pretutindeni. Isus si cu mine am plecat plini de jale si milă la groapa următoare. Numai prin puterea Lui am putut merge mai departe. Pe o mare distanţă am putut auzi strigătele de pocăinţă si cereri de iertare ale femeii bătrâne. Dacă as putea cumva să o ajut! m-am gândit. Păcătosule, te rog nu aştepta, atâta timp până când Duhul lui Dumnezeu va înceta să se lupte cu tine.
In groapa următoare am văzut o femeie în genunchi, ca si când ar fi căutat ceva. Forma ei scheletică era plină de găuri. Oasele ei se vedeau prin rochia ei ruptă, cuprinsă de foc. Capul ei era pleşuv, si unde trebuiau să fie ochii şi nasul, erau numai găuri. Un foc mic ardea împrejurul tălpilor ei unde era ea îngenunchiată, şi ea se agăţa de marginile gropii de pucioasă. Focul se prindea de mâinile ei şi carnea moartă cădea jos pe măsură ce ea săpa cu unghiile. Suspine cumplite o scuturau. ‘O, Doamne, O Doamne!” a strigat, “Vreau afară!” Pe când noi priveam, ea a ajuns într-un târziu la marginea gropii. Mă gândeam că va putea ieşi afară, când un demon mare cu nişte aripi cari păreau să fie rupte la vârf şi atârnate pe marginea lui s-a repezit la ea. Culoarea lui era de un negru-maroniu, şi avea păr pe tot corpul. Ochii îi erau aşezaţi adânc în cap, şi era de mărimea unui urs. Demonul s-a grăbit la femeie şi a împins-o foarte puternic în groapă şi în foc. M-am uitat cu oroare cum cădea, îmi părea rău de ea. Voiam să o iau în braţele mele şi să o ţin, să-L rog pe Dumnezeu să o vindece si să o scoată afară de acolo.
Isus mi-a cunoscut gândurile şi mi-a zis, “Fiica Mea, judecata a fost pronunţată. Dumnezeu a vorbit. Chiar pe când ea era un copil, Eu am chemat-o de nenumărate ori să se pocăiască şi să mă servească. “Când ea a avut 16 ani am venit la ea si i-am spus ,’Te iubesc. Dă-mi Mie viaţa ta, şi urmează-Mă, pentru că te-am chemat la o lucrare specială. Am chemat-o toată viata ei, dar ea nu Mă asculta. “Ea Mi-a zis, ‘Cândva Te voi servi. Nu am timp pentru Tine acum. N-am timp, N-am timp, eu am viaţa mea de plăceri. N-am timp, n-am timp să te servesc pe Tine acum, Isuse. Mâine te voi servi.’ Mâine nu a venit niciodată, pentru că ea a aşteptat prea târziu.” Femeia a strigat la Isus, “Sufletul meu este cu adevărat în chinuri. Nu este nici o cale de ieşire de aici. Ştiu că eu am vrut lumea în loc de Tine, Doamne. Am vrut bogăţii, renume si noroc; si am primit. Puteam cumpăra totul ce am vrut; eu eram stăpâna mea. Eram cea mai frumoasă, cea mai bine îmbrăcată femeie de pe timpul meu. Si am avut bogăţii, renume şi noroc, dar am aflat că nu pot să le iau cu mine dincolo de moarte. O, Doamne, iadul este oribil! Nu am odihnă zi si noapte! Sunt întotdeauna în durere şi chin! Ajută-mă Doamne!” a strigat ea. Femeia a privit în sus la Isus cu atâta jale si a zis, ‘Scumpul meu Isus, daca aş fi ascultat la Tine! Voi regreta aceasta o veşnicie. Plănuiam să Te servesc într-o oarecare zi când voi fi gata. M-am gândit că Tu vei fi tot timpul la dispoziţia mea când eu mă voi hotărî. Dar cât de greşită am fost! “Am fost una din cele mai căutate femei din timpul meu pentru frumuseţea mea. Ştiam că Dumnezeu mă cheamă să mă pocăiesc. Toată viata mea El m-a atras cu corzi de iubire, si eu am crezut că mă puteam folosi de Dumnezeu la fel cum mă foloseam de fiecare în parte. El va fi întotdeauna la dispoziţia mea. Oh, da, am profitat de Dumnezeu. El căuta atât de mult să mă facă să-L servesc, pe când eu tot timpul am crezut că nu am nevoie de El. Oh, cât de greşită am fost! Dar Satana a început să mă folosească, şi eu am început să-l servesc pe Satana din ce în ce mai mult. La sfârşit am ajuns să-l iubesc pe el mai mult decât pe Dumnezeu, îmi plăcea păcatul şi nu voiam să mă întorc la Dumnezeu. “Satana a folosit frumuseţea şi banii mei, şi toate gândurile mele erau îndreptate la puterea pe care el mi-o va da. Chiar şi atunci, Dumnezeu a continuat sa mă atragă. Dar eu am gândit, mai am mâine, încă mâine, ori ziua următoare. Dar într-o zi pe când eram în maşină, şoferul meu a intrat într-o casă, si eu am fost omorâtă. Doamne, lasă-mă afară!” Pe când vorbea, mâinile ei numai oase se întindeau spre Isus în timp ce focul continua să o ardă. Isus a zis, “Judecata este pronunţată.” Lacrimi curgeau pe obrajii Lui pe când noi ne îndreptam spre o altă groapă. Eu plângeam în adâncul sufletului meu de ororile din iad. “Dragă Isuse,” am strigat, “chinul este atât de real! Când un suflet vine aici, nu mai este nici o speranţă, nici viaţă, nici dragoste. Iadul este prea real!” Nici o cale de ieşire, m-am gândit. Ea trebuie să ardă veşnic în aceste flăcări.
“Timpul s-a terminat,” a zis Isus. “Vom veni înapoi mâine.” Prietene, dacă tu trăieşti în păcat, te rog să te pocăieşti. Dacă ai fost născut din nou si ţi-ai întors spatele la Dumnezeu, pocăieşte-te si întoarce-te la Ei acum. Trăieşte corect si tine sus adevărul! Trezeşte-te până nu este prea târziu, si vei putea să-ţi petreci veşnicia cu Domnul în cer.
Isus a zis iar, “Iadul are un trup (ca o formă umană) stând pe spate în centrul pământului. Iadul are forma unui trup omenesc foarte mare şi cu multe camere de tortură. “Aminteşte-ţi să spui oamenilor de pe pământ că iadul este real. Aici sunt milioane de suflete pierdute, si tot mai multe vin zilnic. In Ziua Mare a Judecăţii, moartea si iadul vor fi aruncate în iazul de foc; aceea va fi moartea a doua.

16 09 2014
"Totul e prin Dumnezeu si nimic fara El nu este"

Buna,in primul rand tu ai o varsta prea mica esti prea tanara sa gandesti asta,nici daca ai fi mai mare nu ar trebui sa gandesti asta,aceste probleme le-am avut si eu ,unii nu ne plac ,Dumnezeu ne-a facut diferiti ,unii ne plac altii nu ,dar singurul care ne place as cum suntem este El ,Cel ce ne-a creat adica Dumnezeu.
Sa stii ca prieteni adevarati sunt putini ,dar cel mai bun prieten este Dumnezeu.
Aceasta este varsta la care fiecare este cel mai sensibil,pentru ca pune la suflet fiecare rautate a celuilalt desi nu trebuie,sa nu te intereseze popularitatea,sa nu iti doresti sa fii „cineva”unii oameni sunt mai timizi,isi fac prieteni mai greu si eu sunt la fel,nu iti dori sa fii in prim plan(in cazul in care vrei asta) pentru ca neputinta de a fi, duce cu gandul la sinucideri de a-ti face rau singura,multumeste te cu ce ti-a dat Dumnezeu,nu uita asta a fost voia Lui.
In general adolescentii afla de sinucidere de la televizor de pe internet din filme,cate o data nu mai respecta limita de varsta ,vazand scene de sinucidere si avand probleme cat de cat asemanatoare se gandesc si ei la sinucidere,acesta este rolul filmelor de fapt,sa ne indeparteze de la Dumnezeu.

Nu uita rolul tau in viata nu este sa te placa altii ci este sa fii fericita sa iti faci o familie si sa traiesti in Dumnezeu,sa traiesti fara pacat,pentru ca mai tarziu sa poti avea parte de bucurie fara de margini adica de rai

Indiferent ca ai 15 ani daca te sinucizi Dumnezeu te va pedepsi ,si pedeapsa ta va fi iadul vesnic pentru totdeauna,iti poti imagina corpul tau arzand in foc incontinuu??daca nu crezi de asemenea va fi pacatul tau,pentru ca Dumnezeu nu ne-a lasat la intamplare ci El a lasat biblia in care se gaseste cuvantul Lui prea sfant si cuvantul Lui nu minte,a lasat cerurile si pamantul apele si toate animalele,aceasta este dovada ca Dumnezeu Exista ,dar si apa sfintita care nu se strica tot timpul anului,dar si acei care au fost in moarte clinica si au spus ca au vazut raiul si iadul,(cauta pe net),esti destul de mare sa intelegi asta.

Pentru a scapa de aceste ganduri trebuie sa citesti biblia sa te spovedesti si sa te rogi seara pentru a scapa de aceste ganduri la Iisus Hristos,dar pentru inceput macar sa te rogi seara.
Te-ai intrebat vreo data unde ajungi dupa moarte??stii locul in care ajungi??de gandit sa mori te-ai gandit,dar ce se va intampla cu tine dupa te-ai gandit???doar nu crezi ca o sa dispari asa pur si simplu si nu vei mai fi constienta nu??
Tu daca te vei sinucide fei fi in iad si vei fi pentru totdeauna,in iad iti va arde carnea de pe tine pana la oase si apoi va cresete din nou,si din nou,in vecii vecilor,poti alege sa crezi ce ti-am zis cautandu-l pe Iisus in biblie pentru a il cunoaste mai bine ,sau poti alege sa nu crezi dar asta te va duce in iad.

Nu uita, chinul vesnic ii asteapta pe cei ce se sinucid si vor fi blestemati in fata Domnului.

Iti doresc sa treci peste aceste ganduri sa scapi de ele si te rog sa nu renunti la viata ta in felul asta, iti va parea rau,pentru ca in iad este durere si parere de rau.

Dumnezeu sa ne binecuvinteze.

20 09 2014
Stef

Mary N,
Mai esti pe aici?
De cele mi multe ori, atitudinea noastra le permite celorlalti sa adopte comportamente josnice, sa aiba reactii urate, sa ne jigneasca, sa ne umileasca. Spune-mi te rog, daca doresti evident, ce fel de persoana etsi tu? Cum te-ai descrie? Esti timida sau neincrezatoare?
De ce spui ca esti urata? Orice tip de femeie (in cazul tau, adolescenta) poate avea farmec si poate cuceri daca stie cum sa se aranjeze putin, cum sa aiba grija de ea.
Increderea de sine, veselia, comunicarea atrage ceilalti oameni. Nu iti face grija in privinta celor doau prietene care te-au dezamagit. Asa vor face multe :)). La vasta aceasta sunt la moda micile barfe, invidiile, rautatile. Dar nu numai! 🙂
Haide sa virbim un pic despre cum esti tu. Poate o descriere mai amanuntita ne va ajuta sa punem la punct tata imaginea cat si interiorul, ok?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: