Marius A

4 11 2012

Salutare în primul rând ! Am ajuns la voi pe blog, căutând o scăpare din viaţa asta de nimic, în care orice faci, oricum faci, nu e bine, şi ajungi să te întrebi la un moment dat : Ce rost am eu în viaţa asta ? Pentru ce să mai trăiesc, daca până la urmă, tot nu o să fac nimic în viaţă ? Am început „cu stângul” viaţa asta, şi văd că încet, încet, o continui tot aşa. Nimic nu îmi iese cum trebuie, pe absolut nici un plan. Cad dintr-o groapă, într-o prăpastie, şi din prăpastie, în canion, şi tot aşa. Ce rost mai are ? Nu poate nimeni să îmi garanteze că o sa fie mai bine, şi că într-un final, toate se vor rezolva. NIMENI ! Speranţe sunt, dar deşarte, fiindcă oricât ai spera, dacă ţi-e dat să nu ai noroc, n-o să ai niciodată, oricât ai spera. Şi spun asta, deoarece am observat de ceva timp că nimic nu merge bine. Familia îmi e cum e, viaţa mea e o epavă, necazuri se întâmplă zi de zi, şi tot aşa. Degeaba zâmbesc şi aprob când cineva (foarte rar) mă întreabă dacă mi-e bine, când în sufletul meu e o furtună. Poţi să faci acest lucru timp îndelungat, dar ca orice pe lumea asta, toate au un sfârşit, un capăt de drum, toate se vor termina odată şi odată. Părerea mea e că eu sunt la capătul drumului, la marginea canionului, aşteptând o mână demult pierdută, care să mă tragă înapoi, şi să îmi zică cu zâmbetul pe buze, ” Calmează-te, eu sunt aici, întoarce-te, şi totul o să fie bine .. ” Degeaba, astea sunt doar iluzii .. Marius (20 ani)

Anunțuri

Acțiuni

Information

15 responses

4 11 2012
miss

Marius,

Imi pare rau pentru suferinta ta!! Ai detaliat foarte frumos necazul sufletului tau dar nu ai dat nicio informatie legata de ce te-a adus intr-un astfel de punct critic! Te rog sa ne povestesti mai multe, sa putem analiza impreuna situatia, sa gasim puncte de reper si speranta!

Draga Marius, ce sa-ti spun, in Romania, din pacate multi oameni o duc rau si material si sufleteste!

Poate ne explica Adrian, caci el are studii in domeniu (psihologie, sociologie , teologie) si o mare intelepciune, de ce s-au schimbat asa oamenii? Sa fie de la viata grea, de la saracie, de la necaz? Nu stiu ce sa zic, caci unii oameni fara sa le faci nimic, sunt rai si invidiosi pur gratuit!! In vremea copilariei mele parca nu era asa sau poate nu constientizam eu asta! Dar oricum ar fi, au fost timpuri mai linistite!! Si iata Marius, ca mi-am zis si eu un off la postul tau… Sa ma ierti…

Marius, din ce vad eu resursele tale stau in primul rand in tine; Ai 20 de ani Marius, esti la o varsta de AUR!!! Pe de alta parte la varsta asta e mai usor sa ti se franga aripile, dar nu va fi f.greu sa te remontezi!!

Observ ca esti cam singuratic? Da, doare asta, dar concentreaza-te pe tine, sa-ti fie tie bine si vei intalni la un moment dat si oameni de calitate langa care merita sa ramai! Cum e familia ta? Detaliaza…

Toate cele bune, miss

5 11 2012
Marius

Miss,
Mulţumesc mult că mi-ai răspuns, nu mă aşteptam să fiu luat în seama aşa repede ..
Toată chestia e că „necazurile” astea au început din timpul când am reuşit să îmi dau seama cât de crudă e viaţa asta, şi nu e la fel cum o ştim cu toţii când suntem mici, când totul e colorat, frumos, şi fără nici o grijă. Abia când ajungi la vârsta adolescenţei, realizezi de fapt cum e viaţa .. Însă, printre toate astea, eu am avut şi un exemplu negativ, dat de tata, de la care m-am maturizat mult mai mult, şi mult prea dintr-o dată .. Familia mea, locuiam toţi într-o curte, eram eu, mama, tata şi bunicii din partea tatălui. Chestia e că nu de puţine ori, existau certuri între ei, ori din vina tatălui, ori din vina bunicilor, şi tot aşa . De multe ori o găseam pe mama plângând, singură, în cameră, iar dacă o întrebam ce a păţit, evita subiectul, şi încerca pe cât posibil să ascunda motivul adevărat pentru care plângea. Tata, probabil, (nu pot nici acum să îmi dau seama de motivul pentru care a plecat .. ) sătul de aceste certuri, a plecat în străinătate, „să muncească” zicea el. Chestia e că alături de el, a plecat şi X, despre care nu aveam nici un detaliu, cine era, sau cu ce scop a plecat cu el, nimic. După ceva timp, tata le-a spus bunicilor că vrea să vină cu X acasă, şi urma ca mama să plece, deoarece au hotărât să divorţeze.. În fine, după divorţ, eu am ramas la tata, şi el, a „hoinărit” vreo 5 ani, tot plecat pe afară, într-un final a lăsat-o pe X, a luat-o pe Y şi tot aşa. Acum, revenit acasă de curând, a găsit o altă persoană, Z, cu care crede el v-a fi mai bine decât cu restul. Au încercat şi o împăcare, tata cu mama, dar, dupa aprox. 7 ani, gândirile şi sentimentele amândurora s-au schimbat, au avut loc multe schimbări în vieţile lor, şi nu mai au aceeaşi gândire ca şi atunci când el a plecat .. Treaba e că, toată treaba casei rămâne pe bine, unul din bunici fiind imobilizat la pat, iar celalalt, oricâte aş face, tot nu fac bine. Tata fiind cu servici, iar în weekend-uri, aproape tot timpul plecat, totul cade pe mine .. Şi eu am servici, şi nu mai rezist tot aşa, la servici şefii îmi mănâncă nervii într-un fel, acasă o iau de la capăt. De multe ori nu ştiu ce să mai fac, îmi vine să dau în orice prind în cale, să mă descarc, să uit de tot, dar nu reuşesc decât să îmi fac răni, atât fizice, cât şi psihice.. nu mai pot.
Mulţumesc pentru timpul acordat, şi pentru răbdarea de a citi aşa mult ..
O seară plăcută ..

4 11 2012
claudiudoris

Imi pare rau pentru ceea ce traiesti Marius.
Asta traiesc multi oameni din prezent,pentru ca parcurgem un drum intr-o alta energie,de asta,oamenii sunt atat de morti,pentru ca energia care a fost e pe cale sa expire,de asta energia moare si oamenii mor in ei pentru ca acuma este perioada cand multi se vor intreba ce sens am eu aici.
Desi eu deja sunt si simt ca traiesc printre pietre,pentru ca va mai fii putin cand aceste pietre vor murii,este putina energie,si din cauza traiului,pentru ca de undeva din varful piramidei pornesc toate,legate intre ele.
Omenii sunt reci,invidiosi pentru ca nu le mai ajunge.
In urma cu 3 ani am citit o carte numita Magul din Carpati,si acest mag exista pentru ca a scris o carte care a vindecat un om de sida,acolo vei gasi toate detaliile,si iti zic ca o carte iti va ocupa momentele proaste din viata ta.
Cei care nu cred,in permanenta cu cat cred cu atata mint.Este la fel o esenta.
Lumea noua trebuie sa treaca si sa depaseasca prin suferinta psihologia lor care au creat-o pentru minte nu pentru suflet.Cu idei si motive din intelectual rezultate din societate.
Psihologia nu-ti vindeca sufletul.
Si da ce este rau ca ai suflet in loc de bani?
Uite si eu fac bani,si eu simt ca nu mai am suflet in mine,pentru ca ma lovesc mereu de pietre.Dar asta nu inseamna ca nu as mai trai in lumea mea acea plina de elixir.
Asta este un sfarsit,prin care noi toti trebuie sa trecem,asta bineinteles care simte.De asta din ce in ce mai mult va pica si lumea inalta,pentru ca deja au inceput sa pice fabricatiile industriale,eu lucrez in domeniu,si chiar am avut o sedinta cu managerul care ne-a explicat sa mentinem prin sedinte ca oamenii sa nu se panicheze,multe interprinderi au inceput sa-si schimbe numele,deoarece au datorii multe catre stat,conducerea fara francmasoni este varza.Chiar cea mai mare fabrica de Ford din Anglia a picat.La fel si la noi sau inchis departamente pentru ca au scazut comenziile clientiilor.
Aici este un conflict in industria automobilelor.Insa dupa cum se vede,si restul sunt afectate.
Aici la mine au fost temperaturi sub minus,si acuma au ajuns la peste 15 grade au fost si 20.
Nu stiu cat vor mai tine cele putine care au ramas,insa acuma fac un proiect pentru Asia,poate obtin cateva din proiectele lor asta daca nu vor ajunge si acolo sa se minimalizeze….dar tinand cont ca au un astfel de sistem,poate poate.
Toti trecem prin asta…este si va fii o perioada foarte dificila pentru omenire.
Ne simtim singuri,multi dintre noi,simtitm ca nu traim,insa daca gasesti in tine acea forta,acele unelte cu care sa supravietuiesti razboiul asta mental,poate vei reusi sa capeti cata lumina.
Iti urez mult noroc si caldura.

5 11 2012
miss

Draga Marius,

Este o placere sa vorbesc cu tine, nu mai imi tot multumi atat!

Ai foarte mare dreptate in ceea ce spui, viata nu e deloc roz ; din pacate ea poate fi f.cruda cu unii oameni. Noi oamenii de rand traiam toti cel putin o drama, mai mare sau mai mica, poate doar copiii de bani gata si beizadelele au viata (cel putin pe cea materiala) asigurata dinainte. Pentru noi, oamenii obisnuiti e destul de greu in Romania. Crezi ca daca din start te-ai fi nascut intr-o tara mai civilizata si cu un nivel de trai mult mai ridicat decat in Romania lucrurile ar fi stat la fel? Chiar daca familia ta era tot una dezorganizata, din start ai fi avut alte sanse… dar acum trebuie sa actionom pozitiv pentru NOI din locul in care ne aflam!

Este foarte, foarte bine ca ai un serviciu!! Te felicit!! Stii ca sunt multi tineri de varsta ta care nu au si si-ar dori unul? Deci tu ai reusit sa te angajezi si e foarte bine! Marius, ai banul tau, ai serviciu, asta ar trebui sa iti confere mult RESPECT din partea familiei tale!! Pe langa faptul ca-i mai si ajuti. Intr-o familie in care membrii sai se iubesc cu adevarat si se respecta, lucrurile astea vin de la sine (si daca ar fi somer, dar e un om cumsecade , tot il pretuiesti, doar nu e vina lui pentru timpurile in care traim- asta ar fi un mic exemplu). Deci, daca familia ta nu te respecta, invata sa te faci tu insuti respectat:
-prin vorba calma, dar pe un ton hotarat! E mult mai rau daca te enervezi, se pierd punctele esentiale ale unei discutii; in schimb o privire darza si un ton hatarat si niste vorbe clare intra in memorie mai usor.
-le spui clar ca ai serviciu si ca minimul lucru pe care pot sa-l faca cand vii obosit de la munca e sa te lase in pace si sa te lase sa-i ajuti cand poti, in ritmul tau, si sa-ti fie recunoscatori ca inca mai faci asta dupa cat te-au batut la cap!!

Totusi in familia ta, nu este si cineva mai apropiat tie, unul dintre bunici, sau mama ta? Ea locuieste departe de tine?

Marius, e absolut necesar sa te pui pe tine pe primul loc, indiferent de reprosurile alor tai si de santajul emotional! Vezi tatal tau se scoate de fiecare data, dupa ce a contribuit la supararile din copilaria ta, se eschiveaza si acum si el stie sa-si traiasca viata in felul lui!

E mult mai greu pentru un tanar sa treaca peste greutatile vietii daca inca mai poarta traume din copilarie, dar se poate Marius!! Iti spun suta la suta ca se poate!!Trebuie neaparat sa constientizezi ca tu esti cel mai important in viata ta , sa te menajezi cat mai mult, sa renunti a te chinui tu pe tine , fizic si psihic. Marius, de tine familia nu s-a ocupat prea mult cand ai avut nevoie, ba mai mult, s-au si certat in fata ta si cu aceste lucruri ei ti-au facut rau! Acum, nu e absurd sa faci tu cu tine insuti acelasi lucru, sa te maltratezi, crezi ca e fair-play fata de tine?

Mult curaj Marius, eu o sa mai fiu pe aici daca vei avea nevoie!! miss

6 11 2012
Marius

Miss,
Mă simt mult mai bine doar citind ceea ce mi-ai scris, şi o să încerc pe cât posibil să fac ceea ce e bine pentru mine. Mai apropiată îmi e mama, dar nu pot nici măcar ei de multe ori să îi zic chiar totul, fiindcă aş întrista-o, ştiind cum îmi e mie. Şi de multe ori îmi zice că ştie perfect prin ceea ce trec, deoarece după o căsnicie de 15 ani cu tata, şi bunicii într-un loc, de multe ori a trecut şi ea prin ce trec eu .. Ştiu că e greu, ştiu că trebuie să sper la o zi, când lucrurile se vor remedia de la sine, dar asta durează .. şi tot durează .. nu ştiu până când. Mă simt atât de liber să povestesc asta cuiva, e altfel ca şi când aş vorbi cu cineva faţă în faţă, poate doar mie îmi e aşa de uşor să scriu, decât să spun cuiva în faţă toate lucrurile astea, şi mă bucur că, cu tine pot să vorbesc aşa de deschis 🙂 Se vede că eşti trecută prin viaţă, şi ştii ceea ce vorbeşti, pot lua multe sfaturi folositoare din tot ceea ce mi-ai spus, deci, mulţumesc pentru asta ! Dacă nu te superi, îmi poţi spune câţi ani ai ? Doar din curiozitate ..
E adevărat că şi timpurile, şi ţara în care trăim ne schimba considerabil gândirea, şi posibilităţile pentru a face ceea ce e mai bine pentru noi, dar cât de cât, e bine deocamdata. De când am început să vorbesc cu tine, mi-am schimbat cel puţin gândirea despre viaţa asta, chiar dacă nu în totalitate, şi încă mai am o grămadă de lucruri de schimbat, eu sper că totul o să fie bine într-un final, şi totul o să revină pe făgaşul normal ..
Aş vrea să mai ţinem legătura, pentru că, din vorbele şi sfaturile tale, ştiu că pot învăţa multe de la tine, şi eşti una din puţinele persoane cărora le-am putut povesti o parte din viaţa mea .. Asta dacă şi tu eşti de acord 🙂
O seară plăcută şi liniştită !
Marius.

6 11 2012
miss

Marius,

Ma bucur sa aud ca prinzi curaj si te eliberezi intr-o oarecare masura prin scris! Este si asta o terapie si inca una buna! Sa-i multumim lui Adrian ca ne-a „adunat” si primit aici!!

Inteleg faptul ca nu vrei s-o intristezi prea tare pe mama ta, dar pe de alta parte e un om adult, e MAMA ta si poate sa-ti asculte dezamagirile! Fii linistit ca va reusi acest lucru, daca te hotarasti sa-i vorbesti, cand vei simti. E bine ca te poti elibera aici, dar cu mama ta care a trecut si ea prin aprox. aceeasi poveste , si aveti o legatura stransa, de sange, poate te vei simti si mai bine!!

Iar in ceea ce-i priveste pe ceilalti membri ai familiai tale, dupa cum ti-am spus: pune piciorul in prag (nu prea sever totusi, ca au si ei necazuri, boli), dar sa nu te ia de „naiv” ; ca nu e ok si nici nu meriti!

Si nu uita: chiar daca poate nu suna prea generos si religios , in viata si in familia ta, TU esti pe primul loc. Cand o sa constientizezi asta si o s-o si aplici iti va fi muuult mai bine. Si nu e vorba de rautate, dar e o necesitate, mai ales in familiile unde lucrurile nu merg f bine. Cand vei fi mai fericit si mai linistit si mai respectat, ii vei putea ajuta si pe ceilalti (cu limite, totusi) , fara sa simti asta ca pe-o povara!

Iti doresc toate cele bune, capul sus, cand iti face placere si simti nevoia, scrie-mi, eu iti voi raspunde. (uneori s-ar putea sa intarzie raspunsul meu, ca si eu lucrez si am multe pe cap, dar iti voi raspunde).
Eu am in jur de 30 de ani (sub 30).

Miss

7 11 2012
Bogdan

Tare, imi place ca viata nu e deloc roz, dar rezolvam totul spunand ca viata nu e deloc roz, asta rezolva multe. Pai dnule Marius, parerea mea, e ca toate problemele astea care le ai tu acum, desi tu crezi ca te incurca, te ajuta foarte mult, in sensul ca te impulsioneaza sa nu vegetezi ca pestii de acvariu sperand ca o sa apara cineva sa iti dea de mancare si sa iti curete rahatul. Initiativa, daca vrei sa schimbi ceva, nu se ia prin plans la colturi sau acuzat pe altii, ci prin fapte , nu smiorcaieli de maicute violate, seduse si amandonate, asa nu se rezolva nimic, din contra poti chiar inrautati lucrurile. Un om care vrea sa devina puternic si sa nu aiba probleme, crezi ca baga smiorcaieli si plans toata ziua pana i se rezolva problemele?! Si pe urma se declara fericit!? Miau Miau, hai ca poate se schimba ceva, hai ca poate o sa vina ceva fata sa ma scoata in oras, hai ca poate o sa am rezultate fara ca eu sa fac niciun efort intelectual:P Ce-s cu aberatiile astea?! E tare ca nici macar nu credem ca meritam ceva, dar, cumva printr-o magie, cand nu reusim sa stabilim ceva, imediat ne depirmam. Si asta vroiam sa spun, cea mai mare aberatie e sa accepti ca daca exista un curent general de dezamagiri pe orice plan, automat asta devine valabil si pt noi, o scuza plauzibila in care ne scaldam ca tenia eliminata in wc. Aberatii!!! Uita-te in jur, ca in loc sa luam exemple bune, ne complacem in lene si preluam exemplul asta general ca nimic nu se poate, ca nu poti fii fericit in tara asta, ca si daca inveti nu poti, ca iti trebuie nu stiu cat sa faci nu stiu ce, ca guvernul o face cu noi neprotejat, etc etc. Aici e o vorba, cand simti ca nu faci parte din multime, incearca pe cat posibil sa nu le urmezi sfaturile, pt ca daca le urmezi te asiguri ca o sa ajungi parte din ceea ce urasti cel mai mult : o musca debutanta pe o ferma de rahat care se plange de ce varsta de pensionare a crescut asa mult. Viata e prea scurta ca sa fie traita cum vor altii, din cauza asta apar si dezamagirile si depresiile, pt ca in loc sa faci ce vrei si ce simti ca te pricepi, faci ce trebuie si ce ar trebui. Si din ecuatia asta ies niste emotii nu f. placute. Eu zic sa speri in continuare, am auzit ca speranta, asa fara sa faci nimic, ajuta mult…
Eu am in jur de 80 de ani (peste 80 ) 😛

11 11 2012
Marius

Domnule Bogdan,
Eu am venit aici cu o problemă, pe care cu ajutorul celor de aici speram să o rezolv. Poate că e vina mea că sunt aşa, dar ce aţi vrea să fac dacă ăsta sunt eu ? Poate că viaţa dvs a fost mai uşoară, sau poate aţi ştiut cum să vi-o faci aşa, dar eu încă nu am reuşit să dobândesc îndemânarea asta. Ştiu că sunt mulţi alţii cu probleme mult mai mari ca ale mele, dar eu am trecut printr-un impas, pe care aproape l-am trecut. Degeaba îmi spuneţi unele lucruri, fiindcă ştiţi mai bine ca mine că timpurile dvs. erau altfel pe vremea aia, când, la terminarea şcolii, aveai un loc de muncă asigurat, salariile erau salarii, aveai cum să îţi intreţii familia cu el, dar acum ? Acum abia îţi ajunge de pe o lună pe alta. Acum, după ce că prin şcoli, predă tot felul de profesori, care abia au ieşit de pe băncile facultăţii, şi care la o adică nu ştiu nici pe jumate cât ştie un elev bun şi silitor, dai la tot pasul de oameni care aşteaptă ceva contra unui serviciu pe care trebuia să îl primeşti gratuit. Şi atunci, ce exemple să iei ? Dacă încă de mic începi în felul ăsta ? De ce copii din ziua de azi sunt drogaţi din cauza televizorului/calculatorului ? Al cui e vina ? A lor ? A cui e vina că trăim în ţara în care trăim ? A noastră sau a celor care ne conduc ? Sunt întrebări la care nu găseşti răspunsuri, şi de care dăm la tot pasul. Degeaba, trăim alte timpuri, mult mai grele decât erau altădată.
DIn cauza multori chestii de genu’, mai ajungi uneori să crezi că nu mai poţi, şi poate a fost un moment slab şi la mine faptul că am intrat aici şi v-am dezvăluit problemele mele.
O seară bună !
Marius.

14 11 2012
claudiudoris

Bogdan,cei care au trecut prin greu,si care la randul tau si tu ai trecut prin greu,poate,asta nu ne dovedeste ca trebuie sa-i tratam pe ceilalti cu suturi,asa directe.
Uite daca vrei sa intelegi apologia lui Tupac urmareste documentarul sau Tupac Resurrection(2003),si ai sa vezi ca cei mai multi nu au dreptate in ceea ce-i priveste viata altora.Am dat un exemplu.
Iti urez toate cele bune.

8 11 2012
claudiudoris

Ai 80 de ani interni.Frumos discurs.:D

10 11 2012
miss

Claudiu, bun raspuns! Mi-a placut!

Marius, tu ce mai zici? Ce mai faci?

12 11 2012
miss

Marius,

Nu are rost sa pleci; unii sunt rai asa gratuit; si plus ca scriu la categoria gresita (ar trebui ca acestia sa aiba o casuta a lor, pentru a le putea da sfaturi; nu sa supere pe cei care au probleme si asteapta o vorba buna).
Ignora-i si mai treci pe aici sa ne povestesti!

Plus ca Marius, tu esti ff.tanar; la 20 de abia iesi din adolescenta (pentru unii se mai prelungeste). In timp ce majoritatea tinerilor da varsta ta stau pe banii parintilor, la facultate sau pur-simplu(pana cel putin la 24 de ani), prin pub-uri si baruri, cu parul facut, blugi stamti si tenisi ultima moda, tu LUCREZI AI MAI AI SI PROBLEME CU FAMILIA TA!!

nu crede tu ca oamenii nu-si dau seama de asta; sunt pur si simplu RAI!

14 11 2012
addsalu

–––––––––––––
Claudiudoris a scris:
–––––––––––––

Marius,sa stii un lucru,ca oamenii realisti sunt cei invingatori.Realitatea ne invinge visele,ne opreste sa fim noi,ne minte in fata,ne ofera o lume de piatra.Iti inteleg durerea si pasarea de a face ceva bun.Dar nu avem sanse sa ne luptam singuri cu realitatea.Pentru ca pot sa fie cat de multi oameni sa spuna,ca asa este realitatea,daca noi nu suntem asa.Realitatea ne inchide porti si viata ne deschide altele,pentru ca sufletul are viata iar realitatea are piatra.
Ai sansele tale si vei vedea ca,daca vei merge pana in adancul pietrei,vei renunta pana la urma la ceea ce ti-ai dorit sa faci bun pentru a schimba ceva.
Insa nu vei renunta la tine,nu vei opta pentru ceea ce ai vrut sa faci,vei opta pentru ceea ce nu ai putut face.Eu am sa mai zic doar atat,nu lasa si ultima picatura sa se usuce.Toate cele bune.

14 11 2012
addsalu

Miss,

Multumesc pentru ca mi-ai semnalat dublarea. Am remediat problema!

Cu prietenie,
Adrian

15 11 2012
Bogdan

Eu am glumit cu 80 de ani. NU stiu ce vi se pare rau tuturor. Tocmai exemplul altora din trecut trebuie luat, acei oameni care se bazau pe salariu, pe ce le ofera soarta, sunt tocmai acei batrani care acum platesc din pensie incalzirea si ii vedem formand cozi in fata farmaciilor de la 5 dimineata. Sunt oameni care s-au plans cand trebuiau sa faca ceva pt ei si au ajuns sa se planga pana la ultima suflare (si asta nu pentru ca nu ar fi putut face ceva in plus, ci pt ca erau mult prea ocupati sa se planga). 20 de ani e varsta la care ar trebui nu numai sa constati lucrurile astea, dar sa si actionezi pentru a nu repeta greselile altora. Din pacate asa suntem invatati, sa fim dresati, daca nu ni se da salariu mare sa murim pur si simplu de foame, ca noi altceva nu stim sa facem. Din nou spun, din pacate, cred ca prin atitudinea care se afiseaza sunteti mai rai si va faceti mai rau voua insiva, decat „raul” asta cu care spuneti ca va tratez. Uita-te Marius in jurul tau si ai sa vezi oameni care cand constata ca nu pot face ceva imediat se transforma si se considera victime, ei niciodata nu-s de vina pt nimic ce li se intampla, tot timpul sunt de vina altii. Cand se face un asemenea transfer de cauze, automat nici remedierea problemei sau schimbare nu le mai apartine lor, ci altora. Si atunci astepta, asteapta in speranta ca poate poate o sa le insenineze viata pensia sau formeaza mici grupulete de reclamatii si plangeri, in care isi alimenteaza unul altuia frustrarile si esecurile pentru a fi siguri ca nu scapa de ele niciodata. Mai e ceva f. tare, care se pare ca nu o sa intelegem niciodata : Daca ne este rau si ne plangem evident nu rezolvam nimic si stim asta, atunci de ce ne mai consumam timpul si nervii pentru a ne plange!? Si raspunsul e simplu, pentru ca e mult mai usor sa ne complacem, sa empatizam cu lenea si esecurile altora, decat sa facem concret ceva pentru a rezolva problemele. Si in mintea noastra cand facem lucrul asta, chiar avem impresia ca rezolvam ceva si oamenii care nu ne accepta smiorcaielile nu ne inteleg si sunt rai 😛

O sa fiu si „bun” ca sa vezi diferenta : Marius draga, ai dreptate, nimic nimic nimic nu se poate face, traim degeaba, vai de capul nostru :(((( nu mai avem nicio scapare, suntem condamnati la foame si la o viata anosta fara nicio satisfactie vreodata, o sa facem copii din greseala si o sa ii hranim cu furaje animale, iar noi o sa ne alimentam cu apa. O sa incercam sa oferim satisfactii de natura sentimentala si vitei in punga rectorilor de facultati pentru ca progenitura noastra sa intre la facultatea mult visata. Dar eu tot cred ca statul e de vina, nimic nu te lasa sa faci, nimic nimic, nu iti ofera nimic. Mare dreptate ai, ce tara naspa!

Iti place? Te simti mai bine?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: