Dana L

28 12 2014

Buna, nu stiu ce ar trebui sa spun, sau cum sa incep.Poate cum vezi in filme la intalnirile AA. Deci: buna sunt Dana am 49 de ani si am incercat sa ma sinucid de 3 ori in ultima luna. S-au adunat multe in ultimii 3 ani si acum am clacat. Am mai avut o tentativa in urma cu 3 ani. Sunt casatorita de 16 ani. am 2 baieti de 15 si 12 ani, o situatie materiala nici buna nici rea si pana acum 3 ani credeam si ca am o familie fericita. Aveam o slujba buna, eram sefa la 22 de oameni, asta ma consuma mult, iar si aveam discutii cu sotu ldin cauza banilor. Adica desi castigam multi bani, vroia control absolut asupra mea, el gestiona tot, cheltuieli, carduri, el imi dadea bani de buzunar si ne teroriza pe mine si copii sa nu cheltuim,sa facem economii, el hotara ce cumparam, cand trebuie sa cumparam si nota totul intr-un caiet, iar asta m-a adus in pragul disperarii. Toti imi spuneau ca ma las condusa de el ca o handicapata, desi sunt o femeie culta si inteligenta si intr-o seara ne-am certat si eu am plecat din casa hotarata sa ma arunc de pe un baraj din apropiere(la vreo 30km). Dar hazardul a facut sa ma duc fara sa realizez la covrigaria din apropiere si sa cumpar 4 covrigi pentru pachetul de a doua zi pentru copii, din banii de bilet de tramvai pt. dimineata urmatoare.Cu covrigii in mana am realizat ca eu aveam alt drum si m-am intors sa dau covrigii copiilor. Sotul plecase de acasa, speram ca sa ma caute, dar copii spuneau ca a mers la padure, ca s-a saturat de toate. M-am dus sa-l caut, umbla prin fata blocului si spunea ca vrea si el sa moara daca mor eu.Ne-am impacat si a doua zi m-am dus la Psihiatrie si am inceput sa iau tratament pentru depresie medie.Cand treburile au inceput sa se aseze, sotul o lasase mai moale cu obsesia lui cu banii, a venit bomba: i s-a descoperit o tumoare la rinofaringe inoperabila. A facut chimioterapie, radioterapie si i-am fost alaturi in fiecare clipa la spital si acasa. M-am rugat mult pentru el, am cautat noptile pe net medicamente naturiste, l-am insotit in fiecare moment la spital intrucat i-am promis ca vom lupta impreuna, mi-am vazut si de serviciu si copii urmand tratamentul psihiatric cu multe medicamente care ma faceau ca si pe un zombi, dar dupa un an de chin sotul s-a facut bine, tumoarea s-a remis complet si el a inceput sa fie tot mai bine. Am inceput sa fim toti bine,copii erau ok,sotul s-a pensionat de boala si se simtea excelent, am reusit sa-mi schimb serviciul stresant cu unul mai relaxant putin si eram fericiti. Anul acesta am hotarit cu psihiatra mea sa renunt treptat la tratament caci eram ok.Am plecat in august in concediu in Spania la sora mea mijlocie cu toata familia si cu sora mea mai mica care e necasatorita si mi-e si cea mai buna prietena si e si asistenta medicala la Psihiatrie si mi-a fost alatur iin clipele grele. Ne faceam concediile in Spania de cativa ani eram cele trei surori care se iubeau mult, ne intelegeam perfect si cu prietenul surorii din Spania. Sora mea din Spania are o fiica studenta care e in tara si statea cu mama noastra. Eram o mare familie fericita, dar in ultimul concediu din august anul curent au inceput discutii iscate de fiica surorii mele care era acasa cu mama. Lucrurile au degenerat,ne-am certat toti intre noi si abia am asteptat sa vin acasa sa ma linistesc.Am inceput serviciul dar gandul ca sunt suparata pe nepoata mea, pe surorile mele si vorbele grele spuse intre noi, de fata cu copii mei care nu intelegeau nimic, m-a tulburat. Sotul incerca sa se tina deoparte dar imi spunea tot timpul ca am fost proasta pana acum ca mi-am dat si sufletul pentru nepoata si surori si ele ma luau de proasta si culmea ca incepeam sa vad ca are partial dreptate si eu stiam, dar m-am prefacut ca nu vad, ma macina. A urmat o alta lovitura: am inceput sa renovam apartamentul unde locuim, si o faceam noi dupa masa cand veneam de la serviciu ca nu ne-am permis mesteri si a aparut o problema la serviciu s-a intamplat un accident de munca in care am fost implicata si eu dar n-au fost victime,doar pagube materiale. N-am avut nici o vina dar fiind implicata am fost cercetata disciplinar si pedepsita cu avertisment, in curand problema a ajuns la Politie si politista ce se ocupa de caz din exces de zel a inceput cercetari mult mai amanuntite decat firma unde lucram. Ne-au chemat la interogatorii pe vreo 10 persoane ca martori aveau procurori si 2 avocati care ne provocau sa spunem tot ce stim ne spuneau ca celalalt a declarat una,sau alta si totul de fata cu avocatul firmei noastre care nu intelegea ce vrea sa dovedeasca politista intrucat se terminase tot si firma noastra isi asumase pagubele fara sa ni le impute. Am intrebat avocatul firmei si juristii ce pot pati in cel mai rau caz, eu avand 2 copii de crescut si un sot in pensie de boala.Mi s-a spus ca se doreste condamnarea a cat mai multi dintre cei implicati intrucat politista si procuroarea ce instrumentau cazul urmareau o promovare. Eu riscam o condamnare cu suspendare, dar dupa interogatoriile cu juraminte cu mana pe biblie, ca in filme, cu presiunea la care eram supusi, am cedat si am mers iar la psihiatra reincepand tratamentul. Toata viata am incercat sa ajut pe toata lumea , in special pe cei apropiati, intrucat asa simteam,am incercat sa fiu corecta la serviciu si acasa, sa nu mint, sa nu iau mita, sa fac totul corect ca la carte si nu intelegeam de ce toate crezurile mele s-au intors impotriva mea, ma certasem cu surorile mele, prietenele mele de o viata si ma mai si cerceta Politia ca si pe o .criminala. Dar cand credeam ca mi s-a intamplat tot ce D-zeu hotarase pentru mine,am primit un telefon dela o cunostinta sa ma uit pe facebook la contul sotului. Nici nu stiam ca are asa ceva,il lasam sa se relaxeze cat de mult pe laptop juca, footbal, remi on line,table si ma bucuram ca macar el e relaxat. Dar pe contul de facebook al sotului am gasit multe mesaje de iubire, dor,cu ursuleti, inimioare si mesaje de dragoste catre o femeie de 24 de ani. Am inlemnit si am inceput sa-l spionez, sa incerc sa-l trag de limba, dar nega tot si imi spunea ca sunt paranoica, ca mesajele le aduna pentru mine si mesajele de iubire mai directe, gen: s-a mutat cu sufletul la ea, il doare sufletul din prea multa iubire pentru ea, etc. incepea sa le stearga. Eu am avut incredere netarmurita in sotul credeam ca incercarile prin care trecusem impreuna ne-a unit si nici nu m-am gandit sa nu am incredere in el. Persoana ce ma anuntase de contul lui m-a sunat iar si mi-a spus ca facuse sapaturi si mai are un cont in care avea alt nume mic si isi pastrase doar numele de familie si avea aceeasi poza de profil, culmea cu actorul meu preferat, in care mesajele de dragoste erau si mai infocate catre aceeasi femeie. Persoana ce mi-a spus de conturi mi-a dat si un nume de program pe care l-am instalat pe ascuns pe laptop (monitoriza activitatile copiilor pe net) si vedeam pe ce site-uri intra si tot ce tasta la calculator chiar si parolele conturilor. Ne-am certat, am incercat sa-i arat tot ce scria,dar nu i-am spus de program. Intre timp stersese tot ce era mai compromitator si imi spunea ca sunt nebuna, sa merg iar la Psihiatrie. N-am avut inteligenta sa salvez de la inceput tot ce am vazut si nu-i mai puteam dovedi mare lucru asa ca intr-o seara dupa o cearta am iesit din casa, am scos de pe card 500 de lei si am vrut sa iau un taxi sa merg la barajul unde ma mai pregatisem samerg, dar in buzunarul hainei aveam telefonul de serviciu, acolo il tin de obicei. Sotul l-a pus le copilul mai mic sa ma sune,plangea la telefon si ma ruga sa vin acasa ca tati plange si ma cauta innebunit prin cartier. Mi se rupea inima si am acceptat sa-l astept pe sotul sa vina cu masina sa discutam. Ne-am certat in noapte in strada vreo 2 ore si el mi-a spus ca tot ce am vazut a fost o joaca, pur si simplu se plictisea si socializa cu aceea femeie pasionata de aceleasi jocuri.Ne-am impacat, m-am intors acasa,dar un demon nu ma lasa sa-l cred si mi-am facut vreo 3 conturi de facebook si de femei si barbati si am incercat sa ma imprietenesc cu femeia si cu sotul, dar se tineau tare amandoi si n-am avut succes.Eu verificam zilnic noaptea caci oricum nu mai dormeam nici cu somnifere, laptopul sotului si telefonul pe care avea o multime de numere de mobil necunoscute. Dupa o saptamana am gasit pe facebook ca femeia ii trimisese cerere de prietenie pe ambele conturi. Am fost mai inteligenta si am facut un printscreen la cererile de prietenie si seara ne-am certat iar. El stersese cererile si m-a facut iar nebuna,iar cand i-am aratat dovada a intors-o ca n-a vrut sa ma supere. dar uitase sa stearga cum o avertiza ca sunt nebuna si vreau sa iau legatura prin orice mijloc cu ea sa nu raspunda la nimeni pe facebook. Am plecat in noapte iar la cunoscutul baraj dar nu m-a lasat sa plec singura si afara a plans si m-a rugat sa uitam tot, mai ales ca urma sa se interneze in spital pentru o operatie la 5 masele cu puroi si la antecedentele lui era o operatie serioasa. M-am lasat convinsa am renuntat a doua oara ca sa poata merge linistit la spital. L-am vizitat zilnic de 2-3 ori pe zi ca sa-l ajut sa manance caci nu putea singur.S-a externat si eram sigura ca s-a terminat, mai ales ca era foarte iubitor si recunoscator. Dar dupa inca vreo 2 saptamani in care i-am pisat mancare ca la bebelusi ca trebuia sa manance doar semilichid, intr-o zi cand a plecat pana la parintii lui care locuiesc in acelasi oras cu noi, demonul care ma chinuia m-a indemnat sa ma conving ca totul e ok pe laptop,iar ce am gasit m-a doborat. Numai discutau pe facebook ci pe un chat,descria cu lux de amanunte pornografice cum fac sex, pomenea de o intalnire care culmea era in ziua interogatoriului meu la Politie, ii spunea ca nu poate vorbi cu ea ca aia – eu e aici si nu mai pleaca (imi luasem cateva zile de concediu sa-l ingrijesc), ii sunea zeita lui, ca il doare iubirea pentru ea si declaratii de dragoste cum mie nu-mi facuse niciodata. Isi dadeau intalnire pe telefon la cutare ora,aveau mai multe nume de cod si el spunea ca bine ca n-am vazut clipele de amor nebun dintre ei mai vechi si isi schimbau zilnic parolele sa nu ma prind si ii mai si spunea ca aia-eu pleaca sapt. viitoare la serviciu si vor fi singuri. Am listat totul si am salvat si pe un stick, am pus ce listasem sub perna lui.am luat cu mine 3 cutii de somnifere( vreo suta de tablete), le-am spus copiilor ca ma duc inainte lui tati si am spre padurea din apropiere.Am luat si vesnicul telefon si l-am sunat pe drum spre padure spunandu-i ce am gasit si i-am pus sub perna. Dar pruncul cel mic m-a vazut plangand, ii spusesem ca am o migrena crunta si mi-e rau si ies inaintea lui tati ca aerul rece o sa-mi faca bine l-a sunat si in cateva minute a fost langa mine nemernicul. Am intrebat cine e : si i-am spus unul din numele ei,mi-a spus ca am luat-o rau razna ca nu stie de asa ceva si sa-l duc sa jure pe biblie. Eu sunt credincioasa si asta mi s-a parut o blasfemie si i-am recitat tot ce vazusem scris de el. Am crezut ca face infarct dar dupa ce si-a revenit mi-a spus ca n-a auzit in viata lui asemenea cuvinte si sunt nebuna.Eram intr-adevar nebuna caci m-am intors cu el in casa si i-am aruncat in fata ce listasem. A fost la fel de socat ca si mine cand citisem ce listasem si a ingaimat ca de unde le am.I-am spus ca am angajat un detectiv particular, i-am dat conturile lui si am primit ce vede listat. Era socat nu de ce facuse ci cum am putut afla, repeta ca o placa stricata ca n-aveam cum sa vad asa ceva ca ce discuta pe chat nu se salveaza,ca sunt paranoica, nebuna, perversa, etc. Am iesit in goana din casa si plangand am fugit .dar am sunat-o pe sora mea mai mica sa-mi cer scuze de la ea si i-am spus ca vreau sa ne impacam. Ea a simtit ca e ceva in neregula si m-a rugat doar sa tin telefonul deschis si sa fac ce vreau sa fac dar sa o ascult vorbind, si a vorbit pina am cumparat o sticla de apa , am ajuns in padure si cand imi scoteam medicamentele i-am spus ca o pup si am iertat-o, a aparut ticalosul am scapat de spaima medicamentele jos. m-a tarat cu forta acasa a sunat pe sora mea si a inchis usa de la dormitor cu cheia. Cat am stat singura in dormitor am incercar sa-mi tai venele cu o pila de unghii,dar n-am reusit decat sa ma zgariu parca eram un cod de bare subtiri si groase pe antebrate. Dimineata m-au dus la Psihiatrie,de fapt m-am dus singura ca sa nu mai fiu acasa si m-au internat.M-au tratat,cateva zile am dormit tot timpul, apoi am inceput sa-mi revin desi ma taram ca un zombi.A venit la spital de cateva ori pe zi sa ma vada, dar drogata cum eram nu-mi pasa,insa sora mea care a fost tot timpul langa mine mi-a spus ca copii mei banuiesc ce s-a intamplat si sunt socati. Elmi-a spus ca totul a fost o gluma,el nu a realizat nici o clipa ce rau face si ca el crede ca poti face sex cu cineva odata dar daca nu pui suflet si nu se repeta nu se numeste inselat. La sfatul psihiatrei am acceptat sa ma “impac” cu el sa vada copii ca s-a”rezolvat” problema si cand voi fi pregatita psihic sa discut cu copii si sa hotaram ce facem. Am iesit din spital inainte de craciun cu 2 zile,copiii sunt in al noualea cer,ma pupa da 2 minute, el e foarte grijuliu si iubitor,imi spune tot la zece minute ca nu m-a inselat fizic niciodata, doar virtual, ca ma iubeste, sunt sensul lui de a exista si nu ma lasa singura nici o clipa, a devenit obositor cu cadourile, declaratile de dragoste si regrete. Incerc sa-mi revin ma tratez si mi-am promis ca nu le pot face vreodata copiilor ce am incercat. Nu am nici un sentiment pentru el, ma oboseste,cred ca ma minte,desi toti din jur, surorile cu care m-am impacat, mama care plange tot timpul, nepoata mea, care se marita la anul si vrea sa-i fiu nasa de cununie, imi spun ca il vad ca sufera sincer si sa las sa treaca un timp pana hotarasc daca divortam. Am fost de acord si imi iau cu constiinciozitate medicatia,dar nu ma pot abtine sa nu verific tot timpul ce face, as vrea sa-l prind iar sa pot sa iau odata hotararea buna, dar nu-mi mai da prilejul, copii ma tot intreaba daca vom ramane o familie sau ne vom desparti ca ei nu stiu cu cine ar vrea sa ramana ca ne vor pe amandoi. Incerc sa ma rog la D-zeu,m-am spovedit, incerc sa gandesc pozitiv, ma simt vinovata sa pun copiii in situatia sa ne aleaga pe unul dintre noi,mi-e groaza sa discut cu ei sa le spun adevarul de ce nu mai suntem o familie fericita si nu mai vreau sa ma sinucid dar asta seara am simtit iar nevoia sa-mi fac ceva rau fizic ca sa nu ma mai doara sufletul. am plans in baie vreo ora si m-am zgariat pe un antebrat cu o surubelnita mica gasita in baie,intrucat daca simt durere fizica parca nu ma mai doare asa rau sufletul. V-am gasit din greseala pe internet, cautam o organizatie de voluntariat sa fac ceva util pentru cei care n-au nimic si au nevoie cat de putin pot oferi ce ce au. Dar nu sunt ok.Ma simt ca si cum corpul meu e gol pe dinauntru, imi sunt dragi copiii dar nu mai simt dragostea aceea care imi topea sufletul cand ii vedeam. Pentru el nu mai simt nimic, as vrea sa-l urasc dar nu pot si mi-e mila si sila de el ca dintr-o prostie a pierdut tot, nu mai imi pasa daca ii va reveni cancerul, simt ca n-as mai putea lupta alaturi de el in caz ca…
Sunt ca o marioneta goala pe dinauntru si vreau sa ma fac bine psihic dar nu stiu ce sa fac,ce sa aleg sa fie bine…
Nu stiu daca veti avea rabdare macar sa cititi romanul vietii mele. dar vreau sa fiu bine si as vrea sa gasesc raspuns la drama mea.
Cu stima, Dana

Anunțuri

Acțiuni

Information

24 responses

28 12 2014
Adrian

Draga Dana,

Bun venit aici! Chiar daca imprejurarile nu sunt tocmai cele pe care ti le-ai fi dorit, sper din tot sufletul ca lucrurile pe care le-ai citit aici si oamenii pe care i-ai intalnit aici (virtual, desigur) au contribuit la deschiderea ta in fata noastra. Iti multumim asadar pentru increderea ta!

Cred ca este cumplit sa treci prin ce ai trecut si treci tu! Adica, dupa ce ai investit atat de mult intr-o relatie, dupa ce te-ai sacrificat niste ani, dupa ce ai facut nu un copil, ci COPII cu omul pe care il iubesti, dupa ce i-ai fost alaturi „in sanatate si in boala”, exact cum suna juramintele de la casatorie, sa constati ca el prefera o alta femeie, pe care o considera „zeita lui”… Da, cred ca nu este usor sa experimentezi asta! DAR, cu toate acestea, sa fie oare un motiv justificat pentru a te sinucide? Hai sa ne gandim putin… Si sper din tot sufletul sa nu te deranjeze abordarea mea directa! Insa, daca aici ne consideram prieteni, acceptam si faptul ca prietenii spun lucrurilor pe nume, nu doar ca asculta fara sa judece… desigur, spun lucrurilor pe nume atunci cand, asa cum ai facut si tu dealtfel, ni se cere un punct de vedere obiectiv!…

Buuun, deci sa o luam pe rand! Tu, in definitiv, de ce vrei sa te sinucizi? Pentru ca esti ranita in amorul propriu? Pentru ca gestul lui si, mai ales, faptul ca a continuat, a perseverat in acea directie, te-a ranit enorm?

Ar fi o explicatie… Insa, daca ar fi asa, ai fi mai putin ranita in amorul propriu daca te-ai sinucide? Cu siguranta ca nu!… Ti-ar aduce asta satisfactia pe care o cauti, poate?… Ma indoiesc!… Desi, daca stau sa ma gandesc bine, poate ca acesta ar fi un motiv mai plauzibil pentru toate incercarile tale de pana acum… Am sa incerc sa ma explic putin, ca sa fiu sigur ca ma fac inteles.

Din tot ce ai scris pana acum, imi rasuna in minte anumite lucruri care se tot repeta, de fiecare data cand ai avut o tentativa de suicid: intr-un fel sau altul, tu ai avut grija ca el sa afle de intentiile tale… si sa te poata gasi cumva, sa poata da de tine…. Asa ca nu ma pot opri sa ma gandesc daca nu cumva e fie o modalitate de a i-o plati, de a-l face sa se simta vinovat, sa sufere si el pentru ce ti-a facut, sa il pui pe jar… Sau, de ce nu, sa il determini sa se gandeasca de doua ori inainte de a repeta acele lucruri! Ma insel?… Tu esti cea care trebuie sa isi raspunda, si sa isi raspunda cat mai sincer cu putinta!

Gandeste-te ca, daca e asa, este cu siguranta o modalitate extrem de gresita de a pune problema! Problema este mult prea profunda pentru a o putea trata cu superficialitate, iar a-l ameninta ca te sinucizi, doar pentru a-l avea langa tine, nu este altceva decat o cale foarte superficiala de a incerca sa solutionezi PE TERMEN SCURT lucrurile…

Sunt sigur ca ai auzit macar sau ai citit despre „criza varstei de mijloc”, acea perioada in care barbatul o ia razna… Cumva, daca ajungi la o anumita varsta (aici literatura de specialitate nu da o cifra exacta, insa poate fi varsta de 30, 35, 40, 45, 50 de ani sau chiar mai mult…), daca ai avut parte de o serie de realizari in trecut, ajungi sa iti privesti viata ca pe un urcus pe un varf de munte… Ai urcat, ai tot urcat, pana cand ai ajuns in varf… Te uiti in urma, vezi toate acele realizari… Te uiti inainte, si vezi batranetea si… coborarea… Asa ca ajungi sa fii mult mai egoist, sa te gandesti la cat mai ai si la faptul ca sunt multe „placerile” din care nu ai gustat… Si sa vrei sa musti, la randul tau, din ele, sa simti din nou ca traiesti, chiar daca doar „pe furiș”… Iar acest „pe furis”, apropo, oare nu este un semn clar, o dovada clara ca, in ciuda acestei nebunii temporare, el inca incearca sa te protejeze? Sigur, nu intr-atat incat sa nu o faca, insa suficient incat sa nu vrea sa te faca sa suferi!…

Iar boala nu ajuta prea mult in astfel de situatii, sa stii!… Ba dimpotriva! Boala il face pe om mai egoist, iar apropierea mortii – sau, ma rog, contemplarea ei, care survine atunci cand stii ca ai un cancer inoperabil, creaza cadrul perfect pentru a-l impinge pe panta egoismului… Dar, cu toate astea, crezi ca daca nu se poate hrani singur asa cum trebuie, ar fi capabil de cine stie ce ispravi de vitejie cu o alta femeie?… Hai sa incercam sa fim obiectivi pana la capat, chiar daca nu este comod!…

Desigur, boala si criza varstei de mijloc nu sunt o scuza pentru ce a facut! Sa nu crezi ca incerc sa il scuz, pentru ca e o problema de vointa la un moment dat si si-a permis luxul de a ceda!… Dar, in acelasi timp, vreau sa iti arat ca au fost, poate, niste factori care au creat o serie de circumstante care au dus la aceasta situatie…

Dar sa-l lasam pe el acum, si sa ne intoarcem la tine!… Da, s-a intamplat, ai toate dovezile in sensul acesta… INSA nici o dovada din lumea asta nu reprezinta un motiv serios sa te sinucizi! Pentru ca nu este vorba doar de tine aici! Si nici de sotul tau!… Ma bucur ca ai adus vorba despre copii la un moment dat, si ma bucur ca, in ciuda intregii nebunii din acele momente, le-ai putut auzi glasul si, mai ales, PLANSUL!… Sinuciderea loveste CRUNT si IREMEDIABIL exact in acele persoane pe care le iubesti mai mult si mai mult pe lumea asta, si care nu au nici o vina in toata povestea, ci au picat exact la mijloc, adica intre infidelitatea sotului tau si intre conduita suicidara a ta… Ce vina au ei? Si cum or sa o duca ei pe mai departe? La asta te-ai gandit vreo clipa, in drumul tau spre baraj sau in timp ce iti faceai provizii de somnifere, pe care sa le iei toate odata? Sa zicem ca tu „te duci”, dar ce lasi in urma ta… te-ai gandit? La inimioarele lor zdrobite de durerea unui gest pe care nu-l vor putea intelege si nici accepta vreodata? Nu ei au ales sa vina pe lume, ci tu ai ales sa ii aduci pe lume… si acum… CUI ii lasi? Cine va putea inlocui vreodata dragostea TA de mama?… Cine, Dana?…

Revenind la relatia ta cu sotul tau, cred ca aveti nevoie de un moment in care sa spuneti amandoi: STOP! PAUZĂ de gandire!… Sa va reevaluati relatia si asteptarile pe care le aveti unul de la celalalt… Sa va decideti daca VRETI sa mergeti mai departe IMPREUNA! Si, daca da, sa actionati in consecinta!

Nu puteti schimba trecutul! Nici el nu poate schimba actul lui de infidelitate, de adulter, si nici tu nu poti sterge cu buretele tentativele de sinucidere… Ce puteti schimba insa, este PREZENTUL si, mai ales, VIITORUL vostru! Voi puteti sa va evaluati relatia voastra de cuplu, sa va regasiti unul pe celalalt, sa puneti punct AZI greselilor facute si sa alegeti sa nu mai perseverati in ele! Sa mergeti impreuna in continuare sau, dimpotriva, daca nu puteti ierta si trece mai departe, sa mergeti pe drumuri diferite, dar sa mergeti inainte!… Moartea nu aduce nimic bun cu sine, sa stii! Iar tu ar trebui sa stii asta cu atat mai mult cu cat spui ca esti o persoana credincioasa, pentru care Dumnezeu, Biblia si viata vesnica inseamna ceva!…

Mergi din nou la psihiatra ta, cere-i sa te ajute sa iti invingi ideatia suicidara, si interneaza-te de fiecare data cand simti ca esti pe cale sa pierzi controlul!… Iar lui, cere-i sa ALEAGA azi cu cine vrea sa continue, pentru ca pentru tine nu este acceptabil sa il imparti cu nimeni… Deci, ori vrea sa fie cu tine si DOAR cu tine, ori vrea sa mearga cu ea… Iar daca vrea sa mearga cu ea, atunci va fi DOAR cu ea, iar tu si copiii veti merge pe alt drum! Si lasa-i timp sa se gandeasca BINE si sa iti dea un raspuns ferm, de care sa se tina!…

Dragostea voastra nu poate fi fortata de vinovatie sau de santaj, sa stii, ci poate (re)izvorî doar in urma unei reevaluari sincere a relatiei voastre, in care sa acceptati ce s-a intamplat, sa invatati din greselile trecutului si in care sa luati decizia de a trece peste ele, de a va redescoperi motivele pentru care ati ales sa fiti impreuna pentru tot restul vietii voastre…

Inchei prin a-ti spune o replica a unui preot catolic vizavi de decizia lui de a-l urma pe Hristos: „as vrea sa iti spun ca e o alegere pe care am facut-o o data pentru totdeauna… In realitate insa, este o decizie pe care trebuie sa o iau in fiecare zi! Iar asta ma face sa-l iubesc pe Hristos si sa ma simt mai iubit de El in fiecare zi mai mult, si mai mult, si mai mult!…”

Sper ca am reusit sa iti raspund macar la o parte din intrebarile tale! In schimb, nu iti cer decat acele doua lucruri pe care le cerem tuturor membrilor grupului nostru de suport: sa ramai in viata, oricat de greu ar fi (insa nu esti singură!) – acesta este primul, iar al doilea lucru – atunci cand vei fi ok, sa iti faci timp la un moment dat sa intri din nou pe site si sa ajuti, la randul tau, cu o vorba buna, din suflet, pe oricare dintre prietenii necunoscuti de aici cu a carui poveste adevarata vei rezona.

Cu prietenie,
Adrian

14 05 2015
B1

Nu va faceti griji, o parte din probleme care le ai sunt de la medicamente. Nu are nici un rost, dupa atata suferinta, trebuie sa vina si vreme buna. 😉

28 12 2014
Maria Dana

Dana,iarta-ma ca iti spun la modul cel mai dur:TU NU AI DREPTUL SA MORI!Ai doi copii aproape adolescenti,trebuie sa traiesti pentru ei, sa-i ajuti sa aiba o viata frumoasa!Adrian are dreptate ,tu nu vrei sa mori, tu doresti doar sa-i induci sotului sentimentul de vina!Renunta la tampenia asta , o sa-l indepartezi si mai mult……mai bine recucereste-l!!Ti-a fost ranit orgoliul, si de aici gandul sinuciderii, dar eu iti spun ca este o mare greseala de a oferi gandurilor tale negative energie si mult spatiu in mintea ta!Eu am o vorba :”Nu crede tot ce gandesti”!Noi suntem simpli oameni si este normal sa trecem prin momente grele macar o singura data in viata!Da, stiu este greu! Exprima-ti tristetea, accept-o, dar nu le oferi prea multa energie gandurilor tale negative,gandeste-te la copii tai si la dreptul lor lasat de DUMNEZEU de a avea o mama care sa-i creasca in armonie si respect pentru viata care-i asteapta! Iubeste-te mai mult, respecta-ti viata!Si ce daca te-a inselat????Sunt atatea femei care sunt inselate,si merg mai departe cu demnitate,ai putina demnitate macar pentru copii tai!Pai, daca toate care am fost inselate ne-am sinucide s-ar depopula Romania!Un ultim sfat:renunta sa-i mai reprosezi sotului infidelitatea, renunta sa-l mai”santajezi” cu sinuciderea, asa nu-l recuperzi si vei distruge tot ce ai cladit pana acum,iar copii tai vor ajunge niste adulti marcati pe viata!Asta vrei???Lasa egoismul si metodele folosite pana acum si recupereaza-ti „teritoriul”!Nici o femeie nu poate lupta cu o Mama!Lupta pentru copii tai, lupta pentru ca ei sa aiba tata, lupta pentru sotul tau!Lupta pentru viata ta si vindeca-te, mergi la psihiatru, urmeaza un tratament cu medicamente dar si cu multa VOINTA!Si nu-l uita pe DUMNEZEU!

28 12 2014
Dana L

Draga Adrian si draga Maria Dana,
Sper ca pot sa-mi permit sa va spun „draga” fara a va supara. Sa stiti ca aseara dupa ce am scris totul si am recunoscut in fata mea si a tuturor de pe acest site ca sunt o sinucigasa,am avut aceeasi revelatie pe care mi-o confirmati si voi. De fiecare data cand am vrut sa o fac am avut involuntar grija ca el sa afle si as fi vrut sa-l pedepsesc pe el,dar de fapt am uitat de cele mai importante persoane din viata mea,de diamantele mele, pruncii mei. Aseara am discutat cu sotul si am facut o intelegere sa lasam sa treaca ceva timp pana vom simti ce vrem sa facem in viitor.Pana atunci locuim in aceeasi casa si sa ne concentram pe copii.Sper sa reusesc si am discutat cu psihiatra la telefon, mi-a spus ca dupa Anul Nou ma asteapta iar la spital,dar i-am promis si ei si surorii mele mai mici ca daca simt ca ceva nu e in regula cu mine ma urc in primul taxi si ma duc nu la eternul meu baraj ci la spital.Multumesc mult pentru vorbele scrise de voi, parca imi confirmau ceva ce simteam si eu si legat de sinucidere si de crizele varstei de mijloc ale barbatilor. Probabil suntem multe femei inselate pe pamant de barbati si nu sunt nici prima si nu voi fi nici ultima. Poate D-zeu mi-a dat aceste incercari ca sa devin mai puternica pentru mine si copii mei. Multumesc mult prieteni…

28 12 2014
Adrian

Draga Dana,

Decizia ta este una BUNA! Felicitari sincere! Si, da, sigur ca ne poti spune „dragă”!

Inca un lucru trebuie sa stii: atunci cand simti ca iti pierzi controlul, daca nu reusesti sa iei un taxi, poti suna pur si simplu la 112 si sa spui ca ai in istoric tentative de suicid si ca simti ca vei ceda… Se intervine repede si garantat! Nu te gandi la faptul ca poate fi neplacut, cel mai important lucru in astfel de momente este sa fii in siguranta, pentru diamantele tale, cum spui!

Cu prietenie,
Adrian

28 12 2014
"Totul e prin Dumnezeu si nimic fara El nu este"

Buna.
Singurul caruia ii pasa de dvs. este Dumnezeul nostru ,Dumnezeul vecurilor, Dumnezeul Dumnezeilor ,Domnul Domnilor ,Imparatul imparatilor,Cel ce era,Cel ce este ,Cel ce va veni,Cel ce va fi,Atottiilorul,Cel ce nu are Inceput pentru ca El insusi este Inceputul Cel ce nu are Sfarsit pentru ca El insusi este sfarsitul,El este cel Sfant ,Cel prea Inalt.
Nimic nu conteaza pe lumea asta decat modul cum ne traim viata,trebuie sa trecem prin greul pe care ni-l da Dumnezeu,asa cum am primit binele,sa pri9mim si raul(copii pot fi o bucurie,casa poate fi o bucurie,starea materiala cat de cat poate fi o bucurie)
Multumeste lui Dumnezeu ca ai scapat cu acele trei incercari ….nu fi suparata ca nu ai murit, fii fericita din toata inima …..nu fi mahnita pentru ca te astepta iadul in vecii vecilor daca mureai…..oare nu iti este bine sa stai in casuta ta intr-un loc cald cat de cat comfortabil??vrei sa te arunci intr-un loc in care nu il stii prea bine sau deloc??crezi ca te asteapta Dumnezu dupa??te asteapta ,dar te asteapta sa te judece si sa iti primesti pedeapsa pentru eternitate in iadul vesnic pregatit pentru demoni,unde este numai foc si chin.

ce va fi dupa ce vei muri intr-un mod murdar ??ce te va astepta??cum va fi pedeapsa ta??cat va dura??sunt lucruri pe care nu le gandim in timp ce suntem ispititi cu sinuciderea….nu trebuie sa ne jucam cu aceste ganduri…..lucrul aceste este foarte murdar ….vom fi blestemati pentru totdeauna pentru ca am insultat pe Dumnezeu cu deznadejdia noastea…El insusi spune:”nicidecum nu am sa te las,in nici un chip nu te voi parasi”este scris:”El insusi va merge inaintea ta,El insusi va fi cu tine,nu te va parasi si nu te va lasa,nu te teme si nu te spaimanta”

Poate nu crezi in diavoli sau iad sau rai sau Dumnezeu,uite iti voi spune cateva motive(pe care le stii si tu)ca sa crezi:
Oamenii de stiinta sunt tot mai incapatinati si nu vor acepta sa creada ca exista spirite sau o alta lume…ei vor sa creada si anunta pe toate caile ca nu exista o viata dupa moarte,ei fac cercetari si studiaza oameni in morti clinice care au vazut intra devar pe Dumnezeu…..dar ei tot nu cred si spun ca e imaginatia creerului nostru …nu cred si nu vor crede…..cum am spus cerceteaza fac teste …apa sfintita de exemplu nu se strica tot timpul anului nu este acesta un lucru demn de Dumnezeu??? fa acest test pune apa sfintita intr-o sticla si normala in alta……si ca sa nu fie suspiciuni in cea normala pune si argint si busuioc…..deci diferenta ar fi ca una din ele sa fie in prezenta rugaciunii din biserica….iti spun va rezista un an de zile cea sfintita.
Case cu activitati anormale…..sunt sigur ca la varsta dvs ati auzit destule cazuri de case cu activitati paranormale,poate se aprindeau lumini singure sau se deschideau usi,sau scartia mobila,sau altele….acestea sunt cele mai mari dovezi pe care le permite Dumnezeu ….pentru a ne dovedi noua ca viata de dincolo este reala,ca Diavolii sunt reali.
Cautati pe internet oamei care au vazut iadul …..chiar daca cautati sau nu eu va voi atasa o parte din marturia unei femei ce a vazut iadul.
Cititi biblia spovediti va,rugati pe Dumnezeu sa va ia gandurile de sinucidere,aceste ganduri nu sunt,nu vin, de la dvs. ele vin de la satan,drep dovada cand veti vrea sa le uitati nu veti putea ,chiar daca nu veti mai vrea sa muriti tot nu puteti uita aceste ganduri(asa s a intamplat cu mine)
Singurul care va poate lua acest gand care va poate ajuta sa treceti peste este Dumnezeu,El asteapta sa ii cereti ajutorul,El va iubeste ,asteapta sa va intoarceti la EL

Rugati va chiar acum.

Mai jos este o marturie a existentei iadului….este alegerea dvs daca veti crede sau nu.

In Iad

În Martie 1976 în timp ce mă rugam singură acasă, am primit vizita Domnului Isus Hristos. Cu câteva zile înainte începusem să mă rog prin Duhul, când dintr-o dată am simţit prezenţa lui Dumnezeu. Puterea şi gloria Lui au umplut casa. O lumină strălucitoare a inundat camera unde mă rugam, şi o minunată dulceaţă mi-a umplut fiinţa. Lumini se prelungeau în valuri, rulându-se, suprapunându-se, răsucindu-se şi desfăşurându-se unele într-altele, contopindu-se şi apoi iarăşi desfăcându-se. A fost ceva spectacular! Atunci vocea Domnului a început să-mi vorbească. El a zis, ‘Eu sunt Isus Hristos, Domnul tău, şi doresc să-ţi dau o revelaţie care să pregătea-că sfinţii pentru reîntoarcerea Mea, şi mulţi să se întoarcă la neprihănire. Puterile întunericului sunt reale şi judecăţile Mele sunt adevărate. „Fiica Mea, Eu te voi lua în iad prin Duhul Meu şi îţi voi arăta multe lucruri pe care vreau ca lumea să le cunoască. Am să vin la tine de mai multe ori; îţi voi lua duhul afară din trup, şi te voi duce în iad..
„Vreau ca tu să scrii o carte şi să spui toate vedeniile şi toate lucrurile pe care ţi le voi descoperi. Noi vom merge în iad împreună. Însemnează-ţi toate aceste lucruri care au fost, care sunt şi care au să vină. Cuvintele Mele sunt adevărate, şi vrednice de crezut. Eu sunt Cel Ce Sunt, şi nu este nimeni afară de Mine.” „Dragă Doamne,” am strigat, „Ce vrei să fac?” întreaga mea fiinţă tindea spre Isus, recunoscându-i prezenţa. Ca să descriu cel mai bine este suficient să spun că IUBIREA s-a revărsat asupra mea. A fost cea mai minunată, plină de pace şi bucurie, dragoste atotputernică, pe care am simţit-o vreodată. Laude către Dumnezeu au început să curgă din mine. Dintr-odată am vrut să-i dau întreaga mea viaţă ca să fie folosită de El, pentru a salva oamenii din păcatele lor. Am ştiut, prin Duhul, căci Cel care era cu mine în cameră era cu adevărat Isus, Fiul lui Dumnezeu. Nu pot să găsesc cuvinte care să exprime prezenţa Lui Divină. Dar eu ştiu cu siguranţă că a fost Domnul. „Iată, fiica Mea,” a zis Isus, „Eu te voi lua prin Duhul Meu în iad, ca tu să poţi mărturisi despre realitatea lui, să spui lumii întregi că iadul este real, si să atragi pe cei pierduţi afară din întunerec şi să-i aduci la lumina Evangheliei lui Isus Hristos.”
Instantaneu, sufletul meu a fost luat afară din trup. Am plecat cu Isus, afară din camera mea, în văzduh. Ştiam totul ce se petrece cu mine. Am văzut pe soţul şi pe copiii mei dormind în casă sub noi. Era parcă as fi murit şi trupul meu ar fi rămas în pat în timp ce duhul meu mergea cu Isus trecând prin acoperişul casei. Se părea că tot acoperişul s-a înfăşurat şi eu puteam să-mi văd familia dormind în paturile lor. Am simţit atingerea lui Isus care îmi zicea, „Nu-ţi fie teamă; ei sunt în siguranţă.” El mi-a cunoscut gândurile. Voi încerca în cea mai mare măsură să vă spun pas cu pas ce am văzut si ce am simţit. Anumite lucruri nu le-am înţeles. Domnul Isus mi-a spus însemnătatea celor mai multe dintre ele, dar anumite lucruri nu mi le-a spus. Am ştiut atunci, şi ştiu şi acum, căci aceste lucruri s-au întâmplat cu adevărat si că numai Dumnezeu putea să mi le arate. Slăvit să fie numele Lui cel Sfânt! Oameni, credeţi-mă, iadul este adevărat! Am fost dusă acolo de către Duhul în mai multe rânduri pe parcursul pregătirii acestui raport. In curând am fost sus în văzduh. M-am întors şi am privit la Isus. Era plin de putere şi glorie, şi totuşi aşa multă pace se revărsa din El. M-a luat de mână şi mi-a zis, „Te iubesc; nu-ţi fie teamă, pentru că Eu sunt cu tine.” La acestea, am început să ne înălţăm si mai mult, si acum puteam vedea pământul dedesubt. Ieşind afară din pământ si răspândite în multe locuri erau nişte pâlnii rotindu-se în jurul unui punct într-o direcţie si în alta. Acestea se mişcau mult deasupra pământului si se asemănau cu un fel de armonică murdară, uriaşă, care se mişca necontenit. Ele ieşeau de prin multe părţi ale pământului. „Ce sunt acestea?” am întrebat pe Domnul Isus când am ajuns aproape de una. „Aceste sunt porţile spre iad,” a zis El. „Noi vom merge în iad prin una din ele.” Imediat, am coborât si am intrat într-una din aceste pâlnii. Interiorul părea ca si un tunel care se rotea când într-o direcţie când într-alta, ca un titirez.
O întunecime adâncă ne-a cuprins deodată, si împreună cu întunecimea a venit un miros atât de cumplit, că mi-a tăiat răsuflarea. Pe marginile acestui tunel erau forme vii fixate puternic în pereţi de o culoare gri întunecată; formele se mişcau si strigau la noi când ajungeam în dreptul lor. Am ştiut fără să mi se spună căci erau demonice. Aceste forme puteau să se mişte, dar erau fix ataşate de pereţi. Venea un miros oribil de la ele, şi ele ţipau la noi cu cele mai groaznice strigăte. Am simţit o forţă invizibilă mişcându-se în interiorul tunelelor. Câteodată în întuneric puteam să Ie disting formele, dar o ceaţă murdară acoperea cele mai multe dintre ele. „Doamne, ce sunt acestea?” am întrebat ţinând strâns mâna lui Isus. El mi-a răspuns, „Aceste sunt duhuri rele gata să fie scuipate afară pe pământ când Satan dă ordinul.” Mergând în josul tunelului, formele demonice râdeau si ne strigau, încercau să ne atingă, dar nu puteau din cauza puterii lui Isus. Chiar şi aerul era poluat şi murdar, şi numai prezenţa lui Isus mă oprea să ţip de atâta oribilă oroare. Oh desigur, eu aveam toate simţurile puteam auzi, mirosi, si chiar gusta prezenţa răului din acel loc. As putea zice chiar că simţurile mele au devenit mai sensibile, si mirosul si mizeria aproape mă făceau să-mi fie rău. Urlete umpleau aerul pe cum ne apropiam de baza tunelului. Ţipete străpungătoare ne întâmpinau în tunelul întunecat. Puteam simţi frica, moartea si păcatul de jur împrejurul meu. Cel mai cumplit miros pe care l-am simţit vreodată umplea aerul. Era mirosul de carne putredă, si se părea că vine din fiecare direcţie. Niciodată pe pământ nu am simţit o atmosferă aşa rea si n-am auzi asemenea plânsele de disperare. In curând aveam să aflu că acestea erau plânsetele morţilor si că iadul era plin de vaietele lor. Am simţit o rafală demonică de vânt si o uşoară forţă absorbantă în faţa noastră. Lumini ca fulgerele sau ca luminile de lanternă străpungeau neagra întunecime si aruncau umbre gri pe pereţi. Cu mare greutate am putut să zăresc că ceva era în faţa mea. M-am retras şocată când am realizat că un şarpe uriaş mergea în faţa noastră. Uitându-mă mai bine am văzut şerpi urâţi lucind peste tot. Isus mi-a zis, „în curând vom intra în piciorul stâng al iadului. In continuare vei vedea o grea amărăciune, o tristeţe patetică si o oroare de nedescris. Stai aproape de Mine, si Eu îţi voi da putere şi te voi proteja în drumul nostru prin iad. Lucrurile pe care le vei vedea sunt un avertisment,” mi-a zis El. „Cartea pe care o vei scrie-o va salva multe suflete de la iad. Ceia ce vezi este real. Nu te teme, pentru-că Eu sunt cu tine. În sfârşit, împreună cu Domnul Isus am ajuns la capătul tunelului. Am păşit în iad. Voi încerca cât voi putea mai bine să descriu ce am văzut, si le voi spune în ordinea pe care Dumnezeu mi le-a dat. În faţa noastră, departe cât puteam vedea cu ochii, erau obiecte zburătoare săgetând când într-o parte când într-alta. Gemete şi plânsete sfâşietoare umpleau atmosfera. Departe în faţa noastră am văzut o lumină slabă si noi am început să mergem spre ea. Cărarea era uscată, plină de praf. şi în curând am ajuns la intrarea unui tunel mic, întunecat. Anumite lucruri nu le pot aşterne pe hârtie; sunt prea îngrozitoare spre a fi descrise. Frica în iad poate fi gustată, si am ştiut că dacă nu aş fi fost cu Isus nu m-as mai fi putut întoarce. Scriind aceste lucruri, sunt anumite lucruri care le-am văzut dar pe care nu le-am înţeles; dar Domnul cunoaşte toate lucrurile, şi El mi-a ajutat să înţeleg cele mai multe din câte am văzut.
Permiteţi mi să vă avertizez nu mergeţi în acel loc. Este un loc repulsiv de tortură, de durere cumplită si amărăciune eternă. Sufletul tău va fi întotdeauna viu. Sufletul trăieşte veşnic. Va fi foarte real pentru tine, si sufletul tău va merge or în cer or în iad. Acelora care cred că iadul este pe pământ bine, aveţi dreptate. Iadul este în mijlocul pământului, si acolo sunt suflete în chinuri zi şi noapte. Nu sunt petreceri în iad. Nu este dragoste. Nu este milă. Nu este odihnă. Nu este decât un loc de amărăciune dincolo de orice imaginaţie.

28 12 2014
"Totul e prin Dumnezeu si nimic fara El nu este"

Continuarea

PICIORUL STING AL IADULUI

Un miros oribil umplea aerul. Isus mi-a zis, ‘In piciorul stâng al iadului sunt multe gropi. Acest tunel se desparte în alte părţi ale iadului, dar noi vom sta prima dată un timp în piciorul stâng. „Lucrurile pe care le vei vedea vor fi în memoria ta tot timpul Lumea trebuie să cunoască despre realitatea iadului. Mulţi păcătoşi si chiar câţiva dintre copiii Mei nu cred că iadul este real. Tu ai fost aleasă de către Mine ca să le arăţi aceste adevăruri. Tot ce-ti voi arăta despre iad si despre alte lucruri este adevărat.” Isus mi s-a arătat într-o forma de lumină puternică, mai strălucitoare decât soarele. In mijlocul acelei lumini era forma unui bărbat, dar în alte momente El era în formă de duh. El a vorbit din nou: „Fiica Mea, când Eu vorbesc, Tatăl a si vorbit. Tatăl si Eu suntem una. Adu-ţi aminte să iubeşti mai presus de orice si să vă iertaţi unii pe alţii. Vino acum, si urmează-mă.” Când noi treceam, duhurile rele fugeau din prezenţa Domnului. „O Doamne, O Doamne,” am strigat, „Ce va mai urma?” Aşa cum am mai zis înainte, eu aveam toate simţurile în iad. Toţi care sunt în iad îşi păstrează simţurile. Ale mele lucrau cu toată puterea. Frica se simţea peste tot, si pericole neaşteptate pândeau peste tot. Fiecare pas făcut era cu mult mai oribil decât cel dinainte. La capătul de sus al tunelului, erau nişte uşi de mărimea unor geamuri mici, care se deschideau şi se închideau foarte repede. Urlete umpleau aerul şi creaturi demonice treceau în zbor pe lângă noi în sus şi în afara porţilor iadului. Curând am ajuns la capătul tunelului. Eu tremuram de groază din cauza pericolului şi fricii din jurul nostru.
Eram foarte recunoscătoare de protecţia lui Isus. îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru puterea Lui atotputernică de a ne proteja chiar şi în adâncul iadului. Dar chiar şi cu acest scut protector, eu mă tot gândeam, Nu voia mea, Tată, ci a Ta să se facă. Am privit la trupul meu. Pentru prima dată am observat că eram în formă de duh, si că această formă arăta exact ca mine însumi. Mă gândeam ce oare ar putea să mai urmeze împreună cu Isus am păşit din tunel pe o cărare care avea nişte petece mari de pământ de fiecare parte. Nişte gropi de foc se aflau pretutindeni atât cât puteai vedea cu ochii. Gropile erau de patru picioare lăţime şi trei picioare adâncime şi aveau forma unui castron. Isus mi-a zis, „Sunt multe gropi ca si acestea în piciorul stâng al iadului.
Vino, si îţi voi arăta câteva dintre ele.”
Eu stăteam lângă Isus pe cărare şi priveam într-una din acele gropi. Marginile gropii erau îmbrăcate cu pucioasă şi aveau o lucire roşie ca şi cărbunii aprinşi din foc. In centrul gropii era un suflet care murise şi mersese în iad. Focul a început a arde în fundul gropii şi s-a prelins pe el în sus tot mai sus si a îmbrăcat sufletul pierdut în flăcări, într-un moment focul se potolea până ajungea doar jăratec, dar pe urmă cu un vuiet puternic se ridica din nou peste sufletul torturat din groapă. Am privit şi am văzut că sufletul pierdut din groapă era zăvorii într-un schelet. ‘Doamne,’ am strigat la această privelişte, ‘Nu poţi să-l laşi afară?” Cât de cumplită era priveliştea! M-am gândit, Acesta as fi putut fi eu. Am zis, „Doamne, ce trist este să vezi şi să şti că un suflet viu este aici.” Am auzit un strigăt venind din mijlocul primei gropi. Am văzut un suflet în formă de schelet, strigând, „Isuse, ai milă!” „O, Doamne!” am zis. Era vocea unei femei. Am privit la ea şi am vrut să o trag afară din foc. Această privelişte îmi rupea inima. Scheletul în forma unei femei cu o ceaţă gri murdar înăuntru vorbea cu Isus. Şocată, am ascultat la ce zicea. Carnea putredă atârna în zdrenţe din oasele ei, şi cum ardea cădea în mijlocul gropii. Unde fuseseră ochii ei odată, acum erau doar orbite goale. Păr nu avea deloc. Focul începea la tălpile ei în flăcărui scurte care creşteau pe măsură ce se urcau pe trupul ei. Femeia părea să fie în continuu arzând, chiar când flăcările erau doar jăratec. Din adâncul fiinţei ei veneau strigăte si gemete de disperare: „Doamne, Doamne, vreau afară de aici!” Tot timpul se întindea spre Isus. Am privit la Isus, si El avea o foarte mare durere întipărită pe faţa Lui. Isus mi-a zis, „Fiica Mea, tu eşti aici cu Mine ca să faci cunoscut lumii căci păcatul se sfârşeşte cu moartea, si că iadul este real.” Am privit din nou la femeie, si am văzut viermi căţărându-se afară din oasele scheletului ei. Ei nu erau vătămaţi de foc Isus a zis, „Ea ştie, şi simte viermii aceia înăuntru! ei.”
„Doamne, ai milă!” am strigat când am văzut focul ajungând la apogeu si când oribilul proces de ardere a început din nou. Strigăte grozave si hohote adânci scuturau forma acestei femei suflet. Ea era pierdută. Nu mai era nici o cale de ieşire. „Isuse, de ce este ea aici?” am întrebat în voce scăzută, pentru că eram înfricoşată. Isus mi-a zis, „Vino.” Cărarea pe care mergeam era şerpuitoare, răsucindu-se printre aceste gropi de foc atât cât se vedea cu ochii. Strigătele morţilor vii, amestecat cu gemete şi urlete hidoase, ajungeau Ia urechile mele din toate direcţiile. Nu erau momente de linişte în iad. Mirosul de moarte şi carne putredă atârna ca o pătură, groasă în aer. Am ajuns !a groapa următoare. In lăuntrul acestei gropi, care era cam de mărimea celeilalte, era o altă formă scheletică. Vocea unui bărbat striga din groapă, zicând, „Doamne, ai milă de mine!” Numai când vorbeau, puteai şti dacă sufletul respectiv era bărbat ori femeie.
Mari hohote văitătoare veneau de la acest om îmi pare rău, Isus! lartă-mă! Scoate-mă afară de aici! Am stat în locul acesta de tortură de ani de zile. îţi cerşesc îndurare, lasă-mă afară!” Suspine adânci scuturau această formă scheletică când cerşea îndurare, Te rog, Isuse, lasă-mă afară!” Am privit la Isus si am văzut că El de asemenea plângea. El a privit în sus si a zis, „Tată, Tată, ai milă!” „Doamne Isuse, a strigat omul din groapa arzând, „Nu am suferit destul pentru păcatele mele? Sunt 40 de ani de la moartea mea.”
Isus i-a zis „Este scris, ‘Cel neprihănit va trăi prin credinţă!’ Toţi batjocoritorii si necredincioşii vor avea partea lor în iazul de foc. Tu nu ai voit să crezi adevărul. De multe ori copiii Mei au fost trimişi la tine ca să-ţi arate calea, dar tu nu ascultai la ei. Tu râdeai de ei şi ai refuzat Evanghelia. Cu toate că Eu am murit pe cruce pentru tine, tu M-ai batjocorit si nu ai vrut să te pocăieşti de păcatele tale. Tatăl Meu ţi-a dat multe ocazii ca să fii mântuit Daca ai fi ascultat! Isus plângea. „Ştiu, Doamne, ştiu!” a strigat omul. „Dar acum mă pocăiesc.” „Este prea târziu,” a zis Isus. „Judecata este pronunţată.” Omul a continuat, „Doamne, unii din poporul meu vin aici, pentru că ei nu se pocăiesc. Te rog Doamne, lasă-mă să merg si să le spun că ei trebuie să se pocăiască cât timp sunt încă pe pământ. Nu vreau ca ei să vină aici!” Isus a zis, „Ei au predicatori, învăţători, diaconi toţi slujind Evanghelia. Ei le vor spune. De asemenea ei au avantajele sistemelor moderne de comunicaţie si multe alte căi ca să afle despre Mine. Am trimis la ei lucrători ca să poată crede şi să fie mântuiţi. Dacă ei nu vor crede când vor auzi Evanghelia, nu vor fi impresionaţi nici dacă unul se scoală din morţi.” La acestea, omul a devenit foarte furios si a început să blesteme.” Cuvinte răutăcioase şi blesteme la adresa lui Dumnezeu ieşeau din el. Am privit plină de oroare cum flăcările se ridicau şi carnea lui moartă si putredă a început să ardă si să cadă bucăţi înăuntrul găocii acestui om mort, am văzut sufletul lui. Era ca o ceaţă gri-murdară care umplea tot scheletul lui. M-am întors spre Isus si am strigat, „Doamne, ce oribil!” Isus a zis, „Iadul este real; judecata este reală. Eu îi iubesc aşa de mult, fiica Mea! Acesta este doar începutul lucrurilor înfricoşătoare pe care am să ţi le arăt. Sunt încă multe altele care vor veni. „Spune lumii din partea Mea căci iadul este real, că bărbaţii si femeile trebuie să se pocăiască de păcatele lor. Vino, urmează-mă. trebuie, să mergem mai departe.”
În următoarea groapă era o femeie foarte mică de statură care părea să fie de vreo 80 de ani. Nu pot să spun cum mi-am dat seama de vârsta ei, dar am ştiut-o. Pielea îi era trasă de pe oase de flăcările continue, si numai oasele rămâneau împreună cu sufletul ca o ceaţă murdară în interior. Am privit cum focul o ardea. Curând erau numai oasele si viermii căţărându-se în interior, pe care focul nu-i putea arde. „Doamne, ce cumplit!” am strigat. „Nu ştiu dacă voi putea merge înainte, pentru că aceasta întrece orice imaginaţie.” Atât cât puteam vedea cu ochii erau suflete care ardeau în gropi de foc. „Fiica Mea, de asta eşti tu aici,” a răspuns Isus. „Tu trebuie să şti si să spui adevărul despre iad. Raiul este real! Iadul este real! Vino, trebuie să mergem mai departe.” Am privit înapoi la femeie. Strigătele ei erau atât de triste. Pe când mă uitam la ea, ea şi-a împreunat oasele palmelor ca la rugăciune. Nu puteam să mă opresc din plâns. Eu eram în formă de duh, si totuşi plângeam. Ştiam că oamenii din iad simt toate aceste lucruri. Isus a cunoscut gândurile mele. „Da, fiica Mea,” mi-a zis El. „ei ştiu. Când oamenii vin aici, ei au aceleaşi simţuri si gânduri ca si când erau pe pământ, ei îşi amintesc de familiile si prietenii lor şi de toate timpurile când ei ar fi avut ocazia să se pocăiască, dar au refuzat s-o facă. Memoria rămâne totdeauna cu ei. Dacă ar fi ascultat măcar de Evanghelie si s-ar fi pocăit înainte de a fi fost prea târziu Am privit din nou la femeia bătrână, si de data aceasta am observat că ea avea un singur picior, si se părea că avea găuri sfredelite în oasele de la sold. „Ce sunt acestea, Isus?” am întrebat. El a zis, „Fiică, în timp ce ea era pe pământ, ea a avut cancer si a fost în mare durere, i s-a făcut operaţie pentru ca să i se salveze viata. Ea a zăcut ca o femeie bătrână plină de amărăciune mulţi ani. Mulţi din poporul Meu au venit să se roage pentru ea, si să-i spună că Eu aş putea să o vindec. Ea însă a zis, Dumnezeu mi-a făcut aceasta, şi nu a vrut să se pocăiască si să creadă în Evanghelie. Cu toate că odată M-a cunoscut, dar cu timpul a început să Mă urască. „Ea a zis că nu are nevoie de Dumnezeu si că nu vrea să fie vindecată de Mine. Cu toate acestea Eu am insistat, dorind totuşi să o vindec si să o binecuvântez. Ea şi-a întors spatele la Mine si M-a blestemat. A zis că nu Mă vrea. Duhul Meu a insistat pe lângă ea. Chiar după ce şi-a întors spatele la Mine, Eu totuşi am încercat să o atrag prin Duhul Meu, dar ea nu voia să asculte, în sfârşit ea a murit si a venit aici.” Femeia bătrână a început să strige la Isus, „Doamne Isuse, te rog lartă-mă acum îmi pare rău că nu m-am pocăit cât am fost pe pământ!” Cu mari tânguiri ea striga la Isus. „Măcar să mă fi pocăit înainte de a fi fost prea târziu! Doamne, ajută-mă afară de aici! Te voi servi numai pe Tine! Voi fi bună! Nu am suferit destul? De ce am aşteptat până a fost prea târziu? Oh, de ce am aşteptat până Duhul Tău a încetat să se lupte cu mine?” Isus i-a zis, „Tu ai avut ocazie după ocazie să te pocăieşti si să Mă serveşti.” Plecând de acolo am văzut tristeţea întipărită pe faţa lui Isus. Privind la bătrâna femeie care plângea am întrebat, „Doamne, ce mai urmează?” Puteam simţi frica de jur împrejurul meu. Amărăciune, strigăte de durere si o atmosferă de moarte era pretutindeni. Isus si cu mine am plecat plini de jale si milă la groapa următoare. Numai prin puterea Lui am putut merge mai departe. Pe o mare distanţă am putut auzi strigătele de pocăinţă si cereri de iertare ale femeii bătrâne. Dacă as putea cumva să o ajut! m-am gândit. Păcătosule, te rog nu aştepta, atâta timp până când Duhul lui Dumnezeu va înceta să se lupte cu tine.
In groapa următoare am văzut o femeie în genunchi, ca si când ar fi căutat ceva. Forma ei scheletică era plină de găuri. Oasele ei se vedeau prin rochia ei ruptă, cuprinsă de foc. Capul ei era pleşuv, si unde trebuiau să fie ochii şi nasul, erau numai găuri. Un foc mic ardea împrejurul tălpilor ei unde era ea îngenunchiată, şi ea se agăţa de marginile gropii de pucioasă. Focul se prindea de mâinile ei şi carnea moartă cădea jos pe măsură ce ea săpa cu unghiile. Suspine cumplite o scuturau. ‘O, Doamne, O Doamne!” a strigat, „Vreau afară!” Pe când noi priveam, ea a ajuns într-un târziu la marginea gropii. Mă gândeam că va putea ieşi afară, când un demon mare cu nişte aripi cari păreau să fie rupte la vârf şi atârnate pe marginea lui s-a repezit la ea. Culoarea lui era de un negru-maroniu, şi avea păr pe tot corpul. Ochii îi erau aşezaţi adânc în cap, şi era de mărimea unui urs. Demonul s-a grăbit la femeie şi a împins-o foarte puternic în groapă şi în foc. M-am uitat cu oroare cum cădea, îmi părea rău de ea. Voiam să o iau în braţele mele şi să o ţin, să-L rog pe Dumnezeu să o vindece si să o scoată afară de acolo.
Isus mi-a cunoscut gândurile şi mi-a zis, „Fiica Mea, judecata a fost pronunţată. Dumnezeu a vorbit. Chiar pe când ea era un copil, Eu am chemat-o de nenumărate ori să se pocăiască şi să mă servească. „Când ea a avut 16 ani am venit la ea si i-am spus ,’Te iubesc. Dă-mi Mie viaţa ta, şi urmează-Mă, pentru că te-am chemat la o lucrare specială. Am chemat-o toată viata ei, dar ea nu Mă asculta. „Ea Mi-a zis, ‘Cândva Te voi servi. Nu am timp pentru Tine acum. N-am timp, N-am timp, eu am viaţa mea de plăceri. N-am timp, n-am timp să te servesc pe Tine acum, Isuse. Mâine te voi servi.’ Mâine nu a venit niciodată, pentru că ea a aşteptat prea târziu.” Femeia a strigat la Isus, „Sufletul meu este cu adevărat în chinuri. Nu este nici o cale de ieşire de aici. Ştiu că eu am vrut lumea în loc de Tine, Doamne. Am vrut bogăţii, renume si noroc; si am primit. Puteam cumpăra totul ce am vrut; eu eram stăpâna mea. Eram cea mai frumoasă, cea mai bine îmbrăcată femeie de pe timpul meu. Si am avut bogăţii, renume şi noroc, dar am aflat că nu pot să le iau cu mine dincolo de moarte. O, Doamne, iadul este oribil! Nu am odihnă zi si noapte! Sunt întotdeauna în durere şi chin! Ajută-mă Doamne!” a strigat ea. Femeia a privit în sus la Isus cu atâta jale si a zis, ‘Scumpul meu Isus, daca aş fi ascultat la Tine! Voi regreta aceasta o veşnicie. Plănuiam să Te servesc într-o oarecare zi când voi fi gata. M-am gândit că Tu vei fi tot timpul la dispoziţia mea când eu mă voi hotărî. Dar cât de greşită am fost! „Am fost una din cele mai căutate femei din timpul meu pentru frumuseţea mea. Ştiam că Dumnezeu mă cheamă să mă pocăiesc. Toată viata mea El m-a atras cu corzi de iubire, si eu am crezut că mă puteam folosi de Dumnezeu la fel cum mă foloseam de fiecare în parte. El va fi întotdeauna la dispoziţia mea. Oh, da, am profitat de Dumnezeu. El căuta atât de mult să mă facă să-L servesc, pe când eu tot timpul am crezut că nu am nevoie de El. Oh, cât de greşită am fost! Dar Satana a început să mă folosească, şi eu am început să-l servesc pe Satana din ce în ce mai mult. La sfârşit am ajuns să-l iubesc pe el mai mult decât pe Dumnezeu, îmi plăcea păcatul şi nu voiam să mă întorc la Dumnezeu. „Satana a folosit frumuseţea şi banii mei, şi toate gândurile mele erau îndreptate la puterea pe care el mi-o va da. Chiar şi atunci, Dumnezeu a continuat sa mă atragă. Dar eu am gândit, mai am mâine, încă mâine, ori ziua următoare. Dar într-o zi pe când eram în maşină, şoferul meu a intrat într-o casă, si eu am fost omorâtă. Doamne, lasă-mă afară!” Pe când vorbea, mâinile ei numai oase se întindeau spre Isus în timp ce focul continua să o ardă. Isus a zis, „Judecata este pronunţată.” Lacrimi curgeau pe obrajii Lui pe când noi ne îndreptam spre o altă groapă. Eu plângeam în adâncul sufletului meu de ororile din iad. „Dragă Isuse,” am strigat, „chinul este atât de real! Când un suflet vine aici, nu mai este nici o speranţă, nici viaţă, nici dragoste. Iadul este prea real!” Nici o cale de ieşire, m-am gândit. Ea trebuie să ardă veşnic în aceste flăcări.
„Timpul s-a terminat,” a zis Isus. „Vom veni înapoi mâine.” Prietene, dacă tu trăieşti în păcat, te rog să te pocăieşti. Dacă ai fost născut din nou si ţi-ai întors spatele la Dumnezeu, pocăieşte-te si întoarce-te la Ei acum. Trăieşte corect si tine sus adevărul! Trezeşte-te până nu este prea târziu, si vei putea să-ţi petreci veşnicia cu Domnul în cer.
Isus a zis iar, „Iadul are un trup (ca o formă umană) stând pe spate în centrul pământului. Iadul are forma unui trup omenesc foarte mare şi cu multe camere de tortură. „Aminteşte-ţi să spui oamenilor de pe pământ că iadul este real. Aici sunt milioane de suflete pierdute, si tot mai multe vin zilnic. In Ziua Mare a Judecăţii, moartea si iadul vor fi aruncate în iazul de foc; aceea va fi moartea a doua.

Alegerea va apartine……..

28 12 2014
Maria Dana

Draga mea Dana, ma bucur enorm ca ai luat o hotarare inteleapta!Sunt convinsa ca nu vei mai alerga la” eternul tau baraj”, pentru ca eu simt ca ai inteles ca viata ta nu-ti apartine, este a copiilor tai pe care trebuie sa-i cresti sa devina oameni puternici si de care sa fi mandra! Si nu uita sa te iubesti mai mult si vei observa rapiditatea cu care viata ta se va schimba iar starea ta de spirit se va imbunatati!Dana,eu am 48 ani si am trecut prin ce ai trecut tu,dar tu ai un avantaj,orice se va intampla cu casnicia ta nu vei ramane singura,ai copii tai!Daca totusi simti ca uneori nu mai poti si iar te gandesti la „barajul tau”,scrie-ne!Eu sigur iti voi raspunde!!Si chiar daca nu ne cunoastem, te rog sa ma consideri ……o prietena!Cu drag,Maria Dana!

5 01 2015
Dana L

Buna,
Draga mea prienena. Si LA MULTI ANI!
Pare banala aceasta urare, pentru cei neavizati, dat pentru un sinucigas ratat, inseamna multe. Iti multumesc pentru vorbele tale si iti doresc tot binele din lume.
Dana L

29 12 2014
florin

Dana daca esti credincioasa stii ca tot ce este bun vine de la Dumnezeu,tot ce este rau vine de la satan diavolul.Noi trebuie sa luam ce este bun si sa multumim si sa luptam cu ce este rau.Sinuciderea,gandurile de sinucidere sunt lucruri bune?daca nu stii de unde vin! Deci ia decizia inteleapta!Apropo,cel ce se sinucide nu poate,sau da vina degeaba pe altcineva fiindca ce face el face este raspunzator de faptalui!

30 12 2014
Ana

Buna Dana,
Este perfect sa va acordati timp si sa va reevaluati relatia.
Dar un timp limitat.
Daca nu mai merge, mai bine puneti punct. E mai bine si pentru voi si pentru copii. Ei au nevoie de liniste. In timp, scandalurile, reprosurile, amenintarile si tot restul ii va traumatiza.

Tu o sa stii ce trebuie sa faci. Daca poti sa ierti total si daca el vrea sa fie iertat, daca puteti discuta deschis despre ce s-a intamplat, si cu el si cu tine, este posibil sa va reinventati relatia. Cred asta.

Stii ce nu am inteles din ceea ce ai scris?
Ce a determinat-o pe o fata de 24 de ani sa aiba o relatie cu sotul tau?
Nu mi-e strain subiectul, din pacate.
Dar nu inteleg cum a fost in cazul tau.
Ea cu ce s-a laudat? Bani inteleg ca nu are, sanatate, nu foarte, probabil 50 de ani, si atunci?
O fata de 24 de ani care vrea declaratii de dragoste si atat? Sa fim seriosi…

Ai grija de tine, nu alimenta ganduri care nu merita atentia ta si scrie aici cand vrei.
Alege din raspunsuri cele care rezoneaza cu problemele tale.
Numai bine iti doresc. Asteptam vesti bune de la tine.
Ana

5 01 2015
Dana L

Ma cutremur de prostia care putea sa ma coste pierderea sufletului meu. Sper ca D-zeu sa ms ierte pentru ce am vrut sa fac.
Multumesc tuturor care mi-au fost alaturi cu un gind bun si vreau sa va urez LA MULTI ANI!
Cu prietenie, Dana L

5 01 2015
Dana L

Multumesc mult,
Sper ca D-zeu in marea sa dragoste pentru noi oamenii, ma va ierta intr-o zi, pentru ce am vrut sa fac.
LA MULTI ANI!
Dana L

5 01 2015
Adrian

Draga Dana,

Cred ca faptul ca esti in viata ACUM reprezinta darul Lui pentru tine, iar regretele tale sincere față de ceea ce erai gata să faci reprezintă darul tău pentru El.

Cu prietenie,
Adrian

30 12 2014
Dana L

Buna prieteni,

Fata de 24 de ani care era pe cale sa-mi distruga viata, doar s-a jucat cu sotul meu. Mi-e rusine ca trebuie sa va spun si asta dar am discutat despre ea cu o prietena buna si am primit niste vesti care deocamdata nu le pot procesa.Prietena mea a intrat pe Facebook si a cautat pe jocurile online pe care se jucau, pe forumurile respective, date despre ea. Se pare ca are mai multe conturi de Facebook, mai multe conturi cu care se logheaza si joaca on line jocuri de societate, in timp ce discuta pe chat si cu alti barbati la fel ca si cu sotul meu. Acum si-a postat poze reale cu ea pe adresa de Facebook pe care discuta cu sotul meu, inainte avea doar poze cu fete , ochi sau peisaje cu mesaje de dragoste triste. Doamne Dumezeule,ma cutremur, arata ca o fata obisnuita, frumusica dar nu exceleaza si cu o fata trista. Privind pozele ma gandeam ca ar putea sa-mi fie fiica sau chiar prietena fiului meu de 15 ani si nu pot face conexiune intre cum arata si cum putea vorbi cu sotul meu atat de pornografic si explici sexual. Mi-e mila de ea si mi-e rusine mie de mine ca am putut gandi sa-mi vand sufletul Satanei si nu odata ci de trei ori. Eu sunt credincioasa si stiam ca a te sinucide inseamna din punct de vedere religios a-ti pierde pe vecie sufletul. Nu inteleg inca nimic,sunt confuza, dar stiu incerc sa ma tin tare. Sper ca intr-o buna zi sa pot sa spun: prieteni am trecut peste toate.

Cu prietenie si mult drag
Dana L
Si va doresc un An Nou Fericit!
SI LA MULTI MULTI ANI!!!!!

30 12 2014
Maria Dana

Dana,acum ai inteles ca puteai sa mori dintr-o prostie!!!?Ai fost inselata de sotul tau doar………virtual,ei doi nu s-au intalnit!Sotul tau trecand printr-o boala grea si fiind la o varsta cand barbatul devine din nou adolescent s-a lasat dus de val, a intrat intr-un joc erotic… ….virtual,dar care pe tine te putea costa viata si pe copii tai viitorul!!!Tu ai un avantaj,poti sa intri cu sotul tau intr-un joc ,sa zicem erotic ……real!Recucereste-l!Si inca ceva nu-i mai verifica telefoanele si conturile de pe net!Iti faci tie rau si nu are rost sa-ti pierzi demnitate in fata ta , a lui si a copiilor vostri!Ai grija de tine si va doresc tie si familiei tale un an cu liniste sufleteasca si intelepciune!LA MULTI ANI!!
P.S:Cum suna pentru un fost sinucigas……LA MULTI ANI???Frumos,nu!!!?

1 01 2015
Dana L

Buna ziua si LA MULTI ANI TUTUROR!
Pentru mine in momentul actual inseamna: bine ca mai traiesc.Faptul ca am vazut-o pe „rivala” m-a vindecat. Mi-e rusine de mine, ca m-am prins in jocul lor si mi-e mila de fata aceea care nu nu-si poate satisface dorintele decat asa. Nu ma mai intereseaza nimic legat de ea si vreau sa va spun ca azi-noapte la cumpana dintre ani, pentru prima data mi-am dorit sa fiu sanatoasa eu si copii, si sotul, daca el vrea sa fie sanatos. D-zeu l-a vindecat de cancer (o spun analizele pe care le face periodic), dar ca sa ramana sanatos alaturi le noi, cred ca trebuie sa inteleaga unde greseste si sa-si invete lectia. De obicei in ultimii ani, in noaptea de anul nou imi doream sanatate pentru sotul si copii, pentru rudele mele apropiate si deseori uitam sa-mi doresc ceva pentru mine. Cred ca faptul ca am putut sa-mi spun intreaga poveste in fata voastra si a psihiatrului meu, m-a eliberat de toate. Ma bucur ca nu ma mai simt inferioara sotului si ca ce am patit este din vina mea, ca nu ma mai simt atragatoare pentru sotul meu. Am inceput sa ma machiez mai mult, sa ma aranjez si cand sunt acasa ca si cand as merge la o receptie simandicoasa si vreau sa ma simt frumoasa pentru mine si pruncii mei. Sotul imi spune acum ca ma iubeste mult (nu il cred…inca), dar deocamdata nu-mi pasa ce crede sau ce spune el.

Dana L

5 01 2015
Stefan

La multi ani!-eu nu am scris nimic aici dar faptul ca te bucuri de viata,pt mine ,pt Maria Dana si pt cei care vor recunoaste de ce scriem aici inseamna mult

10 01 2015
Alerim

Dana ai grija de tine. Stiu ca tu esti o femeie puternica. Si o sa reusesti sa treci peste clipele astea grele. Te pup

16 01 2015
Lucia

Buna ziua draga doamna Dana L.
Numele meu este Lucia, am citit si eu ceea ce a-ti scris dvs. si desigur pentru ca la cei 24 de ani ai mei sunt un copil, nu as-i putea eu sa spun „ceva” care sa se ridice la inaltimea asteptarilor dvs.!
Vreau sa va spun ca va respect pentru curajul dvs., pentru taria de caracter de care a-ti dat dovada.
Stiu ca sunt o necunoscuta, aici, dar cititnd ce a-ti scris, parca „ne cunoastem” putin.
Ma bucru din suflet pentru dvs. si sper sa aveti tot timpul aceeasi gandire asupra lucrurillor, ca acum. 🙂
Cu respect,
Lucia.

18 01 2015
Dana L

Buna scompa mea!
Esti foarte tanara, dar imi pari inteleapta pentru anii tai. Eu am 49 de ani, ai putea sa-mi fii fiica si citind mesajul tau o clipa mi s-a strans inima. 24 de ani are si fata din cauza careia am fost pe punctul de a-mi lua viata. Dar citind mesajul tau simt multa simpatie pentru tine. Si simt ca nu prea merit respect pentru ca am fost lasa si egoista atunci si nu m-am gandit la copii mei in acele clipe. Sper ca D-zeu sa ma intareasca sa nu mai ajung in situatia in care am fost. Ma bucur pentru mesajul tau, iti multumesc si sa-ti pastrezi mereu intelepciunea pe care o simt la tine, te va feri de multe lucruri rele.
Cu drag,
Dana L

16 01 2015
Lalena

Nu există reguli prin care să îţi dezvolţi, în exprimare, ceea ce simţi sau ţi se întâmplă, atât timp cât ce se află în context e adevărat.

Discuţiile despre bani, în cuplu sau în relaţiile cu alţii, sunt mereu dure. Cu toate astea, avem nevoie şi de oameni şi de bani. Trebuie să
găsim cumva o cale de mijloc.Nu o vom găsi apelând la bani,
ci la oameni. Rămâne să-i găsim. Şi pentru asta trebuie să supravieţuim.

Am avut o legătură cu un om care m-a iubit (chiar credea asta) în felul lui, însă prioritatea sa numărul unu a fost să mă verifice oriunde şi la orice oră, preţ de ani de zile. Ani pe care nu mi-i mai dă nimeni înapoi. Reprezentam pentru el heroina şi dacă îl părăseam şi prindea contur o relaţie între mine şi altcineva, îmi spunea că îmi va transforma nunta în înmormântare. E în regulă. Trebuie să creşti şi să te loveşti. Pe viitor vei şti cum să reacţionezi, ce să faci şi cum să te comporţi. E cale lungă până acolo şi nu e bătută în catifea, în mod sigur.

Pentru că nu am avut credit pe telefon şi conexiune la internet şi el vrând să
meargă cu mine undeva frumos, s-a culcat cu altă doamnă bine, de vreo patru ori la rând într-o noapte. Îmi povestise picanteriile cu prima ocazie când se îmbătase şi se întâlnise cu mine. L-am ascultat şi nu i-am sărit în cap. Îl iubeam. Eu dacă răspundeam la un singur mesaj text sau un apel telefonic, mi se năştea în casă infernul. Contează mult lângă cine te cuibăreşti la mângâiat, lângă cine nu te simţi complexat, lângă cine poţi comunica într-adevăr. Dacă una din asta lipseşte, e trist. Nu contează munca şi juniorii, în relaţia dintre un
om şi alt om, ci relaţia lor, care nu se bazează pe aceste ingrediente, ci pe ceea ce simt în mod reciproc. Datorită a ceea ce există acolo, se pot
soluţiona problemele. Dacă ceva lipseşte, se agravează. Apar frustrări, reproşuri, orgolii… conflicte de toate felurile, de la cele interne, la cele generale.

Bărbaţii când ajung la vârsta a treia, tânjesc după ceva anume şi vor confirmări. Ca şi unele dintre femeile de aceeaşi vârstă. Dacă nu accepţi asta, te vei compromite.

Aşa era şi „al meu”, nu cu titlu de proprietate, ci cu dragoste. L-am înţeles, dar nu era drept. Asta m-a împins să renunţ şi să nu mă distrug până la capăt. Oricât l-aş fi iubit, nu ar fi meritat acest sacrificiu. Nu zice nimeni să nu te implici în orice, dacă ai resursele şi energia care trebuie, dar dacă astea lipsesc, se creează fisuri în toată existenţa ta.

Îmi aduc aminte, nu zâmbind, dar nici dând cu pumnul în perete, că închisese şi el o cameră de la hotel, unde rămăsesem peste seară, pentru că avusese
concert în alt oraş şi nu acasă, şi rupsese clanţa de la uşă, spunându-mi că mă omoară şi apoi se rezolvă pe el, pentru că nu vrea o viaţă fără mine şi nu vrea să mă vadă fericită cu altul. S-a prăbuşit, om în toată firea, constituţie atletică şi aşa mai departe, la picioarele mele, pe podeaua camerei. Era hipertensiv şi sub presiune, făcea crize, fizice. Cele psihice, nu prea mai contau. Erau efectul geloziei şi prostiei. Puteam pleca, dar îl iubeam. Atât conta pentru mine. Nu conta că nu mă simţeam femeie, că nu mă simţeam iubită sau respectată.

În privinţa relaţiilor între gradele de rudenie, dacă avem acelaşi nume, nu purtăm
acelaşi trecut, aceleaşi pasiuni, acelaşi set de frustrări, aceeaşi capacitate intelectuală, acelaşi suflet sau aceleaşi vise pe care dorim să le proiectăm în realitate. Iartă şi mergi mai departe, din aproape în aproape. Efectul terapeutic e mai mare decât orice pilulă amară pe care o iei ca să crezi, inhibându-ţi creierul, că va fi bine sau vei fi fericită.

Corpul tău e casa sufletului tău. Orice vrei, dar nu e gol. Nu te mai arunca în faţa provocărilor cărora nu le faci faţă. Şi nu te mai umple de sânge nici la
propriu şi nici la figurat. Nu merită, femeie. Nu meriţi.

Sigur că am răbdare să te citesc şi să simt ce scrii, ca să pot rezona cu tine
şi să fiu şi eu în stare să îţi scriu aceste rânduri menite să te ajute să te simţi mai bine, aşa cum voiai tu să îi ajuţi pe acei care nu au cât ai tu, dar au, ca şi tine, nevoie de puţin ajutor. Primeşte-l, dacă tot, cumva, ni s-au intersectat
drumurile la amândouă şi nu-l risipi.

Aşteaptă să intri în capitolul doi al vieţii tale, care să anuleze tot ceea ce te-a determinat să te simţi în maniera în care te simţi acum.

21 01 2015
Lucia

Multumesc! din suflet!
Sper sa „va mai regasim” pe aici, nu cu o problema ci ajutand persoanele de aici!
Cred ca experienta dvs. si maturitatea, precum si delicatetea si rabdarea sa ajute cat mai multi oameni.
Imi cer scuze pentru raspunsul intarziat!
Va imbratisez cu drag!,
Lucia

14 05 2015
Adrian

–––––––––––––––––
Pe 13.05.2015, B1 a răspuns:
–––––––––––––––––

Nu va faceti griji, o parte din probleme care le ai sunt de la medicamente. Nu are nici un rost, dupa atata suferinta, trebuie sa vina si vreme buna. 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: