Cristian 24

10 04 2016

Buna. Nu stiu daca vrea totusi cineva sa asculte povestea mea, mi s-a intamplat de atatea ori, dar totusi parca imi place sa incerc. Nu stiu daca cineva ar trebui sa imi dea importanta, mai ales cand sunt atati oameni care chiar ar merita sa fie ajutati. As putea spune ca la mine totul a inceput de cand eram mici, deoarece tatalui meu ii placea sa bea si mereu iesea cu scandal, dar nu. Totul a inceput cand un unchi de-al meu s-a sinucis, si din acel moment pentru mine totul s-a schimbat. Nu am nevoie de ajutorul vreunui specialist ca sa recunosc ca sufar de depresie, si totul se intampla din cauza faptului ca nu am putut sa-l salvez, desi as fi putut. A urmat o perioada in care m-am linistit si apoi am plecat ca sa dau la facultate, si totul s-a dus de rapa.
Stiu ca nu sunt cel mai bun, dar totusi ma doare cand vad ca altii care nu stiu nimic, reusesc mereu sa ocupe un post sau sa intre undeva, si eu nu. Acest lucru ma distruge, mai ales ca nu am nici o stima prea buna fata de mine. Sunt gras si acest lucru ma face sa nu am curaj in mine si sa fac lucrurile pe care le vreau. Poate acesta e si motivul pentru care, pana la 21 de ani,cat am acum pentru ca recunosc, nu stiu cat voi mai trai…zile, luni, ani…, nu am avut o prietena. Si din pacate acum nici nu am curj, mai ales datorita starii in care ma aflu.
As vrea sa am curajul sa pun capat vietii asteia nenorocite pe care o am, dar imi lipseste. Vara trecuta, dupa o cearta cu tatal meu, a carui vinovat era tot el pentru ca mi-a amanetat un lant care este o amintire pentru mine, ca sa poata sa bea, m-am hotarat sa ma sinucid. Mi-am legat o franghie de gat, dar nu stiu ce m-a facut sa ma opresc in ultima clipa. M-a facut sa plang cum nu am plans de multa vreme si m-a condus catre un lucru poate chiar mai rau.
Am inceput sa ma tai…mai intai 20 de taieturi pe mana, pentru fiecare nenorocit de an pe care l-am trait. Apoi de fiecare data cand ceva era impotriva mea… Acu nu stiu cum sa ma opresc, desi cel mai des ma gandesc: de ce nu imi tai odata venele ca sa inchei socotelile si gata. Ma culc si apoi nu mai am nevoie sa ma trezec… Dar nu stiu de ce ma agat de viata asta…mereu ma gandesc ce o sa fie maine, si ma trage inapoi si ma face sa ma distrug si mai rau. Si nu mai suport acest lucru. Totusi poate un motiv la fel de intemeiat este verisorul meu primar, care are doar 2 ani. Ma inveseleste mereu cand il vad, uit de toate necazurile mele si totusi…nu vreau sa ma tina minte asa. Pentru ca poate, Doamne fereste, daca afla ce am facut, va face si el intr-o zi la fel. Si nu vreau acest lucru…poate eu nu mai am un viitor in fata dar el da. Din pacate nu mai stiu ce altceva sa fac, nu am cu cine sa vorbesc, pentru ca m-am inchis in mine, si mereu cand vorbesc cu cineva rad de mine, ma fac idiot, prost si mereu ma fac sa ma gandesc…orare le-ar fi mai bine fara mine? Si mereu ma gandesc…cum ar fi sa o fac pur si simplu…sa nu ma mai trezesc…oare le-ar fi mai bine la toti?


Acțiuni

Information

7 responses

11 04 2016
Fata de hârtie

Hei, Cristian.
Este pentru prima dată când adresez un comentariu cuiva pe acest site, cu speranţa că poate voi reuşi să schimb ceva.
Mă numesc Flori, am optsprezece ani şi vreau să te ajut.
Te-am ascultat, te-am ascultat cu sufletul strâns şi lacrimi în ochi. Şi te-am înţeles, dar poate e rolul meu de om să-ţi spun că trebuie să lupţi.
De la om către om, ţi-aş spune să lupţi.
De la suflet către suflet, m-aş aşeza pe podea, aş plânge cu tine şi aş blestema viaţa.
Dar sunt un om cu suflet şi caut cale de mijloc. Există speranţă şi există putere. Şi sunt oameni trişti, dar sunt şi oameni gata să-ţi ofere un umăr şi o mână de ajutor.
Am demarat un proiect în care las scrisori motivaţionale oamenilor, gânduri pe hârtie. Tu eşti unul dintre oamenii căruia aş vrea să-i scriu ceva, să-i reamintesc că viaţa este un dar şi că, uneori, e foarte dificilă!
Să ştii că te înţeleg perfect şi tot ceea ce spun aici vine din suflet. Nu e urmă de milă în cuvintele mele, ci doar de înţelegere.
Nici eu nu am stimă de sine sau încredere, dar învăţ să trăiesc şi aşa. Trebuie să fii optimist. Timpul nu este pierdut.
Vezi? Ai zis-o şi tu. Ai pentru ce să trăieşti!
Şi eu am un om drag mie care se taie pe mâini şi-şi face rău, e-n depresie şi e demoralizat complet.
Putem să ne ajutăm reciproc. Putem să ne învăţăm să zâmbim.
O faţă frumoasă într-o mulţime de oameni e cea mai tristă dintre toate. Peste ani, frumuseţea se va duce. Important este ceea ce ai în suflet şi nimic mai mult. Crede asta, te rog.
Ai grijă de tine şi nu comite niciun gest necugetat.
Va plânge şi cerul..

11 04 2016
Adrian

Draga Fata de hartie,

Bun venit aici și mulțumim pentru cuvintele frumoase adresate unor necunoscuți. Te mai așteptăm! Este mare nevoie de astfel de gesturi!

Cu prietenie,
Adrian

11 04 2016
Fata de hârtie

Cu mare drag.
Mai vin, vă promit.
Însă sunt puţin nedumerită şi aş dori să ştiu dacă rândurile mele au ajuns la Cristian.
Mulţumesc şi eu, de mii de ori.

12 04 2016
Adrian

Multumim! Si te asteptam cu drag! In privinta ajungerii la destinatar, doar Cristian ne poate confirma, atunci cand va intra din nou si daca va dori. In acelasi timp insa, frumusetea acestui proiect este aceea ca gandurile noastre bune ajung SI la multe alte persoane cu probleme similare, care nu indraznesc sa scrie.

Cu prietenie,
Adrian

12 04 2016
Fata de hârtie

Mă angajez cu drag în a scrie câte un gând bun. Măcar atât să fac.
Felicitări pentru această mână de ajutor acordată oamenilor.

12 04 2016
Adrian

Multumesc, în numele tuturor celor necunoscuți, dar care au mare nevoie de gânduri bune!

Te așteptăm cu drag!

Cu prietenie,
Adrian

13 04 2016
Andrei 21

Speranta, intotdeauna… Trebuie sa fie si alt lucru cat de mic sa te binedispuna in afara de timpul petrecut cu nepotul.. Uite, mie imi place cand ploua usor, sau cand beau un ceai cald si rasfoiesc ceva interesant… Urmareste desfatarile simple si gratuite, ai in vedere simplitatea, fiecare om are valoare si fiecare din noi poate reusi ceva maret, de nu, macar poate incerca… In legatura cu prietena, se poate si „mai rau” (eu am aproape 23)!

Asadar, mai mult curaj! Nu trebuie sa cedezi!

Suntem niste cavaleri templieri, ia-ti sabia si infrunta-ti destinul! Multa lumina ne asteapta, asta e experienta vietii noastre!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: