Eu de curând am rămas singură pe lume , nu mai am prieteni (din cauză că anumite persoane ar da orice că să mă vadă suferind, și au împrăștiat zvonuri și toți sunt împotriva mea) , familia mea e distrusă ( accident de masina, îmi e ff greu sa vorbesc despre asta) și nu mai am nici o speranța , așa că în acest moment singurul lucru cu care mă împac e moartea.
Am 13 ani , și pentru un copil de vârsta mea ,duc prea multe suferințe și dureri pe umeri . Am nevoie de cineva care sa mă înțeleagă.
––––––––––-
Eu de curând am cam rămas singură pe lume , toată lumea a ajuns să mă critice pentru lucruri false ,spuse de persoane care ar fi bucuroase să mă vadă suferind , și se pare că au reușit . Sunt doar o fata de 13 ani , la vârsta mea port pe umeri prea multe suferințe și nu am pe nimeni căreia sa ii zic asta, și mi sa părut că cel mai simplu lucru este moartea .
Gânduri pentru sinucigași și pentru supraviețuitori 
Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu numele tău, la care am adăugat cifra 13, reprezentând vârsta, pentru că mai erau deja două „Ale” și să putem face distincție toți. Căsuța ta se numește deci „Ale 13”. Am copiat acolo cele două comentarii ale tale, pentru că nu sunt identice și pentru a ne ajuta să înțelegem mai multe despre tine. Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că ai ajuns acolo unde trebuie!
Aici vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot aici te voi ruga să ne scrii mai multe detalii despre tine și problemele cu care te confrunți. Ajută-ne să înțelegem cât mai exact situația ta!
În cursul după-amiezii voi încerca să își scriu și eu ceva!
Cu prietenie,
Adrian
Pai e puțin cam greu sa vorbesc despre asta dar, de curând am avut un conflict cu un prieten și de la acel conflict , împrăștie tot felul de zvonuri despre mine , pe care toți prieteni mei le cred , și acum nu mai am nici un prieten , la școală mă duc cu frică și nu mai pot suporta asta. Cu doua săptămâni în urmă am rămas fără părinți într-un accident de mașină ,și de atunci simt că viața mea nu mai are sens , nu mai am pe nimeni (tata este in spital, iar mama…….nu mai este) , nu mai am pe nimeni și mă împac doar cu moartea
Dragă Ale,
În primul rând condoleanțe pentru pierderea mamei tale! Și eu mi-am pierdut mama în urmă cu un an… E greu! Ai încercat să vorbești cu psihologul/ consilierul școlar despre asta? Fiecare școală are un astfel de consilier, și cred că te-ar ajuta mult dacă ai putea să îți mai verși din amarul acesta…
Îmi pare rău și pentru tatăl tău, dar el încă este… așa cum este!… Și cred că faptul că te are pe tine este o mică mângâiere și pentru pierderea mamei tale, care a fost și soția lui… Lui îi este poate la fel de greu ca și ție… Acum nu vă mai aveți decât unul pe altul… nu îl poți lăsa singur!
Cât despre prietenii tăi și despre zvonurile acelea, uneori, în adolescență spunem lucruri tâmpite… Iar alții le cred!… Nu ne dăm seama de efectul vorbelor noastre decât dacă noi înșine devenim victime ale acestora…
Știi, se spune că în astfel de împrejurări nu ne pierdem prietenii, ci doar aflăm cine sunt ei cu adevărat! Dacă aleg să creadă mai degrabă un zvon decât pe tine, poate că nu ți-au fost chiar atât de buni prieteni cum credeai… Și poate că este timpul să îți faci alți prieteni!
Mergi la școală, poartă-te natural, și vei vedea că dacă nu te lași afectată de vorbele lor, încet-încet își vor găsi alte subiecte de bârfă…
Cu prietenie,
Adrian
Alexandra, buna, eu sunt o mamica de fetita si as vrea mult sa vorbesc cu tine. Din ce oras esti? poti intra pe blogul meu, poate vorbim mai mult sper sa te pot ajuta. Te astept mai intai pe pagina lui Adrian, sa vedem cum facem. Nu fii trista, stiu ca suferi ingrozitor si eu mi-am pierdut tatal la 6 ani si nici mama n-a putut fi cu mine,m-au crescut bunicii, si eu am avut probleme mari cu colegii o sa ti le povestesc sa vezi cat seamana chiar daca sunt istorii diferite,o sa-ti spun ce am facut. Vino, nu esti singura, incet le vom parcurge cu toti prietenii de aici care te sustin, impreuna, draga fetita draga
Sunt psihologi in scoli. Te pot consilia gratuit. Solicita o sedinta macar doamenei /domnului diriginte! Oricand,daca ai nevoie de un sprijin sau doresti sa instiintezi pe cineva,tu,fiind minora,poti apela la ajutor social. Asistentii iti vor fi alaturi la nevoie pana devii majora. La fel,esti suficient de Matura sa discuti cu medicul tau de familie daca ai vreo problema medicala. Daca esti speriata sau nu poti dormi cum trebuie,medicul de familie,cu acordul tutorelui, te poate trimite catre un pediatru care sa ti dea niste somnifere sau calmante. Poti apela si la plante. Ai de unde alege. Sunatoare,tei,Valeriana. Iti linistesc corpul. Poti adormi mai usor. Te poti reface. Un corp relaxat este pregatit si imun problemelor de orice fel. Nu esti singura pe lume! sunt multi in situatia ta si au invatat sa se descurce in timp,cu ajutor,au avit sanse de reusita! Incearca sa faci ca anul ce vine sa fie mai bun! Nimeni nu te poate ajuta cum o poti face tu luptand pentru tine!
Tin sa mentionez ca, moartea parintilor tai sau suferinta lor,nu are legatira cu tine. Da,iti este greu pt ca nu te ai obisnuit si altfel ori tu nu esti gata sa te descurci singura. La 18 ani, vei fi in stare sa ti porti singura de grija si sa ti intemeiezi propria familie,asa cum au facut ai tai. Vei fi bine,daca si acum iti vrei binele! Fii femeia aceea puternica, care a fost mama ta,cea care ti a dat nastere si te a crescut cat I a fost dat sa o faca!
[…] fiti picatura aceea […]