Ely

2 06 2012

aceiasi situatie si la mine…. am incercat acum ceva vreme si din pacate am fost scapat (nu regret gestul, singurul regret este ca nu mi-a iesit)… si acum dp atata timp ma intreb de ce? viata mea este o mizerie fara rost.Imi aduc aminte linistea pe care am simtit-o in acel moment, peste 80 de pastile aveau sa-mi aduca un confort senzational, libertate, usurare. Parerile idioate ale altora nu ma intereseaza, habar n-aveti voi cei care ii judecati pe cei ca noi (sinnucigasi) ce este in sufeltul nostru, viata nu e roz, iar Dumnezeu mult prea salvit unde este? de ce daca este atat de drept si puternic loveste tot in cei slabi? (nu vreau sa aflu raspunsurile filosofice, date din carti pe care cel mai probabil le-am citit si eu) …. da sa traiasca cei ce au un rost, cei ce se simt multumiti si cei ca noi, care au obosit sa lupte sa traiasca cel mai bine este sa moara. Am asteptat prea mult sa gasesc rostul la ” de ce nu am murit at cand am vrut?” , sper ca acum sa reusesc , sa scap de tot ce imi face rau si la fel le doresc si celor care vor sa o faca …

« »


Acțiuni

Information

  • Dată : iunie 2, 2012
  • Categorii : Ely

7 responses

2 06 2012
addsalu (13:22:11) :

Draga Ely,

Ai scris pe un site unde gasesti MULTI sinucigasi. De fapt, majoritatea celor care scriu aici au trecut macar o data prin imprejurari care sa ii determine sa ia in calcul varianta sinuciderii. Deci, in ciuda a ceea ce crezi acum, stim cum trebuie sa te simti.

Insa ai dreptate ca nu stim in detaliu ce este in sufletul tau, care sunt imprejurarile pe care le traversezi TU. Iar aici nu ne poate ajuta decat o persoana – si aceea esti chiar tu!

Viata nu e roz deloc, asa este! Cat despre Dumnezeul mult slavit, cum ii spui tu, este in acelasi loc in care era si atunci cand de buna voie Fiul Sau a acceptat sa experimenteze durerea si suferinta din lumea noastra, in acelasi loc in care era atunci cand de buna voie a ales sa treaca prin imprejurari groaznice, care sa ii arate ce simtim noi atunci cand spunem ca “viata nu e roz”.

Nu, te inseli! El nu ii loveste pe cei slabi! El este alaturi de cei slabi, s-a identificat cu ei pana intr-acolo incat a imbracat haina suferintei si a imbratisat de buna voie povara pacatelor pe care nu El le comisese, a mortii pe care nu o merita, dar care era necesara pentru ca noi sa putem avea un destin etern mai BUN. Da, aici, pe pamant, nu ne-a promis nimeni ca ne va fi bine, ca vom fi scutiti de suferinte sau de drame. Nicaieri in Biblie nu gasim aceasta promisiune! Ce ne-a promis insa este ca, in toate aceste suferinte pe care nu EL ni le-a provocat, El ne va fi alaturi, va purta impreuna cu noi jugul acesta si ne va ajuta sa mergem mai departe, daca, bineinteles, suntem dispusi si noi…

Iar eu nu iti vorbesc din carti!

Nimeni nu te poate opri sa iti faci rau. Insa care este rostul? Tu fugi de suferinta provocandu-ti o suferinta si mai mare, care va culmina cu moartea? Si dupa? Da, dupa? Ce se va intampla? Ai vreo garantie ca totul se va sfarsi, asa cum speri? Ca suferintele vor lua sfarsit? Ce te faci insa daca nu se sfarseste TOTUL, ci ITI va fi mai rau Dincolo? Oare merita sa dai niste suferinte mari, e drept, dar LIMITATE in timp, pe o vesnicie de chin, daca au dreptate cei care spun ceea ce spun despre locul in care ajung sinucigasii? Eu nu zic ca ei au dreptate, ci doar te provoc sa te gandesti daca merita sa iti asumi riscul…

Nu iti pot garanta ca iti va fi mai bine in viitor, sau ca suferintele se vor sfarsi! Tot ce iti pot spune insa este ca noi, cei care am trecut prin chestiuni similare, stim ca o durere impartasita cu altii este mai suportabila… Deci, suntem AICI, daca vrei! Ajuta-ne sa intelegem prin ce treci, cu ce te confrunti, descarca-ti sufletul!

Cu prietenie,
Adrian

Răspunde
2 06 2012
Bogdan (17:13:41) :

salut, cand zici ca Dumnezeu loveste in cei slabi, e ca si cum ai zice ca armele omoara oameni. Cei slabi sunt slabi prin faptul ca arata ca e loc de lovit si atunci unii oameni lovesc, multi din cei care lovesc, lovesc pentru a-si consolida un anumit ego care mai mult ca sigur exista doar in mintea lor. Slabiciunea asta exsita in momentul cand te consideri slab. Parerea mea este, si e numai parerea mea, ca oamenii care reusesc sa comita suicid sunt chiar puternici. Si atunci intrebarea e, daca tot sunt atat de curajosi sa renunte la tot, de ce nu reusesc sa faca fata unor penibilitati sociale?? Tie nu ti se pare aberant lucrul asta, Ely?

Răspunde
2 06 2012
A (20:10:16) :

Atunci nu merita sa traiesti intr-o lume care nu e altceva decat o haita de lupi, plina de oameni al caror scop e sa loveasca.
Si sunt sigur ca nu vor conteni sa dea in noi nici dupa moarte, acuzandu-ne ca suntem lasi, sau handicapati mintal.
Dar atunci…n-o sa ne mai pese.

Azi m-a abandonat singura persoana care ma asculta pana acum, spunandu-mi sec ca „o obosesc”, desi am facut tot ce am putut sa ma abtin de la a-i spune prea multe, si a ma plange, tocmai temandu-ma de asa o reactie.
Ei bine, atunci n-o sa mai incurc „odihna” nimanui.

Nu va acuz pe voi…voi sunteti niste oameni care vor sa faca un bine celorlalti, pentru ca asa vedeti lucrurile. Dar Ely are oarecum dreptate.

Răspunde
4 06 2012
Adrian (14:37:12) :

Sigur… Mai scriam intr-un comentariu ca oamenii care au aceeasi suferinta se inteleg perfect. Motivele sunt diferite, iar daca Ely scapa de probleme, oare o sa mai fi de acord cu ea , A? Evident ca nu. Dar uite ca impreuna alimentati si sustineti o prostie precum suicidul pentru simplul fapt ca traiti momente dificile.
Oamenii aceia care lovesc, nu dau pt ca va urasc, ci ala e modul prin care ei au impresia ca sunt mai sus, ca au un anumit avantaj fata de voi. Tu asa vorbesti despre lovit, de parca asta ar fi un blog de molii, care fiecare stam si asteptam pe perete in speranta ca nu o sa primim nicio palma de la un om care ne vede. E un fenomen similar cu box-ul, nu conteaza foarte mult cat esti lovit, ci modul in care percepi loviturile. Unele te pot distruge, insa te distrug pentru ca nu esti destul de pregatit ca sa le faci fata. Asta e un semn ca e loc sa cresti, nu de abandon din asta total.
Si acum sincer iti zic A, daca era o singura persoana „care te asculta pana acum”…sunt 2 lucruri care imi vin in minte, 1 . restul s-au saturat sa vorbesti numai despre tine si 2. oamenii pe care ii pretuiesti trebui sa ii faci sa se simta pretuiti si asta nu se face vorbind numai despre tine, ci despre ei. E si greu sa ai persoane in jurul tau care sa te inteleaga, cand tu in loc sa manifesti interes mai mult pentru ei, te deranjeaza ca ei nu fac fata sa te asculte. E si logic, nu? in timp ce tu stii ca tot ce vrei e sa fi ascultata, asa sunt si restul. Insa vorbind mai mult decat ascultand, ii faci sa nu fie foarte interesati de ce le vei spune.

Te rog sa o iei ca pe o critica constructiva si nu ca pe o tragedie. Si asa ca sa vezi ca nu vorbesc aiureli, incearca sa fi sincer-interesata de cei din jurul tau, iar recompensele vin si vin chiar cu solutii foarte bune, unele poate chiar salvatoare. Insa daca mergi tot pe atitudinea asta, ca viata e nedreapta si ca toti dau in mine fara ca eu sa fac nimic, nu prea iese nimic bun, mai degraba depresia creste, decat scade.

Răspunde
4 06 2012
A (19:27:07) :

Stii ce? Am fost sincer interesat de problemele celor din jur, si m-am implicat cat am putut, poate mai mult daca v-ar veni sa credeti. Nu e o lauda, mi se pare ceva firesc, la fel ca dusul gunoiului.

Insa la prima cumpana mai grea, am fost abandonat, pentru ca nu aveam voie sa fiu slab, cine eram eu sa cer ajutor?

Si dintr-o problema prin care am trecut singur, s-au facut 3, din 3 s-au facut 10, si in 2 ani am cazut in depresie. Am ajuns sa ma desconsider, sa ma vad ca pe un nimic, crezand ca nu le-am marcat viata in sensul pozitiv suficient de mult, incat sa le merit atentia.

Dar stii ce? Poate le incurc eu vietile si nu-mi dau seama. Sau…acum mi-am dat, de fapt.

Răspunde
5 06 2012
sven (16:01:24) :

Buna Ely,ma simt fericit sa vad ca mai sunt si alte persoane care gandesc ca mine ca tine si probabil mai sunt multi dar le teama sau rusine sa recunoasca,in aproape in fiecare zi sau noapte ma gandesc cum sa mor mai repede dar recunosc ca imi este putin teama doar de un singur lucru,oare se termina totul sau va fi mai rau,poate te-ai gandit si tu la aceasta intrebare…

Răspunde
4 08 2012
lili (10:51:18) :

stiti,atunci cand ai nevoie de ajutorul celorlati,cand ai nevoie sa fi ascultat,iti transmiti tie ca esti slab,ca esti mai slab decat ei,ca tu depinzi de ei iar cand ei te dezamagesc,cand ei nu te mai sprijina,te prabusesti,uneori e nevoie sa te minti bine bine de tot,ca esti puternic,ca nu ai nevoie de nimeni,ca nu iti trebuie niciun umar pe care sa plangi,ca iti ajung proprii tai umeri,intr-un fel trebuie sa te dedublezi,sa-ti plangi pe propriul umar,sa vorbesti cu tine,sa te confesezi tie insuti/insati si sa astepti sprijin doar de la tine,as numi asta schizofrenie salvatoare,daca iti iese esti mai puternic decat toti oamenii la un loc,fiindca te-ai salvat singur cand omenirea intreaga n-a putut face nimic pentru tine,e o mandrie extraordinara,realizezi ca esti divin si cel mai important:ca nu esti singur,tu si cu tine nu inseamna singuratate,tu si cu tine inseamna tu si cu Dumnezeu

Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.