Ziua internationala pentru prevenirea suicidului

10 09 2013

Dragi prieteni, astăzi, 10 septembrie 2013, printre evenimentele și protestele diverse din București se va întâmpla și ceva care merită adus în atenția voastră, a celor implicați într-un fel sau altul în acest grup virtual de suport.

Asociaţia de Suicidologie, în parteneriat cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti și cu Spitalul de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia” – Centrul de Prevenire a Tentativelor de Suicid la Copii şi Adolescenţi organizează un eveniment pentru a marca și comemora Ziua Mondială de Prevenire a Suicidului, în Bucureşti, în data de 10 septembrie 2013.

Astfel, având în vedere faptul că instituțiile antemenționate gestionează Linia verde de urgență pentru prevenirea tentativelor de suicid la copii și adolescenți 116 123 (acesta este un număr unic la nivel european, apelabil gratuit, același în toate țările care oferă servicii de prevenire a crizei emoționale), se vor împărți fluturași și broșuri de promovare a Telverdelui și de conștientizare a trecătorilor bucureșteni cu privire la semnele de avertizare transmise de suicidari persoanelor apropiate.

De asemenea, pe Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 1, sector 1, în zona fântânii din faţa Facultăţii de Geografie, între orele 19,00 – 21,00, se vor aprinde lumânări în memoria prietenilor şi cunoscuţilor care şi-au găsit sfârşitul în urma unei sinucideri, transmiţând totodată un mesaj distinct în vederea implicării comunităţii în activităţile de prevenire a suicidului.

Voi fi și eu acolo!

PS Din motive obiective, evenimentul pentru a marca și comemora Ziua Mondială de Prevenire a Suicidului, în Bucureşti, din data de 10 septembrie 2013 va avea loc in fata sediului Directiei Generale de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti din str. Foisorului nr. 56-58 (zona Calea Vitan – Nerva Traian), sector 3, in intervalul orar 19.30-21.00.

Reclame




„Cum sa mori usor si frumos”

5 05 2008

„Gazul incolor, cu un miros intepator de oua clocite, induce sufocarea si leziuni cerebrale si este persistent in incintele inchise, daca nu se face o ventilare imediata.”

 

Gazul este produs de amestecarea unor tipuri de detergenti pentru rufe cu alte substante de uz casnic, si a generat o adevarata isterie in Japonia, „o tara aflata pe locurile 8-9 in topul mondial al numarului de sinucideri raportat la suta de mii de locuitori, clasament in care Lituania se afla pe locul intai, urmata de Belarus, apoi de Rusia”.

Citesc articolul, si nu-mi vine sa cred…

Am sesizat de ceva vreme ca ultima tendinta intr-ale suicidului este sa „googalesti”, sa cauti pe net diverse metode si tehnici care sa iti faciliteze plecarea pe lumea cealalta.

Nu pot decat sa sper ca, daca ai ajuns intamplator aici, pe acest site, voi reusi sa iti ofer macar o farama de motivatie sa renunti.

Stiu ca viata iti poate juca uneori feste. Stiu ca poti ajunge in anumite momente in care sa te intrebi de ce merita sa traiesti, daca totul este asa cum este in viata ta. Si totusi… daca tot ai citit pana aici, fa-ti timp inca 2 minute sa citesti si restul postarii. Nu imi permit sa te retin mai mult. Stiu ca esti intr-un moment in care „repede” este cuvantul de ordine.

Nici o astfel de moarte nu este usoara, si nici frumoasa! In ciuda tuturor asigurarilor diferitilor detinatori de site-uri web! Nu ne cunoastem, asa ca, normal, parerea mea este doar parerea mea. Te-as invita insa, daca ai avea aceasta curiozitate, sa vizitezi sectia speciala a sinucigasilor de la spitalele de urgenta, sau de la cele de neuro-psihiatrie. Acolo incearca sa stai de vorba cu cativa supravietuitori. Sau mai bine cu medicii ori cu asistentele de acolo. Ei au vazut mult mai multe cazuri decat ti-ai putea imagina… au vazut chinurile groaznice, suferinta prin care trec cei care s-au aflat ori inca se afla la un pas de moarte… E GROAZNIC!!! NU MERITA ASA CEVA! TU NU MERITI ASA CEVA!!!!!

Apoi, daca ai citit sau vei citi restul articolului, vei descoperi ca tanarul din Otaru care a incercat o astfel de reteta „sigura” de moarte usoara si frumoasa a murit, intr-adevar, probabil in chinuri groaznice… la fel cum era sa moara si mama acestuia, de la gazele degajate… Poti sau esti dispus sa iti asumi si moartea altor persoane? Daca tu esti dispus sa o termini cu viata, poate ca cei din jurul tau vor sa traiasca… Moartea ta provocata poate duce si la moartea altor persoane… Stiu ca nu vrei asta… Nici tanarul din Otaru nu a vrut, cu siguranta… si nici nu cred ca si-a imaginat ca ar putea avea un asemenea efect secundar… Si totusi… S-a intamplat…

Ce te faci daca exista viata dupa moarte, daca exista Dumnezeu si daca cei care spun ca doar El are dreptul de a lua viata unui om? Ce te faci daca, in loc sa scapi de suferinta ta de aici (care, oricat de mare ar fi, este totusi finita, are o limita in timp), te trezesti ca ai parte de o suferinta si niste chinuri vesnice? Stiu, poate ca ti se pare o prostie… Dar daca ai ajuns pana in acest punct inseamna ca esti un om rational, inteligent… Asa ca ia in calcul si aceasta posibilitate, oricat de mica ti s-ar parea… Ce te faci daca nu se termina totul aici?

 

Poate ca nu ai nimerit intamplator aici, pe aceasta pagina web. In caz ca nu ai sesizat, aici incercam sa formam un mic grup de suport virtual pentru cei cu probleme asemanatoare. Suntem aici pentru tine! Vom incerca din rasputeri sa te sprijinim, sa te ajutam sa depasesti aceste momente dificile! Tot ce trebuie sa faci este sa iti iei inima in dinti si sa ne scrii. Cel putin o persoana din grup iti va raspunde cu siguranta! Suntem aici atat specialisti, cat si ne-specialisti – psihologi, sociologi, teologi, sinucigasi supravietuitori, membrii ai familiilor unor sinucigasi etc. Deci nu doar ca suntem dispusi sa te ascultam si sa incercam sa te ajutam, dar impreuna poate chiar vom reusi sa o facem!

Ti-a trebuit mult curaj sa cauti pe internet un astfel de subiect. Cred din suflet ca iti vei gasi curajul de a inchide chiar acum pagina cu celelalte cautari, si ne vei ajuta sa incercam sa te intelegem si sa te ajutam!

 

Cu apreciere si speranta ca nu vei face un gest necugetat,

Adrian