Ionefericit

31 01 2020

Buna , prima data m am gandit la suicid in jurul varstei de 18 ani(imi aduc aminte ca ziceam ca nu am nici 18 si vreau sa mor) din cauza certurilor parintiilor , ma simteam vinovat ca ei se cearta si ma simteam si mai prost pentru ca nu puteam face nimic , adica chiar daca in unele momente simteam ca il urasc pentru ca o lovea pe mama mea tot tatal meu este si stiu ca este un om bun. Mai apoi pe la varsta de 19 ani tata a facut un infarct cu mine in masina , eu l am dus pe bratele mele la urgente , si din nou ma simt vinovat pentru ce sa intamplat gandintuma ca poate si din cauza supararilor provocate de mine sa intamplat asta plus ca la unele certuri ii spuneam ca vreau sa moara si iam mai spus asta si dupa acel eveniment… de la acel eveniment mie frica aproape tot timpul ca moare si eu raman certat neputant sa imi iert asta dupa….
Toate ceruturile si scandalurile mau facut poate sa am probleme cu nervi ,
si dea asta cumva nu prea pot avea o relatie buna cu parintii , fiind foarte recalcitrant … certurile si probabil faptul ca am consumat etnobotanice de la 15 la 18/19 ani
Iar acum ultima suparare din viata mea ,,, o despartire …
Pai treaba a fost cam nasoala de la inceput in sensul ca dupa o saptamana de relatie fostul iubit al fetei a incercat sa ma omoare , ma injunghiat cu un briciag si a fost foarte aproape sa imi atinga inima(ma lovit in punga ce tine inima sau ceva in genul) cand am iesit din spital am avut o cearta cu parintii mei din cauza fetei si am decis sa plec de acasa si sa ma mut cu ea … si m am mutat , prima data intro garsoniera infecta de 18m cu o baie improvizata…
1 an am avut certuri monstru cu parintii mei cu injuraturi amenintari etc…
Acum nici relatia nu a fost foarte roz … eu devenind cea ce uram mai tare … adica am inceput sa o lovesc cu cate o palma , si ma aceptat asa 2 ani jumate pana acum de curand cand am facut mai aiurea ca deobicei …
E ciudat ca am ajuns sa o lovesc pentru ca avand certuri in familie de mic mi am jurat ca nu am sa lovesc in viata mea o femeie.
De cand am iesit din spital imi doresc sa nu fi supravietuit … in spital (probabil de la calmante ) a fost ultima data cand ma simteam bine… Dar era IN SPITAL , ultima data cand ma simteam fericit a fost in SPITAL dupa ce am scapat de moarte ,,, pentru ca a 2a zi de la externare am ales sa fug de acasa si de atunci am avut certuri cu a mei 1 an 1 an jumate aproape zilnic … avand 2 ani de depresie ajungand sa nu mai vreau nimic de la viata , nimic nu ma motiveaza si simtind ca tot ce fac sau nu fac este gresit .
Ma roade sentimentul de vinovatie mai ales pentru relatie distrusa la propiu cu mainile mele…
De la inceputul lui noiembrie ma trezesc si ma culc cu gandul sa ma sinucid
Am ajuns sa cred ca sunt blestemat de fostul iubit al fetei pentru ca cu ceva timp de cearta care a pus capat relatiei ma tot trezeam si ii auzeam in cap numele ….
In noaptea de craciun vrand foarte mult sa mor am facut unele lucruri destul de nasoale … spargand geamul unei fete unde credeam ca poate este fosta mea prietena si apoi intrand peste tatal fostei mele prieten in casa si distrugand lucruri pe acolo… Faptele astea mi au adus 3 plangeri penale la 3 sectii diferite si la fiecare am dat de cate un politai pe care ii cheama exact ca pe fostul prieten al fetei caruira din fericire nu i am purtat pica si l am ajutat cred eu sa ia mai putini ani de puscarie …. Simt ca karma sa intors cumva fiindca desi as fi putut face cativa ani de puscarie am fost oarecum iertat…
m am mai linsitit in ultimul timp dar tot as vrea sa mor

Ma scuzati ca am fost asa haotic dar am prea multe in cap,,, am sa incerc sa imi pun gandurile in ordine si sa revin cu un alt mesaj mai bine ordonat.


Acțiuni

informatie

13 responses

31 01 2020
Adrian

Dragă Ionefericit,

Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Ionefericit”, conform pseudonimului ales de tine. Este a ta! AICI vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot AICI te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.

Cu prietenie,
Adrian

8 02 2020
Bogdan

–-Exact asta e problema: gandurile din cap. Mai precis gandurile acumulate in inconstientul tau individual, care se manifesta in constientul de zi cu zi, sunt in conflict cu starea ta naturala, care este starea de fericire si pace. Altfel spus binele etern din tine (care exista in fiecare fiinta) e in conflict cu raul acumulat in viata ta. De acolo apare sentimentul de vinovatie: tu cel pe care nu-l vezi nu poate accepta pe tu cel care ai devenit.
–-Nu stiu daca tu observi, dar daca nu observi, trebuie sa vezi similaritatile care apar din acumularea si interiorizarea emotiilor din faptele traite. Adica tatal tau avea scapari violente fata de femei, pe care tu constient nu le acceptai, dar inconstientul tau individual a preluat aceste manifestari, si in consecinta le-a manifestat in viata cotidiana mai tarziu. Acel efect ca devi ceea ce urasti la altii de la care astepti exemplu.
–-O caracteristica foarte urata a acumularilor din inconstientul individual este ca functioneaza ca efectul bulgarelui de zapada. Adica o acumulara inconstienta mica se materializeaza in fapte, faptele creeaza anumite consecinte, iar reactivitatea la ele creeaza alte acumulari. Adica se inmultesc prin manifestarea lor si se mai si transmit mai departe generatiilor viitoare. Ca si vorba aia: o problema rezolvata cu violenta conduce la si mai multa violenta.
–-Ce iti recomand initial e sa te impaci cu trecutul, adica sa intelegi la nivel constient ca trecutul e trecut. Nu se mai poate schimba si a trai cu gandul in trecut inseamna sa compromiti prezentul si in consecinta si viitorul. Toata lumea face greseli, si a trai mereu cu gandul la greselile facute se transmite in starea ta si ajungi sa le repeti chiar fara sa vrei (de aia ii vorba aia ca esti inconstient-pt ca mintea nu e prezenta, e plecata in trecut). Trecutul e trecut. (uneori glumesc pe tema asta ca trecutul isi da rezolvarea prin numele lui)
–-Pe urma, inainte de a schimba exteriorul, e necesara schimbarea interioara (aici e o greseala teribila pe care o face aproape toata lumea, pt ca toti vor sa fie viata lor nu stiu cum si pe urma sa se simta bine, cand de fapt e invers, starea ta e prima si pe urma exteriorul se aliniaza dupa ea). Schimbarea de care zic se face doar prin observarea reactivelor sau reactivitatii emotionale. (aici tre inteles ca toti avem in noi totul, insa factorii externi inca nu le-au activat la unii acumularile–de aia cateodata sunt destepti care dau sfaturi cuiva si cand traiesc ei aceeasi situatie se pierd complet). In momentul cand se activeaza, apare ceea ce se numeste reactivitate emotionala. Daca intra in miscare inconstientul tau individual(format de parinti si mediu) si inconstientul vechi(format pe linie ancestrala) cand ai ceva de exemplu „tradarea in dragoste” apare automat reactivitatea care se traduce prin a deveni nervos sau a te uri pe tine insuti sau a fi violent sau a compensa prin daruri, etc. Cum ar fi daca ai vedea asta si nu ai deveni automat inconstient? Cum ar fi sa vezi nervii cum se activeaza, sa te uiti la ei si sa intelegi ca nu trebuie sa cazi prada lor? sa intelegi ca e pur si simplu un mecanism inmagazinat in noi din generatie in generatie si poti alege daca sa reactivezi sau nu la el. Cu alte cuvinte sa nu cazi prada trecutului sau viitorului prin lupta sau nevoia de a compensa, ci sa fii prezent. E ca si un rol jucat intr-o piesa de teatru atat de mult incat ajungi sa te confunzi cu personaju. E timpul sa iesi din rol…In prezent doar esti…atat…restul sunt doar rezultate ale starii tale.

17 02 2020
ionefericit

Buna , multumesc mult pentu raspuns, ma mir ca ai putut intelege ceva din mesajul meu…

–Exact doar gandurile sunt problema mea , fiindca cumva reusesc sa ma scufund in probleme care nu exista …
De exemplu cum am spus si mai sus , ” moartea” ma tot gandesc la moarte … la moartea parintiilor si la ce o sa fac eu dupa , la ani care i am irosit certanduma cu ei … Traiesc in trecut si viitor , trece prezentul pe langa mine de mai bine de 1 an….

–Asta e poate una din principalele cauze din care am ajuns aici, adica am acumulat prea multe emotii negative , sunt o persoana inchisa in mine si nu prea vorbesc despre problemele mele cu nimeni , lasand cumva sa treaca de la sine dar probabil am uitat de multe lucruri insa ele au ramas in mine cumva nerezolate…

–Nu stiu sincer cat de mult ma gandesc la trecut , adica mai mult ma sperie viitorul sau pur si simplu nu mai vreau viitor… Nu am un plan , nu am un vis pur si simplu nu vreau nimic .

–Asta vreau , asta caut , sa ma cunosc , inteleg si sa ma accept pe mine , dar nu cred ca este un lucru asa simplu

17 02 2020
Adrian

Dragă Ionefericit,

Citind ceea ce ai scris, mintea mi-a zburat la ceea ce le spunea Iisus la un moment dat unor oameni care, la fel ca tine, se îngrijorau pentru tot felul de astfel de lucruri de care nici unul din noi nu este scutit: „Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34). Nu știu dacă ești o persoană religioasă ori ba, însă nici nu are importanță, pentru că sfatul este de bun simț și universal valabil…

Capul sus, ok?

Cu prietenie,
Adrian

9 03 2020
deutza olar

Bună. Scuză mă ca te deranjez, dar ma regăsesc extrem de mult în povestea ta. Doar ca eu am cam fost fosta ta iubita. Din păcate iubitul meu e însurat si are si copil iar anul trecut, în vară am hotarat sa o luam fiecare pe drumul lui, eu mi am gasit pe cineva, el a aflat, nu i a convenit si mi am luat o peste ochii de 3 ori. Pentru mine au mai aparut probleme de care nu pot scăpa deloc și acuma imi pun capăt zilelor ca asa multă lume ar fi mai mulțumită. Imi pare rau prin ce treci dar incearca sa o iei de la capăt în alt oraș. O iei de la 0 si asa încet iti construiești o nouă viața, lăsând în urmă ceea ce a fost.

18 02 2020
Bogdan

–Acumularile negative nu dispar niciodata. Dispare doar efectul care il au asupra ta. De exemplu: un om care intelege ca moartea face parte din viata, nu face ca moartea sa dispara – moarte exista in continuare, ci pur si simplu nu ii mai afecteaza prezentul si viata.
–Acumularile negative sunt idei sau prejudecati repetate la infinit si devenite normalitate. Iar asa numitele „probleme” sunt rezultatul atasamentului de aceste idei. La fel, de aia ti se pare greu pentru ca ti s-a reptat ca asa trebuie sa fie. Aici intervine acea credinta care face parte si din religie, dar nu numai. Cum crezi ca e asa e, cum crezi ca esti asa esti. Acelasi lucru pentru 2 oameni la fel poate fi si usor sau greu in functie de ce crede fiecare. Adrian a adus in discutie un citat a lui Isus foarte important in discutia asta, imi amintesc si eu ceva legat de credinta, cand vreun bolnavi ii multumea pentru ca l-a vindecat, iar el ii raspunde: Credinta ta te-a vindecat!
–Cu acumularile negative nu ai ce sa lupti, daca lupti ele au castigat, daca incerci sa le schimbi ele castiga, daca le ignori revin mereu la suprafata. E doar o observare : gandeste-te la o emotie gen Gelozia: niciun om devenind gelos nu a luat vreo decizie buna, lupta e in general tradusa prin amortire cu ceva drog si interiorizarea/ignorarea prin boli sau explozii de furie. Dar gelozia nu dispare, poate sta doar linistita cand nu exista factorii declansatori, dar ea e tot acolo. De aia multi prefera evitarea (fuga) de anumite lucruri de frica aparitei geloziei (de exemplu oameni care au fost inselati, care evita sa se mai implice intr-o relatie). Care nici aia, statul mereu in garda, nu e o solutie.
–Ce tre sa vezi tu (si e foarte simplu) e ca e ceva ce exista si mereu va exista. Sa-ti dau un exemplu: Sa zicem ca esti cu cel mai mare dusman al tau blocat intr-o cabana. Si ai de ales sa va dati in cap, sa iesi afara in frig, sa il ignori si sa te uiti pe pereti cateva zile. Sau poti sa te imprietenesti cu el si timpul petrecut sa fie o placere. Asa e si cu gandurile din minte, cand se activeaza alegem mereu varianta cea mai proasta si cea mai dificila pentru ca asa ni s-a repetat ca e normal. Cand de fapt varianta cea mai simpla era la indemana noastra tot timpul. Si mereu e simpla…uneori e acceptare, uneori e iertare, uneori e intelegerea ca nu tot timpul castigam, uneori e simpla observare ca se activeaza ceva…si pana la urma iti dai seama ca toate gandurile exista in toti de cand e lumea, dar afecteaza pe cei care nu le accepta ca fiind niste simple ganduri. Inexistenta (disparitia) lor consta in faptul ca le-ai vazut si le-ai dat pace sa fie si atunci iti dau si ele pace. De aceea si apar, pentru a fi depasite si pe masura ce iesi de sub influenta lor apare natural acea cunoastere sau mai bine zis recunoastere a adevaratului sine.
–Incepe cu ceva simplu si intreaba-te: ce-mi poate face acest simplu gand?

21 02 2020
Alex

Am numai probleme in ultima perioada de timp. Am picat de 2 ori sala la permisul auto,am ajuns sa ma cert cu parintii sa imi dea bani sa imi cumpar strictul necesar ei neavand foarte multi bani,am fost dat afara de la locul de munca anul trecut (la stat) noul angajat care urma sa ma inlocuiasca are multe relatii,prietena mea m-a lasat luna asta fara sa imi spuna nimic, numai ce am vazut-o cu altul care bineinteles ca avea si bani si masina si casa mare…….NIMENI DAR ABSOLUT NIMENI NU STIE CE E IN SUFLETUL MEU!!!! Ma simt ultimul ratat de pe acest pamant si vreau sa dispar cat mai repede… La varsta mea (31 de ani toti au o familie intemeiata, au bani cat de cat si sunt fericiti. A doua cadere la examenul pentru permis a umplut paharul,este foarte greu acest examen cu tot felul de legi care mai de care mai intortocheate si mai pui pe deasupra ca in conditii de stres asimilarea cunostintelor este Imposibila. Ma gandesc cum ar fi mai bine sa ma sinucid,vreau sa mor repede si sa para o moarte naturala……..

21 02 2020
Adrian

Dragă Alex,

Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Alex 31”, conform pseudonimului ales de tine, la care am adăugat vârsta indicată. Este a ta! ACOLO vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot ACOLO te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.

Cu prietenie,
Adrian

3 03 2020
ionefericit

Oare aveti cunostinte despre un pshiolog in Timisoara pe care la-ti recomanda?
Sunt prea blocat in bucla asta ….
Sfaturile voastre sunt foarte bune dar din pacate nu le pot pune in aplicare, oricum va multumesc foarte mult.

7 03 2020
Bogdan

–psihologul doar te ajuta prin discutii sa vezi bucla, constientizarea buclei e un act individual. Adica integrarea subconstientului in constient. De fapt si faptul ca vezi ca exista o bucla deja e semn ca apare ceva in tine care o vede…

–-dar bucla aceasta nu este ceva ce poate fi rezolvata cu mintea, pentru ca bucla e mintea!

–sunt mecanisme subconstiente care se activeaza si se manifesta prin reactivitate inconstienta. Si aici intra cam tot…pe masura ce vezi un mecanism din asta ca se activeaza si uneori chiar te vezi cum reactivezi inconstient, (chiar si daca il observi dupa e ok) automat un pic starea ta se schimba. Si „noua” stare (e mai veche de fapt), un pic mai trezita, e capabila sa vada un alt mecanism si mai mare. E o constientizare continua care pe masura ce constienta creste te simti tot mai bine, un semn de recunoastere e ca devi mai usor fizic, pentru ca toata reactivitatea aia inconstienta iti consuma inainte toata energia.

–aici e ceva f. interesant si extrem de greu de inteles. Constientizarea o face eu-l, dar rezultatul constientizarii e o integrare treptata si totala a eu-lui, intr-o alta faza, in Traire, am putea sa-i zicem. Un fel de flow fara obiectiv gandit-planificat. Si atunci e imposibil sa cataloghezi rezultatele acestei Trairi printr-o explicatie intelectuala sau logica. Si chiar si intrarea in Traire se face spontan si natural si nu ca un obiectiv pentru a obtine ceva sau a fi cumva. Pentru ca trairea doar este, nu este cumva. (cand devine cumva e de fapt mintea care isi creeaza un atasament). De aia multi filozofi din vechime spuneau simplu: SUNT. Pentru ca a fi pur si simplu nu poate fi inteles la nivelul mintii. O debusoleaza. Tocmai cautarea la nivelul mintii blocheaza trairea. Poti incerca asa ca exercitiu doar sa fi (fara a fi cumva) sa vezi ce senzatie interesanta si oarecum cunoscuta te cuprinde.

–se face o confuzie initiala foarte mare prin faptul ca odata ce dispare reactivitatea unii considera ca devi un fel de rechin fara suflet. E exact opusul. Iubirea devine ceea ce este de fapt, o stare naturala, la fel si cu fericirea, pacea, libertatea. E o armonie si o deschidere pentru care conceptul de rau nici macar nu exista.

–cred ca undeva pe parcursul evolutiei umane s-a inceput o devenire de a fi cumva bazata numai pe rezultate. Adica poate a fost un om care avea o stare ok si ca rezultat al starii au aparut si in exterior anumite rezultate. Si un anumit „istet” de om a confundat lucrurile, adica in loc sa observe ca starea omului producea natural anumite rezultate exterioare, a ajuns la proasta concluzie ca anumite rezultate exterioare provoaca alte rezultate exterioare. (de ex: bani=>femei) Si probabil si-a invatat si copiii asa si copiii pe copiii lor asa. Si astfel a ajuns o dorinta inconstienta de mare importanta adanca inradacinata in subconstient. Si a rezultat o societate trista, care se manifesta si astazi. O societate care plange si rade in functie de rezultate. Si-au creat un fel de simulari ale emotiilor naturale, un fel de „fericire de paie” care depinde de fluxul financiar sau mai cine stie de ce mii de factori. Si ce e si mai grav e ca se incurajeaza unii pe altii sa se adanceasca si mai tare.(genul literaturii de self improvment de suprafata).
(-si chiar acum, cand o sa citesti, mintea ta o sa intervina sa-si aduca argumente pe care numai ea le intelege 😛 – observ-o cat e de limitativa)

–iti zic toate astea, pentru ca in explorarea interna pe care o sa o faci, o sa te bati cu siguranta de ele. Pe masura ce constientizezi ceva, vei fi ghidat natural de o stare un pic mai trezita. Spor.

8 03 2020
ionefericit

Iti multumesc enorm pentru timpul acordat si pentru raspunsul dat.

1- exact asta ar fi si ideea. sunt o persoana mai inchisa , mie greu sa imi zic ofurile prietenilor sau parintilor asa ca putina comunicare zic eu ca m-ar ajuta sa ma eliberez de stres si tot o data sa ma inteleg putin mai bine.
Stiu ca as putea sa imi caut singur si chiar am facut-o dar aveau niste metode ce nu prea mi au placut (primul zicea ca e ok sa iti urasti parintii , al doilea la prima sedinta mi-a dat un test grila si mi-a pus diacnostic … cu al 3 lea mi am facut treaba ok dar era in alta problema adica consumul de anumite substante deci nu stiu daca ar fi pe profil)

2- te referi ca nu poate fi rezolvata constient ,,, sau?

3.–”sunt mecanisme subconstiente care se activeaza si se manifesta prin reactivitate inconstienta”
–Imi poti da te rog un exemplu nu sunt sigur daca am inteles ce ai vrut sa zici

4 extrem de greu de inteles poate si din cauza faptului ca sunt putin mai necitit:)
eul ar fi constientul ? Prin traiere la ce te referi?
„Poti incerca asa ca exercitiu doar sa fi” aaa … adica sa nu am o anumita stare(fericire / tristete)

ps : reactivitate = ?

Scuze pentru faptul ca te pun sa imi explici iar dupa ce te ai chinuit sa scri atat

12 03 2020
Bogdan

-In subconstientul colectiv exista acumulari latente (in asteptare). Exista dinainte sa te nasti.
-Pe masura ce avansezi in viata apar diverse intamplari sau persoane care activeaza aceste acumulari din subconstient. In momentul activarii apare reactivitatea inconstienta. (adica daca nevasta te inseala, reactivitatea inconstienta sunt nervii si manifestarea nervilor sau diverse alte manifestari inconstiente).

-Sa-ti imaginezi ca mintea „emotionala”* este inclusa in acest subconstient. Mintea „emotionala” nici nu ar trebui sa existe, pentru ca emotiile nu sunt in minte, in minte sunt doar niste structuri emotionale create de minte pentru a avea de ce sa se agatze. Si aici apare capcana: Mintea creeaza niste probleme si tot ea iti spune niste solutii sa scapi de ele. Adica te mentine intr-un circuit (o bucla cum ii zici tu).

*mai exista si mintea practica (care invata sa faca ceva practic, sa bati un cui sau chestii din astea)

-De aia solutia niciodata nu poate fi gasita prin minte, pentru ca mintea nu are nicio intentie sa fie solutionata. In schimb ca sa nu le privesti neaparat negativ, activarile acestea (raul care apare sa-i zicem) sunt un lucru bun, pentru ca iti scot la suprafata niste lucruri urate din subconstient pentru a fi constientizate (depasite).

-E foarte gresit sa incerci sa lupti cu subconstientul sau sa incerci sa-l schimbi, n-ai cum sa castigi pentru ca mintea care lupta e parte din subconstient. Acumularile din subconstient nu dispar niciodata, doar ca odata depasite pur si simplu nu le mai vezi. De aceea tot ce poti sa faci initial e sa le observi(sa le vezi cand se activeaza). De exemplu: daca cineva te injura, sa observi ca uite eu care sunt reactiv ma gandesc sa-i dau in cap. (adica acumularea exista in continuare, dar prin faptul ca o vezi dispare reactivitatea inconstienta).

-Exercitiul era sa fi (fara sa fi cumva), aceea e depasirea. Pentru ca aparitia unei situatii activeaza o acumulare din subconstient si apare reactivitatea inconstienta, adica devi cumva. Daca apare ceva ce activeaza nervi, devi nervos, daca apare ceva ce activeaza frica, devi fricos, si devenirea asta inconstienta se manifesta in planul exterior si afecteaza tot, mai ales sanatatea. De asta se si imbolnavesc oamenii de fel de fel de boli. Dar incearca in momentul acela cand apare-cand se activeaza o acumulare (si o sa apara pentru ca reactivitatea e cam peste tot) incearca doar sa fii. Sa observi cumva la nivel prezent ca ESTI si ca absolut nimic nu poate schimba faptu ca ESTI. (si atunci manifestarea ta exterioara nu mai este o reactie inconstienta care face ravagii, ci devine o manifestare oarecum libera, eliberata). Cumva ca sa o simplificam: observi reactivitatea, o accepti si ESTI (stiind ca nimic nu poate schimba faptu ca ESTI). E mai greu de explicat pentru ca e o senzatie prezenta pe care o simti personal (o traire).

-(un exemplu ar fi ce faci acum: daca esti reactiv inconstient (suparat, depresiv) la problemele pe care le ai acum crezi ca o sa ajute? crezi ca manifestarea (devenirea inconstienta) a supararii are vreun efect bun in planul tau exterior? din contra, doar face si mai multe ravagii, pentru ca manifestarea unei reactii inconstiente produce activarea unei alte reactii inconstiente–cam cum incep scandalurile prin baruri de la o vorba). Ce e cel mai important de subliniat din toata discutia asta e ca 1.tre sa renunti la a cauta solutii prin minte la probleme create tot de minte, prin cautari de solutii ramai atasat de problema. Si 2.ca problema e doar o manifestarea in exterior a unor reactivari inconstiente care vor exista mereu atata timp cat nu le depasesti sau te detasezi de ele prin faptul ca iti dai seama la nivel de traire ca ESTI…si atat.
-Asta e ce ziceam inainte: integrarea subconstientului in constient. Doar le constientizezi, le accepti(lasi solutiile mintii in pace) si ESTI.

-EXEMPLU: mergi listit cu masina si se baga unu in tine:

1.cazul reactivitatii: frica, panica, nervi, creste tensiunea, injuraturi, stres, te traspui in viitor (oare ce ma fac?), incepi sa tremuri, scade glicemia, simti o pulsatie in tampla, iesi afara la ala si te gandesti serios sa-i dai una, vine politia incepi sa dai telefoane aiurea, traspunere iara in viitor (oare cu ce o sa mai merg la munca?). Ajungi acasa dar nu poti fi in prezent ca (dupa niste certuri cu nevasta) incep transpunerile in trecut : Trebuia sa fac aia, trebuia sa zic aia, dar daca nu facem asa, dar daca faceam altfel, ce bine era daca ajungeam in intersectie mai tarziu. Stres stres stres , observi ca incepe sa te doara stomacu, ai uitat si sa mananci, o durere de cap incepe sa-si faca si ea aparitia…….intr-un final dupa 2-3 saptamani accepti ca s-a intamplat si treci peste.

2.cazul constientizarii: Te uiti daca nu esti lovit, constanti ca esti ok. Vezi ca si celalalt e ok. Observi ca masina ii avariata. Fapta e consumata. Accepti ca maine mergi la munca cu autobuzul. Intelegi ca nu a fost greseala ta si ai fost parte din ziua mai proasta a cuiva, pt asta e asigurare auto.
(observi intr-un mod placut ca nefiind nervos si celalat participant e foarte cooperant). Accidente se intampla in fiecare zi. Ai trecut peste.

-Concluzie: observi ca deznodamantul intamplarii e acelasi. Tu esti tot tu. Doar ca prin reactivitatea inconstienta mai distrugi si alte lucruri din planul exterior, si mai ales sanatatea.

30 04 2020
Dana

Buna! La tine sunt de vina gândurile sau programele mentale pe care ti le ai setat in minte. Iti recomand cartea „iti schimbi gândirea,iti schimbi viata” de Brian Tracy
A ajutat multa lume si cred ca te va ajuta si pe tine! Dacă ai nevoie de un psihoterapeut,iti mai recomand unul care sa practice terapia cognitiv comportamentală,exista si carti despre aceasta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




%d blogeri au apreciat: