Ionefericit

31 01 2020

Buna , prima data m am gandit la suicid in jurul varstei de 18 ani(imi aduc aminte ca ziceam ca nu am nici 18 si vreau sa mor) din cauza certurilor parintiilor , ma simteam vinovat ca ei se cearta si ma simteam si mai prost pentru ca nu puteam face nimic , adica chiar daca in unele momente simteam ca il urasc pentru ca o lovea pe mama mea tot tatal meu este si stiu ca este un om bun. Mai apoi pe la varsta de 19 ani tata a facut un infarct cu mine in masina , eu l am dus pe bratele mele la urgente , si din nou ma simt vinovat pentru ce sa intamplat gandintuma ca poate si din cauza supararilor provocate de mine sa intamplat asta plus ca la unele certuri ii spuneam ca vreau sa moara si iam mai spus asta si dupa acel eveniment… de la acel eveniment mie frica aproape tot timpul ca moare si eu raman certat neputant sa imi iert asta dupa….
Toate ceruturile si scandalurile mau facut poate sa am probleme cu nervi ,
si dea asta cumva nu prea pot avea o relatie buna cu parintii , fiind foarte recalcitrant … certurile si probabil faptul ca am consumat etnobotanice de la 15 la 18/19 ani
Iar acum ultima suparare din viata mea ,,, o despartire …
Pai treaba a fost cam nasoala de la inceput in sensul ca dupa o saptamana de relatie fostul iubit al fetei a incercat sa ma omoare , ma injunghiat cu un briciag si a fost foarte aproape sa imi atinga inima(ma lovit in punga ce tine inima sau ceva in genul) cand am iesit din spital am avut o cearta cu parintii mei din cauza fetei si am decis sa plec de acasa si sa ma mut cu ea … si m am mutat , prima data intro garsoniera infecta de 18m cu o baie improvizata…
1 an am avut certuri monstru cu parintii mei cu injuraturi amenintari etc…
Acum nici relatia nu a fost foarte roz … eu devenind cea ce uram mai tare … adica am inceput sa o lovesc cu cate o palma , si ma aceptat asa 2 ani jumate pana acum de curand cand am facut mai aiurea ca deobicei …
E ciudat ca am ajuns sa o lovesc pentru ca avand certuri in familie de mic mi am jurat ca nu am sa lovesc in viata mea o femeie.
De cand am iesit din spital imi doresc sa nu fi supravietuit … in spital (probabil de la calmante ) a fost ultima data cand ma simteam bine… Dar era IN SPITAL , ultima data cand ma simteam fericit a fost in SPITAL dupa ce am scapat de moarte ,,, pentru ca a 2a zi de la externare am ales sa fug de acasa si de atunci am avut certuri cu a mei 1 an 1 an jumate aproape zilnic … avand 2 ani de depresie ajungand sa nu mai vreau nimic de la viata , nimic nu ma motiveaza si simtind ca tot ce fac sau nu fac este gresit .
Ma roade sentimentul de vinovatie mai ales pentru relatie distrusa la propiu cu mainile mele…
De la inceputul lui noiembrie ma trezesc si ma culc cu gandul sa ma sinucid
Am ajuns sa cred ca sunt blestemat de fostul iubit al fetei pentru ca cu ceva timp de cearta care a pus capat relatiei ma tot trezeam si ii auzeam in cap numele ….
In noaptea de craciun vrand foarte mult sa mor am facut unele lucruri destul de nasoale … spargand geamul unei fete unde credeam ca poate este fosta mea prietena si apoi intrand peste tatal fostei mele prieten in casa si distrugand lucruri pe acolo… Faptele astea mi au adus 3 plangeri penale la 3 sectii diferite si la fiecare am dat de cate un politai pe care ii cheama exact ca pe fostul prieten al fetei caruira din fericire nu i am purtat pica si l am ajutat cred eu sa ia mai putini ani de puscarie …. Simt ca karma sa intors cumva fiindca desi as fi putut face cativa ani de puscarie am fost oarecum iertat…
m am mai linsitit in ultimul timp dar tot as vrea sa mor

Ma scuzati ca am fost asa haotic dar am prea multe in cap,,, am sa incerc sa imi pun gandurile in ordine si sa revin cu un alt mesaj mai bine ordonat.


Acțiuni

informatie

5 responses

31 01 2020
Adrian

Dragă Ionefericit,

Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Ionefericit”, conform pseudonimului ales de tine. Este a ta! AICI vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot AICI te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.

Cu prietenie,
Adrian

8 02 2020
Bogdan

–-Exact asta e problema: gandurile din cap. Mai precis gandurile acumulate in inconstientul tau individual, care se manifesta in constientul de zi cu zi, sunt in conflict cu starea ta naturala, care este starea de fericire si pace. Altfel spus binele etern din tine (care exista in fiecare fiinta) e in conflict cu raul acumulat in viata ta. De acolo apare sentimentul de vinovatie: tu cel pe care nu-l vezi nu poate accepta pe tu cel care ai devenit.
–-Nu stiu daca tu observi, dar daca nu observi, trebuie sa vezi similaritatile care apar din acumularea si interiorizarea emotiilor din faptele traite. Adica tatal tau avea scapari violente fata de femei, pe care tu constient nu le acceptai, dar inconstientul tau individual a preluat aceste manifestari, si in consecinta le-a manifestat in viata cotidiana mai tarziu. Acel efect ca devi ceea ce urasti la altii de la care astepti exemplu.
–-O caracteristica foarte urata a acumularilor din inconstientul individual este ca functioneaza ca efectul bulgarelui de zapada. Adica o acumulara inconstienta mica se materializeaza in fapte, faptele creeaza anumite consecinte, iar reactivitatea la ele creeaza alte acumulari. Adica se inmultesc prin manifestarea lor si se mai si transmit mai departe generatiilor viitoare. Ca si vorba aia: o problema rezolvata cu violenta conduce la si mai multa violenta.
–-Ce iti recomand initial e sa te impaci cu trecutul, adica sa intelegi la nivel constient ca trecutul e trecut. Nu se mai poate schimba si a trai cu gandul in trecut inseamna sa compromiti prezentul si in consecinta si viitorul. Toata lumea face greseli, si a trai mereu cu gandul la greselile facute se transmite in starea ta si ajungi sa le repeti chiar fara sa vrei (de aia ii vorba aia ca esti inconstient-pt ca mintea nu e prezenta, e plecata in trecut). Trecutul e trecut. (uneori glumesc pe tema asta ca trecutul isi da rezolvarea prin numele lui)
–-Pe urma, inainte de a schimba exteriorul, e necesara schimbarea interioara (aici e o greseala teribila pe care o face aproape toata lumea, pt ca toti vor sa fie viata lor nu stiu cum si pe urma sa se simta bine, cand de fapt e invers, starea ta e prima si pe urma exteriorul se aliniaza dupa ea). Schimbarea de care zic se face doar prin observarea reactivelor sau reactivitatii emotionale. (aici tre inteles ca toti avem in noi totul, insa factorii externi inca nu le-au activat la unii acumularile–de aia cateodata sunt destepti care dau sfaturi cuiva si cand traiesc ei aceeasi situatie se pierd complet). In momentul cand se activeaza, apare ceea ce se numeste reactivitate emotionala. Daca intra in miscare inconstientul tau individual(format de parinti si mediu) si inconstientul vechi(format pe linie ancestrala) cand ai ceva de exemplu „tradarea in dragoste” apare automat reactivitatea care se traduce prin a deveni nervos sau a te uri pe tine insuti sau a fi violent sau a compensa prin daruri, etc. Cum ar fi daca ai vedea asta si nu ai deveni automat inconstient? Cum ar fi sa vezi nervii cum se activeaza, sa te uiti la ei si sa intelegi ca nu trebuie sa cazi prada lor? sa intelegi ca e pur si simplu un mecanism inmagazinat in noi din generatie in generatie si poti alege daca sa reactivezi sau nu la el. Cu alte cuvinte sa nu cazi prada trecutului sau viitorului prin lupta sau nevoia de a compensa, ci sa fii prezent. E ca si un rol jucat intr-o piesa de teatru atat de mult incat ajungi sa te confunzi cu personaju. E timpul sa iesi din rol…In prezent doar esti…atat…restul sunt doar rezultate ale starii tale.

17 02 2020
ionefericit

Buna , multumesc mult pentu raspuns, ma mir ca ai putut intelege ceva din mesajul meu…

–Exact doar gandurile sunt problema mea , fiindca cumva reusesc sa ma scufund in probleme care nu exista …
De exemplu cum am spus si mai sus , ” moartea” ma tot gandesc la moarte … la moartea parintiilor si la ce o sa fac eu dupa , la ani care i am irosit certanduma cu ei … Traiesc in trecut si viitor , trece prezentul pe langa mine de mai bine de 1 an….

–Asta e poate una din principalele cauze din care am ajuns aici, adica am acumulat prea multe emotii negative , sunt o persoana inchisa in mine si nu prea vorbesc despre problemele mele cu nimeni , lasand cumva sa treaca de la sine dar probabil am uitat de multe lucruri insa ele au ramas in mine cumva nerezolate…

–Nu stiu sincer cat de mult ma gandesc la trecut , adica mai mult ma sperie viitorul sau pur si simplu nu mai vreau viitor… Nu am un plan , nu am un vis pur si simplu nu vreau nimic .

–Asta vreau , asta caut , sa ma cunosc , inteleg si sa ma accept pe mine , dar nu cred ca este un lucru asa simplu

17 02 2020
Adrian

Dragă Ionefericit,

Citind ceea ce ai scris, mintea mi-a zburat la ceea ce le spunea Iisus la un moment dat unor oameni care, la fel ca tine, se îngrijorau pentru tot felul de astfel de lucruri de care nici unul din noi nu este scutit: „Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34). Nu știu dacă ești o persoană religioasă ori ba, însă nici nu are importanță, pentru că sfatul este de bun simț și universal valabil…

Capul sus, ok?

Cu prietenie,
Adrian

18 02 2020
Bogdan

–Acumularile negative nu dispar niciodata. Dispare doar efectul care il au asupra ta. De exemplu: un om care intelege ca moartea face parte din viata, nu face ca moartea sa dispara – moarte exista in continuare, ci pur si simplu nu ii mai afecteaza prezentul si viata.
–Acumularile negative sunt idei sau prejudecati repetate la infinit si devenite normalitate. Iar asa numitele „probleme” sunt rezultatul atasamentului de aceste idei. La fel, de aia ti se pare greu pentru ca ti s-a reptat ca asa trebuie sa fie. Aici intervine acea credinta care face parte si din religie, dar nu numai. Cum crezi ca e asa e, cum crezi ca esti asa esti. Acelasi lucru pentru 2 oameni la fel poate fi si usor sau greu in functie de ce crede fiecare. Adrian a adus in discutie un citat a lui Isus foarte important in discutia asta, imi amintesc si eu ceva legat de credinta, cand vreun bolnavi ii multumea pentru ca l-a vindecat, iar el ii raspunde: Credinta ta te-a vindecat!
–Cu acumularile negative nu ai ce sa lupti, daca lupti ele au castigat, daca incerci sa le schimbi ele castiga, daca le ignori revin mereu la suprafata. E doar o observare : gandeste-te la o emotie gen Gelozia: niciun om devenind gelos nu a luat vreo decizie buna, lupta e in general tradusa prin amortire cu ceva drog si interiorizarea/ignorarea prin boli sau explozii de furie. Dar gelozia nu dispare, poate sta doar linistita cand nu exista factorii declansatori, dar ea e tot acolo. De aia multi prefera evitarea (fuga) de anumite lucruri de frica aparitei geloziei (de exemplu oameni care au fost inselati, care evita sa se mai implice intr-o relatie). Care nici aia, statul mereu in garda, nu e o solutie.
–Ce tre sa vezi tu (si e foarte simplu) e ca e ceva ce exista si mereu va exista. Sa-ti dau un exemplu: Sa zicem ca esti cu cel mai mare dusman al tau blocat intr-o cabana. Si ai de ales sa va dati in cap, sa iesi afara in frig, sa il ignori si sa te uiti pe pereti cateva zile. Sau poti sa te imprietenesti cu el si timpul petrecut sa fie o placere. Asa e si cu gandurile din minte, cand se activeaza alegem mereu varianta cea mai proasta si cea mai dificila pentru ca asa ni s-a repetat ca e normal. Cand de fapt varianta cea mai simpla era la indemana noastra tot timpul. Si mereu e simpla…uneori e acceptare, uneori e iertare, uneori e intelegerea ca nu tot timpul castigam, uneori e simpla observare ca se activeaza ceva…si pana la urma iti dai seama ca toate gandurile exista in toti de cand e lumea, dar afecteaza pe cei care nu le accepta ca fiind niste simple ganduri. Inexistenta (disparitia) lor consta in faptul ca le-ai vazut si le-ai dat pace sa fie si atunci iti dau si ele pace. De aceea si apar, pentru a fi depasite si pe masura ce iesi de sub influenta lor apare natural acea cunoastere sau mai bine zis recunoastere a adevaratului sine.
–Incepe cu ceva simplu si intreaba-te: ce-mi poate face acest simplu gand?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




%d blogeri au apreciat asta: