Alexandra 16

9 05 2019

Buna ziua, numele meu este Alexandra și am 16 ani, sunt la liceu, invatam foarte bine până acum câteva săptămâni când după ce am decis să nu imi mai ajut colegii pentru ca ma luau de fraiera, au început să își bată joc de mine, să ma jignească, să imi scoată tot felul de povesti, să ma evite și să ma critice. Aceste lucruri dor enorm de tare, si ma afectează atât la școală cât si în viața de zi cu zi. Eram o persoană super veselă acum sunt mai mereu deprimată și nu ma pot concentra. Au început să apară ganduri sinucigașe și nu stiu ce să fac. Am vorbit cu diriginte și ea a zis ca nu stie ce poate face, am vorbit cu directoare dar le ia partea, iar părinții mei…ei rămân indiferenți. Nu stiu ce să fac, am obosit rău de tot.

Reclame

Acțiuni

Information

7 responses

9 05 2019
Adrian

Dragă Bianca,

Bun venit aici! În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Alexandra 16”. Este a ta! Aici vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot aici te voi ruga să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau importante pentru noi, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine cu ce te confrunți.

Cu prietenie,
Adrian

9 05 2019
Miss

Alexandra,

Trebuie sa se ia masuri in scoala! Insita si pana atunci fii tu mai tare!

10 05 2019
Alexandra

Buna, sunt tot eu 🙂 aceeași Alexandra. Totul merge din ce în ce mai rău, poate mi se pare, poate exagerez, habar nu am. Nu inteleg ce se întâmplă cu mine, părinții mei ma cearta mereu, tot timpul imi găsesc „nod în papură”, colegii continuă să vorbească urat iar profesorii încă nu iau măsuri. Ma simt stinghera, data la o parte, ma simt pierdută, nu mai stiu de mine. Gândurile suicidale încă nu au dispărut, sunt tot acolo, prezente. Vreau doar să plece departe câteva zile, să nu stie nimeni de mine si eu de nimeni pentru ca sincer…efectiv am obosit. Am obosit să tot dau explicatii, am obosit să fiu pedepsită pentru lucruri pe care nu le-am facut, am obosit să imi cer scuze mereu chiar dacă nu eu sunt cea care a greșit, am obosit pur și simplu să incerc. Ce doare cel mai tare este faptul că…parintii mei ma cearta tot pe mine si imi spun că eu ma bag în seamă când nu este asa, și faptul că, colegii mei, chiar dacă nu stiu o boabă despre mine, continuă să vorbească urat.
Am obosit…nu stiu ce să fac.
Am scris acest comentariu pentru ca nu vreau sa iau vreo decizie greșită, pentru ca am nevoie de cineva care ma poate ajuta, și nu am destul curaj sa merg la psiholog, asa…aici nu ma cunoaște nimeni și cred în faptul că nimeni nu ma va judeca sau certa.

10 05 2019
Miss

Buna,

Imi pare rau ca treci prin ce treci. Da, se poate foarte bine sa fie adevarat ce spui si alte persoane trec prin aceasta: prin multe incercari, foarte multe, fac lucruri foarte frumoase si foarte bune si rezultatele se lasa asteptate sau nu sunt rasplatiti pe msaura.
E un procedeu greu in care te-ai bagat (nu e repros, dar ca sa stii), tu insita pe langa profesori, argumenteaza-le frumos colegilor si vor intelege. Se vor lua masuri.
Parintii nu te sustin, sunt parinti care nu sustin. Acestea fiind datele, trebuie sa mergi inainte, e foarte tanara varsta sa zici deja ca nu mai poti.
Foarte corect: „Am obosit sa-mi cer scuze chiar daca nu sunt eu cea care a gresit!” , si altor persoane li se intampla!

11 05 2019
cosmin

bună alexandra,

am trecut și eu prin bullying în liceu, te sfătuiesc să nu pui la suflet ce ți se spune, distanțează-te de scursuri și lasă-i să se descurce. oamenii sunt frustrați și din cauza asta decurg la comportamente pe măsura frustrării lor.

bucură-te că ești o fată sensibilă, multă lume tratează cu indiferență ceea ce tu ai intenția să pui la suflet, ai o calitate.
dirigintele într-adevăr e probabil să ignore situația, vorbește mai mult cu părinții tăi și cere-le sfaturi.
nu te simți dată la o parte, pentru că nu ești.
ai avut ocazia să observi un grup de proști ale căror ocupații nu sunt mai bune decât să înjosească. așa sunt ei la vârsta asta, n-au creier prea mult.

cât despre mersul la psiholog, mergi dacă tu simți, e un om la fel ca noi toți, cu experiență și pasiune în ceea ce face.
adolescența oricum e o perioadă ciudată, în care suntem pradă emoțiilor de orice fel. ești o fată deșteaptă, continuă să iei note bune și fă ceea ce-ți place, crede-mă că vei ajunge bine, scrie-ne oricând ai nevoie.

11 05 2019
cosmin

bună alexandra,

am trecut și eu prin bullying în liceu, te sfătuiesc să nu pui la suflet ce ți se spune, distanțează-te de scursuri și lasă-i să se descurce. oamenii sunt frustrați și din cauza asta decurg la comportamente pe măsura frustrării lor.

bucură-te că ești o fată sensibilă, multă lume tratează cu indiferență ceea ce tu ai intenția să pui la suflet, ai o calitate.
dirigintele într-adevăr e probabil să ignore situația, vorbește mai mult cu părinții tăi și cere-le sfaturi.

11 05 2019
cosmin

nu te simți dată la o parte, pentru că nu ești.
ai avut ocazia să observi un grup de proști ale căror ocupații nu sunt mai bune decât să înjosească. așa sunt ei la vârsta asta, n-au creier prea mult.

cât despre mersul la psiholog, mergi dacă tu simți, e un om la fel ca noi toți, cu experiență și pasiune în ceea ce face.
adolescența oricum e o perioadă ciudată, în care suntem pradă emoțiilor de orice fel.

ești o fată deșteaptă, continuă să iei note bune și fă ceea ce-ți place, crede-mă că vei ajunge bine, scrie-ne oricând ai nevoie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




%d blogeri au apreciat asta: