Geo 2222

4 03 2019

Sunt intr-un impas…simt ca nu mai vreau sa trăiesc deși motive as avea…acum 6 săptămâni a murit un var, tânăr, 21 de ani…a fost cumplit…la fix o săptămâna a murit și bunica mea, femeia care m-a crescut. Aceste 2 evenimente m-au bulversat complet, nu mi-am revenit după ele și colac peste pupăza nici cu soțul nu ma mai înțeleg, trăiesc in teroare, in scandaluri, amenințări, lovituri și nu-mi mai doresc sa trăiesc, nu mai vreau sa simt atâta durere, vreau liniște, pace….singurul motiv pentru care încă respir și care ma face sa ma întorc înapoi de fiecare data când vreau sa o fac este băiețelul meu

Reclame

Acțiuni

Information

7 responses

4 03 2019
Adrian

Dragă Geo,

Bun venit aici! În coloana din dreapta am creat o „căsuță”, o categorie pe care am numit-o „Geo 2222”. Este a ta! Dacă citești aceste cuvinte, înseamnă că ai găsit-o deja. Aici vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului virtual de suport, și tot aici așteptăm să ne scrii orice alte detalii vei considera relevante sau utile pentru noi.

Cu prietenie,
Adrian

4 03 2019
zuzulet

Bună Geo
Nu pot fi în locul tu niciodată, dar băiețelul tău este comoara ta, care are nevoie de tine. Știu că ți-e greu, că treci printr-o perioadă foarte grea, dar nu trebuie să cedezi. Mergi înainte pentru copilașul tău iubit și mai ales pentru tine, pentru viața ta dăruită de Dumnezeu.
Dacă soțul tău e violent, pleacă. Nu vei avea nicicând viață bună cu el. sunt destui oameni buni pe lume, în stare să aibă grijă de tine.

9 03 2019
Brainstorm

Buna Geo – din ceea ce ai scris se intelege ca problemele cu sotul au aparut ulterior disparitiei celor doi oameni dragi din viata ta, adica sunt probleme recente (mentionezi 6 saptamani). Am inteles corect?
Este important de stiut, intrucat oamenii pot trece prin perioade mai dificile si sa se comporte intr-un mod diferit decat o fac in mod normal. In cazul in care vei reveni cu un raspuns, putem discuta in continuare. Nu sunt psiholog, sunt doar un om care a trecut si el prin perioade dificile si a avut etape cu schimbari de comportament.
Pana atunci insa, de ce iti pui problema sinuciderii? Motiv pentru a trai ai si esti si tu constienta de el. Gandeste-te doar la bucuria de ati vedea baiatul crescand si devenind adult, pe picioarele lui. In plus, va fi si suferinta lui, care cu greu va disparea. Mama mea inca traieste, slava Domnului, este foarte in varsta, dar nici nu pot sa ma gandesc la clipa in care ea nu va mai fi.
Chiar daca sotul tau este o persoana abuziva si are acest comportament de multa vreme, de ce nu te gandesti sa il parasesti? Un astfel de comportament, daca este de lunga durata, nu cred ca se poate schimba. Ce te tine mai aproape de el decat de propria ta viata? Probabil exista o dependenta, poate cea financiara, dar cred ca este preferabil sa traiesti cu mai putin sau chiar cu foarte putin decat intr-un stress psihic permanent generat de amenintarea cu violenta. Eu as prefera sa stiu ca am un pachet de unt si o paine in frigider pe care sa le pot manca in liniste decat sa stiu ca am icre negre pe care sa le inghit cu noduri, de spaima.
Poate treci printr-o depresie crunta dupa disparitia bunicii si vezi lucrurile mai in negru decat sunt? Nu stiu, doar o idee care mi-a venit tot la mine uitandu-ma. Eu trec in prezent printr-o depresie accentuata, ea a existat de mult, dar acum a ajuns aproape de necontrolat – am ajuns sa imi fie teama sa ies din casa, desi nu am nici un motiv. Incerc sa o „rezolv” singur, inca nu am ajuns la ganduri suicidale si sper sa pot. Dar in acelasi timp iau serios in considerare sa merg la un specialist in conditiile in care voi simti ca chiar a scapat de sub control si nu mai ma pot ajuta singur deloc.
Acestea sunt doar niste idei, care sper sa ajute. Poate ar trebui sa mai revii pe postul asta si sa continui sa scrii. Poate in felul asta mai eliberezi ceea ce ai acumulat in tine?

Toate cele bune

10 03 2019
Dana

Draga Geo 2222

Am sa incep prin ati spune ca viata este cea mai de pret comoara ce o avem, e un cadou ce parintii ni l-au facut, asa cum tu ai facut cadou baiatului tau viata. Pretuieste-o si invata-ti copilul, prin exemplul tau, sa o pretuiasca la randul sau.

Orice situatie are o rezolvare cat se poate de fericita. Cauta varianta de iesire ideala. Totul incepe in mintea noastra. Imagineaza-ti pentru o clipa cel mai frumos scenariu de iesire din situatie. Incearca sa vezi ca e posibil sa se intample lucruri minunate, simte, chiar si pentru o clipa, posibilitatea asta.
Viseaza la ce e mai frumos apoi cauta calea sa iti indeplinesti visul.

Ai incredre in tine si iubeste-te asa cum esti.

De cele mai multe ori nu viata ne pune piedici ci noi insine, cand uitam sa visam si sa credem intr-un viitor frumos.

Te imbratisez si iti doresc tie si baietelului tau o viata frumoasa.
Cu drag,
Dana

23 03 2019
Ioana A.L

Simt ca viața e prea cruda pentru a putea fi trăită . Tot ce fac este sa stau in pat și sa plâng pe când alții adolescenți de vârsta mea ies și se distrează , as vrea sa fiu ca ei dar nu pot pentru ca nu am prietenii și nu pot sa îmi fac prietenii . Mama doar tipa la mine din orice mărunt motiv , tata este bolnav . Când eram mică abia așteptăm sa devin adoloscent acum vr sa mă întorc in copilărie când totul era roz . Adolescenta nu e deloc cum credeam ca o sa fie . Sunt mereu nervoasa și trista , nu vreau sa vorbesc cu nimeni și sunt rea pana și cum personale care îmi vor binele . Văd mereu doar partea negativă , îmi e atâta de greu sa zâmbesc și rad . Urăsc liceul , urăsc locurile cu persoane vreau doar sa stau in camera mea in întuneric izolata dar in aceasi Timp vreau sa și ies sa mă distrez dar nu o pot face .

24 03 2019
Adrian

Dragă Ioana,

Bun venit aici! În coloana din partea dreaptă a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul ales de tine – „Ioana AL”. Așteptăm să ne scrii acolo orice alte detalii vei considera importante. Tot acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.

Cu prietenie,
Adrian

14 04 2019
Dan

Geo,tocmai ca pentru tine si copilul tau trebuie sa lupți! Tu ai trecut prin șoc emoțional,iar acest stres postraumatic iti îngreunează viata acum. Nu e nimic ce nu se poate rezolva. Creierul tau s a îmbolnăvit da nu e o problema,căci se va vindeca. Ai nevoie o perioada de un tratament psihiatric,de aceea iti recomand sa consulti un medic specializat în boli ale minții și sa vorbesti cu acesta despre ce simti si trăiești în prezent. Cu tratament,vei reveni la normal iar relația cu soțul va fi cu siguranță una mai Buna,dupa ce „relatia” ta cu tine insuti se va îmbunătăți. Calmantele iti vor reda liniștea de care ai atata nevoie si cu putere,în timp,vei invata sa te descurci si fara antidepresive.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




%d blogeri au apreciat asta: