Nobody

7 09 2018

Am o problemă care m-a făcut să ratez viața,problemă parțial ,,moștenită” de la mama mea.Sunt foarte sensibil și acest lucru este sursa tuturor problemelor mele de ordin social(anxietate,timiditate,lasitate) si motivul pentru care am ajuns aici.Daca vă uitati la o poză de-a mea din clasa 1 la școală ,o sa spuneti ca e poza unui baiat imediat inainte de gazare.Evident că din cauza felului in care sunt,am fost tinta batausilor(timp de 12 ani),care nu mă afecta fizic ci psihic.Daca întârzia mama să mă ia de la scoala,începea să imi bată inima foarte tare și mă simteam rău,cred ca mă lua mama de la scoala chiar si in clasa a 4-a.Mi-am uitat odată ghiozdanul la școală,si cand mi-am dat seama ca nu asta în drumul spre casă,parca ar fi venit sfârsitul lumii.In gimnaziu a fost la fel,am evitat două lucruri:să socializez cu lumea si sa nu iau bataie,insa pe al doilea lucru nu l-am putut îndeplini.Am evitat să ies pe afară datorita problemei mele si pentru că stau într-um cartier nu foarte primitor pentru unul ca mine.În liceu nu s-au schimbat foarte multe,nici la mine,nici la colectiv,nu am fost la un liceu prea prestigios deoarece am luat o notă mică la evaluarea natională.Pot numara pe degetele de la o mână de cate ori am iesit afară cu colegii,nu mă simt nici bine cand sunt cu mai multe persoane si nici nu am nimic interesant de zis.In clasa mea au fost doar baieți,din fericire pentru că nu stiu sa vorbesc cu ele si din păcate(pentru că poate așa mi-as fi putut diminua anxietatea).Aici problema mea ia altitudine,nu am vorbit cu o fată mai mult de 15 secunde si in total cred ca nu am vorbit mai mult de 5 minute(im viata reală),pare incredibil dar așa este.Am evitat contactul cu ele,am vorbit cu ele cand a fost necesar,in preajma lor ma simt cel mai nesigur si anormal.Nu sunt timid,as vrea eu sa fiu timid insa nu imi permit luxul asta,simt ca sufar de o boala,nu stiu daca depresia tine toata viata.Sufar ca nu am avut si nu voi avea niciodata parte de afectiune din partea unei fete,acest lucru ma macina cel mai tare,e cel mai mare motiv pentru care simt ca mi-am ratat viata.Am incercat sa ma schimb insa nu am reusit,nu ma ajuta nici o carte iar la psiholog nu am bani sa merg si nici nu am curaj,dau dovada de curaj scriind acest mesaj deoarece am retineri si aici.Mama mi-a transmis acest blestem,ea fiind o peroana foarte sensibila dar nu anti sociala ca si mine,si ma gandesc ca daca as fi avut vreodata un copil,i-as transmit aceasta trasatura,nu doresc nimanui asa ceva.Toate verile am stat in casa,penru ca nu am nici un prieten,si nici nu ma mir de ce.Nu stiu daca voi merge la facultate,desi am intrat la una buna,un lucru oribil oricum avand in vedere starea mea si cum nu se putea mai rau,ghiciti ce?FETELE PREDOMINA CA NUMAR LA ACEA FACULTATE.Mai de graba as intra intr-un bazin cu rechini decat sa merg la facultate,dar voi fi nevoit oricum sa o fac.Nu voi avea nici o sansa oricum pentru ca sunt varza si voi sta izolat tot timpul,pana si sa fiu in prezenta persoanelor normale de varsta mea e foarte greu si vreau sa ma bag in gaura de sarpe.Nu m-am putut schimba toata viata si ma indoiesc ca voi putea reusi prea curand dar am facut un efort si am scris acest mesaj.

Reclame

Acțiuni

informatie

13 responses

7 09 2018
Adrian

Dragă Nobody,

Trebuie să recunosc că nu mă simt deloc confortabil să îți spun așa, chiar dacă tu ți-ai trecut asta la pseudonim. Fiecare om e cineva, nu e „nobody”. Dar am lăsat, momentan, acest pseudonim, cu rugămintea să îți alegi un nume, un alt pseudonim mai… uman. Îți mulțumim pentru încrederea ta și pentru că ne-ai împărtășit povestea ta. În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o, cum spuneam, momentan doar – „Nobody”. Este a ta! AICI vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot AICI așteptăm orice alte detalii vei considera utile sau necesare pentru a înțelege mai bine cu ce te confrunți!

Cu prietenie,
Adrian

8 09 2018
T. Anca

Buna,

Am cateva intrebari pentru tine:

1. Ce varsta ai?
2. Ai fost diagnosticat cu vreo boala?
3. Esti timid de cand te-ai nascut?
4. Esti convins ca esti heterosexual?
5. La ce facultate te-ai inscris?
6. Ai frati sau surori care sa te sustina?
7. Care crezi ca este vocatia ta?
8. Ai/ai avut o relatie buna cu tatal tau?
9. Parintii se inteleg/se intelegeau bine intre ei?

Poti raspunde la ce intrebari doresti. Multumesc.

15 09 2018
Nobody

1.19 ani
2.Nu,insa sigur am vreo boală mentală.
3.Da
4.Da
5.Umf,dar n-are relevanță.
6.Nu,nu prea vorbesc cu rudele sau în general.
7.Să am o prietena,dar mai degrabă mă văd câștingând premiul Nobel decât asta.
8.Da
9.Da

27 09 2018
Ionut

De ce ai vrea sa te schimbi?esti introvertit si nu e nici o problema.tot ni se baga pe gat ideea sa socializam cat mai mult,sa luam exemplul celor de varsta noastra,sa fim ca ei…etc. Maltratarea in sistemul de invatamant a existat si o sa existe,nu esti singura victima.intelege ca dominarea se face prin violenta sau intelectual,cred ca stii care este”arma” ta.nu-ti dori prieteni care nu te accepta100% asa cum esti,nici macar o fata,de e miss univers dar incearca sa te transforme in ce nu esti iti va nenoroci viata. Stai drept,fii cum imi place,socializeaza doar cand ai chef,si poti lua exemplul lui doctor house,tot esti in domeniu.altceva….un animal de companie si multe drumetii,or sa te modeleze

8 09 2018
Sweet Sorrow

Felicitări, în primul rând, pentru admiterea la facultate!

Mulțumim pentru că te-ai deschis și ne-ai povestit evenimentele ce au avut un impact deosebit asupra ta. Știi ce facem noi, oamenii? Din cauza lucrurilor întâmplate în trecut avem tendința să interpretăm lucrurile din prezent. Dar aș vrea să-ți spun, dacă ceea ce s-a întâmplat în trecut, cum ar insatisfacțiile legate de înfățișare încă sunt prezente în mințile noastre, ele amenință să devină fundamentul pe care ne clădim părerea pe care o avem despre noi înșine. Iar imaginea de sine este un element important pentru sănătatea fizică și mentală.

Nu e nevoie să încerci să te etichetezi într-un anume fel, deoarece tu ai un caracter unic. Raportează-te la tine în acest fel. Vino cu acceptare, încearcă să te cunoști, fii tu însuți și chiar uită de tine!
Să înțeleg că lucrul care te macină cel mai tare și motivul pentru care consideri că ți-ai ratat viața este faptul că ca nu ai avut si nu vei avea niciodată parte de afecțiune din partea unei fete. Ai spus că nu prea ai vorbit cu fetele și ai evitat contactul cu ele. Dar, am înțeles și că pe de-o parte ți-a părut bine că în liceu ai avut doar colegi dar pe de altă parte ți-a părut rău cumva pentru că n-au fost și fete, deoarece ai fi intrat în contact cu ele și frica ta s-ar fi diminuat. Însă acum vei fi la facultate unde predomină fetele și crezi că e de rău….

Aș vrea să te întreb care sunt lucrurile ce te îngrijorează cel mai mult când te afli în preajma fetelor? Ce te sperie cel mai tare? Ai încercat să faci față sau să te opui sentimentelor tale? Și dacă da, în ce fel? Imaginează-ți lucrul cel mai rău care ți s-ar putea întâmpla. Gândește-te apoi la motivele pentru care lucrul acela n-ar fi până la urmă chiar atât de devastator. Să știi că e chiar interesat să vezi diferențele dintre noi și părerile diferite pe care le avem, iar diferențele merg până în profunzime, pentru că identitatea noastră ca persoane este ascunsă în masculinitatea și feminitatea noastră. Și ceea ce este interesant este că fiecare dispune de trăsături specifice și unice.

Ce ar fi să-ți stabilești niște scopuri precise. Cum ar fi asumarea unor noi riscuri…Un plan de acțiune cu pași mărunți pe care îi poți controla. Un plan trebuie să fie precis și măsurabil, să fie rezonabil și să poată fi îndeplinit. Și mai ales afirmat cu hotărâre. De exemplu n-o să stau în camera mea ziua de mâine! Apoi include în planul următor dorința de a merge la facultate, fără să anticipezi cum va fi. Să știi că anxietatea a fost descrisă ca ,,teama în absența oricărui pericol real”. Primul pas este să privești acel lucru în față, fără să te lași prins de a învinovăți pe altcineva pentru ce ți se întâmplă, pentru că nu vei reuși altceva decât să acumulezi o amărăciune mai mare iar dacă te vei învinovăți pe tine te vei simți învins. Dar ce poți încerca, este acceptarea responsabilității de a-i face față acestui lucru care te macină.

16 09 2018
George

Imi pare rau, dar asa vei muri, singur si timid. Eu am 59 de ani si toata viata mea am fost in situatia ta. Crezi ca s-a schimbat ceva? Nu, nu s-a schimbat nimic, chiar daca am incercat din rasputeri in mai multe cai. Iata-ma la aproape 60 de ani singur si cu o pensie vai de mama ei. Abia ma descurc de pe o zi pe alta. Am avut multe incercari la viata mea de a pune punct la toate, dar Dumnezeu m-a aparat si mi-a trimis ganduri bune. Am pierdut foarte multe in viata si imi pare foarte rau, timiditatea asta este ca un cancer al sufletului, te mananca in fiecare zi si cand te uiti in oglinda incepi sa observi si efectele fizice, nu doar cele psihice. Imi pare foarte rau pentru tine, am citit ca ai 19 ani, din pacate calvarul abia acum incepe, odata cu iesirea in societate, necesitatea de relatii sociale, intemeierea unei familii, etc. Un om neintegrat este un om mort…..

16 09 2018
Dana Pamfil

Draga Nobody,
poate ar trebui sa iti iei o pisica sau un catel. Te pot ajuta sa iti deschizi inima mai usor si sa iti faci un prieten de nadejde.

Si eu am avut in adolescenta probleme de hipersensibilitate si mi-a fost dificil sa le depasesc. Linistea vine cu timpul si cu trecerea prin diverse experiente insa cu totii avem puterea sa le depasim cu bine. Orice problema ar aparea are in sine si samanta rezolvarii ei, trebuie doar udata si avut incredere in viata insasi.

Nu stiu daca te ajuta cu ceva, insa as vrea sa iti spun ceva interesant despre umanitate, despre noi ca intreg.
Se spune ca umanitatea este un singur corp, o singura fiinta, expresie inteligenta a mamai pamant. Faptul ca ne vedem separati e doar un miraj, o chestiune care tine de biologia corpului si a lui putinta de a vedea realitatea.
Asta are consecinte extrem de interesante asupra noastra, caci daca suntem aceeasi fiinta/constiinta inseamna ca tot ceea ce sunt eu are un impact asupra a tot ceea ce esti tu, ca valurile unui ocean care spala nisipul. Asa ca intr-un fel nu esti diferit de fetele cu care te intalnesti direct sau indirect, ai cu ele mai multe in comun decat ai putea crede.

Iti doresc mult succes la facultate si in relatiile cu ceilalti.

Cu drag,
Dana

21 10 2018
15MiculX

Salutări, Nobody.

Ai spus că ai încercat să vorbești cu o fată în realitate și ai reușit doar 15 secunde. Ai spus că mai degrabă ai intra într-un bazin cu rechini, decât să stai în prezența colegelor de la facultate?
De la ce apar problemele astea de socializare? Ai o părere proastă despre tine, ca fizic? De ce te simți ciudat în preajma lor?

Mai spui că ai impresia că nu o să ai parte niciodată de afecțiune din partea unei femei. Și te susțin. Nu o să ai parte niciodată de afecțiune din partea unei femei, dacă tu nu schimbi la tine nimic. Dacă ție nu iți place persoana ta, cui crezi că o să-i placă?

Când te uiți în oglindă, ce părere ai? Dacă nu este una bună, fii sigur că așa te vor vedea toate femeile alea de care fugi tu. Există șansa ca unele să te placă pe viitor, însă doar la început. Când vor vedea ce se ascunde în spatele tău, le vei vedea cum vor fugi pe rând de tine. Asta dacă ai norocul să fie mai multe.

Lasă prostiile. Nu ai nevoie de prieteni. Nu ai nevoie de afecțiunea femeilor ca să schimbi ceva la tine. Încearcă să schimbi tot ce te deranjează la tine, până în punctul în care o să te uiți în oglindă și-o să-ți dorești să întreții relații sexuale cu tine.
Lăsând gluma la o parte, construiește-ți corpul și mentalitatea, iar apoi ai timp de distracții. Vei primi câtă afecțiune vrei tu din partea femeilor.

Hai! Dă-i drumul și bagă mare! Te salut.

22 10 2018
Miss

Nobody,

In primul rand du-te la facultate (asa m-a incarcat mesajul tau, mai ales prin faptul ca ti-e greu sa mergi la facultate) , invata bine, sa devii un om folositor pentru tara aceasta. Gandeste-te si la aceasta, sa fii util in viitor. Nu sta izolat la facultate, ca sa intelegi mai bine cursurile.
Ai anxietate, poate si cu depresie, ca altfel nu ti s-ar parea greu mersul la facultate. Nu ai bani de terapie, ti-ar trebui multa, sa te increzi in terapeutul respectiv, sa dezvoltati o relatie profesionala de durata, sa mergi cu incredere; si de aceea trebuie sa iti termini facultatea , sa iti permiti terapia, sa vezi lumea altfel.
Cat priveste relationarea cu fetele , da poate fi o problema, vezi daca se va rezolva in viitor.
Daca uiti ceva, sau incurci ceva, sau simti ca unii nu au incredere in tine nu permite unui atac de panica sa te derame! De acolo trebuie sa pornesti, ok?

22 10 2018
andru

Foarte asemanatoare povestea. Cam aceleasi stari si ganduri. Primul pas l-ai facut.. Ai recunoscut ca ai o problema. Gandesti critic si ai asteptari mari. Mai intai chileaza-te inceteaza sa te critici sa re certi si sa te pedepsesti intr-una. Ia-o usor. Si eu mi-am luat bataie cand erammic. Parca toti voiau sa ma bata pt ca eu insumi atrageam asta. Inceteaza sa te temi . fii nepasator pur si simplu. Mergi drept sigur pe tine .ca si cum nu se intampla nimic. Ca sigur nu va fi nimic. De ani de zile nu s-a luat nimeni de mine pt ca eu nu ma iau de nimeni si gandesc si ca nimeni nu se ia de mine. Apropos daca chiar mi-e frica zic rugaciunea lui Iisus m-a scapat de multechiar si de haite de caini) Aplic principiu ce vreau sa imi faca oamenii le fac eu. In liceu eram bataia de joc a clasei si m-am ambitionat sa invat mult sa le dau replici la orice. Invata ironia si sarcasmul (le place la fete asta) Tre sa stii sa cauti si ce.. Taceam tineam in mine. Memoram replici bune. Am citit carti am urmarit gesturi la oameni si comportamentul lor. Am invatat sa ii infrunt si sa-i lovesc razand (metaforic) pt ca foloseam creierul. Am invatat sa fiu smecher si sigur pe mine pt ca stiu trucuri psihologice si slabiciunile oamenilor. Apropos de oameni. Mai toti is egoisti si nimanui nu-i pasa si prea putini te observa. Deci no worry ca te vor vedea gresind sau defecte . Tre s nu-ti pese ce crede lumea. Pe ea nu o multumesti niciodata. Patintii chair sunt importanti si chiar ne iubesc si ne doresc binele . am realizat tarziu si regret ca nu i-am ascultat la timp. Ei conteaza si tu atat. Nu altii. Iar cu fetele daca esti sigur pe tine , *smecher reusesti. Sa stii ca femeile dar nu cochilele astea simt frica si agitatia la barbati imediat) cand intri intr-o discutie nu urmaresti vreo finalitate ci o tesi o construiesti fara sa astepti vreun rezultat. Uite si eu care eram la fel d timid tot am cunoscut una am capat incredere si apoi alta si tot asa. Tre sa fii tu insuti fara masti sociale. Cea care te va vrea asa cum esti aceea e vrednica de tine.
…. vin vin cand le doresti mai putin.
Frica… Daca actionezi la o fata nu ai nimic de pierdut. E teama de respingere si e orgoliu personal. Dar in esenta castigi experienta si din ce in ce mai multa siguranta. Actioneaza fara sa-ti auto-profetesti rezultatele. Stii cum e arunca si mergi unde ai aruncat. Esti ok . e bine ca vorbesti de asta. Tu vezi totul printr-un tifon negru. Dar ai in vedere ca judeci gresit si vezi negru tot. Da jos acel tifon priveste alte perspective. Iubeste-te asa cum esti si accepta-te . schimbarea vine- fac putin cate putin dar zilnic si asa se naste obiceiul cel bun. Nadejde baiatule e o etapa! Sunt tot felul de etape. Ca vremea ca ziua si noaptea ca soarele si cerul senin ca frigul ploia noaptea si furtuna. Asa cresc plantele si copacii si au nevoie de toate astea ca sa creasca.

2 11 2018
Alexandru Ana

Draga Nobody,
Cred ca ti-ar fi de folos sa urmezi o terapie, o consiliere psihologica .
Nu stiu in ce oras esti student, dar mai exista servicii publice (mai putine) sau ong-uri (mai multe) care pot sa iti ofere consiliere gratuita.
Daca esti student in Sibiu, cu mare drag iti pot oferi posibilitatea sa participi la un program de sprijin pentru studenti, inclusiv consilierea psihologica gratuita.

Ana

15 11 2018
Luci

Draga Alexandru Ana….Crezi ca consilierea psihologica iti schimba viata?Crezi ca cuvintele acelei persoane calificate te vor face sa mergi inainte, sa lupti, sa crezi si sa speri intr-un viitor mai bun? Iti zic eu ca NU! Din pacate ma aflu in situatie asemanatoare cu Nobody si stiu exact ce simte. De nemultumirea si frustrearea fata de tine insuti nu poti scapa asa usor,Ii ca o boala fara leac.Stimate Nobody incearca sa te aduni,sa vezi ca problema ce o avem noi este minora…Te-ai gandit vreodata oare cum ar fi sa te trezesti in bezna sa nu vezi nimic? sau Imagineaza-te intr-o zi intr-un scaun cu rotile,sa-ti cunosti iubirea pe internet iar la intalnire sa-i fie rusine cu tine…Eu zic ca acestea sunt Adevaratele Probleme si totusi ei nu renunta…..Fii tare si incearca unele schimbari pe care doar tu le poti face.Din pacate pentru mine eu mi-am distrus complet viata….

15 11 2018
Alexandru Ana

Luci, cred si eu ca nu cuvintele unei persoane calificate te fac sa mergi mai departe. Cred ca fiecare merge mai departe pe cont propriu dar mai cred ca o persoana calificata poate sa asiste mersul. Mai cred ca o persoana calificata nu este neaparat un psiholog, poate fi si o persoana necalificata o ”sursa naturale” cum imi place mie sa le numesc ..un prieten, o mama etc.Daca neincrederea ta intr-o persoana calificata vine din experienta personala cu un psiholog calificat prin diploma dar fara inzestrare, inteleg si si ma intristez, pt ca da e plina bransa de ”calificati”. Totodata mai cred ca problema fiecaruia e extrem de reala si importanta si mare pentru persoana care o are. Fiecare suferinta merita sa fie auzita si are dreptul sa fie o problema adevarata. Minimalizarea unor suferinte in detrimentul altora onsiderate mai mari, inseamna de fapt a nu vedea si auzi omul care sufera.
Stiu un om care nu a rezistat unui claxon pe strada si a cedat psihic si mai stiu oameni care au trecut prin abuzuri dar care au rezistat. E ok sa suferi, e ok sa fii trist si e mai ok sa insotesti pe cineva prin durerea sa decat sa ii ceri sa o depaseasca, sa ii oferi incurajari si sa ii ceri constant sa-si revina.
Ai dreptate cand spui ca e extrem de greu sa ne luptam cu noi insine, dar mai cred ca facem asta si cand avem impresia ca nu o facem. Las aici un link care mie imi place tare, poate iti place si tie, poate nu 🙂

Sa continuam cu bine !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




%d blogeri au apreciat asta: