Nobody

7 09 2018

Am o problemă care m-a făcut să ratez viața,problemă parțial ,,moștenită” de la mama mea.Sunt foarte sensibil și acest lucru este sursa tuturor problemelor mele de ordin social(anxietate,timiditate,lasitate) si motivul pentru care am ajuns aici.Daca vă uitati la o poză de-a mea din clasa 1 la școală ,o sa spuneti ca e poza unui baiat imediat inainte de gazare.Evident că din cauza felului in care sunt,am fost tinta batausilor(timp de 12 ani),care nu mă afecta fizic ci psihic.Daca întârzia mama să mă ia de la scoala,începea să imi bată inima foarte tare și mă simteam rău,cred ca mă lua mama de la scoala chiar si in clasa a 4-a.Mi-am uitat odată ghiozdanul la școală,si cand mi-am dat seama ca nu asta în drumul spre casă,parca ar fi venit sfârsitul lumii.In gimnaziu a fost la fel,am evitat două lucruri:să socializez cu lumea si sa nu iau bataie,insa pe al doilea lucru nu l-am putut îndeplini.Am evitat să ies pe afară datorita problemei mele si pentru că stau într-um cartier nu foarte primitor pentru unul ca mine.În liceu nu s-au schimbat foarte multe,nici la mine,nici la colectiv,nu am fost la un liceu prea prestigios deoarece am luat o notă mică la evaluarea natională.Pot numara pe degetele de la o mână de cate ori am iesit afară cu colegii,nu mă simt nici bine cand sunt cu mai multe persoane si nici nu am nimic interesant de zis.In clasa mea au fost doar baieți,din fericire pentru că nu stiu sa vorbesc cu ele si din păcate(pentru că poate așa mi-as fi putut diminua anxietatea).Aici problema mea ia altitudine,nu am vorbit cu o fată mai mult de 15 secunde si in total cred ca nu am vorbit mai mult de 5 minute(im viata reală),pare incredibil dar așa este.Am evitat contactul cu ele,am vorbit cu ele cand a fost necesar,in preajma lor ma simt cel mai nesigur si anormal.Nu sunt timid,as vrea eu sa fiu timid insa nu imi permit luxul asta,simt ca sufar de o boala,nu stiu daca depresia tine toata viata.Sufar ca nu am avut si nu voi avea niciodata parte de afectiune din partea unei fete,acest lucru ma macina cel mai tare,e cel mai mare motiv pentru care simt ca mi-am ratat viata.Am incercat sa ma schimb insa nu am reusit,nu ma ajuta nici o carte iar la psiholog nu am bani sa merg si nici nu am curaj,dau dovada de curaj scriind acest mesaj deoarece am retineri si aici.Mama mi-a transmis acest blestem,ea fiind o peroana foarte sensibila dar nu anti sociala ca si mine,si ma gandesc ca daca as fi avut vreodata un copil,i-as transmit aceasta trasatura,nu doresc nimanui asa ceva.Toate verile am stat in casa,penru ca nu am nici un prieten,si nici nu ma mir de ce.Nu stiu daca voi merge la facultate,desi am intrat la una buna,un lucru oribil oricum avand in vedere starea mea si cum nu se putea mai rau,ghiciti ce?FETELE PREDOMINA CA NUMAR LA ACEA FACULTATE.Mai de graba as intra intr-un bazin cu rechini decat sa merg la facultate,dar voi fi nevoit oricum sa o fac.Nu voi avea nici o sansa oricum pentru ca sunt varza si voi sta izolat tot timpul,pana si sa fiu in prezenta persoanelor normale de varsta mea e foarte greu si vreau sa ma bag in gaura de sarpe.Nu m-am putut schimba toata viata si ma indoiesc ca voi putea reusi prea curand dar am facut un efort si am scris acest mesaj.

Reclame

Acțiuni

informatie

7 responses

7 09 2018
Adrian

Dragă Nobody,

Trebuie să recunosc că nu mă simt deloc confortabil să îți spun așa, chiar dacă tu ți-ai trecut asta la pseudonim. Fiecare om e cineva, nu e „nobody”. Dar am lăsat, momentan, acest pseudonim, cu rugămintea să îți alegi un nume, un alt pseudonim mai… uman. Îți mulțumim pentru încrederea ta și pentru că ne-ai împărtășit povestea ta. În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o, cum spuneam, momentan doar – „Nobody”. Este a ta! AICI vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport. Tot AICI așteptăm orice alte detalii vei considera utile sau necesare pentru a înțelege mai bine cu ce te confrunți!

Cu prietenie,
Adrian

8 09 2018
T. Anca

Buna,

Am cateva intrebari pentru tine:

1. Ce varsta ai?
2. Ai fost diagnosticat cu vreo boala?
3. Esti timid de cand te-ai nascut?
4. Esti convins ca esti heterosexual?
5. La ce facultate te-ai inscris?
6. Ai frati sau surori care sa te sustina?
7. Care crezi ca este vocatia ta?
8. Ai/ai avut o relatie buna cu tatal tau?
9. Parintii se inteleg/se intelegeau bine intre ei?

Poti raspunde la ce intrebari doresti. Multumesc.

15 09 2018
Nobody

1.19 ani
2.Nu,insa sigur am vreo boală mentală.
3.Da
4.Da
5.Umf,dar n-are relevanță.
6.Nu,nu prea vorbesc cu rudele sau în general.
7.Să am o prietena,dar mai degrabă mă văd câștingând premiul Nobel decât asta.
8.Da
9.Da

27 09 2018
Ionut

De ce ai vrea sa te schimbi?esti introvertit si nu e nici o problema.tot ni se baga pe gat ideea sa socializam cat mai mult,sa luam exemplul celor de varsta noastra,sa fim ca ei…etc. Maltratarea in sistemul de invatamant a existat si o sa existe,nu esti singura victima.intelege ca dominarea se face prin violenta sau intelectual,cred ca stii care este”arma” ta.nu-ti dori prieteni care nu te accepta100% asa cum esti,nici macar o fata,de e miss univers dar incearca sa te transforme in ce nu esti iti va nenoroci viata. Stai drept,fii cum imi place,socializeaza doar cand ai chef,si poti lua exemplul lui doctor house,tot esti in domeniu.altceva….un animal de companie si multe drumetii,or sa te modeleze

8 09 2018
Sweet Sorrow

Felicitări, în primul rând, pentru admiterea la facultate!

Mulțumim pentru că te-ai deschis și ne-ai povestit evenimentele ce au avut un impact deosebit asupra ta. Știi ce facem noi, oamenii? Din cauza lucrurilor întâmplate în trecut avem tendința să interpretăm lucrurile din prezent. Dar aș vrea să-ți spun, dacă ceea ce s-a întâmplat în trecut, cum ar insatisfacțiile legate de înfățișare încă sunt prezente în mințile noastre, ele amenință să devină fundamentul pe care ne clădim părerea pe care o avem despre noi înșine. Iar imaginea de sine este un element important pentru sănătatea fizică și mentală.

Nu e nevoie să încerci să te etichetezi într-un anume fel, deoarece tu ai un caracter unic. Raportează-te la tine în acest fel. Vino cu acceptare, încearcă să te cunoști, fii tu însuți și chiar uită de tine!
Să înțeleg că lucrul care te macină cel mai tare și motivul pentru care consideri că ți-ai ratat viața este faptul că ca nu ai avut si nu vei avea niciodată parte de afecțiune din partea unei fete. Ai spus că nu prea ai vorbit cu fetele și ai evitat contactul cu ele. Dar, am înțeles și că pe de-o parte ți-a părut bine că în liceu ai avut doar colegi dar pe de altă parte ți-a părut rău cumva pentru că n-au fost și fete, deoarece ai fi intrat în contact cu ele și frica ta s-ar fi diminuat. Însă acum vei fi la facultate unde predomină fetele și crezi că e de rău….

Aș vrea să te întreb care sunt lucrurile ce te îngrijorează cel mai mult când te afli în preajma fetelor? Ce te sperie cel mai tare? Ai încercat să faci față sau să te opui sentimentelor tale? Și dacă da, în ce fel? Imaginează-ți lucrul cel mai rău care ți s-ar putea întâmpla. Gândește-te apoi la motivele pentru care lucrul acela n-ar fi până la urmă chiar atât de devastator. Să știi că e chiar interesat să vezi diferențele dintre noi și părerile diferite pe care le avem, iar diferențele merg până în profunzime, pentru că identitatea noastră ca persoane este ascunsă în masculinitatea și feminitatea noastră. Și ceea ce este interesant este că fiecare dispune de trăsături specifice și unice.

Ce ar fi să-ți stabilești niște scopuri precise. Cum ar fi asumarea unor noi riscuri…Un plan de acțiune cu pași mărunți pe care îi poți controla. Un plan trebuie să fie precis și măsurabil, să fie rezonabil și să poată fi îndeplinit. Și mai ales afirmat cu hotărâre. De exemplu n-o să stau în camera mea ziua de mâine! Apoi include în planul următor dorința de a merge la facultate, fără să anticipezi cum va fi. Să știi că anxietatea a fost descrisă ca ,,teama în absența oricărui pericol real”. Primul pas este să privești acel lucru în față, fără să te lași prins de a învinovăți pe altcineva pentru ce ți se întâmplă, pentru că nu vei reuși altceva decât să acumulezi o amărăciune mai mare iar dacă te vei învinovăți pe tine te vei simți învins. Dar ce poți încerca, este acceptarea responsabilității de a-i face față acestui lucru care te macină.

16 09 2018
George

Imi pare rau, dar asa vei muri, singur si timid. Eu am 59 de ani si toata viata mea am fost in situatia ta. Crezi ca s-a schimbat ceva? Nu, nu s-a schimbat nimic, chiar daca am incercat din rasputeri in mai multe cai. Iata-ma la aproape 60 de ani singur si cu o pensie vai de mama ei. Abia ma descurc de pe o zi pe alta. Am avut multe incercari la viata mea de a pune punct la toate, dar Dumnezeu m-a aparat si mi-a trimis ganduri bune. Am pierdut foarte multe in viata si imi pare foarte rau, timiditatea asta este ca un cancer al sufletului, te mananca in fiecare zi si cand te uiti in oglinda incepi sa observi si efectele fizice, nu doar cele psihice. Imi pare foarte rau pentru tine, am citit ca ai 19 ani, din pacate calvarul abia acum incepe, odata cu iesirea in societate, necesitatea de relatii sociale, intemeierea unei familii, etc. Un om neintegrat este un om mort…..

16 09 2018
Dana Pamfil

Draga Nobody,
poate ar trebui sa iti iei o pisica sau un catel. Te pot ajuta sa iti deschizi inima mai usor si sa iti faci un prieten de nadejde.

Si eu am avut in adolescenta probleme de hipersensibilitate si mi-a fost dificil sa le depasesc. Linistea vine cu timpul si cu trecerea prin diverse experiente insa cu totii avem puterea sa le depasim cu bine. Orice problema ar aparea are in sine si samanta rezolvarii ei, trebuie doar udata si avut incredere in viata insasi.

Nu stiu daca te ajuta cu ceva, insa as vrea sa iti spun ceva interesant despre umanitate, despre noi ca intreg.
Se spune ca umanitatea este un singur corp, o singura fiinta, expresie inteligenta a mamai pamant. Faptul ca ne vedem separati e doar un miraj, o chestiune care tine de biologia corpului si a lui putinta de a vedea realitatea.
Asta are consecinte extrem de interesante asupra noastra, caci daca suntem aceeasi fiinta/constiinta inseamna ca tot ceea ce sunt eu are un impact asupra a tot ceea ce esti tu, ca valurile unui ocean care spala nisipul. Asa ca intr-un fel nu esti diferit de fetele cu care te intalnesti direct sau indirect, ai cu ele mai multe in comun decat ai putea crede.

Iti doresc mult succes la facultate si in relatiile cu ceilalti.

Cu drag,
Dana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




%d blogeri au apreciat asta: