Valentina 15

10 06 2018

Buna! Deci am auzit de acest site, si pot spune ca am ajuns la concluzia in care recunosc ca am nevoie de ajutor. Am 15 ani(stiu, sunt doar un cacat cu ochi) si vreau sa ma sinucid, cred ca de trei ani in coace(probabil veti spune ca sunt prea mica pentru a stii cu adevarat care sunt problemele, dar na, sincer nu imi pasa). Am sa povestesc cam cum a inceput totul, nu voi intra in detalii, deoarece nu vreau sa fiu recunoscuta, dar am sa incerc sa explic totul cat de bine pot.
Cand aveam 12 ani eram in clasa a 6a, si mi-a facut o prietena, pe care o consideram cea mai buna(noi fusesem prietene si in copilarie, dar intervenisera diverse lucruri). Ea parea ca tine la mine si ma punea sa stau mereu cu ea, si nu ma lasa singura(la momentul ala) si ma suna, si parea ca ii pasa de mine. Pentru mine insemna enorm, fiindca am fost un copil cu diverse probleme acasa(batai ale parintilor, ei ma bateau pe mine, urlat zilnic). Intre timp, aceasta fata m-a lasat balta o perioada(aproximativ 3 luni) pentru o colega noua de clasa, cu care eu nu ma intelegeam, si i-a povestit ei foarte multe despre mine(chestii cum ar fi de cine imi placea, sau probleme familiale, cele sociale etc). Cand ele s-au certat eu am fost langa ea, fiindca voiam sa fim prietene, gen tineam super mult la ea. La momentul ala imi placea de un tip(inca imi place trecand peste), iar el ma batjocorea tot timpul(inca o face) facandu-ma curva, proasta, si in toate felurile(tin sa mentionez ca sunt virgina si n-am avut nici o relatie pana acum pentru a fi curva). Indiferent de batjocura pe care o primeam de la el si de la prietenii lui, eu am ramas in acel grup, si continuam sa ies cu ei pe afara. Mereu eram batjocura lor, iar cand ajungeam acasa parintii veneau si ei sa ma certe din niste motive tampite, cum ar fi ce muzica ascult. Dupa au inceput sa ma excluda din acel grup, si chiar daca eu ma simteam ca dracu acolo, ramasesem complet singura, iar acea prietena buna a mea nu se certase cu mine, dar evident ca prefera acel grup. Ma simteam foarte naspa, notele mele scazusera considerabil, tata m-a dat afara din casa cateva zile(chiar in jurul Craciunului) si intr timp prietena mea m-a lasat pentru o alta tipa. Ma simteam singura tot timpul, nu vorbeam cu nimeni, nimeni nu vorbea cu mine, si cand deja vedeam ca totul merge prost mi-a infipt un compas in mana si mi-am distrus pielea. Dupa am tratat-o, evident. Am vazut ca acea taietura nu ma ajutase cu nimic psihic, asa ca intr-o zi am inceput sa gust din alcool, stiind ca acesta te calmeaza. Azi putin, maine putin, pana cand am ajuns o alcoolica de 15 ani. Ma rog, chestia asta nu am spus-o nimanui, pentru ca imi era prea frica, iar parintii mei nu trebuiau sa afle ca eu fac asta. La un moment dat a fost o tabara data in cinstea unui grup scolar(din care faceam parte eu si acel grup de prieteni). Acolo, tipul de care imi placea fuma, si eu fiind proasta am crezut ca poate o sa par smechera daca voi fuma cu el si am tras primul meu fum, si dupa ala a urmat altul, si dupa ala inca unul si inca unul pana am terminat cateva pachete bune alaturi de el. Astfel am devenit si fumatoare. Intr-un din serile din acea tabara m-am imbatat, dar nimeni in afara de fosta mea cea mai buna prietena nu stia. Restul credeau ca bausem doar doua trei sticle de bere. Cat eram beata i-am povestit ei despre faptul ca sunt alcoolica, iar cand ma trezisem am rugat-o sa nu spuna la nimeni. Peste putin timp incepuse sa mi se spuna betiva, dar credeam ca era doar caterinca. Usor usor am inceput sa ies iar cu ei afara. In acea vara am fost in Germania, alaturi de fosta mea prietena, o colega, prietena fostei mele colegi, di mai multi copii de la alta clasa. Acolo prietena fostei mele prietene mi-a zis ca ea stie ca eu beau, si mi-a zis ca si ea bea. Am vazut ca avea o viata asemanatoare cu a mea si cuprinsa de euforie am baut de am rupt cu ea, iar atunci au intervenit cateva mesaje intre mine si ea. Cand am ajuns in tara tatal acestei fete a vazut mesajele si i-a interzis sa mai vorbeasca cu mine si fosta mea prietena. Astfel, eu si fosta mea prietene am ramas bff(cum s-ar spune) toata vara, cand intr-o zi ne-am intalnit cu fata care ii fusese ei cea mai buna prietena, si usor usor am inlocuit-o pe prietena mea cea mi buna cu aceasta fata. Ea m-a ajutat toata toamna sa trec peste multe, si eu pe ea. Amandoua eram bete si fumam non stop aproape, dar ne intelegeam. Intr-o zi mi-a promis ca nu ma va lasa balta pentru nimeni. Intr-o zi m-a rugat sa nu mai vorbim, ca sa nu afle tatal ei ca mai vorbim, dar ea m-a inlocuit cu fosta cea mai buna prietena. Am ramas singura din nou. Grupul acela nu ma baga in seama, fostele mele prietene nu o faceau, iar eu am incercat sa ma sinucid band o sticla de […moderat…]. Am fost salvata si dusa la consiliere, plus antidepresive(nu m-au ajutat cu nimic, eram fericita de moment, pana cand imi aminteam tot). La scoala eram facuta proasta, curva, drogata si in toate felurile. Intre timp toata scoala spunea ca ma droghez(chiar daca n-am facut asta niciodata) si toti ma evitau. Aveam examenul, asa ca m-am lasat de baut o perioada. La simulare am luat note slabe, dar la un nivel bun in scoala, iar toata lumea a scos zvonul cum ca eu venisem beata la simulare, si ca am copiat. Deja nu imi mai pasa de ce imi spunea nimeni, nu mi-a pasat nici de faptul ca nu mi-a zis nimeni “la multi ani” de ziua mea. Parca totul era de rahat, ca de obicei, dar era mereu la fel. Un rahat total. Ma taiam pe maini, cu lame de ras, ca sa mai uit. Evident ca toata scoala a auzit de asta, iar o tipa la care tineam mult de tot, adica o consideram prietena buna, a inceput sa ma strige pe holuri:depravata!!!
Peste putin timp a aflat ce simt si a inceput sa ma inteleaga, si evident ca am iertat-o. Eu am examenul luni la romana si miercuri la mate, si imi dau seama ca sunt foarte proasta si ca imi voi face familia de rusine, plus ca iar voi fi bataia de joc a tuturor si nu stiu, ma gandesc daca ar mai avea vreun rost sa traiesc pana atunci. Mai bine ma sinucid, macar asa nu dezamagesc pe nimeni, oricum nimanui nu i-a pasat de mine. Pana si profii isi bat joc de mine, si spun chestii cum ar fi ca sunt proasta si nu ma pricep la nimic. Si au dreptate sincer, din ultima vreme mi se pare ca doar consum oxigenul fara niciun folos. Imi cer scuze pentru ca ti-am ocupat timpul ca sa asculti o poveste de rahat. Dar simteam nevoia sa povestesc cuiva. Si da, chiar daca ma ajuti sau nu nu prea conteaza, deoarece ideea de sinucidere nu va disparea vreodata.

Reclame

Acțiuni

informatie

12 responses

10 06 2018
Adrian

Dragă Valentina,

Bun venit aici! În coloana din partea dreaptă a fost creată o „căsuță” cu pseudonimul pe care ți l-ai ales. Cred că ai văzut deja cum funcționează lucrurile pe aici: te așteptăm din nou, să ne scrii și alte detalii care să ne ajute să înțelegem problema cu care te confrunți. Tot AICI, în „căsuța” ta, „Valentina 15”, vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.

Cu prietenie,
Adrian

10 06 2018
Adrian

––––––––––––––-
Pe 10.06.2018, Valentina a scris:
––––––––––––––-

Deci, am scris ditamai romanul, in care am explicat aproape tot si vrei sa detaliez mai mult? Si imi place ca spun:vreau sa ma omor! Si nici macar aici nu se da importanta. Btw, voi ramane aici cu singuratatea mea.

10 06 2018
Adrian

Dragă Valentina,

Este foarte probabil să fi văzut deja cum funcționează lucrurile aici: tu scrii ce consideri relevant și important despre tine. Membrii grupului virtual de suport răspund și, uneori, adresează și alte întrebări… Crezi că poți cunoaște un om sau că poți înțelege complexitatea fenomenelor care produc aceste gânduri doar pe baza rândurilor pe care le-ai scris? Se spune că poți mânca un sac de sare lângă un om și să nu ajungi să-l cunoști… darămite pe baza rândurilor pe care le-ai scris…

Ne-ai povestit, într-adevăr, câteva detalii importante. Dar nu uita că, spre deosebire de tine, care știi TOATĂ povestea, noi știm doar ceea ce scrii tu aici!

Am copiat această conversație și în „căsuța” ta, din dreapta paginii.

Cu prietenie,
Adrian

11 06 2018
Gabriela Cîrstea

Dragă Valentina,
Sper că examenul de azi a trecut cu bine și, înainte de orice, îți doresc succes la cel de miercuri, la matematică.
Referitor la problemele tale, ai încercat să vorbești despre ele cu părinții tăi? Ei nu au observat că ai început să bei? Nu au observat că te rănești? Scrii că la un moment dat că tatăl tău te-a dat afară din casă. Unde ai mers în perioada aia de câteva zile?
Nu te cunosc, dar am crescut un copil și îți scriu ca o mamă. E îngrijorător că la doar 15 ani ai acumulat astfel de experiențe. Ești într-o perioadă de formare, fizic și psihic, deci ai nevoie de stabilitate, echilibru, alimentație bună, afecțiune. Adolescența e o perioadă grea. Alcoolul și țigările nu te vor ajuta să treci peste necazuri. E doar o iluzie. Te vor face dependentă, te vor schimba profund, pentru că ești în formare. E păcat să îți distrugi singură viața. Ești o floare care încă nu s-a deschis. Ai grijă tu de tine, chiar dacă, aparent, nimănui nu-i pasă!
Cu gânduri bune,
Gabriela

12 06 2018
Valentina

Stiu ca nu vor ajuta si stiu ca am facut o greseala cand am inceput cu aceste lucruri. Cand am fost data afara din casa am stat la o vecina, care era in varsta si o ajut mereu la curatenie sau la cumparaturi, fiindca imi aduce aminte de bunica mea care a murit de curand si de cealalta care e in alt oras si imi e greu sa merg acolo. Peste cateva zile a venit mama si m-a luat de acolo si m-a adus acasa, iar tata nici nu a vorbit cu mine o perioada, de fapt asa face mereu cand e nervos, nu ma baga in seama juma de an si dupa cand ii vine lui ideea de o gluma ma gaseste pe mine prin casa ca sa o faca. Parintii mei nu stiu ca sunt chiar o betiva, dar stiu ca am baut pentru ca uneori era imposibil sa nu observi.Iar de tigari stie doar mama, si aparent e de acord ca si ea a incercat sa fumeze tot la aceeasi varsta, chiar daca nu e fumatoare. Cand am incercat sa vorbesc cu parintii mei m-au dus la un psiholog, care a inceput sa ma critice din toate punctele de vedere, si evident sa fie de acord cu parintii mei(acea femeie era prietena cu mama, tin sa mentionez). Dupa le-am zis ca nu vreau sa ma mai duc, si aparent nici nu le-a pasat au zis ok, de parca tot ce spusesem inainte nici nu se intamplase. Sincer, nu doar comportamentul parintilor mei m-a adus la aceasta stare, ci si faptul ca nu am fost inteleasa de nimeni, si nu i-a pasat nimanui. Oricum, multumesc pentru acele randuri, care aparent mi-au imbunatatit starea si ziua. Nu mi-a mai scris nimeni ceva in care sa para ca ii pasa de multa vreme.

12 06 2018
Gabriela Cîrstea

Dragă Valentina,

Se spune că nu ne alegem părinții, dar ne putem alege prietenii.
Citesc o carte scrisă de un psiholog canadian (Jordan B. Peterson), adresată tuturor tinerilor care încearcă să își pună viața în ordine, în ciuda greutăților de tot felul cu care se confruntă. Cartea a fost tradusă și în limba română și a apărut la editura Trei, cu titlul: ”12 reguli de viață – un antidot la haosul din jurul nostru”. Una din reguli sună așa: Împrieteniți-vă cu cei ce vă doresc numai binele. Nu cred că e spre binele tău să ai prieteni care beau, fumează și se irosesc.
Fumatul nu e un viciu banal, vorbesc din experiență. Am fumat timp de 20 de ani în medie 1 pachet pe zi. Printre alte efecte neplăcute (mirosul, dantura) fumatul mi-a afectat tenul. Pielea femeii fumătoare devine în timp uscată, galbenă-cenușie. Într-un cuvânt, îmbătrânești mai repede. M-am chinuit 5 ani să mă las. Când devine o dependență, e foarte greu să te lași. Abia acum, după 10 ani de când m-am lăsat, pot spune că mi s-a dezintoxicat corpul și am revenit la normal.
Sfatul meu, dacă îmi permiți, ar fi să te concentrezi pe școală, mai precis pe exprimarea corectă (scris și vorbit) și pe matematică. Lumea în care trăim evoluează foarte rapid, iar cei care nu vor avea un minim de pregătire, vor avea mari probleme să-și găsească un loc de muncă în societatea de mâine, dominată de informatică.
Încearcă să renunți cu totul la alcool, pentru că îți afectează sistemul nervos, iar tu ești în plină evoluție, trebuie să-ți dai toate șansele să reușești. La fel și cu țigările, renunță, indiferent ce auzi de la cei din jur. Fumatul e o formă de sclavie. În plus, țigările costă foarte mult. Cu prețul a două pachete de țigări îți poți cumpăra o carte bună, din care să înveți ceva și pe care să o citești cu plăcere. Te vei simți mai puțin singură.
Închei aici, rugându-te să revii și să ne dai vești despre tine. Blogul ăsta are mulți prieteni încercați. Chiar dacă nu toți îți scriu imediat, sunt sigură că mulți citesc și sunt alături de tine.
Cu drag,

Gabriela

15 06 2018
Valentina

Iti multumesc pentru sfaturi, dar vreau sa fac un mic comentariu. In caz ca, m-am exprimat gresit in ceea ce am scris nu e din cauza ca nu stiu sa vorbesc corect, sau din cauza ca nu citesc. Da, am greseli in exprimare, dar poate si dumneavoastra aveti. Chiar daca par un copil destul de rebel, ca sa o spun asa, nu inseamna ca sunt proasta, sau ca nu invat. Cand am spus ca notele mele scazusera, ma refeream de la nivelul meu vechi. Iar de citit nici nu ma puteti critica, pentru ca eu mereu citesc, chiar daca numai carti depresive, dar oricum fac asta. Revenind la greselile de exprimare, poate dumneavoastra va cititi comentariul inainte sa il publicati, dar eu nu fac acest lucru, pentru ca este in adevaratul sens al cuvamtului pierdere de vreme. Asa ca las totul asa cum este. Probabil cand vedeti ce scriu va imaginati un copil vai de capul lui care nu are de niciunele, ceea ce nu este deloc adevarat. Si nu va critic ca ati considerat acest lucru, doar ca voiam sa mentionez. Daca as fi asa nu cred ca as avea bani sa imi iau tigari si alcool, care sunt destul de scumpe, sa fim sinceri acum. Stiu ca prin ceea ce am scris intr-un fel pare ca va critic pe dumneavoastra pentru ce ati scris, dar nu incerc sa fac asta, ci vreau doar sa clarific anumite lucruri. Imi cer scuze ca v-am pierdut timpul citind toate prostiile pe care le-am scris. Sincer, nu intentionam asta, doar cerseam ajutor.

18 06 2018
cosmin

Dragă Valentina,

Te înțeleg într-o oarecare măsură, pentru că am trecut și eu prin ceea ce treci tu acum, încă mă lupt cu depresia. Ceea ce se întâmplă în viața ta, este frustrarea rezultată modului în care ai fost tratată de oameni.
Nu tu ești vinovată, societatea este. Educația ei lipsită de dragoste și axată doar pe lucruri materiale, pe aspect și alte motive neînsemnate.

Am înțeles că ai fost la psiholog, sunt convins că ai dreptate, nu te poate ajuta dacă continui să-ți impui aceleași gânduri negre. Prin asta treceam și eu, am luat antidepresive, am fost la psiholog, am fumat iarbă, dar în absența lor mă regăseam singur și în continuare supărat pe viață și pe mine însumi.

Nu mi se pare că ești un copil rebel, ai fost așa mult etichetată încât trăiești cu impresia că este adevărat. Chiar crezi că inspiri oxigenul degeaba? Oare chiar ești o dezamăgire? De fapt cu ideea asta ai trăit, ai avut ocazia să dezamăgești și ai fost taxată într-un fel mai aspru, iar asta nu e normal.

Doar ignoră vorbele altora despre tine, nu uita că oamenii valorifică lucruri și momente, din păcate și persoane. În fond toate astea sunt neutre de la natură.
Cât despre sinucidere, te înțeleg că nu mai reziști și este greu, ai încredere că nu va fi așa întodeauna. Ai șansa să urmărești vizual biografia propriei tale persoane, de ce să nu vezi ce rezervă pe mai încolo?

21 06 2018
Bia

Hey. Ma bucur ca am citit ce am citit aici. Sinuciderea nu e o solutie, de fapt e cea mai mare prapastie, pentru ca nu vei mai putea stii niciodata ce-ti rezerva viata. poate nu stii de ce ti se intampla acum asta, dar va veni clipa cand vei intelege tabloul intreg, si vei vedea ca ai invatat din asta. Exiista o carte..Dmitry Semenik..ce faci cand nu mai vrei sa traiesti..despre depresie, neacceptarea de sine…pana la redobandirea bucuriei de a trai. Tin sa mentionez ca o gasesti la librariile ortodoxe cred, sau pe net…e scrisa de ruso de psihologi, psihiatrii, preoti..exista si un site, nu stiu daca stii rusa […moderat…]. In primul rand cred ca familia ta e vinovata..apoi va trebui sa-ti cauti un psiholog mai bun…unul care ti se potriveste…daca totusi esti o persoana mai profunda as sugera sa citesti si carti duhovnicesti s-ar putea sa iti mai raspunda la intrebari. Pana acum cred ca nici mediul, nici parintii nu te-au ajutat. Curaj!

23 06 2018
Bia

As vrea sa las si eu blogg-ul meu. […moderat…]
E un blog care as vrea sa fie despre suferinta…ca acesta doar pe alta tema. Daca moderatorul ma poate ajuta, nu stiu cum sa il pun ca un mesaj ca cele de pe prima pagina. Multumesc!

24 06 2018
Adrian

Dragă Bia,

Din păcate, din motive legate de politica de confidențialitate a site-ului, nu sunt permise astfel de linkuri, întrucât ar putea facilita contactul direct între membri. Ori, având în vedere tematica de aici, nu este tocmai recomandat. Felicitări pentru blog, scrisul are într-adevăr valoare terapeutică – eu personal sper să scrii și despre lucruri mai vesele! În măsura în care voi putea, mi-aș dori să particip la lansarea primei tale cărți!

Cu prietenie,
Adrian

7 07 2018
Magda

A te sinucide e impotriva „Duhului Sfant”.. deci nu ai voie sa decizi tu cand ti se termina viata. Cei care se sinucid prin diveree metode indraznete,trec de Marea Judecata…si ajung la gheena…ai auzit de rai si iad…dar de a 3-a varinata oamenii se tem sa o pronunte. La gheena ajung sufletele care nu se recupereaza niciodata. E ca si cum la scoala nu copii enuntul de pe tabla si vrei minim 5 pe nimic….asa si aici….judecata e diferita de cum credem noi. Sinucigasii…nu se primesc in biserica…de ce? ca au ales singuri ca niste mici dumnezeii ce sa faca cu viata lor. In cimitir sinucigasii se ingroapa in spatele cimitiriului…nu sunt pomeniti la liturghii. Si poate tu ai de trait pana la 80 de ani….si decizi la 15-18 ani..sa te sinucizi…diferenta aia de ani o traiesti ….cum crezi…traind momentul sinuciderii…. Consulta un preot inainte de a face ceva de capul tau….cere o parere de la parinti ,bunici. Renuntand la viata ta….afectezi si alte persoane care s-au chinuit sa iti dea viata. Fiecare avem probleme dar reusim sa le depasim cand suntem in stare….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




%d blogeri au apreciat asta: