Cosmin 18

2 01 2018

Bună, nu știam unde să las un comentariu, pentru că nu am idee cum să încep un topic nou.

Pe scurt, sunt un băiat de 18 ani care a trecut printr-o despărțire recentă, motiv pentru care toți factorii negativi din viața mea, au început să pună capăt oricărei speranțe la viață, îmi doresc să mor fără să mai simt nimic.

Am avut parte de prima mea relație, care s-a petrecut la distanță, oricât de clișeic și superficial poate suna asta. Această legătură dintre mine și fata pe care o iubesc, nu poate fi descrisă în cuvinte. Spre deosebire de orice adolescent irațional care se combină aproape în fiecare lună, vreau să menționez că singura mea relație de un an, a fost destul încât să îmi dau seama că ea este persoana cu care vreau să împart totul.

Prefer să o descriu așa, pentru că a făcut sacrificii pentru mine, pe care nu le meritam. Eu în schimbul acestor sacrificii și dovezi de iubire, dezamăgeam în continuare, până în punctul în care nu-i mai scriam deloc, din orgoliu.
Nu mă înțelegeți greșit, a fost vina mea de fiecare dată. Sunt complexat și am stima de sine foarte scăzută, iar asta mi-a afectat relația enorm de mult.

Ea a tras de mine, doar să menținem legătura și să nu o părăsesc. Simțindu-mă atât de complexat, am considerat că e necesar să o ignor de tot, pentru că o voi strica și va regreta că m-a ales pe mine în viața ei.
În cele din urmă, egoismul m-a făcut să îi scriu iar, oferindu-mă complet pe tavă și fiind dispus să fac orice, doar să se întoarcă în viața mea.

Nu a mai vrut, iar pentru mine a fost un șoc imens. Nu mai poate să rămână alături de mine, pentru a ne despărți la infinit din aceleași motive. Aș fi dispus să renunț la orice complex și fixație stupidă, doar să o am pe ea, pentru că abia acum am trăit pe pielea mea, frica de a pierde persoana pe care o iubesc. Este cu altcineva acum, îl iubește mai mult decât m-a iubit pe mine și chestia asta mă doare mai mult decât pot descrie în cuvinte, e tortură.

Va face toate lucrurile cu el, pe care noi le făceam în trecut. De ce? Doar pentru complexele mele, pentru că mă comportam ca un retardat.
Nu pot să trăiesc știind că ea se află în brațele altcuiva, indiferent de sfaturile psihologice pe care le știu prea bine.
Nu mai găsesc o soluție, o distrug pe ea, plângându-mă că mi-e dor și că sufăr în fiecare zi. Se simte obligată să vorbească cu mine, doar pentru a nu face eu ceva nejustificat.

Oricât de nobil par, prin scrisul ăsta academic, sufăr de mor și într-o zi mi-e teamă că voi ceda, din ce aș putea afla și m-ar afecta, până când îmi voi lua viața, iar cei din jurul meu vor înțelege că sentimentele mele au fost sincere și că am ales cu sufletul, dar va fi prea târziu.

Reclame

Acțiuni

informatie

40 responses

2 01 2018
Adrian

Dragă Cosmin,

Bun venit aici! În coloana din dreapta ți-am creat o „căsuță” cu pseudonimul ales de tine – „Cosmin 18”. Dacă citești aceste cuvinte, înseamnă că ai găsit-o deja. Este a ta! Aici vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport și tot aici vei putea adăuga orice alte informații, gânduri sau comentarii vei considera necesare pentru a ne ajuta să îți înțelegem mai bine povestea.

Cu prietenie,
Adrian

2 01 2018
Dana Pamfil

Mini curs de Dragoste pentru Cosmin,

Felicitari, tocmai ai invatat ce nu este iubirea!!!

Iubirea este libertate, bucurie si zambet! Atat de simplu.

Orice alta complicare a mintii aduce suferinta…
Orice neincredere in sine sau in celalalt aduce suferinta.
Orice granita sau credinta intr-o granita provoaca suferinta.
Orice incercare de control aduce suferinta.

Nu trebuie sa treci prin nici o suferinta daca intelegi profund ce este iubirea. Pentru ca, vezi tu, tu esti iubire, in sufletul tau, mai departe de toate gandurile si neincrederile, ceea ce esti cu adevarat este iubire.
Si orice durere e un indicator ca te-ai departat de la adevarata ta natura.

Invata sa te iubesti asa cum esti, sa te accepti si sa iti dai o sansa, un million de sanse daca trebuie…ai curaj si incredere in tine…invata din toate, adapteaza-te, schimba intotdeauna ceva in tine daca vezi ca nu merge, fi maleabil si iubeste libertatea mai presus de toate.

Viata vine la pachet cu un arsenal intreg de lectii, invata din toate si nu uita ca esti iubit si sprijinit intotdeauna.

Cu drag,
Dana

2 01 2018
cristian

Salut am 42 de ani trait prin diverse tari cunoscut oameni din intreaga lume.Am avut o relatie ca a ta la 19 ani insa eu am parasit o ca nu ma simteam destul de matur fata a suferit enorm iar eu mi am dat seama peste ani ce urat a fost sa dispar din viata ei fara nici o explicatie.Regret ceea ce a fost insa trebuie sa gandesti la rece a fost o experienta din viata ta , daca ea este hotarata asa trebuie sa vezi si decizia ei, insa marele avantaj pentru tine este ca ai invatat ceva sau sper ,esti foarte tanar si ai toata viata inainte deci in primul rand iarta-te pe tine si ia-o ca o lectie de viata daca esti sincer si curajos Dumnezeu va avea grija si de ea si de tine sa fiti fericiti.Invata sa traiesti in prezent altfel nu poti fi fericit iar gandul despre sinucidere pune-l deoparte sau mai bine ingropa-l caci timpul iti va arata ca viata merita traita

3 01 2018
Cosmin 18

Vă mulțumesc pentru încurajări, simțeam nevoia să vorbesc cu cineva fără să îmi judece sentimentele din faptul oricărui motiv.

Nu sunt o persoană care să gândească la rece, pentru că iubesc din tot sufletul și e foarte greu pentru mine.
Mereu m-am simțit urât și un ratat din toate punctele de vedere. Iar singura relație pe care am avut-o, încă o consider un mare noroc al vieții mele.

Simplul motiv că ea a ales să stea alături de un -antisocial și complexat- cu mii de defecte, m-a convins că e atât de minunată.
Simt cum îi fac rău prin simpla mea existență, cum dezamăgesc și creez în jurul meu doar supărare și stres, mă simt o povară.

Mă consum foarte mult, nu pot să dorm și nici să mănânc pe cât ar trebui.
Tot acest arsenal de gânduri despre mine, m-a făcut să am rezultate slabe în orice activitate, și să o dezamăgesc pe ea, mereu.

Îmi dau seama și sunt conștient de faptul că ceea ce fac nu e bine, pot gândi rațional. Nu-mi pot schimba sentimentele pentru ea, nu pot să mă iert pentru cât a plâns din vina mea, în timp ce păream un ignorant.
Mă doare atât de mult, încât simt nevoia să scap.

3 01 2018
Dana Pamfil

Draga Cosmin,
cel mai frumos cadou care i l-ai putea face ei, este sa te ierti, sa te vada ca te aduni putin si ca iti continui viata curajos. Poate peste ani veti rade impreuna de intamplarea voastra, va veti imbratisa cu prietenie si veti continua viata stiind ce prieten de nadejde ati castigat.
Stii copii mici cad si se ridica de multe ori pana invata sa mearga bine…asa si noi, cadem si ne ridicam de multe ori in viata pana invatam sa fim cu adevarat oameni, pana invatam sa ne stapanim emotiile, pana invatam sa iubim neconditionat, sa fim prieteni…
Nu lua lucrurile prea in tragic, respira si elibereaza prin expiratie toate problemele…azi e o noua zi, invata sa zambesti in ciuda oricaror probleme si suferinte…toate trec sa stii…
Cand eram mica si sufeream ma inchideam in baie, ma cataram pe masina de spalat si ma uitam la mine in oglinda cum plangeam si de fiecare data ma minunam cat de frumoasa pot fi, cum suferinta nu poate schimba ce sunt cu adevarat in interiorul meu…
Uita-te la tine in oglinda…ce poate chipul asta sa faca sa fie atat de suparat? mai departe de suferinta cine e ascuns in ochii tai frumosi? si cum ar fi daca in toata supararea ta ti-ai zambi…tu, oglinda si un zambet…”te iubesc Cosmin exact asa cum esti”…”nu imi trebuie nici un motiv sa te iubesc, simplul fapt ca existi ma face fericit”…”si daca as ramane doar eu cu tine, nu mi-ar ramane decat sa te iubesc, pentru ca esti al meu, esti puiul meu”…”esti un baiat minunat”…”ai sa treci cu bine peste toate”…

Ce ar fi daca ai tine un jurnal?
Hmmm…ce ar fi daca ti-ai face un cadou? daca ai hoinari prin magazine sa iti cumperi ceva pentru sufletul tau? orice…tu, pentru tine…

3 01 2018
Cosmin 18

Mă emoționează să îți citesc printre rânduri Dana, este foarte frumos ce scrii și apreciez atât de mult duioșia cu care definești lucrurile.

Am tot încercat să citesc sau să urmăresc videoclipuri în scopul dezvoltării mele personale, să fiu o persoană mai deschisă la minte și să las timpul să treacă, până în punctul în care aș deveni o variantă mai bună a mea, doar cu speranța că o voi recuceri cumva pe fata de care am spus mai sus.

Îmi făceam planuri, îmi imaginam cum ar fi să îmi creez propriul stil vestimentar, să cânt la chitară și să fac voluntariat, ori să mă apuc de un sport, trăiam doar sperând că voi fi o persoană nouă. În ciuda acestor vise, mă simt slab și fără motivație. Mă simt dependent de oamenii din jurul meu, singur am impresia că mă pierd, mai ales când sunt vulnerabil și sufăr de la orice.

Complimentele puține pe care le primesc, le simt uneori din politețe sau milă. Atunci când oamenii îmi spun lucruri frumoase, simt că o fac doar ca eu să mă simt mai bine, nu pentru că așa cred ei neapărat.
Nu pot să mă văd frumos, mai ales dacă îmi privesc aspectul fizic.

Sunt o persoană care nu poate profita de cineva și nu intenționează ceva cu răutate, doar cu atât mă simt bun. Dar nimeni nu vede asta, pentru că totul începe de la aparențe. Din exterior sunt foarte prost și neatent.
Inclusiv mă simt ciudat pentru că iau din timpul cuiva ce scrie în folosul meu, fără a fi obligat să o facă și nu am cuvinte de mulțumire pentru voi.

În ochii mei totul se prăbușește, știu că sunt încăpățânat și nu reușesc să trec peste. Nu pot să trăiesc fără ea oricât de mult îmi impun chestia asta, pentru că o iubesc din tot sufletul și am nevoie de ea, mai mult ca orice.

4 01 2018
liviu1995

Salut Cosmin! Vreau sa incep prin a ti spune ca tu nu esti singurul care are complexe si care trece prin ce treci tu. Eu unul te inteleg perfect. Si eu sufar de complexe, nu prea ma place nimeni, prietenii sunt alaturi de mine cand au nevoie de ajutor in rest raman cu ochi n soare iar despre iubita nici nu se pune problema. Priveste insa avantajul pe care il ai fata de mine: tu ai avut o iubita in 18 ani de viata eu in 22 nu. Tu in schimb dai vina pe tine prea mult. Chiar crezi ca doar tu esti vinovat? Eu nu cred asta, cred ca esti o victima a societatii gresite in care traim. Tu esti ca un om bolnav. Spun asta pentru ca repet si eu simt ce simti tu. Daca fosta iubita tinea la tine atat de mult iti era alaturi chit ca o refuzai tu de 100 de ori. Mai ales daca stia ca tu esti o persoana complexata facea totul ca sa te inteleaga, sa te ajute, sa ti arate ce om bun esti. Dar ea ce a facut….te a rugat de cateva ori dupa care a plans un pic ca un copil caruia ii iei acadeaua si cu prima ocazie cum a aparut altul pac a sarit in bratele lui. Iubirea asta dintre un barbat si o femeie are un termen de valabilitate. Nu e ca iubirea unui copil fata de parinti ori invers. E diferita. Poate e mult mai accentuata dar e ca un foc de paie. Iti garantez ca o vei uita repede pe fosta. O sa mai suferi un pic dupa care vei merge mai departe. De ce sa te sinucizi pentru ea? Tu ai vazut o vreodata fata in fata? Daca nu te ai gandit ca poate nu iti placea? Sunt cazuri de cupluri la distanta care dupa ce s au vazut au ajuns sa se desparta. Pur si simplu nu se mai simteau atrasi. Poate pateai si tu lafel.
Asculta la mine, aduna te. Stergeti lacrimile si mergi mai departe. Fa ceva ce iti place. Iesi cu prietenii in oras, eventual dupa alte fete, fa sport, distreaza te dar nu te arunca in bautura, droguri ori tigari ca sunt periculoase. Dependenta nu te va ajuta. Legat de complexele tale….care ar fi ele mai exact? Sunt complexe care se pot vindeca printr o operatie ceva? Si eu am complexe insa ale mele sunt pe viata, nu am cum sa scap de ele. Cel mai mare este insa cel legat de penis….stiu, suna amuzant. Cand aveam varsta ta, mi am dat seama ca ceva nu este in regula, ca este prea mica. Ce m a aruncat in depresie a fost faptul ca nu se poate mari indiferent de bani! Am citit tot ce se putea citii despre cum se produce orgasmul la femei, despre toate punctele erogene etc crezi ca m a ajutat cu ceva? Ei bine da m a ajutat cateva minute pana cand intram pe Facebook, ori citeam in ziar sau auzeam la tv glume despre barbatii care o au mica, despre cat de prosti sunt ei si buni de nimic….ma simteam ca un criminal in serie urmarit de toata lumea pentru a fi ucis. Si in fond ce problema aveam? Era chiar vina mea ca cu asa ceva m a inzestrat Mama Natura? Sa ma bat cu Dumnezeu ca o am mica ori cu ai mei? Si eu tot om sunt si eu am sentimente, sufar. Un an de zile am avut depresie din cauza asta. Voiam sa ma sinucid. Devenise visul meu. Ce mai vis…aveam momente cand mi o vedeam si doream sa mi o tai. Ma gandeam sa ma castrez chimic pentru a numai simti nevoia sexuala. Insa usor usor am trecut peste. Am trecut peste gandul sinuciderii pentru ca eu tot am acel complex. Mi am dat seama ca viata e prea frumoasa pt a ma pedepsi pt ceva ce nu e din vina mea. Ai sa vezi ca cu trecerea anilor si cu maturizarea ta acele complexe nu vor disparea dar se vor diminua. Vor aparea alte probleme mult mai importante ca complexele respective. Trebuie sa fii barbat si sa fii calit pentru a trece peste. Intelege ca complexele sunt facute de societate, societatea proasta si bolnava. Asa este peste tot in lume. Nu tu esti vinovatul, societatea este. Educatia ei lipsita de dragoste, axata doar pe lucrurile materiale si atat. Tine minte: ce se poate cumpara cu bani, e ieftine. Sufletul e cel mai important. Condu ti atentia spre altceva, spre pasiunile tale, spre visele si aspiratiile tale. Lasa femeile ca numai sunt ce au fost. Incearca sa ai cu ele doar interactiune sexuale si cam atat. Nu se merita sa suferi pentru una. Rar poti da peste ceva cu adevarat bun. Poate doar atunci merita sa acorzi atentie. In rest, majoritatea se vor uita la tine cum arati si la cati bani ai. Atat. Nu conteaza ca vei fi un mare nesimtit femeia te va diviniza daca o ai de 20 plus, daca ai ceva milioane de euro in conturi si niste muschi bine facuti. E reteta succesului.

4 01 2018
Cosmin 18

Ai foarte multă dreptate Liviu, iar în momentele în care citesc mesajele de bine din parte celor care încearcă să mă ajute, mă face să tânjesc atât de tare după voi, cei care vă luați din timp să îmi scrieți. Mă gândesc la cât ar fi de minunat să trăiesc între oamenii de calitate pe care i-am remarcat aici.

Am stat să analizez de 3 sau 4 ori mesajul tău. Pot să spun că mi-ai dat o stare de spirit incredibil de bună și că simțeam nevoia să îți strâng mâna sau să te iau în brațe, pentru cât de frumos a fost să citesc fiecare frază.

Pentru a-ți răspunde la întrebare, complexele mele definesc întocmai societatea asta bolnavă, de care ai adus vorba. Sunt la un liceu prost, nu am prieteni adevărați, sunt slab și înalt, mă simt mereu murdar (deși fac baie, nu e vorba de igienă aici), am alunițe prea multe și arăt penibil.

Înțeleg că nu este doar vina mea, dar comparându-mă cu oricine îmi observ defectele mult mai ușor, iar asta mă distruge.
Înțeleg că este și vina fetei de care am spus. Eu aș fi iertat-o oricând, indiferent că mă lăsa de 100 de ori, iar ea nu a făcut asta.

Nu știu în ce măsură pot să o judec, pentru că era probabil să fac la fel dacă eram in situația ei. Însă în situația mea, nu aș fi renunțat la ea.

Am momente în care mă simt deschis ca acum, să cred că există o speranță și să înțeleg că așa decurg lecțiile pe care le primim în timp.
În ciuda raționamentului, va trece vremea și mă voi simți la fel de singur. Nu va fi nimeni constant lângă mine, să mă consoleze în fiecare zi.
Pentru că ziua de azi pentru mine va fi mai bună, datorită lui Liviu. Ziua de ieri, datorita Danei. Peste câteva zile, mi-e teamă că voi suferi iar, fiind înapoi singur cu propriile mele gânduri.

Nu am cuvinte să vă mulțumesc însă, pentru cuvintele frumoase.

4 01 2018
Liviu 17

Pai presupun ca asta e frica fiecaruia, toti ne temem ca vom ramane singuri, in fond fiinta umana nu poate traii fara semeni, avand in vedere ca eu am crescut fara prieteni nu prea ma pot plange ca imi e teama de singuratate, insa daca ai nevoie sa vorbesti cu cineva ma poti gasii aici: […moderat…], eu mereu imi fac timp sa vorbesc.

6 01 2018
liviu1995

Exact. E vorba de a si gasi fiecare pe cineva. In lume se promoveaza singuratatea, ca fericirea e doar in noi bla bla…daca asa gandeau si parintii nostrii va garantez ca acum noi numai discutam aici. E foarte frumos pentru ca vreti sa iubiti si sa fi ti iubiti. E normal sa doresti sa ti gasesti pe cineva cu care sa stai tot restul vietii. Asta cu singuratatea pe vecie e o prostie. Sa l vad eu pe ala care la 80 de ani nu are pe nimeni nici prieteni si nici sotie sot si e super fericit. Omul de a lungul istoriei asta a facut. A trait in grupuri. Iar acum usor usor devenim singuri. Dam tot ce doreste sufletul pe bani iar dupa ne miram de ce avem depresii ori tendinte sinucidoidale. Nu va lasati dezamagiti de prostiile care se promoveaza. Nu lasati lucrurile acestea sa va demoleze viata. Mergeti inainte. Vreti prieteni? Inscrieti va intr un grup de voluntariat. Acolo sunt oameni pregatiti sa ajute pe altii si mai presus de toate sa i asculte. Incercati sa nu va mai ganditi la prostiile pe care le fac oamenii, lumea nu a evoluat mai deloc chiar daca avem tehnologie si altele. Si pe mine ma doare sufletul cand ii vad pe tineri in special ca beau, fumeaza ori se drogheaza iar dupa spun ca se distreaza. Viata poate fi frumoasa si traita fara vicii. As prefera sa fiu legat de o sotie si copii decat de tigari ori alcool. E vorba de dezvoltarea mintii si a sufletului ceea ce nu multi reusesc.

4 01 2018
donsavas

Salut ,Cosmin!
In primul rand,bravo tie pentru acest scris academic. Este munca ta intelectuala care a dat roade. Ma bucur pentru tine ca ai reusit sa simti iubirea si sa o apreciezi. Suferinta asta face parte din dezvoltarea ta emotionala. Tu de fapt nu depinzi de nimic,esti doar sclavul propriilor ganduri. Fata nu are nimic deosebit. E importanta pentru tine pentru ca o asociezi cu ceva placut. Bineinteles ca obiceiurile si asocierile ne controleaza viata. Hai sa ne alegem noi sa gasim ceea ce avem nevoie fara a ne limita la ce avem. Ceea ce simtin e din intreg,iar intregul este infinit si mereu accesibil. Tu ai respect fata de tine insa gandidu te la ce gandesc altii, uiti ca tot ce crezi tu conteaza mai mult. Eu zic sa dai tu ,nu ceilalti,o sansa! Odata cu tine,iti da tot universul. Cum? Mai simpu decat crezi. Cand iti este rau,ai impresia ca ceilalti te vad rau. Ei nu te vad pe tine. Ei se vad pe sine. Fata aceea si restul nu se gandesc in niciun fel niciodata. Nici cand iubesc. Asa pare ca s ar gandi,dar nu e asa. Tu nu te gandesti la fata respectiva, te gandesti la tine si la ce ai nevoie. Asa si trebuie. Nu esti egoist! Egoist devii cand te minti pe tine si pe restul cazand in iluzia ca tu tu le faci vreun bine sau vreun rau fara sa aiba legatura cu tine. Are,intr un fel sau altul. Esti mai putin egoist decat ai crede,chiar daca si tu ai fost pacalit de iluzie. Fata se gandeste la binele ei ca si la inceput,asa cum face toata lumea. Iubirea exista in acel moment cand doi oameni ajung sa si faca bine personal cu aceleasi lucru ce devin comune. Ea si a facut un bine siesi cand a mers acolo unde s a regasit si ti a dat si tie sansa te a te regasi din nou in ceva sau cineva cu care rezonezi. Lucrurile stau mai bine decat crezi. Ai sansa sa ti faci un bine si tu,de asemenea, rezonand cu viata ta,nu opunandu te,cum nici ea,nici alti oameni care si au cautat binele nu au renuntat. Iti doresc sa gasesti acel ceva in tine!

9 01 2018
Cosmin 18

Nu știu cât de bine pot spune că stau lucrurile. Se fac 3 luni de când sufăr și sincer să fiu, nu se mai termină toată durerea pe care o simt.
Mă gândesc în continuu la ea, îmi dau seama că am pierdut tot ce mai aveam.

Probabil sunt sclavul propriilor mele gânduri, ai dreptate. Nu îmi găsesc puterea să fiu pozitiv, iar asta mă distruge pe interior.
Am încercat să-mi ocup timpul cu orice, dar tot la dor și tristețe mă întorc.

Pentru mine era deosebită, întradevăr, poate pentru că o asociez cu ceva plăcut. Simt mereu un gol în mine, nu mai văd rostul în nimic.
Nu mă simt destul de bun, mi-e atât de greu să mă accept pe mine însumi.

Simt mereu o greutate în mine, nu mai pot…

4 02 2018
suntacolo

Am trecut prin ceva asemanator cu situatia ta. Relatie la distanta care s a sfarsit datorita complexelor mele, neincrederea in sine etc. Dar au trecut 2 ani aproape de atunci, si pot sa spun ca te vei simti mai bine. Dureaza, dar daca o stalkeresti si o urmaresti pe retelele de socializare crede-ma ca nu ajuta deloc, ingreunezi situatia mai mult si iti faci tie rau. Trebuie doar sa astepti si sa incerci sa te gandesti la altcev, sa ai alte ocupatii care sa iti distraga mintea de la ea. It gets better. Mi ar placea sa vorbim daca ai vrea, nici eu nu am prieteni adevarati si pot sa zic ca ne asemanam destul de mult, dar crede-ma ca trece cu timpul.

6 02 2018
Cosmin 18

Ai dreptate, o urmăresc pe rețelele de socializare pentru că nu am puterea să rămân indiferent. Am ajuns la concluzia că nu mai merit nimic.
Încep să mă gândesc că viața nici măcar nu este ceea ce pare a fi. Totul îmi pare uneori a fi o iluzie și am nevoie să scap din corpul ăsta urât pe care îl am.

Mi-ar face plăcere să vorbim, dar nu cred că este posibil din cauza politicii pe care o are site-ul. Ar fi cenzurată orice informație personală pe care o ofer, nu știu cum putem proceda. Deși nici eu nu am prieteni adevărați, simt nevoia să vorbesc cu oricine înțelege modul din care privesc lucrurile.

6 02 2018
Adrian

Dragii mei,

Politica site-ului cu privire la confidențialitate are drept unic scop protejarea identității membrilor. Din păcate nu putem face nici o excepție. Dar puteți scrie aici oricât și oricând (chiar vă încurajăm să faceți lucrul acesta!), vă puteți sprijini reciproc!

Cu prietenie,
Adrian

6 02 2018
Dana Pamfil

Hello Cosmin
ce ai patit de esti asa suparat?

Ce legatura are corpul tau cu tine? Nu poti fi fericit asa cum esti?
Uite, eu merg cu carje si m-am incapatanat sa fiu fericita. Cand aveam stari naspa si ganduri aiurea imediat imi spuneam ca am puterea sa schimb starea si gandul, sa fiu fericita asa cum sunt…
Nu imi pasa ce cred ceilalti despre mine. Ba consider un mare test la care supun umanitatea in a ma accepta asa cum sunt…si chiar daca nimeni nu m-ar iubi pentru ca arat asa si tot am castigat, ca am reusit eu sa iubesc ce era de neiubit.
Iubirea e cea mai mare forta sa stii!!!

Ce as putea face altceva? Cat sa ma ascund si de ce?
Asa e corpul meu…fericirea nu are legatura cu un corp frumos sau urat (in fond cine face aceste criterii de frumusete?) sau cu mai stiu eu ce…fericirea e un drept fundamental al oricarei fiinte vii…si da, imi cer dreptul inapoi, cer sa fiu fericita…stii de ce? pentru ca asa vreau eu!!! hahaha
Da, cateodata sunt foarte incapatanata 🙂

6 02 2018
Dana Pamfil

PS. Si pentru ca avem libertatea sa vorbim aici, am sa profit de ocazie sa postez o melodie care imi place mult si care sper sa te bine dispuna…

Un zambet pentru viata va rog 🙂

6 02 2018
Dana Pamfil

PPS. Stii de ce sufera umanitatea? De a accepta realitatea asa cum este.
De cele mai multe ori ne opunem din rasputeri la ce pur si simplu ESTE.

Suferinta vine din acest razboi constant…”nu sunt frumoasa”, „nu ari fi trebuit sa fac asta sau asta”, „nu sunt perfecta”, „de ce sa spal eu vasele cand poate sa o faca el”, „azi nu ma spal pe dinti pentru ca nu merit”…si asa mai departe…fiecare caz are setul sau specific de lupta cu Tot ceea ce Este…

Apoi mai e capitolul „Ce cred ca cred ceilalti despre mine” care e pura fictiune si nu are nimic de-a face cu realitatea.

Capitolul „Ce cred eu ca ceilalti vor de la mine”…care nu e treaba noastra in definitiv…niciodata nu ne vom putea integra perfect in dorintele celorlalti si nici nu trebuie sa fie asa.

…etc

Cred totusi ca viata e ca mersul pe sarma, intre a te iubi pentru ceea ce esti, in a nu rani pe ceilalti, in a accepta ceea ce este…etc…
Asta se invata cu fiecare experienta si avem fiecare puterea de a depasi si imbunatati ceea ce suntem…

Pamantul e un loc minunat, unde cu totii ne putem gasi un loc al nostru…mai nou avem de toate, apa curenta, lumina, caldura, internet, rosii in plina iarna…speranta de viata a crescut, stiinta se va dezvolta in asemenea maniera incat in cateva generatii nu va mai fi nevoie sa muncim…avem tot ceea ce am visat de mii si milioane de ani…

Asa ca te invit la un exercitiu frumos…hai sa spunem Multumesc pentru tot ceea ce avem, pentru milioanele de oameni care au visat o lume mai buna si cu al caror sacrificiu suntem noi aici stand de vorba prin aceasta cutie plata plina de lumina :)))

6 02 2018
Dana Pamfil

<>
Anita Moorjani

Anita a avut o NDE (experienta in apropierea mortii) in 3 februarie 2006 in urma unui cancer limfatic care s-a dezvoltat in 4 ani. Avea in jur de 38kg si nu se mai putea deplasa fara scaun cu rotile.
A fost adusa in urgenta la spitalul din Hong Kong in ultimul stadiu al bolii.
Atunci, in acel spital a avut experienta de NDE, cand s-a intalnit cu lumina.
S-a intalnit cu tatal sau si cu prietena ei cea mai buna, amandoi morti cu cativa ani inainte.
In lumina a invatat tot ceea ce a rezumat in cateva cuvinte in randurile de mai sus.
A avut de ales intre a se intoarece pe pamant sau a ramane in lumina, intr-o stare de iubire infinita si neconditionata.
A ales sa se intoarca si de atunci lumineaza lumea in care traim!

In 5 saptamani de la experienta a iesit din spital fara nici o urma de cancer in organism, complet vindecata.

6 02 2018
Dana Pamfil

<>
Anita Moorjani

6 02 2018
Dana Pamfil

Google nu m-a lasat sa postez citatul, posturile astea 2 nu mai au nici un sens

7 02 2018
Cosmin 18

Mă bucur că ți-ai găsit puterea de a gândi pozitiv Dana, apreciez că ai rămas puternică și ai dreptate. Cred că suntem construiți diferit, în ciuda emoțiilor de bază pe care le simțim fiecare. Mie îmi pasă prea mult, sunt conștient de asta și înțeleg că îmi cauzează suferință.
Nu pot controla ceea ce simt. Nu îmi pot schimba starea prin simpla conștientizare, iar supărarea a rămas deja pe termen lung.

Poate te gândești că ar trebui să pun și în practică, nu contest. Mă descurajez simțind că eșuez, datorită așteptărilor prea mari pe care le am. Dar repet, nu pot controla ceea ce simt, mă simt singur, complexat și neadaptat.
Iubirea chiar este cea mai mare forță, așa cum ai descris-o și tu. Dar uite, suntem oameni, oricât de frumos ar fi să mă gândesc că pot să iubesc ce era de neiubit, mă doare să nu mi se ofere înapoi.

Indiferența doare cel mai tare. Pentru că la rândul tău ai nevoie să primești din ce oferi, iar când nu se întâmplă, te simți refuzat de viață și oameni.
Umanitatea suferă din simplul fapt că dispare. Vom ajunge să avem totul și în suflet nimic.
Am văzut un discurs din partea Anitei Moorjani, i-am căutat citatul și îți mulțumesc pentru interesul tău, nu mai am cuvinte de bine.

7 02 2018
Dana Pamfil

Acum mai multi ani eram in Bucuresti cu prietenul meu si am fost la Gara sa cautam droguri. Dupa ce am luat, un vecin din zona, cunoscut de-al nostru ne-a invitat la el, o casa la curte scunda, cu o camera si o bucatarie. Nu imi amintesc sa fi avut toaleta in casa. Acolo m-au lasat baietii, rupta de drogata, pe un scaun in bucatarie.
Si cum stateam eu cu ochii inchisi aud miscare in stanga mea si deschid ochii si ma uit. O fata inalta si slaba statea in prag, imi zambea si avea aerul de a nu fi din lumea asta.
Cand s-au intors baietii am inteles de la proprietar ca fata a fost culeasa de pe drum, nu stia nimic despre ea, nu se droga, nu bea, doar statea cuminte unde o puneai si zambea tot timpul.
Atunci am inteles ca in viata trebuie sa fi putin nebun ca sa iti pastrezi zambetul si inocenta, ca trebuie sa nu iti pese. Atunci am inteles ca iubirea nu cere inapoi, nu stie asa ceva, doar da…

Au trecut anii, nu ma mai droghez, nici macar nu mai fumez…iar amintirea fetei rupte de lume am pastrat-o in inima mea de atunci.

Spui ca esti singur, complexat si neadaptat si nu am cum contesta asta, e dreptul tau sa fii asa si nu vad nimic rau in asta. Cine spune ca trebuie sa fim ranjiti tot timpul?
Singurul lucru care l-as adauga e ca niciodata nu esti singur, chiar daca tu poti avea experienta asta, existenta ta atinge, fara macar sa ai constienta de asta, intreaga viata.

Si ca sa intelegi in ce fel suntem conectati am sa iti spun ca degeaba sunt eu (Dalai Lama, Buddha, Vishnu, Crist sau mai stiu eu cine) bine daca undeva in lume cineva sufera…si daca suferinta trebuie sa ne uneasca atunci Let it be…does not matter…undeva, la sfarsiul zilei dupa toata calatoria asta, dupa tot tumultul de sentimente si nefericiri ne vom gasi cu totii bine, zambind…si de ce nu cu o doza de nebunie.

PS. Stii ce am facut dupa tentativa mea de suicid? Am cautat pe internet tot ce am putut despre moarte, din carti despre spiritualitate si din experientele NDE, zeci de ore de interviuri si documentare. Am invatat tot ce trebuia sa stiu. Si stii la ce concluzie am ajuns? Ca pur si simplu umanitatea sufera de cea mai mare inocenta, in inocenta noastra ne-am imaginat cele mai teribile lucruri am inventat pana si suicidul si moartea…care sunt un nonsens… Adevarul e ca o mama cu milioane de brate care te imbratiseaza cu dragoste eterna…

7 02 2018
Dana Pamfil

PPS. Iti recomand Renee Pasarow si Mellen Thomas Benedict.

12 02 2018
Cosmin 18

Am fost de curând la psihitatru pentru a încerca să-mi tratez stările de depresie. Sincer să fiu, m-am speriat când m-a întrebat dacă aș vrea să mă internez câteva zile sau să încep să iau antidepresive.

Ce să fac? Nu mai pot să continui așa, mersul la psiholog nu mă ajută pe cât de mult speram. Nu mai simt că pot ieși din asta.
Am momente în care mă simt efectiv distrus, mi-e dor de ea și îmi vine să îmi iau viața, nu mai pot repara nimic. Mă doare atât de tare să știu că nu sunt destul de bun, că m-a înlocuit cu altcineva și că va uita de mine complet.

Am un stres continuu cu bacul și școala, cu mine însumi și relația eșuată care mă omoară acum pe interior din gelozie.
Nu mai suport…

12 02 2018
Adrian

Dragă Cosmin,

Eu ți-aș recomanda să îi acorzi credit medicului respectiv… Ce ai de pierdut? Aș încerca o internare de câteva zile, urmată de tratament acasă. Nu e absolut nimic nici anormal, nici de speriat. Pur și simplu ai nevoie de un mic sprijin pentru o perioadă de timp, până când organismul tău va fi din nou suficient de puternic pentru a-și putea gestiona singur acele lucruri. Curaj!

Cu prietenie,
Adrian

20 02 2018
Cosmin 18

Am venit cu vești noi, fata de care am povestit mai sus s-a întors la mine. Așteptam atât de mult să se întâmple, dar nu știu de ce nu pot fi fericit.
Mă simt traumatizat de suferința pe care am avut-o în lipsa ei, de lucrurile pe care am aflat că le-a făcut cu fostul și mi-e greu să trec peste.
Și-a bătut ăla joc de ea, iar acum tot la mine a ajuns.

Mi-e atât de greu să caut un subiect de conversație, sunt încă în depresie și mi-e teamă că se va termina la fel ca ultima dată. Mă doare să aflu ce a făcut în trecut, indiferent că sunt eu preferatul acum.
A spus că ar face orice, că nu vom mai trece prin asta și sincer vreau să o cred, i-a părut enorm de rău, dar ceva din mine nu vrea să mă lase.

Mă simt paranoic, deși îmi dovedește că are sentimente sincere, pun la îndoială orice lucru, nu am încredere deși o iubesc din tot sufletul. Îmi doresc să fim împreună, nu aș putea trăi fără ea, visăm să avem o familie, dar m-a rănit atât de mult încât simt că distrug toată ocazia pe care o am.

Am nevoie de sfaturi, nu știu cum să procedez ca să nu o pierd iar și să nu mai am stările astea de nesiguranță care m-ar face să renunț.

20 02 2018
Adrian

Dragă Cosmin,

Nu e ușor… absolut deloc! Este normal să te simți trădat, bulversat, rănit… Pe de altă parte, nu ți-ai dorit să se întoarcă la tine? Deși știai că a ales inițial altceva?…

Știi, se spune că niciodată, într-o despărțire, nu există un singur vinovat…

Discutați între voi, spune-i cum te simți, că te simți rănit și că ai nevoie de timp să înveți că poți avea încredere în ea din nou… Încearcă să înțelegi și ce a deranjat-o atât de mult la tine, la atitudinea ta față de ea, încât a fost gata să pună punct… Ascultați-vă unul pe altul, încercați să vă înțelegeți reciproc…

În ultimă instanță însă, cred că este vorba despre o alegere… Ești dispus să treci peste ce a fost? Ești dispus să nu îi mai amintești de ce a fost, nici măcar în momentele de certuri, odată ce ați decis să mergeți mai departe împreună? Dacă da, înseamnă că aveți o șansă… Dacă ea este într-adevăr atât de importantă pentru tine… Asta însă doar voi doi puteți decide!

Cu prietenie,
Adrian

20 02 2018
Cosmin 18

În momentul actual, este o relație toxică și sunt conștient de asta. Am nevoie să transform toată negativitatea în ceva bun, nu pot să renunț la ea și sincer nu îmi doresc.

Eu sunt cel care suferă pentru că se simte bulversat, mă doare să aud ce a făcut, iar ea suferă din cauza vinovăției pe care o are, sunt afectat și asta se vede. Nu pot juca un rol precum mă simt minunat dacă nu este așa, simt nevoia să îi spun că sunt supărat din motivul respectiv, iar la rândul ei se simte groaznic văzându că mă doare

Nu a fost vreodată vorba de certuri grave. De cele mai multe ori am lăsat de la noi și asta a fost un lucru bun. Întradevăr este importantă, dar e groaznic să îi reproșez ce mă doare (chiar dacă încerc să o fac frumos) și să o văd cum se consumă mai tare, până în pragul de a mă speria eu de starea ei.

Mersi mult Adrian pentru răspuns, m-a încurajat puțin.

20 02 2018
Adrian

Cu drag, curaj și putere îți doresc! Vindecarea nu se produce peste noapte… nici a unei răni, cu atât mai puțin a unei relații…

16 07 2018
Adrian

La 15.07.2018, Cosmin a scris:
––––––––––––––––

nu credeam că voi ajunge iar aici.. am nevoie să mă descarc..

––––––––––––––––
La 15.07.2018, Adrian a răspuns:
––––––––––––––––
Dragă Cosmin,

Suntem aici! Poți scrie oricât, după cum știi…

Cu prietenie,
Adrian

––––––––––––––––
La 15.07.2018, Cosmin a scris:
––––––––––––––––

știu că voi fi penibil, e deja un subiect tabu.. mă simt respins, îndepărtat.. trec printr-o despărțire și observ cum starea mea emoțională revine la disperare

––––––––––––––––
La 15.07.2018, Adrian a răspuns:
––––––––––––––––

Nu esti penibil… E absolut normal sa fii zdruncinat în astfel de momente… Încearcă să te aduni, scrie ce simți, recitește, apoi postează… Ai testat deja valoarea terapeutică a scrisului, dar și a prieteniei venită din partea unor necunoscuți…

Scrie oricât de mult… Adună-te și acordă-ți timp suficient pentru a te descărca!…

16 07 2018
Adrian

––––––––––––––––
La 15.07.2018, Cosmin a scris:
––––––––––––––––

nu am cu cine vorbi.. mă simt singur de mult timp
prietena mea evită să vorbeacă cu mine și nu mai există comunicare aproape deloc..

de când a început să lucreze nu mai vorbim, indiferent că e liberă sau ocupată, am simțit cum evită să mai comunice

are nevoie de spațiu, a spus că se dărâmă totul în viața ei și vrea să nu mai vorbim o perioadă. nu am mai pățit niciodată să fiu îndepărtat așa..

sunt paranoic și stresat, mă gândesc că se simte vinovată, cum m-ar înșela și îmi ascunde ceva de care nu ar vrea să știu..

sunt conștient că dacă nu vom mai vorbi o perioadă, despărțirea va apărea inevitabil.. nu pot să îmi controlez astfel de emoții..

16 07 2018
Adrian

––––––––––––––––
La 15.07.2018, Adalia a răspuns:
––––––––––––––––

Draga Cosmin, inteleg ca parcurgi o perioada mai grea si iti inteleg suferinta…. Am simtit si eu gustul acesta… Acum a trecut si sunt foarte bin.
Te rog din suflet sa ma crezi ca va trece si la tine… Incearca sa te gandesti ca nu meriti sa cersesti dragostea si sa suferi pe nedrept…. Ea doar se primeste si se daruieste… Poate ca e mai bine ca s-a incheiat acum si nu mai tarziu cu alte consecinte mult mai devastatoare… Eu cred ca tu meriti mai mult si te rog doar sa lasi timpul sa treaca si sa vindece…
Incearca sa iti umpli timpul cu activitati care sa te rupa cu gandul de la acest eveniment… Adu-ti aminte cine esti si ce meriti cu adevarat. Fericirea noastra nu sta in mana niciunui om. Nimeni nu e stapan peste sentimentele noastre… Fii puternic!!!
Sunt cu gandul alaturi de tine… Nu esti singur! O sa ma rog pentru tine… Dumnezeu iti va alina suferinta…
Va fi bine!!!

16 07 2018
cosmin

mulțumesc adalia, foarte mult.
nu cred că va trece, am mai trecut prin pauze de genul acesta, cu aceeași persoană. momente în care au trecut 3 sau 4 luni, iar eu sufeream la aceeași intentisitate..

încă nu este o despărțire, mi-e teamă de dorința ei de a rămâne singură o perioadă, pentru că nu știu cum ar trebui să procedez
nu știu dacă să rămân indiferent, i-am respectat decizia și nu i-am mai scris curs de o zi. eu mă gândesc la toate posibilitățile și îmi fac rău.

din păcate nu am așa o părere bună despre mine încât să îmi găsesc puterea de a decide ce merit cu adevărat, pentru că prea consider că aș merita

am revenit la vechiul obicei de a avea gândurile din trecut, mă gândesc cum va veni ziua în care se va sătura de mine
nu știu cât va dura, simt mereu un gol în stomac și încep să decad psihic, dormind și mâncând iar puțin.
mulțumesc încă o dată pentru mesajul tău.

26 07 2018
Adalia

Draga Cosmin, trebuie neaparat sa accepti ca in viata aceasta sunt momente in care nu reusim sa avem control asupra a tot ceea ce ni se intampla. Insa putem foarte bine sa alegem cum gestionam astefel de situatii.
Ceea ce traiesti tu, am trait si eu… De aproape 2 ani am iesit dintr-un mariaj ce a durat 17 ani. Din cei 17, 7 au fost de chin. Am facut ceea ce faci tu astazi. Am dat sanse peste sanse si abia intr-un tarziu am inteles ca am gresit. Am sufocat… Atunci cand iubesti cu adevarat si simti ca sentimentul nu e reciproc, tocmai din iubire trebuie sa redai libertatea partenerului…
Lasa-i timp sa mediteze si sa decida, chiar daca simti ca se naruie cerul pe tine… Ceeea ce faceti voi astazi e foarte toxic si nu face altceva decat sa va agraveze relatia…
Respecta-i dorinta, asigur-o ca poate sa se intoarca la tine in orice secunda si ofera-i libertatea de care are nevoie…
In felul acesta ai sanse mai mari sa o recastigi… Iar daca nu va fi sa fie, inseamna ca tu meriti mult mai mult…
Acum a sosit timpul sa ai grija de tine!!!
Daca tu vei fi bine si celor de langa tine le va fi…
Incearca sa iti umpli timpul liber cu activitati noi, cu visuri mai vechi. Ia-ti timp si plimba-te in fiecare seara sau fa un sport. Ce spui despre niste cursuri de dans, echitatie? Habar nu am…
Tu esti stapanul tau si nimeni altcineva! Nimeni nu are dreptul sa se joace cu sentimentele tale!!! Sa nu uiti asta!!!
Meriti sa fii fericit si asa va fi!
Esti un om puternic, doar ca ai uitat…
Adu-ti aminte cine esti!!!
Va fi bine!!!

16 07 2018
cosmin

mulțumesc adalia, foarte mult.
nu cred că va trece, am mai trecut prin pauze de genul acesta, cu aceeași persoană. momente în care au trecut 3 sau 4 luni, iar eu sufeream la aceeași intentisitate..

încă nu este o despărțire, mi-e teamă de dorința ei de a rămâne singură o perioadă, pentru că nu știu cum ar trebui să procedez
nu știu dacă să rămân indiferent, i-am respectat decizia și nu i-am mai scris curs de o zi. eu mă gândesc la toate posibilitățile și îmi fac rău.

din păcate nu am așa o părere bună despre mine încât să îmi găsesc puterea de a decide ce merit cu adevărat, pentru că nu prea consider că aș merita*

am revenit la vechiul obicei de a avea gândurile din trecut, mă gândesc cum va veni ziua în care se va sătura de mine
nu știu cât va dura, simt mereu un gol în stomac și încep să decad psihic, dormind și mâncând iar puțin.
mulțumesc încă o dată pentru mesajul tău.

27 07 2018
Adalia

Draga Cosmin, tu ai fi capabil sa faci unului suflet, ceeea ce iti face ea tie? Eu stiu deja raspunsul, si acela e „NU”. Fie ca iubesti, fie ca nu iubesti, asa ceva nu se face… Nu ai cum sa te joci cu sentimentele unui om, ca o fi, ca n-o fi…
Te rog frumos sa lucrezi la capitolul „stima de sine”. Ai nevoie urgenta… Trebuie sa constientizezi ca sufletul tau nu e presul nimanui si nici camera de refugiu pentru fugari. In sufletul tau trebuie sa incapa oameni care stiu sa te aprecieze, sa te iubeasca asa cum esti, sa te respecte, etc… Ai grija te rog!!!
Poate ca nu ar fi rau sa mergeti impreuna la un cabinet de consiliere psihologica. Propune-i asta. Daca te refuza, ar trebui sa iti pui un semn mare de intrebare. Oricum, parerea mea sincera este ca ar trebui sa apelezi la indrumarea unui specialist… Tu trebuie sa intelegi ca in ritmul acesta te degradezi si e pacat… Nu metiti asta!!! Ai viata in fata, pe care trebuie sa o traiesti cat poti de frumos…
Meriti!!! FA CEVA, TE ROG!!! NU TE AFUNDA DIN NOU IN MOCIRLA!!! IESI AFARA… POTI!!!

29 07 2018
cosmin

adalia ai mare dreptate, insa eu nu pot sta indiferent, chiar nu pot.. desi mi-as dori sa nu imi mai pese, pentru ca ma doare ce se intampla

ea alege sa nu comunice, nu stiu de ce, ultima data mi-a scris doar cand a avut o problema si nu mai avea bani. desi eram suparat am trecut cu vederea si am ajutat-o sperand sa fie mai bine si sa traga o concluzie macar din asta.

de atunci au trecut iar 3 zile in care nu a dat nici un semn, nici un mesaj. am respectat asta si nu am vrut sa fiu sufocant. este o relatie la distanta, nu o pot verifica sau ruga sa mearga undeva din pacate.

i-am propus sa ne vedem vara asta, ca intr-o vacanta neplatita pentru ea.
nu sunt cine stie ce bogat, am adunat din puținul meu.
dar a gasit tot felul de motive. din cauza locului unde lucreaza, ca are o stare negativa, oboseala sau nu are timp, ori din cauza alor ei.

constientizez ca sufletul meu nu e presul nimanui sau un refugiu pentru fugari. dar nu am pe nimeni altcineva.
nu stiu ce sa ma cred, nu mai am incredere in nimeni si imi vin tot felul de ganduri care ma fac sa am un gol in stomac si senzatie de lesin
nu vreau sa ma plang de asta, doar voiam sa stie cineva

30 07 2018
Adalia

Draga Cosmin, cand doi oameni se iubesc, se cauta unul pe celalalt cu disperare, mai ales cand relatia este la distanta. Gasesc modalitati de a comunica, de a se intalni si lupta sa reduca distanta pana reusesc sa fie impreuna. Din exterior, eu vad limpede cum stau lucrurile… Dar am sentimentul ca si tu esti constient de realitate, doar ca refuzi sa o accepti…

Cosmin, pentru aceasta fata, tu esti orice altceva, dar nu iubit si nici macar prieten…
Te rog sa accepti realitatea…si nu-ti fie teama de singuratate!!! Cea pe care o traiesti tu acum e teribil de durereasa… Cea pe care o vei trai de unul singur iti va reda eliberarea si o vei duce mult mai usor…

Ai curaj, fa curatel in viata ta, lasa in urma tot ce trebuie de lasat si priveste in perspectiva. O sa descoperi usi noi care se vor deschide neasteptat de frumos. Garantat!!! Dar atata timp cat tu stai ancorat in povestea aceasa, nu ai cum… Te tot invarti intr-un labirint fara sfarsit…

Te sfatuiesc si te incurajez sa pleci intr-o vacanta de unul singur intr-un loc deosebit. Poate chiar in alta tara… Rupe-te un pic de rutina, de cotidian… Descopera locuri noi, oameni noi… Lupta sa fii din nou fericit!!! Nu poti continua sa mergi asa la nesfarsit…

Viata pe pamant are partea ei frumoasa. Tu trebuie sa te bucuri de ea si asta doar de tine depinde… Esti un tip inteligent, ai o gramada de calitati sufletesti… De ce ti-e teama ca vei ramane singur??? Cat de gresit esti… Deschide ochii si priveste in jurul tau realitatea….

Te rog, asculta-ma, cauta un bilet de vacanta intr-un loc deosebit, fa bagajul si exploreaza frumosul din lumea aceasta…
Altii se distreaza pe banii tai si tu, tu ce alegi sa faci???Hmmmm… Trezirea!!!
Te imbratisez cu sufletul! …si ma rog sa deschizi ochisorii…

16 08 2018
cosmin

nu știu cum să mai suport.. simt că totul se prăbușește în fața mea..
în momentul actual sunt în orașul ei, nu am vorbit foarte mult înainte de venire, dar mi-am călcat pe orgoliu să vin de ziua ei, pentru că făcuse 18 ani, de la 300km, cu autocarul.. speram că astfel voi avea ocazia să o privesc în ochi și să nu mai fim așa depărtați..

nu s-a redus din nepăsare.. am încercat să fiu foarte grijuliu în ciuda supărării.. insistând să îi fac favoruri și să se simtă bine cu mine.. dar s-a comportat foarte formal, stăteam în casă și mă ignora stând pe telefon..

deși a dormit 2 nopți la mine am ales să îi ofer spațiu.. îmi doream să o iau doar în brațe și să vadă că îmi pasă.. dar am simțit că mă depărtează..

acum sunt singur și mai am o altă noapte de petrecut la fel.. sincer nu stiu cum să fac să fie bine..
i-am cerut explicații.. a spus că sunt încă important pentru ea, dar are o stare de abia dacă simte ceva, pentru orice.. nu se mai simte vie, nu-i pasă la aceeași intensitate.. eu chiar nu știu cum să procedez..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.




%d blogeri au apreciat asta: