Foxy 23

8 07 2017

Vă rog să mă ajutați…
Cel mai probabil atunci cand cineva ajunge pe o astfel de pagina inseamna ca …cel mai probabil nu se simte foarte in siguranta , in singuratate…pentru ca asa tind sa cred ca toti care sunt ca mine , respectiv cu ganduri de suicid, sunt singuri, mai mereu… Eu spre exemplu ma simt singura, iar asta se intampla de aproape 3 ani de zile … Mai mereu am fost o persoana rezervata si solitara , poate pentru ca nu am avut niciodata incredere in mine, in ceea ce pot face de una singura si sa ma bucur de rezultatele muncii mele …
Numele meu este Foxy am 23 de ani si asta e povestea mea , live , cu lacrimi in ochi, cu mainile tremurand pe tastatura, singura intr-o camera, realizand ca soarele straluceste afara, dar prefer sa nu ies , pentru ca sunt singura si oriunde as merge … tot asa ma voi simti chiar daca sunt oameni langa mine. Mi-ar placea sa cred ca gandurile mele de suicid sunt o etapa a vietii, prin care toti oamenii trec la un moment dat si asemeni unei grie va trece… dar cu toate astea , tot din mine ma face sa cred ca deja e cronica situatia mea. Totul , mai recis gandul de a ma sinucide de cel putin 5 ,6 ori e zi e un gand traumatizant, care ma sperie atunci cand il constientizez, dar stiu ca daca nu as fi atat de lasa as prefera oricand sa aleg sa mor decat sa traiesc. Evident si indiferent cat de previzibil ar parea , situatia mea se datoreaza unui Barbat , unui Barbat pe care nu pot sa il uit… a fost primul barbat din viata mea , primul iubit, primul prieten, frate,tata,amant, tot ce putea sa fie a fost… pentru ca asa se intampla cand esti tanar si apare EL , crezi ca el poate fi totul , sau nimic …. am fost un an intr-o relatie , cu bune cu rele am continuat relatia… pana in momentul in care el… a spus ca trebuie sa ne despartim …. ei bine lumea unei persoane singure s-a transformat in haos , pentru ca nu doar ca urma sa fiu singura ci aveam sa pierd singurul om care era totul pentru mine , pe care inca il iubeam …. si uite asa a plecat … am continuat sa mai stam impreuna 5 luni dupa ce ne-am despartit pentru ca atunci nu aveam unde sa ma mut … iar cand a venit momentul … am plecat … am plecat , pentru ca trebuia sa plec, nu puteam sa ii mai stau pe cap atat , dupa ce am continuat sa mai stam impreuna desi eram despartiti….. de atunci … adica de aproape 3 ani de zile , nu exista zi in care sa nu vreau sa mor, nu exista macar un moment de fericire adevarata in viata mea… pentru ca fericirea mea si tot ce am avut eu mai frumos si mai inocent am pierdut…

Anunțuri

Acțiuni

Information

13 responses

8 07 2017
Adrian

Dragă Foxy,

Bun venit aici, și mulțumim pentru încrederea pe care ne-o acorzi împărtășindu-ne aceste trăiri și gânduri atât de intime. După cum, probabil, ai văzut deja cum se procedează aici, în coloana din partea dreaptă a paginii a fost creată o „căsuță” pe care am numit-o „Foxy 23” – este a ta! Dacă citești aceste cuvinte, înseamnă că ai găsit-o deja!

Aici vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport, și tot aici te așteptăm să ne mai scrii tot ceea ce ți se pare important, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine problema cu care te confrunți, situația ta în ansamblul ei.

Cu prietenie,
Adrian

8 07 2017
Claudiu

Buna Foxy!

Este cumplit ceea prin ce treci tu acum. La fel am fost si eu in urma cu 6 ani de zile cand dupa ce m-am despartit de prietena de atunci pe care-o iubeam foarte tare am intrat intr-o depresie crunta ce a durat aprox 7 luni de zile, pana la sf anului 2011. Dupa aprox 4 luni de trait in starea aia de depresie am cedat si intr-o singura zi am incercat sa-mi pun capat zilelor de 4 ori (supradoza pastile, auto-mutilare ). Insa am scapat. Mai bine zis Bunul Dumnezeu m-a salvat si uite ca azi iti scriu tie aceste randuri. Am stat vreo 3 saptamani la terapie intensiva, a fost groaznic.
Ideea e ca atunci, in perioada aia degeaba imi zicea careva ca o sa ma fac bine (si mi-au zis destui asta) eu pur si simplu nu-i credeam, nu voiam macar sa-i cred.
Trebuie sa te duci te rog frumos la un medic psihiatru si sa-ncepi tratament. Asta-i un aspect al problemei.
Alt aspect tine de latura spirituala. Roaga-te la Bunul Dumnezeu si du-te la biserica sa te spovedesti. Stiu ca n-ai chef (asa eram si eu) insa fa-o!
Si ai rabdare. Probabil cel mai greu lucru de facut, dar cu rabdare am inceput sa-mi revin treptat-treptat si eu atunci in perioada aceea. Nici nu pot macar sa zic exact in ce moment am reinceput sa ma intorc la viata (am incercat de atatea ori insa nu stiu nici acum exact cand si cum s-a petrecut, insa S-A PETRECUT 😉 ).
Nu te izola pe cat poti tu cu putinta. Vorbeste cu parintii si/sau prieteni apropiati.
Capul sus Foxy! Nu te lasa Dumnezeu sa stii asta! Desi uneori pare fix contrarul, dar doar pare!
Sa-ti ajute Bunul Dumnezeu sa te faci bine, restul: relatie noua de iubire, bani, serviciu/cariera vin ele de la sine.
Domnul sa te binecuvinteze!
PS: Mai scrie-ne aici. E si asta o metoda de a nu te izola. 🙂

8 07 2017
Foxy235

Iti multumesc din suflet pentru raspuns :(( … e greu pentru ca simti cum ti se rupe sufletul după toate acele amintiri , frumoase, pe care le prețuiești încă si pentru ca nu poti pur si simplu să nu mai iubesti pe cineva , poți doar sa speri ca o sa dispară tot visul asta urat , toate noptile dureroase. Trebuie să îmi repet mereu ca e real ce se întâmplă … Iti multumesc enorm ca simpatizezi cu situația mea … Iti doresc numai bine si tie … din pacate … studiile mele in domeniul psihologiei nu ma ajuta … de aceea nu văd cum ar putea sa ma ajute altcineva …

8 07 2017
Foxy235

*empatizezi

8 07 2017
Adrian

––––––––––––––––––––––––
Pe 08.07.2017, „Blugii mei” a(u) răspuns:
––––––––––––––––––––––––

Incep printr-o simpla propozitie: Fericirea noastra nu trebuie sa depinda de cineva/ceva.
Din pacate noi nu prea stim cum sa ne iubim, ca mai apoi sa iubim tot ce este in jurul nostru in mod neconditionat, fie ca este un animal sau o planta etc, pentru ca doar atunci iubirea este una adevarata, cand este impartita.
Atunci cand spui ca iubesti pe cineva si este totul pentru tine, viata, fericire, aceea este o iubire egoista, nu o iubire adevarata.
Trebuie sa inveti sa fii fericita si cu tine insati, sa te iubesti la fel de mult si pe tine.
Iti spun povestea unei femei de 40 de ani,care dupa 22 de ani de casnicie si doi copii, a trebuit sa divorteze fiindca sotul o insela.
A incercat sa si salveze casnicia, indurand 3 ani nopti, zile in care plangea si nu stia cum sa faca sa si pastreze familia unita.
Pana cand la un moment dat a realizat ca dragoste cu forta nu exista, si ca fiecare poate fi fericit in continuare pe drumuri diferite. Asadar, viata ei nu s a oprit in loc,din contra a invatat sa se respecte mai mult pe sine, sa se faca fericita prin lucruri mici si simple, sa continue sa guste viata alaturi de cei care o iubesc.
Ai 23 de ani, ai o viata frumoasa inainte. Iesi in oras, socializeaza, integreaza te in grupuri cu care ai pasiuni/ scopuri in comun.
Gandeste te ca sunt oameni dependenti de niste aparate care ii tin in viata, sunt oameni depenedenti de insulina,sunt oameni care nu pot fi ca tine, sanatosi si cu o viata inainte..
Considera ca a fost o lectie de viata, ceva ce ar trebui sa te intareasca sa mergi mai departe cu forte noi ..pur si simplu poate nu era sa fiti impreuna, iar in viitor te asteapta ceva mai bun!
Te pup cu drag!

8 07 2017
Foxy235

Vă multumesc frumos pentru raspuns. Din păcate tot ce ține de teorie si despre ce trebuie si nu trebuie sa fac cunosc , doar ca îmi este greu sa mi le recunosc mie …

8 07 2017
Ylenia

Draga Foxy, ai trecut printr-o experienta care te-a marcat, te simti abandonata, singura, trista. E greu cand cel caruia i te-ai daruit cu trup si suflet iti intoarce spatele dar nu uita ca atunci cand se inchide o usa, se deschide alta. Depinde de tine ce doresti sa faci, sa stai in fata usii inchise sau sa intri cu curaj pe cea care s-a deschis. Viata e dura si te loveste cand te astepti mai putin. Si eu am trecut printr-o tragedie peste care am crezut ca nu voi fi capabila sa trec niciodata, mi-am pierdut fiul, o parte din mine a plecat odata cu el. Sunt aproape doi ani in care de nenumarate ori m-am gandit sa ma duc alaturi de el dar de fiecare data ratiunea a invins. Am realizat ca bunul Dumnezeu are un plan pentru fiecare din noi, un plan pe care nu intotdeauna il putem intelege dar e important sa-l acceptam.
Tu esti constienta ca ceea ce vrei sa faci nu e bine si acesta este un semn incurajator. Vei depasi aceasta perioada cu fruntea sus si vei avea parte de multe bucurii in viata dar acum ai nevoie de ajutor. Inconjoara-te de prieteni, roaga-te, citeste, iesi din casa, cocheta si frumoasa, asa cum esti. Bucura-te de muzica vietii, de razele soarelui, de oamenii care-ti zambesc in treacat. Si nu, inocenta nu ti-o pierzi daruindu-te asa cum ai facut-o tu. Sufletul tau este inocent pentru ca ai iubit profund, absolut. Curaj si putere sa treci peste acest hop. Calde imbratisari!

8 07 2017
Foxy235

Vă multumesc frumos pentru suport. Fiecare zi in care traiesc si merg mai departe e foarte importantă pentru mine. Pentru ca de cele mai muite ori ma rog să dispar pur si simplu … din pacate nu am prieteni , nu am decât pe ai mei si de cativa ani sunt departe de ei … nu am cui sa ii spun ce simt si nu stiu nici in cazul in care as avea dacă as face o … nu am pe nimeni in lumea asta decât pe părinții mei …si niciodată nu as putea sa le spun lor ce simt , nu vreau sa sufere si ei , prefer sa sufăr singură …

8 07 2017
Foxy235

Imi pare rau pentru pierderea dumneavoastra … nici nu pot sa imi imaginez ce a fost si este in sufletul dumneavoastra .

14 07 2017
Bia

Da, sa stii ca sunt oameni care te pot ajuta, inclusiv psihiatrul, Dar, sa stii ca la spovedanie e si Dumnezeu care lucreaza, El te poate ajuta mai mult decat oricine. E o Taina. Ai incredere ca Dumnezeu te poate ajuta, pana la urma e singurul. Incearca!

30 07 2017
Ionut

Știu ce simți. Și eu trec printr-o chestie de genul asta. Numai că la mine situația e simplă și totodată a naibii de încurcată. Daca ai chef de niste conversații din alea în care sa ne apuce 4 dimineață cu ochii lipiți de monitor îți stau la dispoziție . Trebuie doar să-mi lași ceva privat unde sa te pot contacta. Cu respect, Ionuț.

19 08 2017
Tiberiu

Bună Foxy ! Remediul il poti gasii doar tu si e doar la tine,totul depinde doar de tine ! Sunt in aceeasi situatie de 1 an de zile.spre deosebire de tine sau alții eu am făcut-o de 2 ori.ultima data aproape reușisem,dar ma gasit soramea la mustață!din pacate nici in ziua de azi nu am găsit remediu/rezolvare!inca am zilnic gânduri negre.dar fiecare zi e un alt început,seara de seara si zi de zi îmi spun ca maine va fi mai bine.din pacate încă nu e!scuza-mi negativismul,dar totul depinde de tine.rezolvarea e la tine.momentan strange din dinți,plangi,urla si descarca-te,dar mergi mai departe.va venii si bine,trebuie sa vină!!! speră zilnic la ceva si ocupă-ti timpul cu ceva.ideea e sa ai tot timpul o preocupare sa te tina departe de gandurile astea!sper sa aud numai de bine despre tine si iti doresc bafta si tot binele din lume!

29 08 2017
Foxy235

Multumesc din suflet tuturor…. asta si fac … incerc sa merg mai departe… in fiecare zi ma chinui sa fac asta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: