W.

27 06 2017

Buna ziua. Nici nu stiu cum sa incep. Am avut o viata destul de ok pana acum doi ani. Dar din 2015 pot spune ca traiesc de pe zi ce trece un film. Nu am fost niciodata bogat ….dar m-am zbatut pentru a realiza ceva in viata. Ca pe cand voi avea copii sa nu fie nevoiti sa porneasca de unde am pornit eu. Din 2015 incoace sunt intr-o cadere libera pot spune. Am primit tepe peste tepe. In 2016 am ajuns din nou sa o iau de la 0. Am hotarat cu nevasta mea ca incerc sa merg la munca in strainatate…..la inceput a fost greu dar nu ma dade-am batut. dupa cateva luni Nevasta mea a ramas insarcinata. Tragean la munca ca orbul ca pe cand naste sa ma pot duce acasa…. dar am mai luat o teapa….chiar de la shefu…(((( m-am intors in tara chiar pe cand a nascut nevasta mea printisorul nostru. M-am imprumutat ca sa pot lua patut si etc la copil…. Am stat doua luni acasa. Dar fara bani sa te intretii eram constient ca nu am cum sta. Asa ca am plecat din nou….Am avut asa o presimtire rea cand am plecat ca si niciodata…. in ultima luna….m-am ales si cu un sechestru pe ap…la care binenteles am rata….iar daca va zic dece nu va vine sa credeti….ca acum 9 ani am avut o iubita care se prostitua si eu nu am stiut….am crezut ca ea lucra la azil de battani….pana a fost chemata la instanta ca martora intrun dosar de proxeneti….iar eu cica am trait cu ea si am cheltuit bani ….doamne in ce tara traim….. unicu lucru care imi mai da putere este fiul meu scump si drag….credetima ca lucru 16 -18ore zi 7 din 7 sa scap de datorii si sa imi intretin familia acasa… iar nevasta mea plange si ma acuza zi de zi ca nu sunt acasa langa ea si copil…..numai eu stiu ce viata trag in sufletu meu si prin cate trec…sa incerc sa fie mai bine dar parca ma afund tot mai rau….an ajuns in faza in care nu mai stiu mai departe….apartament luat…..viata si libertate luata….nevasta mea scumpa trebuie sa o aud zilnic nefericita…..pentru ce doamne…..ca am vrut sa ofer familiei o viata decenta….am crezut tot timpul in Dumnezeu …si in puterile lui….dar nu mai am eu puterea necesara….efectiv nu mai pot…..orice om are o limita…..a ajuns si eu la limita mea….Nu Mai Pot

Anunțuri

Acțiuni

Information

2 responses

27 06 2017
Adrian

Dragă W.,

Bun venit aici și mulțumim pentru încrederea pe care ne-o acorzi relatându-ne povestea ta. În coloana din dreapta a fost creată o „căsuță” cu acest pseudonim – „W.” – este a ta! Te așteptăm acolo cu mai multe detalii despre tine, care să ne ajute să îți înțelegem mai bine povestea și situația cu care te confrunți. Tot acolo vor sosi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.

Cu prietenie,
Adrian

28 06 2017
andra

Daca doar muncesti ajungi sa cedezi emotional/psihic, iar sanatatea este foarte importanta, pentru ca poti sa intorci bani cu lopata, dar daca nu esti sanatos, degeaba ai bani. Daca doar te relaxezi, saracia bate la usa, de aceea este foarte importanta realizarea si mentinerea unui echilibru. De aceea este necesara o pauza zilnica si saptamanala in care doar sa te odihnesti si sa te relaxezi. Oare nu e frumos sa stai in compania cuiva drag, in care sa ai incredere, pe malul unei ape sau chiar pe o banca intr-un parc si sa-i spui ce ai pe suflet?
Dar acesta este doar un exemplu…pentru a gasi solutii la probleme, putem accesa cunoastere de la alti oameni, din carti, de la natura, din muzica, din desen/arta. Creativitatea vine adesea din suferinta, dar ea poate veni si din bunavointa. Omul, daca vizualizeaza cu perseverenta, la nivel mental TOT ceea ce isi doreste, poate avea. Aici totusi conteaza ca dorintele noastre sa fie realiste.
Eliberarea mintii de ganduri, gasirea consecventa a unei oaze de liniste interioara, poate sa ne propulseze pe culmile succeselor personale, sa ne faca sa constientizam cat este de pretioasa viata pe care o avem si sa ne bucuram de fiecare clipa, chiar daca nu toate clipele sunt frumoase si usoare. Eu una inchid ochii si ma concentrez, atunci cand simt nevoia sa ma linistesc (adica sa simt ca ma eliberez pentru o clipa de toate problemele care ma apasa), pentru 15 – 30 minute pe punctul dintre sprancene. Si gandurile se linistesc si vad doar intunericul (cu ochii inchisi fiind). Iar apoi imi aduc aminte de aia, de ailalta (de griji adica) si iar incerc sa readuc concentrarea pe acel punct si cu cat reusesc sa ma concentrez mai mult cu atat e mai benefic, dar asta se vede pe termen lung. Si in final adorm. Aceasta este o tehnica de meditatie. Dar nu neaparat trebuie sa faci asa.. e doar un exemplu personal. Puterea e in noi si iata ce zice o legenda:
O veche legendă hindusă povesteşte că, în vremurile de demult, oamenii erau zei. Ei au abuzat atât de mult de divinitatea din ei, stăpânul zeilor, a hotărât să le ia puterea divină şi să o ascundă într-un loc în care oamenilor le-ar fi imposibil să o găsească. Marea problemă era alegerea unei ascunzători sigure.
Atunci, zeii mai mici au fost convocaţi la un consiliu pentru a rezolva această problemă. Ei i-au propus următorul lucru: „Să îngropăm divinitatea omului în pământ”. Dar stapanul zeilor le-a răspuns: „Nu, nu este suficient, pentru că omul va săpa şi o va găsi.”
Atunci zeii i-au răspuns: „Să aruncăm divinitatea în cel mai adânc dintre oceane”
stapanul zeilor a răspuns din nou: „Nu, pentru că, mai devreme sau mai târziu, omul va explora fundul oceanelor şi, cu siguranţă, într-o zi, el o va găsi şi o va ridica la suprafaţă.”
Atunci zeii mai mici s-au dat bătuţi: „Nu ştim unde să o ascundem, deoarece pare că nu există pe pământ sau în apă un loc pe care omul să nu poată să nu-l găsească într-o zi”.
Atunci stapanul zeilor a spus: „Iată ce vom face cu divinitatea omului: o vom ascunde în cel mai tainic loc din el însuşi, pentru că nu se va gândi niciodată să caute acolo”.
De atunci, spune legenda, omul a făcut înconjurul pământului, a explorat, a escaladat, s-a scufundat şi a săpat, în căutarea a ceva ce se găseşte în el.”
Noi suntem stapanii… chiar daca „viata e o caravana care trece repede” cum a zis cineva. Natura ne ofera zilnic exemple de supravietuire, de sansa la viata, de frumusete.
Pentru cei mai multi dintre oameni, nimic nu pica din cer, suntem nevoiti sa depunem efort pentru implinirea dorintelor (pentru asta e foarte important sa stim ce vrem, dorintele noastre sa fie clare), pas cu pas cu incercari reusite si din esecuri sa invatam… cu pasi marunti sa ne apropiem de ceea ce ne dorim.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: