Robert 25

3 04 2017

Salut..Eu sunt Robert. Am 25 de Ani
Sunt intr-o situație pe muchie cum s-ar spune..
Vreau sa ma sinucid odată si nu pot
Adică de cinci ani tot încerc,am si doua dați in care am ratat sinuciderea.( ceea ce e groaznic )
Ajutați/ma !

Anunțuri

Acțiuni

Information

3 responses

3 04 2017
Adrian

Dragă Robert,

Bun venit aici! Așteptăm să ne scrii mai multe despre tine și problema cu care te confrunți!

Cu prietenie,
Adrian

4 04 2017
miha

Tu iti doresti sa iesi din suferinta, nu sa renunti la viata, dar te gandesti sa renunti pentru ca pare ca nu mai e nicio iesire.Te-ai cufundat in depresie, iar aceasta distorsioneaza realitatea. Se spune ca pana la varsta de 7 ani creierul este ca o camera de luat vederi care inregistreaza tot ce „vede”. Dupa aceea, pe parcursul vietii, nu face decat sa redea ceea ce a trait in copilarie. Deruleaza in mintea ta viata pana la varsta ta, de 25 de ani si cauta cel putin un moment in care ai avut parte de bucurie. Reamintesteti-l! Cum te simteai atunci? Retraieste momentul de bucurie de atunci! Ce iti doreai? In tine exista o scanteie. Valorific-o!.Fa ca scanteia din tine sa devina soarele vietii tale. Scoate la iveala ce ai mai bun! Daniel Goleman in cartea inteligenta emotionala zice ca „emotiile sa fie proportionale cu intamplarile”. Cu alte cuvinte, nu suferi mai mult decat e cazul. Spune stop gandului de suicid si inlocuieste-l cu ceva constructiv! Fa din viata ta o arta! Esti tanar si nu ai copii.. dar imagineaza-ti ca vei avea si ca le vei oferi lor ceea ce tu ti-ai dorit sa primesti de la viata/parinti si asa poti sa te vindeci prin daruire (prin dragostea pe care le-o vei oferi, aceea pe care tu poate ca nu ai primit-o!)

9 04 2017
Alexandru Mihailescu

Salut Robert, iti multumesc ca ai gasit puterea de a ne impartasi problemele si framintartile cu care te confrunti si ca atit timp cit ai avut curajul de a solicita jutorul nostru inseamna ca lupta NU este inca pierduta, ca abandonul Nu este inca o varianta acceptabila si mai ales ca RECIDIVA NU ESTE SUB NICIO FORMA O SOLUTIE. Faptul ca amintesti despre tentative esuate, nu conteaza motivul, imi spune ca determinarea ta este un factor cert dar ca IMINENTA GESTULUI, POATE FI INDEPARTATA PAS CU PAS DACA NE VEI DA SANSA de a comunica cu tine, de a ne lasa ca impreuna sa gasim solutii rationale si rezonabile care sa te indeparteze de „muchia” pe care te afli acum. Nu stiu daca in aceptiunea ta, expresia „stop joc” mai are o urmare sau nu, insa, prin prisma experientei mele, te asigur ca exista intotdeauna o continuare a vietii, doar ca, in functie de modul in care alegem „sa iesim din scena” nu va fi asa cum ne-o dorim sau ne-o imaginam. Nu stiu daca esti religios sau nu (daca ai fi crestin praticant ai sti ca suicidul este un pacat „de moarte” datorita faptului ca nu ne este acceptat renuntarea benevola la viata) sau daca ai citit sau ai urmarit subiectul din perspectiva esoterica sau spirituala, insa iti pot spune cu certitudine ca ai fi surprins sa afli ca „Dincolo” este un loc in care ajungem cu totii doar ca depinde de noi cum si daca evoluam sau regresam. Este foarte posibil ca in sinea ta sa consideri ca actul la care vrei sa recurgi este „solutia optima” care rezolva toate problemele cu care te confrunti insa in fapt este o ILUZIE departe de adevar. As vrea sa intelegi ca „solutia extrema” este in fapt un gest prin care „te debarasezi si arunci” in sarcina altora problemele cu care te confrunti, si ca singura dovada pe care o faci este aceea de naivitate si egoism pentru ca dovada supema de curaj nu presupune abandonul in fata greiuatilor vietii si ‘pasarea responsabilitatilor” celor ramasi in urma, ci lupta de zi cu zi pentru a gasi raspunsul corect la intrebari si solutia optima la rezolvarea problemelor care te pot duce, uneori complet nedorit, pe o muchie extrem de taioasa a destinului. Mi-ar fi util sa stiu ce crezi despre cei care traiesc sub spectrul unor dizabilitati fizice, emotionale sau neurologice cumplite, pe care le-au dobindit din nastere sau dupa ce au gustat din frumusetile si imlinirile vietii (nu stiu daca esti microbist dar nu se poate sa nu fi auzit de Mihai Nesu,) si daca dorinta lor de a fi prezenti alaturi de noi si „miine” este un gest de curaj sau lasitate? Oare perspectiva lor este distorsionata de dorinta de a trai si de a fi alaturi de cei dragi, indiferent de circumstante, sau este cea corecta? Stiu, problemele se pot individualiza in functie de personalitatea, caracterul si destinul fiecaruia dintre noi, fiecare problema este extrem de complexa si poate avea o solutie, mai multe solutii sau nicio solutie, dar viata poate continua indiferent de ea. Cindva Dalai Lama spunea unui bun prieten, „daca problema ta are o solutie, nu trebuie sa te ingrijorezi pentru ca o vei descoperi la momentul potrivit iar problema se va rezolva, iar daca problema nu are nicio solutie, atunci de asemenea nu trebuie sa-ti faci griji, inseamna ca problema nu poate si nu trebuie sa fie rezolvata si viata te va invata sa traiesti cu ea sau sa inveti sa o ignori si sa o depasesti”. Cred ca merita sa analizezi viata si din aceasta perspectiva si daca esti interesat iti pot impartasi informatii care te-ar putea preveni asupra perspectivelor sumbre care te-ar astepta la finalizarea unui act NEDORIT DE ABSOLUT NIMENI SI CRED CA NICI MACAR DE TINE. Alex.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: