Djbogdi

7 09 2016

Simt ca numai pot vreau sa mor,m.am saturat de viata pe care o am.Am o varsta la care sunt in imposibilitatea de a-mi gasi un job,de a.mi intemeia o familie.Nu dorm de multe nopti,insomnia m-a cuprinde in fiecare noapte,fel si fel de ganduri negre trec prin capul meu,ma simt obosit desi sunt tanar problemele m.a coplesesc.As vrea sa numai exist,sa dispar de pe fata pamantului,de cand m.am nascut ma urasc pe mine insumi.Singura solutie in momentul de fata cred ca e sinuciderea.Deocamdata nu am curajul de a face acest lucru,insa sper ca pe viitor sa prind putin curaj.Numai bine


Acțiuni

Information

5 responses

7 09 2016
Adrian

Dragă Djbogdi,

Bun venit aici! În coloana din dreapta ți-am făcut o căsuță cu acest pseudonim. Acolo vei putea citi, în curând, comentariile membrilor grupului nostru virtual de suport.

Cu prietenie,
Adrian

8 09 2016
Miss

Sunt psihiatrii buni in tara asta. Doctori foarte buni. Stiu ca poate te asteptai ca de pe un site cu acest profil sa primesti un astfel de sfat. Graba asta, anxietatea asta, sunt semnele unei depresii. Sa crezi ca ce intreprinzi pentru a scapa de depresie, nu da roade. Da roade, in timp mai scurt, sau nu chiar; depinde de la caz la caz si de multi factori. Bine ar fi sa ai un prieten care sa te impinga de la spate, sa nu te lase.

In alta ordine de idei, sunt teorii, credinte, care spun ca unele suflete nu se simt bine aici in lumea asta, universuri paralele…etc. Incepusem acum cativa ani sa studiez problema, dar am avut multe de facut in viata mea si m-am axat pe ce era mai concret. Acesta nu e un motiv sa nu lupti, din contra, si asta „pe traite” si pe confirmate, tot ce invingi, te face mai puternic!

8 09 2016
Andrei - 21

„imposibilitatea de a-mi gasi un job,de a.mi intemeia o familie”
HA! HA! HA!

Ciudat dar foarte multi tineri (si nu, nu neaparat romani) se confrunta cu aceasta problema…
Da-ti niste palme, bea serios intr-o noapte, asculta niste rap sentimental si fii decis sa lupti, pentru ca in fond cam la asta se limiteaza!…

Lasa corditii hraniti din pruncie cu bani si domnisoarele rujate ahtiate dupa materialism intotdeauna pozabile modelistic pe facebuuook!

Tu pana la urma ce iti doresti? Vrei sa fii un legionar dispus sacrificiului sau un papa-lapte mucos ce isi plange de mila?!
Respecta-ti viata, chipul, alegerile! ‘Ei’ iti vor rade mereu in nas, nu ai nimic de pierdut…

18 09 2016
Gabriela Cîrstea

Dragă Djbogdi,

Am găsit un interviu cu o personalitate a psihiatriei românești (Prof. Dr. psihiatru Aurel Romilă), care radiografiază starea societății românești actuale, raspunzând indirect frământărilor tale (care sunt, de fapt, ale noastre):
“Aproape o treime din populaţie suferă într-o formă sau alta de depresie. Însă nu pentru ei mă îngrijorez eu, ci pentru cei de deasupra stratului fin al normalităţii, pentru psihopaţi, care au ocupat toate posturile-cheie în ţară. De aia nu avem sănătate mentală în ţara asta, că populaţia se împarte în mare măsură între opresori (psihopaţi) şi oprimaţi (depresivi). Ăsta e un adevărat război social, dar cine recunoaşte? Cea mai gravă consecinţă a istoriei noastre din ultima sută de ani a fost felul în care s-a făcut selecţia umană. O societate care nu permite dezvoltarea persoanei e o societate slabă. Când personalitatea nu poate înflori, când e traumatizată, apar bolile psihice şi intervine ratarea. Ratarea e punctul în jurul căruia se învârte totul. E discrepanţa între ceea ce am putea deveni şi ceea ce ajungem să devenim în societatea de azi. Destinele sunt neîmplinite, ratate, curmate prematur, fiindcă deasupra noastră tronează nişte incapabili care ne pun piedici. Suntem condamnaţi la ratare de nişte psihopaţi.”

Interviul complet poate fi citit aici:
http://www.formula-as.ro/2014/1119/lumea-romaneasca-24/prof-dr-psihiatru-aurel-romila-90-din-oamenii-cu-care-intru-in-contact-sunt-profund-nefericiti-si-au-pierdut-valorile-de-bine-frumos-adevar-si-dreptate-17769

Ce-ar mai fi de adăugat? Doar atât: dacă tot ”suntem condamnați la ratare de niște psihopați”, ”incapabili care ne pun piedici” de ce să nu încercăm să rezistăm?

Cu gânduri bune,

Gabriela

18 09 2016
Octav

gandeste-te putin, viata e cel nepretuit dar care ti se poate oferi, usoara sau grea, asa cum este ea, viata este nepretuita. Chiar vrei sa parasesti aceasta lume? nu stim daca exista viata dupa moarte, nu stim ce ne asteapta dupa. Si eu am 24 de ani, nu am realizat mai nimic pana acum, am terminat o facultate care nu ma ajuta cu absolut nimic, bani nu am si nu mi-am intemeiat nici familie, si ce daca… viata mea nu consta in asta, nu am nevoie de bani, decat de strictul necesar iar familie imi voi face cand o sa fie timpul si cand voi intalni persoana potrivita. Mai mult la varsta de 17 ani am fost diagnosticat cu o boala de inima ce presupunea interventie chirurgicala pe care parintii mei nu si-au permis-o. Am renuntat sa mai merg la controale, oricum nu ma ajutau cu nimic. Am petrecut multe nopti plangand, dar cand nu ai incotro trebuie sa accepti situatia si sa mergi mai departe, treci peste, nu stagna, asta ne omoara, imposibilitatea de a merge mai departe. Si cand te gandesti…ca unora le-au fost harazite zile pe care nu le vor, iar altii ca mine sunt insetati dupa ele…traieste omuleee, viata e oricum destul de scurta, bucura-te de fiecare clipa. Invata sa pretuieti ce ai, nu sa plangi dupa ce nu ai, cu eforturi si rabdare totul se va potrivi ca intr-un joc puzzle.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: