Amalia

22 07 2016

CUM SA MAI TRAIESC FARA COPII MEI CAND MOARTEA CRUNTA MIA RAPIT BAIATUL LA NUMAI 23 DE ANISORI SI FICA MEA REBELA MA IGNORA ,,,,OARE CUM?CE SENS MAI ARE VIATA MEA ,UNDE SA MA MAI DUC SUNT DISPERATA.AM GANDURI NEGRE NU MAI SUPORTTTTT,


Acțiuni

Information

7 responses

22 07 2016
Adrian

Draga Amalia,

Bun venit aici si iti multumim pentru faptul ca, in mijlocul acestei cumplite suferinte, ai gasit puterea sufleteasca pentru a ne impartasi ceea ce simti.

Nu cred ca exista durere mai mare decat aceea de a-ti ingropa propriul copil… In acelasi timp insa, trebuie sa fii constienta de faptul ca moartea fiului tau drag i-a afectat extrem de mult si pe altii – inclusiv pe fiica ta. Nu stiu cum era ea inainte, insa ma gandesc ca este foarte probabil sa fi fost altfel decat este acum… Apropo, cati ani are? Stii, desigur, ca de foarte multe ori tinerii sunt mai rebeli, isi cauta propria identitate… iar o astfel de tragedie ii poate face sa se inchida si mai mult in ei…

Te-ai gandit vreodata sa iei legatura cu cineva de specialitate? Un psiholog, un preot, un pastor?

Cel mai important lucru pe care vreau sa ti-l scriu este insa legat de UN motiv pentru a trai. Si este exact cel pe care tu il consideri motivul pentru a nu mai trai… Sunt convins ca l-ai iubit enorm… ca orice mama… Ce crezi ca ti-ar spune el daca ar sti gandul tau de suicid? Te rog sa te gandesti sincer, si sa iti raspunzi sincer la aceasta intrebare… Si, de dragul lui, al memoriei lui, al iubirii pe care i-o porti, sa NU iti faci rau!

Cu prietenie,
Adrian

22 07 2016
Teodora

Atat povestea ta , cat si mesajul lui Adrian m-au adus pana la lacrimi.

Inteleg ca ai trecut prin cea mai mare suferinta de care poate avea parte o fiita. Cu toate acestea , trebuie sa iti amintesti ca încă exista persoane pentru merita sa traiesti : tu însăți, fiul tau si chiar fiica ta , desi nu iti mai vorbeste. Acest fapt se datoreaza probabil experienței tragice prin care a trecut. Desi nu iti spune , ea are cu siguranta nevoie de tine.
Nu uita ca Dumnezeu nu iti da niciodată mai mult decat poti duce. El stie ca stie ca tu poti sa rezisti ! Asa ca te rog sa alungi toate acele ganduri negre si sa continui lupta pentru viata !

22 07 2016
Amalia

Multumesc draga Teodora pt mesaj ati promit ca poate cand o sa am puterea sa pot sati scriu mai multe am sa o fac dar acum printre lacrimi nu pot sa scriu si te rog sa ma ierti pt greseli de ortografie.Da Dumnezeu mia dat mult prea mult peste ce pot eu sa duc.

22 07 2016
Amalia

Este un an si patru luni de cand mia murit baiatul ( tot Adrian avea numele dar eu ai spuneam Adita) era prima mea bucurie din viata mea era sufletul si viata mea el mia xis pentru pfrima data mama am simtit ca plutesc in aer de fericire dupa un an si opt luni a venit pe lume printesa mea o floare care acum are varstra de 23 ani.DAR POVESTEA MEA E FOARTE TTISTA INCA DIN COPILARIE AM AVUTO FOARTE ZDRUNCINATA CU UN TATA ALCOOLIC SI O MAMA LENESA CARE A FACUT OPT COPII SI PE TOTI NE FOLOSEA LA TOATE MUNCILE CASEI INLUSIV SPALATUL RUFELOR LUI TATA,SI MULTE ALTELE NEAM CRESCUT UNUL PE ALTUL EU FIIND CEA MAI DIN MIJLOC SI MAI PROSTUTA TREI DINTRE SURORI MAI MARI SIAU LUAT ZBORUL IMEDIAT CE AU TERMINAT SCOALA DAR CAND AM TERMINAT EU SCOALA SI AM VRUT SA PLEC NU MA LASAT INIMA DE MAMA SI FRATI MEI MAI MICI.PENTRU CA MAMA MIA ZIS CA DACA MAI PLEC SI EU NU AM SA O MAI GASESC IN VIATA FINCATATA CAND BEIA ERA FOARTE AGRESIV SI NE BATEA PE TOTI.ATUNCI DE MULTE ORI EU O SCOTEAM PE MAMA SA NU PRIMEASCA BATAIE SI RAMANEAM EU SACUL DE BOX A LUI TATA .ERAM LA UN PAS SA MA SINUCID DE MULTE ORI ANCA DIN COPILARIE AVAND DOAR 16 ANISORI MA SATURASEM DE TOT INTRO SEARA CAND TATA SA INTORS ACASA BEAT SI MAMA A FUGIT DIN CALEA LUI DE FRICA ERAM LA UN PAS SA FIU VIOLATA DE TATAL MEU DOAR DUMNEZEU MA AJUTAT SI AM RAUSIT SA MA ZMUNCESC DIN BRATELE LUI SI SA FUG PRIN VECINI LA CARE VECINI AU ANUNTAT POLITIA SI AU VENIT LAU LUAT SIA PETRECUT NOAPTEA ACEIA LA POST LEGAT SI SA ALES DOAR CU O AMENDA.DAR VIATA MEA CA ERA SA FIE DISTRUSA?PENTRU CA IN NOAPTEA ACEIA MAM INTORS ACASA LA FRATI MEI EI PLANGEAU SI MA IMPLORAU SA AI IAU SI SA FUG DEPARTE DE ACEA CASA BLESTEMATA.ASA AM SI FACUT AVEAM O SORA BEBE DOAR 4 LUNI UNA DE 2 ANISORI ALTA DE 4 SI UN FRATE DE 6,7 ANISORI ERA IARNA CAND AM VRUT SA FUG LA BUNICI AM CAZUT INTRUN RAU SI ERA SA MOR CU BEBELE IN BRATE CAND SA SPART GHEATA CU MINE.CA PRIN MINUNE AM RAUSIT SA ES DIN APA SI NEAM ADAPOSTIT IN PODUL GRAJDULUI IN FAN.ACOLO AM DORMIT PANA DIMINEATA PANA IN ZIUA CAND NE CAUTA MAMA SI VECINELE DISPERATE SA ANUNTE POLITIA.AM RAUSIT SA PLECAM DEPARTE DE LOCURILE ACELEA DUPA CATIVA ANI DAR CA SA FAC FATA SITUATIEI NU AM MAI RAUSIT PENTRU CA CEI MICI AU CRESCUT MARI SI NU MAI FACEAM FATA CHELTUIELILOR SI SA MUNCESC NUMAI EU.AM DECIS SA MA CASATORESC DAR DUPA 3 ANI DE CASNICIE CAND AM NASCUT BAIATUL TATAL COPILULUI A INCEPUT SA BEA DIN CE IN CE MAI MULT PRIMA DATA A FOST DE BUCURIE APOI PENTRU NEAJUNSURI.DAR CUM ESTE O FEMEIE IERTATOARE SI CU MULTA RABDARE AM TOT SPERAT CA NU VA DEVENI UN ALCOOLIC DUPA UN AN SI OPT LUNI AM NASCUT PRINTESA DECI ERAM IMPLINITA DORINTA DE A AVEA BAIAT SI FATA SE IMPLINISE.TATAL COPIILOR INSA TOT MAI RAU SE AFUNDA IN BAUTURA CE CASTIGA TOT DUCEA PE BAUTURA BA CHIAR TREBUIA SAI MAI DAU SI DIN SALARUL MEU.ASA CA BAIATUL AVEA 4 ANISORI SI FETITA 2 CAND MAM DECIS SA DIVORTEZ.NU A FOST USOR SA AI CRESC SINGURA DAR CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU IAM FACUT MARI.ERAM MANDRA CA DE 5 ANI MIAM GASIT SI EU UN SUFLET PERECHE COPII BUCUROSI CA NU MAI SUNT SINGURA.DE CE CAND TOTUL MERGEA ASA DE FRUMOS A TREBUIT SA NE PARASEASCA ADITA AL MEU DE CE? PRINTRE LACRIMI SI SUSPINE INCERC SA DAU FILMUL INAPOI SI SA MA INTREB ,,,OARE UNDE AM GRESIT,,,?DE CE DOAMNE MIAI LUAT INGERASUL MEU SI NU MAI LUAT PE MINE,,,DE CE?CAND EU IAM PROTEJAT DE UN TATA ALCOLIC NU AM VRUT SA CREASCA CU TRAUMA CE AM AVUTO EU.DE CE OARE NUMAI LA GANDUL CA POATE SA PATEASCA CEVA COPII MEI SI AS FI FOST IN STARE SA TREC LRIN FOC PENTRU EI,,,,SI ACUM CAND MA SIMT ATAT DE SINGURA UNUL NUMI MAI POATE VORBI IAR FATA CARE MA BLOKAT SI PE FACEBOOK SI NU MAI VREA SAMI MAI VORBEASCA.CE ROST MAI ARE ASA O VIATA,,,PENTRU CINE?CUI AI PASA MAI DE MINE

22 07 2016
Maria

Draga Amalia ,
Din mesajul tau inteleg ca ai trecut prin cea mai grea incercare de care poate avea parte o fiinta. Indiferent de dificultatea situatiei , tu ar trebui , totuși, sa lupti sa traiesti , pentru ca exista cu siguranță multe persoane care inca mai au nevoie ca tu sa fii in viata ,cum ar fi fiica ta sau chiar tu însăți . Desi te ignora ,trebuie sa fii alături de ea de pe lumea asta . Este foarte probabil ca ea sa treaca doar printr-o fază, caci ,cu siguranță , a suferit si ea deosebit de mult.
Sunt multi părinți care au trecut prin asa ceva. Toti sunt constienti ca le este imposibil sa inlocuiasca o persoană atat de draga precum propriul copil , dar in cele din urma au decis sa continue.
De asemenea , nu ar trebui sa uiti ca Dumnezeu nu iti da niciodată mai mult decat poti duce.El stie ca poti rezista, ori altfel nu ti-ar fi dat aceasta incercare.
Te rog sa alungi toate acele ganduri negre si sa lupti sa trăiesti !

22 07 2016
Amalia

Am obosit sa mai lupt si simt ca nu mai am pentru ce si pentru cine.Nu mai vreauuuu gata sunt obosita de atatea greutati.

4 11 2016
Ylenia

Draga Amalia, iti scriu acum pentru ca ma regasesc in povestea ta. In urma cu un an si 3 luni, fiul meu drag a decis sa se intoarca la Bunul Dumnezeu. S-a sinucis la doar 20 de ani cand avea toata viata in fata. De atunci caut raspunsuri si ma amagesc ca am reusit sa trec peste aceasta durere pentru fiul meu cel mic, pentru parintii mei si pentru mine insumi. Ceea ce-mi da putere sa merg mai departe si sa-mi port crucea cu capul sus este faptul ca stiu cat de mult a suferit si cred si sper ca acum sufletul lui si-a gasit pacea si linistea. Si mai stiu ca el ar fi vrut sa fiu tare, sa zambesc si sa pastrez amintirile frumoase in sufletul meu. De multe ori ma intreba: mama, daca eu as muri ce ai face? Si ii raspundeam ca trebuie sa merg inainte pentru fratele lui, tatal lui, parintii mei si oamenii pe care-i iubesc. Incerca sa ma pregateasca pentru plecarea lui. Am incercat toate terapiile posibile, a luptat pana in utima clipa, a cerut ajutor si a primit ajutor dar durerea din sufletul lui era prea mare. Stau de multe ori si ma gandesc daca a fost un gest de egoism sau de altruism din partea lui. Vedea cat de mult ma doare ca nu-l pot ajuta, ca ma simt neputincioasa si poate s-a gandit sa ne elibereze. Mai spunea va va fi mult mai bine fara mine. Nu-l acuz pentru decizia lui, nu caut vinovati si nu m-am suparat nici pe Dumnezeu pentru ca a permis acest lucru.
Cand l-am gasit pe chipul lui se citea o bucurie si o liniste pe care nu o mai vazusem de 2 ani de cand a inceput transformarea lui. Ma doare doar ca nu mi-a lasat un cuvant de ramas bun, nu stiu daca am fost o mama buna si o prietena pentru el.
Iar tu Amalia trebuie sa te gandesti ca destinul ne este scris din momentul in care deschidem ochii spre aceasta lume, ca trebuie sa acceptam ca puterea divina este mai presus de noi, ca viata este un sir lung de dezamagiri dar din cand in cand mai sunt si zile cu soare si trebuie sa ne continuam drumul atat cat ne e dat.
Toate gandurile bune se indreapta acum spre tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: