Anaid

6 04 2016

nu stiu daca acest site mai functioneaza sau daca mai sunt oameni care se ocupa de el.
Dar, cu toate ca sunt femeie, sunt de acord cu Ducu.
Si eu trec prin aceleasi lucruri.
Si da, uneori deminitatea se recapata prin moarte. Umilintele zilnice sunt precum picaturile care umplu paharul. Si ajunge sa dea pe afara si atunci mori. putin cate putin, pana realizezi ca nu mai ai pentru ce trai. Am auzit de atatea ori: hai ca poti, hai ca nu e capat de tara, hai ca maine o sa fie mai bine. adevarul e ca nu .in fiecare zi e mai rau. si fiecare zambet intamplator e platit scump.
sunt o lasa. daca as avea curajul as termina azi tot.
succes Ducu.
Sa ai mai multa putere decat mine


Acțiuni

Information

2 responses

6 04 2016
anaid

lucrurile sunt simple: am un sot, care spune ca ma iubeste.
am o educatie care mi-a implementat ca trebuie sa imi fac datoria, mereu, fata de cei din jur.
De 3 ani sotul meu nu mai are serviciu si am incecat, prin toate mijloacele, sa ii fiu aproape. sufleteste, amterial, moral.
Dar in perioada asta m-am pierdut pe mine.
Am inghitit umiliri imense, zzilnic, de la clentii pe care ii aveam , ca sa fac bani pentru casa , am rabdat pre indelungi de munca, am fscut lucruri de care imi e rusine, compromisuri care m-au ranit, …totul ca sa fie bine.\Si tot nu e suficient.
asa ca e mult mai simplu sa mor si toata lumea sa isi rezolve problemele.
O perioda am fost curajoasa si am vrut sa plec. Dar problemele financiare ma impiedica sa fac si asta. asa ca stau, murind in fiecare zi putin.
pana cand probabil voi ceda.\Di da, am fost diagnostocata cu comportament depresiv reactiv dar nu iau tratamentul mpentru ca sotul ma acuza ca sunt nebuna si ca la orice moment poate cere un control psihiatric si eu nu mai pot profesa.

as vrea sa am puterea sa va povestesc. Dar nu pot. prea multe, prea marunte, adunate in 17 ani de casnicie.
as vrea o zi in care sa fiu eu.

probabil o voi avea. cand dau coltul

6 04 2016
Lussiana sau eu

Eu pot sa te înțeleg,dacă povestea ta e adevărată,și dacă acest blog e adevărat.Scuza-ma,nu vreau sa te jignesc,dar am ajuns de multe ori, la noi în tara sa dubite de foarte multe lucruri.Oricum doream sa îti spun ca te cred ca ai probleme dar toate au o rezolvare în viata asta,numai moartea nu.Da ai sa spui cine sunt eu,eu sunt o mama îndurerată, vinovata,….. tot ce se poate mai rău, care a pierdut unicul dau fiu de 21ani, el sa sinucis, sa spânzurat, anul acesta în ianuarie.Da zic eu asta e durerea cea mai mare,nu umilințe,nu pierderi financiare,sau boli,as da tot,tot,as dormi sub un pod,dar sa îl am pe el!!ASA CA DRAGI MEI, DATI DRACULUI PERSOANELE CARE NU VA MERITA,STERGETI DIN VIATA DVS,STATI SUB UN POD,MANCATI DIN POMANA DAR FITI ALATURI DE COPII VOSTRI.Va spun asta din durerea mea de mama care a pierdut tot și nu va mai avea vreodată ceea ce a avut mai de preț în lume!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: