Lexis

26 03 2016

Vreau sa mor, pentru ca nu merit sa mai trăiesc. Toata viata mea am suferit de o depresie morbida. Ma urasc. Am zero încredere în mine. Ma consider urâta și proasta, iar pe deasupra mai sunt și grasa. Plâng pana simt ca mi se dezlipește creierul. Sunt singura și stau singura. Nu am nici măcar un prieten cu care sa pot schimba o vorba macar. Nu mai am nici serviciu și mi-e greu sa-mi gasesc. Nu știu ce vreau sau ce mi-ar plăcea. Am făcut parte dintr-o biserica crestina pana m-au dat afară acum un an pentru ca din cauza serviciului pe care il aveam atunci nu prea reuseam sa ajung la biserica. Am încercat sa caut ajutor la ei, dar nimeni nu m-a inteles/crezut, iar în momentul de fata nici nu imi raspunde la salut vreunul. Si ma doare. Adica dacă pana și cei care sunt oamenii lui Dumnezeu se feresc de mine ca de ciuma desi nu am avut nimic cu nimeni sau nu am facut nimanui vreun rau personal, probabil ca pentru Dumnezeu sunt deja ca și cum n-as fi.
Deci, nu stiu cine sunt, ce vreau, sau ce trebuie sa fac, n-am familie, sunt singura, n-am prieteni, sufar de depresie grava, ma urasc, nu stiusa fac nimic bun sau serios, n-am serviciu deci in curand nici resurse – cum as putea gasi un motiv sa merit sa mai traiesc? Am 26 de ani si in fiecare zi mă gândesc la o mie de moduri sa mor și dimineața mi-e rusine ca încă mai trăiesc… Nici nu stiu daca merita cineva sa-si bata capul sa ma ajute, din moment ca nu exista nimeni caruia sa-i pese daca traiesc sau mor….


Acțiuni

Information

11 responses

26 03 2016
Adrian

Draga Lexis,

Bun venit aici! Incep prin a-ti spune ca, de multe ori, aceste stari sunt produse de tulburarea depresiva de care afirmi ca suferi, insa sunt sigur ca iti imaginezi si tu lucrul acesta.

Sunt surprins de atitudinea „crestinilor” despre care vorbesti. Nicolae Steihardt ne avertiza, la un moment dat, să nu confundam crestinismul cu cretinismul, insa constat mereu si mereu ca sunt unii oameni (precum cei despre care vorbesti) care exact lucrul acesta il fac… In loc sa se preocupe de soarta celor pe care ii numesc „fratii lor de credinta” (oricare ar fi acea credinta crestina), abordeaza un tip de atitudine straina de Hristos. Spui ca, probabil, nici lui Dumnezeu nu-i pasa de tine… permite-mi sa te contrazic! Spre deosebire de indivizii respectivi, Lui i-a pasat EXACT de cei mai napastuiti, mai loviti de soarta, pe care – culmea! – liderii religiosi din vremea respectiva se fereau… Dar probabil ca nimic nu e nou sub soare… Daca atunci unii se considerau prea sfinti pentru a sta de vorba cu oricine, pentru a se interesa de oricine sau pentru a le pasa de soarta oricui, LUI Hristos i-a pasat! In definitiv, acest gen de oameni… lasa-i in prostia lor… Important este ca Hristos, Dumnezeu a promis ca nu ne va lasa cu nici un chip, ca nu ne va parasi cu nici un chip… El conteaza, nu acei indivizi cu mintea ingusta si suflete marunte!

Inteleg ca ai ramas fara job… Cum s-a intamplat? Vrei sa ne povestesti? Desigur, asta nu inseamna ca vei fi si fara resurse… Exista oricand varianta, in Romania, de a apela la Directia de Asistenta Sociala si de a beneficia de serviciile pentru care SI TU ai platit in toti anii in care ai lucrat – servicii de cantina sociala, de exemplu, de un ajutor social sau, in functie de cum ai ramas fara job, de un ajutor de somaj…

Asteptam sa ne scrii! Noua ne pasa, ok?

Cu prietenie,
Adrian

26 03 2016
Claudiu

Buna Lexis! Nu da curs acelui gand, stiu ca e foooarte greu, am trecut si eu prin asta (eu n-am mai rezistat si am avut 3 tentative intr-o zi si am scapat cu ajutorul lui Dumnezeu, dar le-am provocat alor mei durere de nedescris).
Ii groaznica depresia stiu, am avut de 2 ori , si nici acum nu ma simt prea bine (nu am chef de nimic, nu ma pot concentra prea bine) , DAR trece!
Nu stiu la ce biserica crestina ai fost insa te rog du-te la un preot si spovedeste-te! Nu-ti fie frica. Nu confunda pe Dumnezeu cu asa-zisii crestini. Sa fii convinsa ca Dumnezeu te iubeste, cuvintele nu pot descrie cat de mult. Da, ne incearca prin necazuri cu scopul de a ne invata anumite lectii. Trebuie sa avem rabdare. Rabdarea e o mare virtute, insa uneori e atat de greu sa ai rabdare. Cu asta ma confrunt eu acum. Dar tb sa incerc in continuare, si tu la fel, sa avem rabdare.
Parintii tai stiu cum te simti? Gandeste-te si la ei! Capul sus Lexis! Roaga-te la Bunul Dumnezeu si ai rabdare! Mai scrie-ne!

26 03 2016
Lexis

@Adrian,
Multumesc mult pentru raspuns asa promt. Referitor la job, mi-am dat demisia la zi pentru ca nu mai suportam sa fac ce mi se cerea. S-a schimbat coducerea, deci si regulile si principiile, si eram obligati sa mintim, sa inselam si sa profitam de oameni (clienti sau viitori clienti) pentru a creste profitul companiei. A inceput prin a ajuta oamenii ca si companie, dar a ajuns sa-i insele si sa-i prosteasca mai ales pe cei mai putin informati sau mai naivi. Lucram si numai de noapte, lucru care mi-a dereglat metabolismul si nu stiu niciodata ce ora sau ce zi e. Si eram: npatea lucram, si ziua de multe ori nu puteam dormi de ganduri… Si tot in acea zi in care mi-a dat demisia, si prietenul meu m-a parasit, spunandu-mi ca sunt o lasa si am facut cea mai mare greseala din viata mea ca am dat cu piciorul la un salariu asa mare si multe altele…

@Claudiu,
Multumesc pentru incurajari si raspuns. Parintii mei stau in celalalt capat de tara si le este rusine cu mine, pentru ca se tem prea mult de… gura lumii. Mi-au si zis asta si ca asta merit daca nu-s in stare sa fac mai mult. In legatura cu depresia mea, le-am spus inca din clasa a V-a dar am luat o bataie sora cu moartea atunci pentru ca au crezut ca mint sau ca nu mai pot de bine. Am mai incercat o data in clasa a XII-a si am luat din nou o palma peste fata de mi-a tasnit sangele din nas. Am fost acuma cateva saptamani acasa si n-au vrut sa stau prea mult ca nu cumva „sa ridic suspiciuni” si sa se trezeasca cineva sa ma intrebe ce-i cu viata mea. Deci….

26 03 2016
Adrian

Draga Lexis,

Inteleg ca jobul ti l-ai pierdut nu pentru ca nu ai fi fost capabila sa il intretii, ci pentru ca ai avut principii si coloana vertebrala. Chiar daca urmeaza, poate, o perioada mai dificila, nu cred ca e deloc imposibil pentru tine sa iti gasesti altceva de lucru. Chiar daca salariul nu va fi la fel de mare…

Cat despre prieten sau, ma rog, fostul prieten, daca doar acesta a fost motivul, atunci nu ai de ce sa regreti despartirea… Iar daca a fost doar una dintre problemele dintre voi, motul de la prajitura, vorba aceea, iarasi nu ai de ce sa regreti. Da, de acord cu tine, situatia nu e roz, insa nu e nici de nedepasit!

Cel mai important lucru acum mi se pare depresia ta. Netratata, stii ca nu iti usureaza prea mult situatia. Dimpotriva, gandurile negre, pe fondul acelei depresii, nu te ajuta in nici un caz sa te prezinti convingator la interviurile pentru noul tau job. Prin urmare, ce variante ai acum? Pe care le-ai identificat? Urmezi un tratament? Ai un medic curant, care sa iti stie situatia si evolutia? Iti poti cumpara eventualele medicamente prescrise?

Acestea sunt intrebarile arzatoare, in opinia mea… Cat despre ganduri, stii cum se spune… sunt ca pasarile! Nu le poti impiedica sa zboare in jurul capului tau, dar le poti impiedica sa isi faca cuib acolo!

Asteptam raspunsul tau!

Cu prietenie,
Adrian

27 03 2016
Giovis

Buna Lexis si eu am intrat cu ganduri sinucigase aici,spre deosebire te tine problemele mele NU se pot rezolva,ale tale DA deci merita sa traiesti,cineva tot tine la tine chiar daca nu iti arata asta sau nu vezi tu ,eu sunt depresiv zi de zi,am vrut sa ma duc la un psiholog dar cand am aflat pretul am renuntat (70 lei 50 min ) cea mai grea e singuratatea stiu pt ca trec prin asta,am 30 de ani si o viata de cosmar,spuneai ca esti grasa?
Si ce daca ? important e sa fi sanatoasa,nu conteaza aspectul fizic ci interiorul,eu am probleme mari de sanatate si se agraveaza pe zi ce trece,tu ai tot viitorul inainte fi puternica si nu renunta

27 03 2016
Adrian

Draga Giovis,

Un scurt gand. Intr-adevar, sedintele la psiholog sunt, de cele mai multe ori, destul de scumpe. Exista insa ONG-uri care ofera sedinte de consiliere gratuit; de asemenea, medicul de familie te poate indruma catre un psiholog care sa ofere sedinte de terapie care sa fie decontate de Casa de asigurari de sanatate si, implicit, sedintele sa nu coste nimic. Nu in ultimul rand, mai ales in cazul depresiei, eu personal as recomanda varianta unui psihiatru. Fiind in primul rand medic, accesul la medicul psihiatru este, in cele mai multe cazuri, decontat integral de Casa de Asigurari de Sanatate. In plus, daca depresia are cauze organice, el iti poate prescrie si o medicatie corespunzatoare, care sa te ajute mai rapid.

Cu prietenie si ganduri bune,
Adrian

28 03 2016
Lexis

Nu, nu am urmat niciodata vreun tratament serios pentru depresie.
Am fost în liceu la psihologul scolii cu cateva luni inainte de terminare, si mi s-a spus ca totul ar trebui sa se rezolve prin puterea gandirii pozitive si ca o sa treaca, dar nu a funcționat la mine oricat m-as fi straduit.
In facultate am încercat sa merg la un psiholog, am fost la 2 sedinte, inainte de a treia m-a sunat ca nu mai poate ajunge si sa reprogramam, la a patra sedinta a lipsit si nici nu mi-a mai raspuns la telefon de atunci. M-am simtit asa prost, ma gandeam ca poate am spus eu ceva nepotrivit sau nu stiu, si de atunci m-am inchis si mai mult in mine.
De vreo 2 saptamani nu am mai vorbit/intalnit cu cineva, deci sunt complet singura si izolata ( nu se pune „buna ziua” la vecini sau platitul facturilor de exemplu, astea nu sunt „real talk” cum ar spune americanii ). Si am incercat sa mai sun pe cineva sau sa trimit un mesaj sau pe internet, dar totul s-a terminat sec, pentru ca toti ba se casatoresc, ba urmeaza sa aiba un copil, ba fac lucruri foarte faine, iar eu…nu am cu ce sa ma laud. Majoritatea prietenilor erau de la biserica de unde m-au exclus, iar ei nu mai vor sa auda de mine, m-au sters si de pe facebook mai nou. Acum cateva zile a fost ziua mea și cred ca a fost cea mai trista zi. Nu si-a adus aminte nimeni de asta si nici macar nu am avut cui sa fac cinste, toti s-au trezit ca „au treaba”. Si asta e doar varful icebergului. Oh, ce penibil am ajuns daca mai si scriu despre asta…..nu stiu, nu mai zic nimic ca mi-e prea rusine mie de halul in care am ajuns…

28 03 2016
Adrian

Draga Lexis,

In primul rand te rog sa ne dai voie sa iti uram noi, cu intarziere, un sincer „La multi ani!”.

Inteleg ce spui cand vorbesti despre experienta ta cu psihologul respectiv, dar crede-ma ca a fost vorba pur si simplu de ghinion – ai avut ghinionul de a intalni un cretin. Inteleg ca nu esti in Romania, aici, pentru asa ceva, ii poti face reclamatie la Colegiul Psihologilor si ar trebui sa raspunda in fata unei comisii de etica. Probabil nu era suficient pregatit si accepta doar cazuri pe care le-ar fi putut asista cineva fara pregatire… Nu te descuraja, continua sa cauti un terapeut ok! Sigur-sigur vei gasi unul.

Inca o data, regret experienta ta cu biserica respectiva, insa nu lasa ca lucrul acesta sa te descurajeze… Sigur sunt si alte biserici in zona! Cat despre Facebook… e mare, intalnesti mereu oameni noi! Eu unul nu as avea nevoie de asemenea „prieteni”… s-au cernut singuri!

Cu prietenie,
Adrian

28 03 2016
Ana

La multi ani Lexis!
26 de ani este o varsta foarte frumoasa.
Bafta! Iti doresc sa iti gasesti un job decent, care sa iti asigure resursele de care ai nevoie.
Fa ce iti place tie fara sa te gandesti la ce spun parintii, vecinii, rudele si altii.
Daca tu esti ok cu tine, o sa vada si ei si nu o sa te critice.
Lasa depresia, si daca nu poti singura incearca la alt medic.
Numai bine,
Ana

28 03 2016
Giovis

Lexis ai viata inainte,daca esti sanatoasa poti face orice,vrei sa vb cu cineva suntem aici pt tine,crezi ca mie imi e usor cu maladia de care sufar dar incerc sa mai rezist putin,ce ma intareste e faptul ca sunt persoane cu probleme mai mari ca ale mele si merg mai departe,am 30 de ani si o boala incurabila,iau zilnic pastile pt dureri,te rog fi tare si gandeste pozitiv stiu ca singuratatea e cea mai grea si urata boala,dumnezeu spune sa ne iubim,as iubi si eu dar nu am pe cine,nu ma accepta nimeni asa cum sunt,daca ies pe strada toata lumea se uita ciudat la mine,te rog fi puternica

11 04 2016
adriana

Viata este minunata,tu esti minunata.Nu simti asta? Stii de ce? Pentru ca privesti prea mult in jurul tau,ai uitat de tine ai uitat ca prima data trebuie sa te iubesti pe tine insati,sa te accepti exact asa cum esti si sa te ierti. Ridica capu sus,nu iti fie rusine de tine nu iti fie rusine cu tine si inceteaza sa mai permiti sa fii calcata in picioare de viata.Este timpul sa te trezesti din acest vis urat care il hranesti zi de zi,este timpul sa te redescoperi sa te concentrezi pe gandurile tale si sa nu dai atentie nici unui gand care provoaca suferinta,a fost o lectie pentru tine fiecare situatie prin care ai trecut insa ai uitat ca trebuie si sa dai afara ceea ce nu iti apartine. Cat despre aspectul fizic se poate modela daca ai ambitie si vrei sa faci ceva cu viata ta cu putina rabdare si munca se rezolva.Este foarte important sa te simti bine in propria ta piele. Ai adunat prea multe bagaje si le duci cum le duci insa nu iti poti trai viata in felul acesta pentru ca te vei imbolnavi destul de rau pentru ca tu alegi asta,cheia este numai in mainile tale.Nimeni nu poate sa te ridice sa stii decat daca tu accepti acest lucru. Nu te amgi cu gandurile ca nimenu nu te iubeste,nu te vrea,nu ii pasa de tine stii de ce? Pentru ca trebuie sa te iubesti tu pe tine insati prima data apoi cei din jur da o sa te iubeasca,la fel e si cu acceptarea si cu absolut totul.Atragem ceea ce gandim.Daca vrei sa vorbim mai mult da-mi un […moderat – a se vedea regulile site-ului referitoare la anonimitate…]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: