Lussiana

30 01 2016

Fiul meu sa sinucis,sunt vinovata??da sunt..știu și ce as mai fi putut face,acum însă e prea târziu!!Sunt pustiita,goala,durerea nu poate fi descrisa,mai ales atunci când este unicul tău fiu,și ști și ce ai greșit tu,și unde,fiecare zi și noapte e un iad,sunt un mort viu!!


Acțiuni

Information

12 responses

30 01 2016
Adrian

Draga Lussiana,

In primul rand permite-mi sa iti multumesc pentru ca ai gasit puterea de a ne impartasi durerea prin care treci. Eu personal marturisesc ca nu pot intelege decat in parte, insa vei gasi aici oameni care, la randul lor, au pierdut un copil, un sot, o sotie, un frate, un iubit in urma unui suicid.

Intr-adevar, nu mai putem schimba nimic in ceea ce ii priveste pe dragii nostri care nu mai sunt. Insa putem sa ii ajutam pe altii care, acum, cocheteaza cu aceste ganduri sau framantari interioare, tocmai pentru ca acum, privind in urma, „stim ce am fi putut face”…

Da, cu siguranta, privind in urma vedem si greselile pe care (poate) le-am facut, insa trebuie sa ne repetam mereu si mereu faptul ca, in ultima instanta, sinuciderea este o alegere atat de personala, incat nimeni altcineva nu poate fi considerat raspunzator…

Durerea, intr-adevar, pustiirea sufleteasca este atat de mare incat absolut nimic nu poate fi spus. Si sunt sigur ca nu de cuvinte ai nevoie acum… Ingaduie-ne nu sa vorbim, ci sa tacem alaturi de tine, sa plangem impreuna cu tine, simtindu-ti durerea…

Se spune ca, daca scrii, mai permiti sufletului tau apasat sa se descarce… Eu indraznesc sa afirm ca, scriind, ii poti ajuta pe altii care, poate, se afla in situatia in care s-a aflat dragul tau sa inteleaga ce ramane in urma lor, daca fac o astfel de alegere… In felul acesta, ajutandu-i pe altii, poti face ca suferinta ta sa capete macar un dram de sens… Daca moartea lui nu ai putut-o preveni, macar putem lupta impreuna, asa cum facem toti cei de aici, pentru a incerca sa impiedicam alte morti inutile…

Poate ca nu vom reusi mereu… insa un singur om daca se razgandeste, atunci TOATE eforturile noastre capata sens… fie si doar daca ne gandim la ce simte mama sau tatal, iubitul sau iubita, fiul sau fiica acelui om, care si-l primesc inapoi.

Inchei prin a iti transmite nu un gand frumos, ci o imbratisare si tacerea mea… Nu pot decat sa ma rog ca Acel Dumnezeu care a cunoscut, la randul Sau, durerea de a-si vedea Unicul Fiu mort, si inca mort pe cruce, sa iti mangaie sufletul indurerat asa cum numai El poate sa o faca! Si sa sper ca vei gasi, poate, puterea de a ne scrie mai multe despre povestea ta, pentru ca altii care vor citi sa nu ia aceeasi decizie… decizie care nu lasa in urma decat durere de nedescris…

Cu prietenie,
Adrian

29 03 2016
Lussiana

As putea sa spun doar OAMENII INDIFERENT DE VARSTA NU VA SINUCIDETI!!SIGUR CINEVA IN URMA VOASTRA VA SUFERI,SE VA SIMPTI VINOVAT,VA VA CAUTA IN TOT DAR NU VA VA GASI.NU VA FACEȚI RAU, CACI VETI RANI PE CEL CARE VA IUBESTE,FIECARE ARE PE CINEVA CARE IL IUBESTE INCERCATI INDIFERENT DE CE PROBLEMA AVETI, SA TRECETI PESTE,NIMENI IN LUME NU E FERICIT,TOTI AVENI FRICI,ESECURI, REMUSCARI,PIERDERI,PARERI DE RAU,DAR INCERCAM SA TRECEM PESTE, SA SUPRAVIEȚUIM. VIATA E O LUPTA!NU INPOVARATI CU CEEA MAI MARE DURERE PE CEI DRAGI. E ceea mai mare durere sa îti pierzi unicul fiu sa îl cauți și sa nu îl găsești sa îl aștepți și sa nu vina sa aștepți sa ii auzi glasul și sa nu îl auzi! Fiecare își găsește refugiul in ce crede ca ii face bine dureri lui, vedeți când se întâmpla ceva rău a fost vina lui satan,când se întâmpla ceva bun a fost voia domnului.Oare….????!!!STIU însă că sunt mai săracă decât Iov,și nu știu cum vor trece peste mine ani,acum îmi fac curaj pentru tatăl meu,apoi……dupa vreau sa fiu cu el!!!Și credeți-mă va fi!!!VOI CEI CARE VRETI SA VA SINUCIDETI NU P FACEȚI CACI II VETI INPINGE SI PE CEI CE VA IUBESC LA GESTIRI NECUGETATE, pentru mine din păcate e prea târziu.

29 03 2016
Adrian

Draga Lussiana,

Multumim pentru marturia si pentru gandurile frumoase pe care le-ai transmis celor de aici. Te asigur ca sunt aici si parinti care stiu prin ce treci, intrucat si ei sunt in aceeasi situatie.

Indraznesc sa te rog sa ne spui mai multe despre ce ai vrut sa zici cand ai afirmat ca „pentru tine din pacate e prea tarziu”. Sper din tot sufletul ca nu te referi la ce cred eu! Pentru ca, daca te referi la sinucidere, te-as invita sa te gandesti la un aspect FOARTE important. Care crezi tu ca ar fi cuvintele baiatului tau drag la o asemenea posibilitate? Ce crezi ca ti-ar spune?! Daca nu stii, iti spun eu, pentru ca am cunoscut aici multi copii ai caror parinti s-au sinucis: „Nu te sinucide, mama! Te roooooog!”

Nu e usor sa ii supravietuiesti copilului tau… O parte dintre parintii care sunt in aceeasi situatie cu a ta, draga noastra Lussiana, au ales sa onoreze memoria lor prin a se implica in lupta impotriva sinuciderii… Tocmai pentru ca ei STIU ce gol imens poate lasa in sufletul cuiva moartea celor dragi noua… Si, daca pe ei nu i-am putut impiedica, macar putem incerca IMPREUNA sa ii ajutam pe altii sa nu ia aceeasi decizie… De dragul celor dragi noua, care astazi nu mai sunt cu noi!

Cu prietenie,
Adrian

30 01 2016
IN MEMORIAM

Cuvintele sunt de prisos….va inteleg deplin ..asa cum doar cine a trecut printr-o astfel de tragedie poate…iar din pacate…ma numar printre acestia…….

1 02 2016
IN MEMORIAM

Au trecut ani si totusi DOAR aici imi este foarte greu sa vorbesc………despre zborul FRANT al INGERASULUI MEU………si despre desertul din sufletul meu …
Desigur va parea surprinzator…relatez oricui de indata IN REST .. coplesita fiind de fiecare data..lacrimile fiindu-mi NESECATE….totusi ele..cu rostul lor ..alimentand probabil oaza/oazele…din desertul de care faceam vorbire…..
Motivul pentru care nu am facut-o si ezit chiar si in acest moment………este ca gestul regretatului meu fiu este ATIPIC….cu totul si cu totul aparte….iar complexitatea alegerii sale….pretinde relatari mai intinse…cu riscul de a mutila ireversibil sufletele unor terti MESCHINI…..PE CARE …chiar suferinda EXTREM FIIND AM ALES PANA acum sa-i menajez…. PROTEJEZ…..iert e prea mult spus……..
Recunosc insa ca nu doar sentimentul de vina extrema/totala pe care v-o asumati m-a determinat CI si mesajul moderatorului pe care in privat l-am primitcu ocazia postarii raspunsului meu la mesajul dv …acest SUFLET MARE…CU DESAVARSITA DARUIRE DE SINE…CARE FARA NICI O EZITARE INTELEGE SA NE FIE TUTUROR ALATURI IN MOMENTELE DELICATE PRIN CARE TRECEM..si fara a carui IDEE SPECIALA MATERIALIZATA IN ACEST SITE FACE POSIBILA MANGAIEREA SUFLETEASCA A ATATOR INSINGURATI….DEZAMAGITI…RATACITI…legarea atator ADEVARATE PRIETENII…COLABORARI SI CONLUCRARI…IN A GASI ROSTUL..CALEA….
Ma voi stradui TOTUSI sa va destainui cate ceva …SA FAC ASTA ….DESI RECUNOSC E TRAUMATIZANT DESI AR TREBUI SA FIE ELIBERATOR….insa faptul ca si efectul este invers se datoreaza particularitatii ..exceptiei de la regula……..Am decis totusi sa incerc pentru a va ajuta sa intelegeti-probabil-ca in timp…lucrurile se vor mai lamuri……si veti realiza ca POATE indiferent ce altceva ati fi facut ,spus…poate alegerea ar fi fost ACEEASI…sau nu……..Ceea ce acum vi se pare o certitudine…poate se va transforma in incertitudine sau va va conduce intr-o alta directie nebanuita chiar in acest moment………..iar daca totusi veti ramane la convingerea initiala CREDETI-MA va rog/implor CHIAR ..APELATI LA UN PSIHOLOG….ALTFEL DUREREA SE VA INTENSIFICA IN TIMP…CONTRAR CELOR AFIRMATE DE CEI CE NU AU TRECUT PRIN ASTA…SI CUNOSC DOAR ASPECTELE TEORETICE SI RELATARILE EXPERIENTELOR TERTILOR…
Nu amanati…caci pretul platit altfel e incomparabil mai scump…este TATUAREA VESNICEI SUFERINTE ATROCE CE MUTILEAZA SI DEVOREAZA TOT…… PUSTIESTE TOT…Pentru mine unica salvare a fost MUNCA…..m-am ingropat si mai mult si mai adanc in munca…….. Credeti-ma si daca mai aveati un alt copil…in ciuda acelorasi afirmatii…situatia era aceeasi…iar eu vorbesc din propria experienta…acel GOL…LOC…SPECIAL…NU IL POATE UMPLE NIMENI SI NIMIC….NICIODATA..
Retinerile mele se mai datoreaza si faptului ca relatand sincer si deschis as sfasia sufletele unora dintre cei ce pretindeau ca i-au fost apropiati…deoarece ar intelege-CACI IN MICIMEA LOR…INCA N-AU REALIZAT= adevarata influenta /contributie NEFASTA…
iar daca doar dupa un an spre ex am aflat ca cel ce se pretindea cel mai bun prieten..cel ce a LUPTAT pentru acest TITLU…PRIN TOATE MIJLOACELE…adesea murdare…pangarite….confirmand crezul ca scopul scuza mijloacele….SE CONFESA LA TREI ZILE DE la momentul respectiv ca spera ca nu discutia si sfaturile pe care i le-a dat l-au determinat sa se sinucida….iar mie… la prima discutie ..la aprox trei sapt ….intarziind aproApe sase ore…venind insotit de mama avocat…mi-a spus ca NU ISI AMINTESTE ABSOLUT NIMIC DIN TOT CE S-A DISCUTAT IN ACEA SEARA………CAND fiul meu ce tocmai se despartise {deci atentie nu el a fost parasit!!!!!} de
PRIMA iubita……avea o ULTIMA DISCUTIE IN ULTIMA SA NOAPTE [pentru ca ea sa nu se simta vinovata de ce urma sa se intample-conform propriei declaratii data la politie-}discutie intrerupta de MEREU ACELASI BINEVOITOR…CA DE FIECARE DATA …….CARE A AVUT GRIJA….
INTRERUP AICI…RELATAREA….SUNT TENTATA SA STERG TOT…DAR NU VOI STERGE INSA….VOI REVENI …SPER…RISC….SPUN TOTUSI CONCIS…CA SA NU CREDETI CA MI=A POVESTIT RESPECTIVUL MACAR UN CUVANT…DIN CE A VORBIT IN ACEA ULTIMA NOAPTE…VINE TOTUSI DE ZIUA MORTILOR LA MORMANT PUNE O LUMANARE…MA milogesc…il rog sa vina sa vorbim….si nu o face….OARE DE CE ? De ce si la politie s-a dus cu mama avocat cu delegatie pentru a-l reprezenta inclusiv la procuratura…?!! Stati linistiti nu a fost reaudiat dupa ce s-a aflat cum la trei zile dupa tragedie era macinat daca discutia si sfaturile sale l-au determinat…s-a inchis cazul SUBIT…ORICUM NU CAUTAM VINOVATI cum spunea politistul…ce nu dorea nici macar sa scrie ce se declara verbal…..vesnic grabit……neinteresat…superficial….ce era de acord sa se scrie doar ce era dlui de acord ,respectiv ce considera dlui relevant…el insusi avand propriile frustrari/probleme psihice recunoscute…dupa cum alt martor declara ca i s-a permis sa scrie doar ce dorea/considera politistul… Dar oare iubita …grabita de altfel sa sara apoi in alte brate CALDE..cum e posibil sa refuze sa vina sa-mi spuna doua vorbe….nici acum dupa ani…..sau sa spuna ca nu e nimic de spus….sa nu puna o lumanare la mormant de peste doi ani..0 floare…cand inainte cu doua zile parasita fiind ii cerea insistent sa se intalneasca sa-i spuna ce simte….ca-l iubeste…ca ii e dor de el-ultimul fiind mesaj sonor…..?!!!! OARE NU ERA FIRESC sa ma caute chiar ea sa ma intrebe ce s-a intamplat…de ce a facut asta….?
NU doresc raspunsuri…..mi=am stors sufletul si creierii..in sutele apoi miile de nopti nedormite…FRAMANTATE…IN CARE CEI CE….DORMEAU LINISTITI………………………!!!
Ba mai mult s-au straduit sa IMPROASTE…in cei de obicei considerati vinovati…FAMILIA …Nu afirm ca am fost familia perfecta….MAI ales dupa un astfel de tragic deznodamant te APASA orice lucru ce putea fi altfel facut,spus….
Eram foarte buni prieteni …apropiati cum alti parinti nu pot VISA…..ZILNIC vorbeam in ultimii aproape doi ani cel putin o ora pe zi …imi impartasea dezamagirile….nedreptatea /impartialitatea profesorilor….superficialitatea colegilor …lipsa de caracter a multora dintre ei…meschinaria….micimea multor din preajma-i…
DESIGUR in paharuL vietii LUI,DUMNEZEU SA-L IERTE! , s-au adunat multe….dar as fi dorit sa aflu MACAR CRAMPEIE DE ADEVAR…….FRANTURI DIN CE S-A INTAMPLAT IN ACEA NOAPTE… NIMENI NU VREA SA SPUNA ABSOLUT NIMIC.. [a fost un majorat..}………
Imi amintesc ca CIUDAT politia a dorit sa puna intrebari pentru prima data la aproape un an…chiar in saptamana de inaintea ex de admitere la facultate….iar eu m-am certat cu anchetatorul…rugandu-l sa nu ii tulbure colegii cu intrebari…..intr-o perioada atat de delicata….pentru ca asa cum eu numaram sutele de nopti pierdute in AGONIA pierderii luminii ochilor….se mai putea astepta o sapt-doua…sa nu imi incarc constiinta cu un eventual posibil esec/rateu al unora…Desigur ca am fost acuzata ca doresc sa coordonez ancheta….mi s-a interzis sa iau legatura cu martorii sustinindu-se ca doresc sa ii influentez…….L=AM LASAT SA-SI BATA JOC…DE ADEVAR…A INGROPAT SI MUSAMALIZAT TOTUL……INCLUSIV LA MEDICINA LEGALA…..AR FI TREBUIT SA-L DENUNT ATAT PE EL CAT SI PE CEI DE LA MED LEGALA…Am sperat ca procurorul isi va face treaba ..dar l-am intalnit o sg data cand in prezenta mea a ordonat politistului ce refuza sa audieze un martor nou respectiv sa reaudieze .si cum se INTAMPLA UNEORI IN ROMANIA….SUBIT CAZUL A FOST INCHIS………Nu am facut plangere sa se redeschida pentru ca am realizat ca nu se mai putea afla ce ma interesa…..pusese pe tava ce se stia si ce nu…ORICUM TOTI IL LUASERA PE NU STIU IN BRATE……
Erau copii din familii cu funcii…statut social…relatii…PREA IMPORTANTE…PENTRU A PERMITE CA ADEVARUL SA IASA LA IVEALA….
PENTRU A SE AFLA ANUMITE ASPECTE DIN VIATA ODRASLELOR LOR….iar pe de alta parte eu chiar daca s-ar fi confirmat anumite ipoteze..NU DOREAM IN NICI UN CAZ pedepsirea /condamnarea vinovatilor–este infractiune determinarea sinuciderii,nu ma refer DOAR LA cel mentionat anterior…–-CI DOAR sa inteleg….sa gasesc PIESELE LIPSA DIN PUZZLE-UL VIETII INCERCATE….SI COPLESITOARE A FIULUI MEU….doream sa stiu nu picatura ci bulgarul ce a umplut paharul vietii..
Voi mai reveni …probabil…daca nu imi vor inchide gura cei in cauza FORTAT…INTR-UN FEL SAU ALTUL CE LE SUNT LA INDEMANA…..
DOAMNA DRAGA…am dorit sa transmit mesajul…ca in timp..poate ,ca si in cazul nostru,…,POATE veti mai afla una alta………cu siguranta nu sunteti singura vinovata……ORICUM A FOST ALEGEREA SA…..MERGETI LA PSIHOLOG SA VA AJUTE SA DEPASITI ACEASTA CUMPANA A VIETII….CACI VOR APAREA INCLUSIV tentatii sinistre daca va lasati devorata de vina….DACA nu…descarcati-va sufletelul pustiit aici…sub umbrela anonimatului….sau incercati ca si mine sa spuneti o vorba buna unui insingurat,,,,ratacit…ingandurat…COPLESIT….VA VA AJUTA SA MERGETI MAI DEPARTE …CHIAR DACA E ATAT DE GREU INCAT ADESEA PARE IMPOSIBIL………
SI IN cazul fiului meu sunt constienta ca indiferent cine ce ar fi spus/ facut a FOST ALEGEREA LUI…avea pricipii si valori sanatoase…de la care nu dorea sa abdice……ERA PREA PROFUND PENTRU SUPERFICIALII si meschinii din jurul sau..era prea mare DISCREPANTA dintre BOGATIA SA SPIRITUALA,NOBLETEA SA SUFLETEASCA si SARACIA celor din JUR.. MICIMEA LOR…….PE DE ALTA PARTE din punct de vedere MATERIAL..AVEA/MAI EXACT AR FI PUTUT AVEA-in sensul ca intelegea sa nu acceseze,foloseasca CE I SE PUNEA LA DISPOZITIE – TOT CE ALTII NU INDRAZNESC SA VISEZE DAR IN MODESTIA SA PE A CAREI CUNUNA A ALES SA O POARTE…PROCEDA altfel…DIFERIT…….

Am ales avand in vedere si SPIRITUL CIVIC EXACERBAT AL REGRETATULUI MEU INGERAS.,,,voi infiinta foarte curand o fundatie ce va propavadui ceea ce este cu adevarat important in viata,,,care va lupta impotriva nedreptatii din scoala in mod special…dar si in societate in general….impotriva violentei verbale si fizice din scoli…dar si a celei domestice si societate in general….a coruptiei cu care sunt obligati copiii din frageda pruncie sa ia contact,,,,AHHHHHHHH,MA RASCOLESC PREA TARE…….imi amintesc vorbele/experientele fiului meu,,,,
Voi reveni DACA NU VOI FI IMPIEDICATA….
DESIGUR…UN LOC APARTE IN ACTIVITATEA FUNDATIEI VA OCUPA DOMENIUL CARUIA AM ALES SA DEDIC PARTE DIN TIMPUL MEU …SUICIDUL…PREVENTIA SI SUPORTUL CELOR RAMASI DUPA….precum si multe alte directii…doar TIMP ,SANATATE SI LBERTATEA SA FAC ASTA AM NEVOIE…….pentru a reusi….caci in rest AM MUNCIT CU SARG..PREA MULT CHIAR …IAR DUMNEZEU MI-A DAT MAI MULT DECAT AM MERITAT…AM VISAT…..MI=AM DORIT…..DAR A PERMIS SA PIERD CE ERA CEL MAI IMPORTANT PENTRU MINE …TOT CE CONTA !!!
PS Am strania presimtire ca voi plati prea scump ceea ce am scris…sper totusi intr-o JUSTITIE DIVINA..!!!

1 02 2016
IN MEMORIAM

Mentionez ca am precizat justitia divina doar in sensul de a nu fi impiedicata intr-un fel sau altul sa vorbesc,,,,sa infiintez sai functionez….cu fundatia..caci cu siguranta mai devreme sau mai tarziu…piedicile sau nu numai..{!!!!}…nu vor intarzia sa apara…..in nici un caznu ma refeream sa ii pedepseasca DUMNEZEU….PENTRU FAPTELE lor…!!!!

4 02 2016
florin

Buna!Nu doresc sa amplific durerea ce o simti acum,vreau doar sa iti spun ca nu poate nimeni sa indeparteze aceste simtaminte de vinovatie pe care le-am simtit si noi cand fiul nostru de 24 de ani s-a sinucis.Insa cu timpul o sa-ti dai seama ca tot la acest rezultat se ajungea sau poate mai rau.Deci sa-ti dea Dumnezeu rabdare si cu timpul intelegere asupra celor intamplate.Si desi acum dupa aproape un an si jumatate ne inghitim cu lacrimi mancarea am ajuns sa intelegem ca a fost alegerea lui indelung cumpanita si decat sa ajungem sa mergem in vizita la un spital de nebuni,poate mai bine asa,Dumnezeu stie.Ce mai pot sa spun este ca sentimentul de vinovatie exista doar cred ca nu este bine sa ne invinovatim mai mult decat este cazul.Iti doresc sa iti dea Dumnezeu tarie in a trece cu mai multa „usurinta” peste asta pe masura ce trece timpul.Sunt alaturi de tine cel putin cu gandul!

29 03 2016
Eu

Mulțumesc tuturor pentru răspuns.Chear nu ms așteptăm.Am înțeles ca a te sinucide a avea un univers fiu care da sinucis,este un lucru tabu.Durere e mare,rememorează tot, toate lucrurile spuse și ne spuse de mine ce trebuia sau nu sa fac.Fiul meu a făcut-o pentru o fata, o copila,mie și tatălui meu, nea spus ca are 18 ani dar ea avea 14.Prieteni doi dintre ei știau ce are de gând,unul chiar în aceea seara fusese înștiințat, dar nimeni nu a spus nimic. În schimb, după înmormântare unul dinte ei mia cerut pc lui, cică băiatul meu i lar fi promis.Da,durerea mea e mare. Nu cred ca am fost o mama buna l-am mai certat, și poate rău, pentru școală pentru viitoru lui,dar pe cealaltă parte ii dădeam banii 600-800euro,pe luna.Eram plecata pentru el, sa muncesc afara,dar îl vedeam la 2 -3 luni.Nu îmi era ușor. În decembrie a cunoscut-o, pe fata, a fost de doua ori la ea în Timișoara, iar în ianuarie a făcut-o. Da, în fiecare zi vorbeam cu el la telefon, și pe skype. Da, sunt vinovata, îl șantajam în iubirea lui pe mine spunându-i ca sunt bolnava sa meargă la școală. DAR el nu mia spus a ascuns problema lui în dragoste, cred eu ca sa nu îmi fac griji.Stiu ca ii plăcea sa facă pe pateticul, pentru atragerea atenției,în fata lumi.Stiu ca se simțea singur,știu ca nu trebuia sa îl presez cu școală,(am acționat din dorința de al vedea ca face ceva pentru el,nu în casa pe Calculator),știu ca ar fi fost mai bine sa nu aibă nimic, sa fie determinat sa muncească, sa se zbată,sa nu aibă timp sa se gândească la prosti din care sa facă tragedii.Am greșit ca părinte. Cred ca cea mai grea profesie e aceea de a fi părinte. Nu ști cum e mai bine.Poate de mult ar fi avut multe, lucuri, tot asa ar fi făcut-o,….
Poate nu…

NU STIU!!!STIU CA MA SIMPT VINOVATA DE MULTE, INCLUDIV DE FAPTUL CA LAM ADUS PE LUME,POATE SI SIGUR NU AM FOST O MAMA BUNA!!VEDETI AM FACUTVE CE AM PUTUT PEMTU EL, DAR NU A FOST CEEA CE TREBUIA.NU SUNT MEDIC PSIHIATRU!!! SUNT O MAMA, CARE DIN PACATE, DA A PIERDUT TOT…. STITI AM SI EU MOMEMTE IN CARE zic CA :MAI BINE ASA CA CE STI CE PUTEA FI PESTE ANI, POATE MAI RAU, SA AJUNG SA IL CAUT PRIN SPITALE,CA POATE ATAT IA FOST SCRIS SA TRAIASCA,CA ASTA A FOST DORINTA LUI,CA SUFLETUL LUI NU ERA INPACAT CU VIATA LUI CU MINE…..
Ma doare pentru ca lam iubit, îl iubesc și îl voi iubi. A fost și este totul pentru mine,STIA ASTA,IAM SPUS-O TOT TIMPUL.CHEAR SI IN SRARA DINAINTEA TRAGEDIEI, iar el sa prefăcut ca este bine, vesel……El era nedormit de 3 zile excitant, nervos și disperat. Am citit toate mesajele lui de pe telefon pe care lea avut cu toți.E FOARTE GREU SI MAM BUCURAT CA CINEVA, LA NOI, ARE CURAJUL SA SPUNA SA SCRIE, DESPRE DUREREA LUI LA FEL CA MINE.Nu stiu cum va fi viitorul meu,am pierdut tot,cate o data ma bate gândul sa fac la fel pentru a fi cu el.Ma opresc,nu pot da îl fac pe tatăl meu sa sufere e un om în vârstă,și lovitura asta aproape la terminat. Nu cred ca dacă m-as îndopat cu antidepresive m-ar ajuta, durerea e aceeași lipsa de motivație de a trai aceeași.STIU CA NU IL MAI AM SI NU IL MAI VOI AVEA VREODATĂ SI NIMENI NU MI-L POATE DA INAPOI…VA ROG, NU MA JUDECATI,SFIDEZ PE ORICINE CARE IN SUFLETUL LUI NU ARE PARERI DE RAU SAU NU AR AVEA, IN ACTIUNILE LUI, ÎNTR-O ASTFEL DE SITUAȚIE SI MAI STIU, CA EL, FIUL MEU, NU ERA MATUR, NU AVEA SCOALA VIETI (PE CARE NU O FACI IN CASA LA CALCULATOR,) ATUMCI CAND A FĂCUT-O, SI MAI STIU CA PRIETENI NU AU FACUT NIMIC.MULTUMESC

30 04 2016
Adrian

–––––––––––––––––––
Pe 30 aprilie, Lussiana a scris:
–––––––––––––––––––

Ce mai pot spune?? E foarte greu. Am mai scris, unicul meu fiu sa spânzurat, în ianuarie, la 21ani.Imi este foarte greu,trebuie sa fac fata fiecărei zi cu durerea din sufletul meu. Nu știu cum alți reușesc dar este greu, mai ales când trebuie sa fac pomeni, sau pomeniri cum doreste tatăl meu.Eu în momentul actual nu mai sunt credincioasa,știu doar atât, nu îl mai am și nu îl voi mai avea vreodată. Asta e tristul și realul adevăr. Durerea este atât de mare,copleșitoare încerc în fiecare zi sa îmi fac curaj,de a trai, ma agat de lucruri,încerc sa nu ma gândesc la el,îmi alin durerea cu cățelul lui,dar….. totul e în zadar.Bucuria de a trai nu o mai am!!Ce pot face???Spuneti-mi voi, cei care ați trecut prin asta,ce pot sa fac?? DUREREA, FURIA, VINOVATIA….
SUNT ATAT DE MARI!!!CE POT SA FAC? Da toți spun, ca timpul te ajuta, nu știu cum ar putea când totul îți amintește de el,de el care era tot, totul,pentru tine.!!Va rog, scrieti-mi, impartasitimi calea voastră,va rog!!!

11 06 2016
ELLA

STIMATA MAMA INDURERATA,
AFIRMATIA DUMNEAVOASTRA CA NU MAI SUNTETI CREDINCIOASA SPUNE CLAR CAT DE IMPIETRITA VA ESTE INIMA DUPA PIERDEREA SUFERITA…
EMPATIZEZ CU DUMNEAVOASTRA DEPLIN…
ATI FOST O MAMA 100% DEVOTATA COPILULUI SAU SI ATI FACUT SACRIFICII PENTRU A-I ASIGURA LUI CE ISI DORESTE…ESTE EVIDENT…
FACETI ACUM CATE CEVA PENTRU DUMNEAVOASTRA…DEVENITI USOR EGOISTA…
PLIMBATI-VA…MERGETI LA COAFOR…CUMPARATI-VA LUCRURI MICI,ACCESIBILE DRAGUTE…
MERGETI IN CATE O VACANTA,CONCEDIU,WEEKEND IN LOCURI NOI…FACETI CATE UN MASAJ TERAPEUTIC DE LINISTIRE…
APRINDETI DESIGUR SI CATE O LUMANARE PENTRU SUFLETELUL PLECAT…
VA DORESC SA GASITI PUTINA CULOARE SI MULTA LINISTE IN VIATA DUMNEAVOASTRA.

22 06 2016
Lussiana sau eu

Mulțumesc tuturor pentru cele scrise,acum la6 luni,durerea este la fel de mare,poate mult mult mai mare,sentimentele de vinovăție mult mult mai multe,durerea mă însoțește,acum lucrez pentru a îi face lui un cavou,zilele trecute a fost ziua lui ar fi împlinit 22de ani.Nu înțeleg viața,sunt atâtea mame care nu merită dar au copii sănătoși și în viața.Pentru uni oameni viața e nedreaptă!Am crize de durere sfâșietoare,cu dorințe de a mă spânzura si eu,o secunda de durere, de asfixiere,de zbatere,….apoi gata nu mai ești !Apoi nimic nu mai contează ,ești peste tot și nicăieri,dar poate nu mai simți nimic. Sentimentul că nu ai fost în stare de ați ajuta ,înțelege și proteja copilul e nimicitor.Oricat as încerca să supraviețuiesc ,nu a trăi,a supraviețui,gandul tot la el îmi este si ma va însoți cât voi trăi .Va mulțumesc din nou…..

22 06 2016
Adrian

Dragă Lussiana,

Noi îți mulțumim pentru încrederea ta, pentru că ne-ai împărtășit durerea ta imensă, de mamă. Știi că Dumnezeu se compară uneori cu o Mamă, nu doar cu un Tată? In cartea profetului Isaia, din Vechiul Testament, scrie: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip”. E imposibil să uiți, e imposibil să nu doară… Numai tu și alți câțiva puteți înțelege ceea ce a simțit Însuși Dumnezeu atunci când Și-a văzut Fiul mort… și îngropat… Știu, așa ceva n-ar fi trebuit să se întâmple niciodată… da, totul pare lipsit de sens…

Îmi dau seama că, probabil, nu mai ai lacrimi de la atâta plâns…

Din păcate, lucrurile acestea nu le mai poți schimba… Cavoul pe care îl faci este un pios omagiu pentru el, dragul de el… Știi însă ce ai mai făcut, tot pentru a-i cinsti memoria? Faptul că ai scris aici, faptul că, prin simpla ta prezență aici, prin faptul că ne îngădui să pricepem o fărâmă din suferința ta, tu îi ajuți pe MULȚI alții care, la fel ca și dragul tău fiu, sunt în momente crunte din viața lor și se gândesc să ia o astfel de decizie cumplită, lăsând în urma lor mame îndurerate, soții îndurerate, tați îndurerați, copii îndurerați… cu o durere pe care timpul nu o poate estompa… Tu astfel nu doar că onorezi memoria lui, ci faci și ca această tragedie să poată căpăta un mic sens… să-i ajuți măcar pe alții să renunțe la acest gând cumplit…

Te îmbrățișăm cu drag, și plângem alături de tine, dragă Lussiana! Și, nu în ultimul rând, îți mulțumim încă o dată pentru că ai găsit puterea de a ne scrie, pentru a-i ajuta pe cei care, ca și dragul tău băiat, sunt în momente de cumpănă… Îți mulțumim pentru că, prin simplul fapt că AI ALES să rămâi în viață, în ciuda durerii tale imense, tu onorezi memoria lui!

Cu prietenie,
Adrian

PS Te încurajez ca, la un moment dat, când vei găsi puterea necesară, să iei legătura cu prietenii mei de la Asociația Există Viață după Doliu! Te pot ajuta în aceste momente cumplit de grele… Este suficient să îmi scrii, atunci când vrei, să îți trimit datele de contact ale lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: