Cosmin 93

16 01 2016

Nu stiu care ar fi motivul pentru care sa imi impartasesc trairile aici, dar totusi simt un impuls irezistibil de a o face… Povestea mea este cea a oricarui individ, pana la un punct. Ceea ce ma distinge de societate in genere e faptul ca dintotdeauna am avut un temperament melancolic, timid, singuratic si niciodata multumit de mine insumi si de ceilalti: mi-am cautat desavarsirea in arta, in filosofie, diverse tipuri de religii si mistici, am redevenit ortodox la un moment dat. Totusi, port in mine o incarcatura absolut devianta, care, desi actioneaza in plan imediat la nivel organic, grosier, se repercuteaza asupra intregii mele personalitati: am tendinte homosexuale accentuate de cand ma stiu. De asemenea, am fost mereu batjocorit de ceilalti pentru efeminarea mea si faptul ca, poate inconstient, cautam rafinament si nobil. Ceea ce m-a adus in pragul sinuciderii este ca recent am avut o experienta „initiatica” alaturi de un prim partener in directie erotica, asupra caruia mi-am deschis egoul in mod total. Din motive care nu tin de mine, am fost cuprins de o dragoste bolnavicioasa si distructiva, la care el nu poate raspunde la fel, avand chiar o partenera pe care o inseala cu mine (stiu, absolut revoltator si degradant moral, inteleg asta rational, dar nu ma pot opri). Imi pun intrebarea daca nu cumva suferinta este cheia intelegerii lumii ca intreg si, daca este asa, nu ar trebui sa ofer raspunsul cel mai adecvat: sa o accept ca atare si sa o las sa ma distruga? Nu stiu cum pot scapa de aceasta plaga si nu mai simt pace absolut deloc, fiindca nimeni nu poate intelege prin ce trec…

Anunțuri

Acțiuni

Information

11 responses

17 01 2016
IN MEMORIAM

Voi incepe afirmand CONTRAR asteptarilor tale ca TE INTELEG………dar ca regret ca esti atat de COPLESIT……dupa spusele tale…chiar in pragul sinuciderii….idee la care CATEGORIC INSIST SA RENUNTI….SA O INDEPARTEZI …ELIMINI CHIAR……..
Abia acum ti-am citit mesajul, am la dispozitie f putin timp…ma indrept spre munca unde am o perioada EXTREM de incarcata..deci voi mentiona doar franturi de idei/pareri…din multitudinea celor ce ar fi de spus…..DE miercuri ma mai eliberez….si voi aprofunda…..sper insa ca pana atunci sa intervina cu opinii tertii….sa te linistesti….sa gasesti calmul…RABDAREA….intelepciunea….SPERANTA….INCREDEREA ….CA situatia se poate schimba…..in bine…asa cum consideri TU ca e bine…..ca nu e sfarsitul lumii faptul ca aceasta iubire..mai aparte…in ACEST MOMENT nu este impartasita la nivelul dorintelor/asteptarilor tale…..nu e o certitudine ca ..in timp ..nu vei fi ALESUL…RENUNTANDU-SE LA cealalta varianta …SAU …ca …suferind,,,,uneori se trece usor de la dragoste la ura…e posibil chiar sa descoperi,,,ca de fapt nici macar nu e sigur…ca ai doar inclinatiile la care faceai referire…..si ca POATE….INTAMPLAREA A FACUT sa nu identifici ,,rafinamentul,, SI ,,NOBILUL,,….decat la anumite… persoane ….Spre exemplu…poate nici macar….nu e atat de special preferatul din acest moment…poate experienta .. initiatica…….are alte ecouri….atat pentru tine cat si pt el {si pt el a fost prima de acest fel?]………se spune ca iubirea e OARBA………..
DE cat timp simti aceata dragoste. ? Spui ca el nu poate…….de ce ?Accepti dualitatea sa …?CE PARERE are el…….in prezent care e situatia?CAND A avut loc exp ,,initiatica,,…?PRIVIND RETROSPECTIV regreti sau esti multumit ca a avut loc…..?Daca am da timpul inapoi…ai proceda la fel..?
Este poate o experienta….LA RASCRUCE DE DRUMURI….?Sau DE GANDURI…?
Esti un om PROFUND,SPECIAL ,CULT.INTELIGENT.SENSIBIL,COPLESIT….NU LASA CEEA ce acum pare a=ti fi umplut paharul vietii…..sa te faca sa te gandesti la MAREA TRECERE…mai sunt atatea de vazut,simtit, GANDIT,trait…..DE CE SA RENUNTI ATAT DE DEVREME…CAND AI ATATEA CALITATI …doar ca poate nu ai permis ALTORA SA TE CITEASCA……..ASTFEL PRIVAN DU-TE DE bucuria VIETII SOCIALE……
PS ASTAZI lumea e mai deschisa….parte din prejudecati nu mai exista …IAR UNEORI PREFERINTELE/PRIORITATILE SE SCHIMBA….SURPRINZANDU-NE CHIAR SI PE NOI INSINE………Cred ca esti student..La ce..? Prieteni/prietene…nimic ..?CHIAR INSINGURAT…IN REST ?Ti-ar prinde bine sa te confesezi,,,descarci…..daca nu ai fa-o aici sub umbrela anonimatului,,,,DAR CHIAR FII SINCER….Sper sa intervina si specialistii………Renunta la orice ganduri sinistre…….

18 01 2016
IN MEMORIAM

Lasa un semn ca incerci /reusesti sa depasesti STAREA…….chiar imi/ne pasa…..

18 01 2016
Ana

Cosmin, iti iubesti parintii?

19 01 2016
Claudiu

Eu personal nu te inteleg, sincer vorbind. Ai o relatie homosexuala?
Adica cu un barbat care are o partenera de sex opus? Dar totusi isi face nevoile si cu tine, ca barbat? E complicata treaba.
Dar e simplu. Daca esti homosexual, nu e nici o rusine, esti un om normal ca toti ceilalti doar ca iubesti sexul unic si nu ideal. Sau acesta este idealul tau.OK. Daca asta este problema, atunci e usor, inconjoara-te de aceiasi oameni ca si tine. Locuiesti intr-un oras mare? Daca da, ai posibilitatea sa gasesti aceste cercuri de oameni ca si tine si e perfect un lucru normal, de ce sa suferi langa oameni care nu ti-ar putea oferi ceea ce ai tu nevoie?
Iar daca partenerul este problema si stii ca face treaba asta doar pentru satisfactia lui,nu-ti mai convine, pur si simplu inchei aceasta etapa,pui punct. Iar daca problema este ca il iubesti pe acest partener,consulta un specialist care poate sa te ajute sa treci peste momentul acesta.Ex. un psiholog.
Alta problema ar fi ca, filosofia actuala te influenteaza spre diferite conceptii.
Daca vrei sa cunosti un adevar, este imposibil sa nu il aflii, indiferent care ar fi acesta. Si eu la randul meu am aflat adevarul care am vrut sa-l stiu. De unde vin,cine sunt si de ce trebuie sa traiesc. E drept ca,sa traim este greu,dar asta este situatia,ne adaptam vietii oferite de parinti (divinitate) si dupa cum am spus mai sus, de noi insine.
Stiu ca este greu sa treci un astfel de moment si pt mine este usor sa vb, stiu asta pentru ca am cunoscut-o pe pielea mea si iata-ma, sunt inca in picioare.
Mi-as fii dorit sa fiu printre ultimii supravietuitori care ne-au modelat astfel,dar… sunt propria lor creatie. Este usor, vezi? Ne facem noi intre noi toate acestea si nimeni nu este responsabil. Oamenii puternici sunt responsabili. Ei cunosc,ca asa vrea natura si ca trebuie sa se adapteze,sa invete si sa progreseze in continuare, pentru a supravietui.
Dar asa e. Fara libertate nu avem bucurie in suflet,decat cea a familiei, a copiilor,a relatiilor etc.
Te inteleg pe deoparte,dar trebuie sa faci ceva in legatura cu tot acest adevar. Nu poti sa spui ca vrei sa mori, e la fel de greu si urat precum ai putea incerca sa treci peste situatie, ajutandu-te pe tine sa progresezi spre binele tau.De ce sa nu progresezi?
Traim intr-o lume a controlului, ne privim unii pe altii, ne luam unii dupa altii, facem ceea ce fac toti ceilalti, vrem sa fim diferiti, visam idealul,poate unii dintre noi au fost norocosi sa-l traiasca etc.
Este frumos sa cunosti viata care o traiesti,sa o intelegi,sa iti vezi optiunile si barierele,sa stii unde ti-e bine si unde nu, unde ai posibilitate si unde nu, sa intelegi de unde si unde te indrepti.E nemaipomenit,dar foarte greu.Nici eu nu stiu unde ma indrept, pentru ca destinul e putin nebun si face numai ce vrea el si atunci degeaba opun rezistenta, accept mai bine spectacolul fiecarui moment ,fiecarei clipe, pentru ca altceva nu ai ce sa faci.Si mai ceva. Ca sa rezisti trebuie sa fii precum savantii,stii, iti place ceva, cauta sa faci acel lucru, cauta optiunile pe care le ai. Oricat de incet te indrepti, macar stii ca, nu traiesti degeaba, esti o samanta intr-o gradina mare. 🙂
Desigur ca avem dreptul la idealurile, visele si ideile noastre, nimeni nu ar trebui sa ni le interzica,dar uneori ni le interzicem chiar noi insine si e pacat.
De aceea iti spun,nu renunta prietene,nu stii niciodata ce poti intalni pe parcursul vietii,cate mai poti invata si unde te poti afla.Totul depinde de tine si de cei cu care te inconjori.
Iti doresc tot binele si sper ca vei zari orizontul! 🙂
Noapte buna!

20 01 2016
Ana

Eu te-am intrebat de parinti si poate am atins un subiect sensibil. Imi pare rau, daca e asa.
As fi vrut sa parcurgem impreuna un joc al imaginatiei. Sa te gandesti la o femeie la care tii, si care nu stie ca partenerul ei are o aventura cu un alt barbat. Cum crezi ca ii e?
Tu esti liber sa faci ce vrei, cum vrei, cu cine vrei. Dar sa nu faci pe altii sa sufere.
Teoria ta, ca trebuie sa accepti suferinta ca sa descifrezi cheia intelegerii lumii este o utopie. Viata trebuie traita frumos si la suprafata, nu in mizerie si pe ascuns.
Mai gandeste-te. Adu in viata ta lumina si o sa vezi altfel lucrurile.

21 01 2016
Stef

Cosmin,
Ceea ce tu traiesti este atat de evident ca numai tu poti intelege. Dar este bine daca intradevar gasesti oameni alaturi de care sa te simti inteles. Dragostea este aceeasi indiferent de sex. Durerea resimtita in suflet are intensitate, emotiile invadeaza trupul si impaienjeneaza gandurile. Suferinta (si izolarea) este etapa in care evoluezi (vezi Jung, „Puterea Sufletului” daca zici ca iti place filosofia/psihologia). Incearca sa iti oferi timp pentru a trai iubirea. Fericirea nu sta ascunsa intr-un om. Fericirea nu este statica, ea este o stare care se cere a fi traita. Consuma starea de iubire si cea de suferinta asa cum vin ele, asa cum ti se ofera incercand sa iei din acestea tot ceea ce iti face tie bine. Atata timp cat suferinta vine la pachet cu momentele de fericire/iubire, probabil ca vei ramane in relatie. Vei pleca (sau cel putin asa este de asteptat) atunci cand nu va mai ramane nimic care sa te hraneasca (doar o minte bolnava se hraneste cu refuz, ura, gelozie).
Cosmin, acorda-ti timp. Iubirea merita traita! Poate ca este primul om alaturi de care traiesti emotii intense, dar nu este singurul. 🙂
Suferinta nu exista. Ea exista in contrast cu fericirea. Lipsa fericirii (lipsa a ceea ce ne dorim sa materializam, lipsa a ceea ce nu usim sa avem dar am putea avea) ne provoaca suferinta. Traieste ceea ce ai, atat cat ai si astfel vei reduce sentimentele negative.
Esti un suflet bogat. Incearca sa nu iti pui singur piedica ci lasa-te sa evoluezi. Nu este necesar sa faci nimic pentru asta in afara de a alege viata!
🙂

21 01 2016
Cristi

Buna seara.
Imi pare rau ca am citit mesajul atat de tarziu, dar timpul meu este foarte limitat. Spun ca imi pare rau ca am citit atat de tarziu, pentru ca situatia ta nu imi este straina. Cunosc pe cineva, un baiat tanar, care a trecut cam prin ceea ce treci tu. Singura diferenta a fost ca in tara lui, homosexualitatea este acceptata si legala. In rest, pot sa iti spun ca TOATA lumea, TOTI cei care nu au ramas cu prima sau a treia mare dragoste… sufera. Indiferent de faptul ca ca sunt hetero, bi sau homosexuali. Pot sa spun ca te inteleg, pentru ca mi-a fost dat sa cunosc pe acel tanar… Ce pot sa iti spun, este ca a-ti recunoaste identitatea si a spune „Asta sunt eu” nu este de condamnat. AAaaa , desigur, vor exista destui care sa iti faca viata amara pe tema asta. Dar nu ei sunt in masura sa judece. Nu spun ca sunt de acord nici macar eu cu homosexualitatea, dar asta nu inseamna ca nu inteleg. Chiar si pentru mine este un conflict interior cand vine vorba de subiectul asta. Poate nu strica sa cauti un psiholog ( si nu fac absolut nici o gluma) care sa fie in acord si sa inteleaga situatia ta. Te-ar putea ajuta sa te cunosti mai bine, dar sa te si invete cum sa iti traiesti viata asa cum o simti tu. Nu sunt in masura sa il judec nici pe prietenul tau, care poate inca se cauta pe sine, sau este bi, sau este amandoua…. sau pur si simplu inseala, ca asa va face cu oricine… Important este sa te gandesti ca nu mai suntem in era comunista in care erai pus la zid pentru asta. Cata vreme ii respecti pe ceilalti, consider ca sunt datori sa te respecte asa cum esti.
Cu stima,
Cristi

22 01 2016
IN MEMORIAM

Da-ne un mic indiciu…despre STAREA ,, plagii,, …………

27 01 2016
IN MEMORIAM

Tacerea …e de bine…sper !!

30 01 2016
Steve

Eu nu prea stiu multe despre acest subiect, dar un lucru stiu sigur nu trebuie sa renunti la SPERANTA, pentru ca fiecare zi din viata noastra este mai buna ca ziua de ieri. Nu ceda chiar daca pe moment nu gasesti o rezolvare sau nu o gasesti chiar si maine, tine mine situatia in care te afli acum nu este una definitiva ci una temporara, crede-ma.
Cel mai imporatant lucru este ca trebuie sa te pretuiesti pe tine si implicit si viata deasemenea, si vei vedea ca lucrurile vor sta altfel, chiar merita. Nu inteleg de ce ai recurge la asa ceva? Viata are si suisuri si coborasuri, dar nu vor fi doar coborasuri pentru ca SPERANTA este inca vie si daca crezi in ea nu te va dezamgii. Noi oamenii suntem un produs al gandurilor noastre, daca noi credem ca nu putem trece pentru un anumit lucru devenim una cu aceasta credinta, insa daca depasim acest gand negru si credem ca putem invinge orice ar fi si ne agatam tare de gandul acesta pozitiv lucrurile stau altfel.
Eu iti spun sigur ca nu vrei sa faci asta, eu am incercat sa ma sinucid de 2 ori si bineinteles am esuat si daca muream nu mai eram aici sa-ti spun tie asta si pretuiesc mai mult viata acum. Vezi tu, noi oamenii pretuim un lucru de abia atunci cand il pierdem. Si ti-o spun sincer nu vrei sa pretuiesti viata dupa ce vezi moartea.
Deci gandeste-te bine, nu lua o decizie pe moment, consulta-te cu tine insuti si cu cineva apropiat tie, oricne ar fi, spune-i oful tau, ce te apasa cel mai tare.
Incearca macar sa te pui in locul celor care tin la tine si sa vezi cum este sa pierzi pe cineva dar nu de moarte naturala ci de propria lui mana si poate ca vei vedea cum este.
Dar cel mai si cel mai important ai nevoie de ajutor din partea ta, in sensul ca trebuie sa gandesti pozitiv si nu te lasi influentat de gandurile precum: Nu mai are rost totul este pierdut! Nu mai exista nici o scapare!
NU trebuie sa gandesti asa, trebuie sa-ti spui: Sunt un invingator! Nu ma dau batut tocmai acum! Daca vei gandii asa eu iti promit ca vei reusii sa continui.
Chiar daca ai cazut odata si ti-ai pierdut calea nu inseamna ca aceasta cale este pierduta pentru totdeauna, ai incredere in mine.
Cateodata toti avem nevoie de ajutor, de asta suntem noi aici pe acest site si familia ta de asemenea.
Sa spunem ca vei face o greseala dar apoi iti vei pune intrebarea: Ah, de ce m-am grabit sa fac asta, de ce nu am mai asteptat si ziua de maine? Ca poate era mai bine.
Nu te panica, totul o sa fie bine, soarele va aparea si pe strada ta pentru ca vezi tu atata timp cat speri la mai bine nu este nimic pierdut, din contra castigi in lupta vietii.
Pace si sanatate!

30 01 2016
Steve

Eu nu prea stiu multe despre acest subiect, dar un lucru stiu sigur nu trebuie sa renunti la SPERANTA, pentru ca fiecare zi din viata noastra este mai buna ca ziua de ieri. Nu ceda chiar daca pe moment nu gasesti o rezolvare sau nu o gasesti chiar si maine, tine mine situatia in care te afli acum nu este una definitiva ci una temporara, crede-ma.
Cel mai imporatant lucru este ca trebuie sa te pretuiesti pe tine si implicit si viata deasemenea, si vei vedea ca lucrurile vor sta altfel, chiar merita. Nu inteleg de ce ai recurge la asa ceva? Viata are si suisuri si coborasuri, dar nu vor fi doar coborasuri pentru ca SPERANTA este inca vie si daca crezi in ea nu te va dezamgii. Noi oamenii suntem un produs al gandurilor noastre daca ne gandim ca nu putem trece peste un anumit lucru din viata noastra, la un moment dat ajungem sa devenim una cu acest gand, dar daca renuntam la el si credem ca putem invinge orice ar fi si ne agatam de acest gand bun lucrurile stau altfel.
Eu iti spun sigur ca nu vrei sa faci asta, eu am incercat sa ma sinucid de 2 ori si bineinteles am esuat si daca muream nu mai eram aici sa-ti spun tie asta si pretuiesc mai mult viata acum. Vezi tu, noi oamenii pretuim un lucru de abia atunci cand il pierdem. Si ti-o spun sincer nu vrei sa pretuiesti viata dupa ce vezi moartea.
Deci gandeste-te bine, nu lua o decizie pe moment, consulta-te cu tine insuti si cu cineva apropiat tie, oricne ar fi, spune-i oful tau, ce te apasa cel mai tare.
Incearca macar sa te pui in locul celor care tin la tine si sa vezi cum este sa pierzi pe cineva dar nu de moarte naturala ci de propria lui mana si poate ca vei vedea cum este.
Dar cel mai si cel mai important ai nevoie de ajutor din partea ta, in sensul ca trebuie sa gandesti pozitiv si nu te lasi influentat de gandurile precum: Nu mai are rost totul este pierdut! Nu mai exista nici o scapare!
NU trebuie sa gandesti asa, trebuie sa-ti spui: Sunt un invingator! Nu ma dau batut tocmai acum! Daca vei gandii asa eu iti promit ca vei reusii sa continui.
Chiar daca ai cazut odata si ti-ai pierdut calea nu inseamna ca aceasta cale este pierduta pentru totdeauna, ai incredere in mine.
Cateodata toti avem nevoie de ajutor, de asta suntem noi aici pe acest site si familia ta de asemenea.
Sa spunem ca vei face o greseala dar apoi iti vei pune intrebarea: Ah, de ce m-am grabit sa fac asta, de ce nu am mai asteptat si ziua de maine? Ca poate era mai bine.
Nu te panica, totul o sa fie bine, soarele va aparea si pe strada ta pentru ca vezi tu atata timp cat speri la mai bine nu este nimic pierdut, din contra castigi in lupta vietii.
Pace si sanatate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: