L10

3 12 2015

Bună seara!In primu rând as dori sa va felicit pentru răbdarea și perseverența cu care tratați orice problemă.Cu o anumită reținere interioara(fiind o persoană care ține în el toate necazurile) îmi fac curajul să-mi descriu pe scurt viața mea Mizerabilă…Mă numesc „pe scurt” L10,am 21 de ani,provin dintr-o familie normală cu niște părinți prea severi,prea… într-un cuvânt comuniști.Ii învinovățesc pentru că mi-au distrus copilăria prin restricționarea libertății prea excesiv.Fiind și băiat, nu puteam depăși ora 22 sau maxim 3 ore pe afară.Practic alții mergeau în discoteci,în oraș, iar eu să stau să-mi risipesc copilăria în casă.Tata fiind foarte aspru, lucrând într-un loc unde avea treabă mai ales cu bețivii,scandalagii sau alte fapte de tip penal,credea că voi fii ca ei,de aceea mi-a redus libertatea.Mă certam mereu cu el dar degeaba…După împlinirea vârstei de 18 ani nu a mai avut așa treabă,dar degeaba că m-am trezit într-o lume în care toată lumea se distra și eu nu știam,eram timid cu foarte puțini prieteni,ma simțeam mereu în plus.Acum câțiva ani am cunoscut o fată,mai mare ca mine,era frumoasă,carismatica,era foarte diferită față de altele,lucru care m-a fermecat și imediat am iubito,cred ca avea și ea ceva pentru mine .Doar ea îmi alina sufletu și ne povesteam orice.M-a învățat multe,era o fată cât 100….După ceva timp ne-am despărțit,nu a fost nimeni de vină și o înțeleg perfect pentru ca:”eu nu sunt persoana cu care cineva sa se mândrească”.Ea este cu cineva pe care îl iubește,nu am mai vorbit de 2 ani.Zilele trec și acum îmi pare rău după ea,dar ce pot sa fac? Încerc sa mă gândesc la altceva; să numai știu nimic despre ea, că vorba aia: „ceea ce nu ști,nu te doare…”.Am vârsta despre care se spune ca ar fi cea mai frumoasă iar eu să nu am ” un nume”, să fiu cineva,sa fiu la fel ca toți de vârsta mea… Eu cred ca din cauza severității părinților mei,am ajuns acuma să mă ascund,să-mi fie rușine de mine…Gândurile de suicid mă apasă adânc: cum să trăiesc în umbră?să nu mă caute nimeni? să mă întrebe dacă sunt bine?Cred că n-am însemnat nimic pe acest pămân,deși vreau să fac foarte multe dar cine sa îmi dea puterea aceea , Dumnezeu? Numai cred nici în credință de ceva timp,că mă rog să se schimbe ceva și totul este la fel: o mizerie de viață! Să stau să-mi plâng noaptea de milă?Să știu că sunt un ratat și foarte inferior față de alții…numai pot trăi așa.Mai bine să numai exist că nu ar fi pierdere mare,poate familia ar plânge puțin că în rest Nimeni!Poate dacă aș avea o ocupație nu m-aș simți așa inutil,dar unde să-mi găsesc ceva de munca?Am depus CV, dar fără recomandare de la cineva nu te ia nimeni.Nu-mi pot exprima durerea din suflet…,unele probleme mă fac să-mi pierd toată încrederea în mine,mult numai rezist, dar mă bucur că măcar am spus cuiva piatra de pe inima mea…..


Acțiuni

Information

9 responses

3 12 2015
Crrrinnn

Draga L10,
Copile, te rog sa te inarmezi cu rabdare si sa dai citire acestor randuri pentru ca vreau sa-ti vorbesc ca propriului meu copil.Viata e grea si pentru tineri si pentru batrani…Ia gandeste-te putin,daca tu, care ai toata viata inainte disperi in felul acesta,un om care a muncit toata viata pana la 45-50 de ani si dintr-odata isi vede toata munca lui pentru el si familia lui amenintata din cauza unei restructurari sau a falimentului unei firme si se trezeste dat afara din serviciu,avand copii(nu copil) de intretinut in scoli sau facultati,rate de platit in banci si cate si mai cate alte responsabilitati, ce ar trebui sa faca? La varsta asta nu prea sunt patroni sau firme care sa te vrea daca ai trecut de 30-35 de ani..Esti trecut. Tu te plangi ca nu-ti gasesti de munca?Tu te plangi ca parintii ti-au purtat de grija? Tu te plangi ca parintii nu te-au lasat sa te destrabalezi si sa iei calea nenorocirilor? Nu te cert, vreau doar sa-ti deschid putin ochii si sa vezi adevarul.Din ceea ce ai descris, esti un tanar normal,fara dizabilitati fizice,care are toata viata inainte,cu o familie normala,cu parinti care tin la copiii lor. Da, copiilor le pot parea severi parintii pentru grija lor.Dar nu-i judeca asa de aspru.Nu trebuie sa te certi cu ei.Banuiesc ca ai terminat macar liceul si atunci am pretentie la tine ca stii sa porti o discutie civilizata cu parintii tai, fara certuri.Sa stii ca nu e deloc gresit ca din cand in cand sa stim sa ne cerem iertare altora.Incepe cu „Vreau sa va cer mai intai iertare pentru ca sunt sigur ca am facut greseli,caci nu e nimeni care sa nu greseasca.Apoi cere-le ajutorul frumos nu cu ton de disperare ci de rugaminte. Iar daca te rogi sa se schimbe ceva,roaga-te ca Dumnezeu sa-ti dea suficienta rabdare si intelegere pentru ceea cei din jurul tau si atunci sigur se va schimba ceva in bine.E o vorba din batrani care spune:”copilul pana nu plange,nu-i da mama san”.Ce crezi tu ca vrea sa spuna? Nu ai prieteni multi? Ce te face sa crezi ca in viata trebuie sa ai prieteni multi? Un singur prieten daca ai este nemaipomenit,dar acela trebuie sa fie sincer,sa te placa pentru ceea ce esti tu,nu pentru ceea ce ar vrea el sa fii, sa prefere o plimbare in oras alaturi de tine in defavoarea unei iesiri la discoteca. Dar acel prieten trebuie sa-l gasesti tu in multimea de oameni care exista in jurul tau. Si aici intra in actiune responsabilitatea ta fata de tine.De cand incepem sa observam lucrurile din jurul nostru incepem sa discernem,mai intai greu,apoi din ce in ce mai usor. Discoteca nu este locul ideal pentru socializare si nici cluburile.Vei descoperi singur care este locul ideal pentru socializare.Te rog, incearca sa porti o discutie cu parintii tai,frumos si civilizat prin care sa le ceri ajutorul in vederea gasirii unui loc de munca si sa le spui si probleme care te apasa.Sunt sigura ca-ti vor acorda atentie si te vor sfatui bine, chiar te vor ajuta.E foarte greu sa razbesti singur in societatea de astazi. .Atentie,insa,locul de munca cere seriozitate si responsabilitate; adica ceea ce faci acolo trebuie sa faci cel mai bine, pentru ca, a munci nu inseamna sa muncesti doar pentru tine.Ceea ce faci acolo ajunge si la altii.Prosperitatea unei societati inseamna calitate in ceea ce facem,indiferent de locul in care ne aflam.Si eu am avut parinti asa severi ca ai tai.Si le multumesc ca au fost asa.Cine stie ce se intampla cu mine daca ma lasau in plata mea. Atunci cand eram tanara,eram si eu revoltata pe ei pentru asta.Dar viata merge inainte si lucrurile se aseaza frumos de la sine ,fara sa fortam.Vei vedea. Deschide ochii bine in loc sa-i inchizi.De ce crezi ca suntem dotati si cu acest organ?Pentru a ne ajuta sa judecam mai bine,sa facem diferenta intre bine si rau .Uita-te in jurul tau. La 20-21 de ani nu ai cum sa fii un ratat.Ai tot timpul din lume sa repari tot ceea ce ai facut gresit.Mai este o vorba din batrani care spune ca „Dumnezeu ne dau,dar nu ne pune in traista” si asta inseamna ca noi suntem ajutoarele lui. Ajuta-l pe Dumnezeu sa te ajute. Roaga-te sa-ti dea tie ganduri bune si sa te ajute sa discerni mai bine tot ceea ce-ti ofera viata. Fiecare venim pe lumea asta cu o misiune.Daca imi poti spune tu ca ti-ai gasit-o si ai indeplinit-o,atunci retrag tot ce am spus aici.
Chiar daca ti s-a parut ca ai mai dat peste o persoana „comunista”,sper ca te-am ajutat macar putin favoarea gandului bun,caci viata e doar una si suicidul este o fapta ireversibila.Ai timp sa iubesti,sa fii iubit,sa inveti sa te distrezi…ai timp pentru tot.Crede-ma!

5 12 2015
L10

Stimata persoana Crrrinnn,aprieciez foarte mult interventia dvs,dar este foarte usor sa vorbim,si sa judecam pe cineva,nefiind in cauza.De „afara” sigur vedeti lucrurile alfel ,dar cei care au trecut prin asa ceva inteleg cel mai bine…Stiti cat de afectata este o persoana care are unele probleme de sanatate fizice?probabil ca nu, deoarece sunteti o persoana normala si nu ati fost nevoiti sa mergeti la doctor,sa cunoasteti operatia si riscurile ei.Ca pe urma sa observi ca tot la fel este si vei ramane mereu cu aceea problema …Va spun eu cum se simte:o persoana inferioara fata de ceilalti si se intreaba de ce nu poate sa fie un om normal…Se ascunde in el,nu povesteste nimanui si se gandeste cum sa se „razbune” pe Cel de Sus.Intrebarea retorica ii clara:”De ce eu?”, „Cu ce am gresit de a trebuit sa mi se intample chiar mie?” La final unii raman fiind ajutati foarte mult de unele persoane,altii nu reusesc sa se impace cu gandu acesta si recurg la gesturi extreme.Din pacate eu nu numai vad rostu existentei mele,sa traiesc mereu cu durerea in suflet in singuratatea asta…

6 12 2015
IN MEMORIAM

Cand vorbesti despre operatie….e despre tine sau altii ?
De ce crezi ca nu erai/esti o persoana cu care sa se fi mandrit iubita..???Ce crezi ca ar fi fost bine sa fie altfel si mai ales iti statea/sta in putinta sa schimbi ?? FAPTUL ca acum nu ai un loc de munca nu inseamna ca nu vei avea nicicand…pe de alta parte sunt atatia altii in cautare…si unii sunt mai calificati….au cchiar experienta…..CE pregatire ai..?Pana iti gasesti de lucru ce ar fi sa faci niste cursuri de formare si perfectionare profesionala ? Ai cunoaste si alti oameni……ai invata o noua meserie…spre exemplu…..Ce meserie ai ?Ce stii sa faci.?P arintii nu te ajuta sa gasesti de lucru ?Pentru ce locuri de munca ai aplicat pana acum ?
Nu prea cred ca doar din cauza severitatii parintilor te ascunzi acum…iti e rusine de tine……cred ca si tu puteai sa faci mult mai mult ….sa te ajuti singur….altii reusesc chiar abandonati fiind in orfelinate…sau traiesc un adevarat calvar/iad in propriile familii……
Este bine ca ai luat decizia sa iti deschizi sufletul aici …….dar parintii tai stiu ce simti acum ?Daca nu ,te rog sa faci asta de urgenta caci chiar daca uneori te mai restrictionau, certau ,reprosau…era pentru ca iti vroiau binele….. oricum ei te iubesc neconditionat…..Este adevarat ca uneori parintii isi sufoca copii prin grija /protejarea excesiva…….iar efectul nu este cel scontat….DECI SPUNE -LE CE AI PE SUFLET….iti vor ramane alaturi neconditionat SI ISI VOR SCHIMBA ABORDAREA !!!!!!

3 02 2016
L10

Domnule „Im Memoriam” ma bucur ca,cuiva ii pasă de ce simt eu, dar gândurile mele par ar fii tot mai adâncite…De 2 luni bune sunt în depresie,simt ca tot mai tare ma afund și singuru lucru ce îl doresc este sa nu mai exist,sau mai bine nu existam.Cum sa se mândrească cineva cu mine când nu am nimic deosebit,nu am cu ce să mă laud.Parcă toate defectele sunt într-o singură persoană….Ce interes să aibă când cu mine s-ar face numai de rușine…Cu părinții numai prea țin legătura și chiar dacă le-aș spune ce ma doare cum sa ma ajute? Îmi spun câteva vorbe și atât…Cum să-mi dispară singurătatea?cine sa mă ridice,să mă facă să am încredere în mine și să am pentru cine sa lupt….Repet aceleași cuvinte și oftez, pentru că nimănui nu-i pasă.Nu am cu ce să mă laud și nici cu cine să mă laud.Decât să trăiesc în aceasta umbră care ma repus de mult timp,mai bine să numai știu de mine,mi prea rușine de ce sunt și cine sunt…fiindcă nu depun interesu nimănui. Vreau sa dispar definitiv, dar parcă ceva nu mă lasă,până când îmi pierd încrederea în tot și decurg la gestul necugetat.

4 02 2016
IN MEMORIAM

Reciteste te rog primul mesaj pe care ti l-am scris….apoi raspunde-mi daca ai facut cat de cat ceva din ce spuneam…REVIN CU MES

8 02 2016
L10

Din cauza neincrederii in mine si a starii prin care trec,am atacuri de panica,monofobie si numai ganduri sinucigase….Am inceput sa numai cred in nimic,inainte am crezut foarte mult in oameni si m-au dezamagit amarnic.Prea mult am tinut la unele persoane si ce am primit:indiferenta,acum nici nu ma mai baga in seama!Am obsolvit liceul ciclului inferior si nu am nici o calificare!Cu parintii numai am ce discuta,totul s-a sfarsit demult,si asa nu au cu ce ma ajuta.Am optat pentru mai multe fabrici,dar nici un raspuns…Nu ma plang nimanui,fiindca stiu ca nimanui nu-i pasa.

8 02 2016
IN MEMORIAM

CUM AI REalizat ca ai monofofie…cine a /ti-a pus diagnosticul…..ai fost totusi la psiholog…sau…???
DE unde esti..?
Mentionezi ca nu prea tii legatura cu parintii…pai nu locuiesti cu ei…???!!
Spuneai ca parca toate defectele sunt la o persoana…care defecte anume..?DAR CALITATI…?Nimeni nu e perfect…
Nu e adevarat ca nimanui nu-i pasa…spre ex..cum iti explici/crezi ca nimanui nu-i pasa…..dovada vie ca NE PASA E CA ITI SCRIEM…TE PURTAM IN GAND….desi nu te cunoastem…decat virtual…CUM POTI CREDE CA PARINTII..NU TE IUBESC…NU AR FACE ORICE…UNEORI DOAR…POATE….PENTRU A-TI FI BINE…CA TE IUBESC ..ASA CUMESTI CU BUNE SI RELE…CA DOAR ESTI PUIUL LOR…..Poate nu stiu sa iti spuna…sa iti arate….

13 02 2016
L10

M-am documentat pe internet..La psiholog nu am fost si nici nu are rost sa merg.Cu ce sa ma ajute?Cu niste sfaturi si atat.Sunt satul de vorbe,eu vreau fapte,sa vad ca se schimba ceva,ca pot fii alta persoana,sa ma mandresc si eu cu ceva….M-am saturat sa fiu baiatu „problema” ,sa-mi fie rusine de mine insumi…Locuiesc la Sibiu in chirie si de cateva zile lucrez la o fabrica,sa zicem un prim pas facut.Cum sa impresionez pe cineva cand nu am cu ce? Ma autocritic mereu, pentru ca nu am acea carisma,acel ceva care sa-mi dea un pun plus de valoare.Raman in aceasi umbra si nimic nu se schimba!M-am saturat sa fiu baiatul „problema” si decat sa traiesc asa mai bine lipsa…Poate si sistemul acesta nenorocit din Romania este de vina.Cu ce sa-mi platesc toate problemele,cand numai o masea costa 100 euro…Ma dor multe si nu stiu cum sa mai rezist…

18 02 2016
Claudiu

LD10

Ai dreptate ,o masea costa 100 de euro.

Lumea nu poate sa o schimbe, decat cei de sus! Noi ca sa avem o viata mai buna, ori ne nastem intr-una mai buna, ori suntem nevoiti sa o schimbam de mici. De ce spun asta? Pentru ca asta e realitatea!
Cei de sus sunt primi care aleg pentru noi! Noi alegem ceea ce putem.
Omul are acest scop, de a alege, noi am ales sa-i lasam sa ne conduca inca de la inceputuri. Cred ca prosti existau ca si astazi, si nu ma refer ca sunt prosti mental,sunt prosti in esenta,sunt prosti emotional, astia au acceptat marea prostie.
Stii cum se spune, majoritatea bate minoritatea. Astazi psihologia si grupul social care conduce, ne-a demonstrat ca minoritatea bate majoritatea. Sunt chestii psihologice cu care se joaca ei de-alungurile timpului.
Ai pierdut, ai nevoie de un rol, si ca sa ai un rol, ai nevoie de o poveste.
Bla, bla, bla,bla… Poti sa faci ceva? Faci ce poti, alegi ce poti, iti convine, nu, mori! Cam asa sta treaba in lume!
Lumea e cum o vezi tu si nu poti sa-ti schimbi vederea, caci iti schimbi destinul. Cred ca am spus cam mult…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: