Ana 29

19 08 2015

Buna ziua tuturor.sunt o femeie de 29 de ani necasatorita si ma simt si fizic si psihic de 100 de ani.in acesti 29 de ani am acumulat multe traume sufletesti care din pacate acum isi fac simtita prezenta din ce in ce mai mult cu sau fara voia mea.am fost de mica agresata fizic,prima data tata,apoi fratele fratele inca ma agreseaza fizic deoarece locuiesc cu mama si fratele,apoi tata din pacate a murit asa cum a fost el bun rau l-am iubit si inca i simt lipsa.pe la 22 de ani am cunoscut un baiat de pe internet si fericita ne am mutat impreuna,am fost foarte fericita deoarece am crezut ca am scapat de agresiuni fizice,fiind foarte traumatizata de trecut am inceput sa il stresez pe prietenul meu pana cand a decis sa ne despartim el.ca sa nu ajung iar la casa parinteasca unde ajungeam iar sa fiu agresata fizica m-am tinut cu ”dintii” de el sa nu ne despartim,vazand ca nu vreau sa plec a recurs si el la agresiuni fizice poate fondate,ale fratelului fiind nefondate..la 24 de ani deja eram batuta de la 3 lea barbat si nu o palma doar,cu sufletul sfasiat de durere m-am intors la ”casa parinteasca”care doar parinteasca nu a fost bataile au inceput sa reapara,din lipsa de bani nu mi am permis o chirie ,bataile proveneau de la faptul ca nu imi ascultam fratele gen eu sa fiu sclava si el stapanul,tot timpul venea sa imi ceara bani ,iar cand nu i dadeam ma lovea si imi fura banii oricum.timpul a trecut si au inceput sa ma usture ochii crezand ca am o banala conjunctivita am plecat la doctor unde am descoperit dupa multe investigatii ca am glaucom si sunt suspecta si de miastenia gravis(slabiciune grava musculara).m-am speriat foarte tare ca o sa orbesc .nu trece zi sa nu plang de singuratate deoarece nu am prieteni adevarati.si cred ca am depresie severa 3 luni deoarece plang in fiecare zi ,mi-e foarte frica sa nu inebunesc deoarece am pierderi de memorie,sunt foarte agitata si nelinistita si nu mai vad luminita de la capatul tunelului,mi e frica sa merg la psiholog sa nu devin dependenta de pastile si viata nu mai are gust pentru mine,povestea mea pana la 29 de ani sa rezumat la agresiuni fizice multe care au lasat urme adanci si mai nou risc de orbire si izolare din cauza bolii,nu vreau sa ajung sa ma sinucid doar sa scap de durere si chiar nu vreau sa fac asta,nu cred ca un psiholog mi ar rezolva mie problemele sufletesti.va rog ce ma sfatuiti sa fac?povestea mea e mult mai lunga,dar nu pot sa scriu tot deoarece mi e frica sa nu ma recunoasca careva deoarece lumea e mica.

Anunțuri

Acțiuni

Information

14 responses

19 08 2015
Miss

Buna Ana!

In primul rand nu mai plange!Stiu ca nu e usor, dar plansul te mentine deprimat(desi uneori se spune ca elibereaza; poate elibereaza o data, de doua ori, dar nu zilnic) si trebuie sa iti protejezi ochii.

Referitor la glaucom, ce ti-au spus medicii? Te rog nu te panica, el poate fi tinut sub control, sau poate chiar operat(?).

Mama ta ce spune, feferitor la agresesivitatea fratelui fata de tine, sau o bruscheaza si pe ea? La politie te-ai adresat? Nu e ok deloc sa traiesti in teroare!

Serviciu ai?La un duhovnic bun ai apelat?Te poate indruma si ruga pentru tine.
Cu bine,

19 08 2015
ana

Buna miss ,multumesc de raspuns. intentionam sa plec in strainatate sa lucrez dar am intrat in depresie si nu mai am chef de nimic .mama nu ma agreseaza dar de cand am fost mica e mai pasiva ,nepasatoare si ma ”bleastama” din orice.nu am apelat la un duhovnic inca deoarece m-am izolat si social si nu mai pot avea incredere in nimeni.pt glaucom i-au tratament doar picaturi.

19 08 2015
Miss

Draga Ana,

Cu multa placere! Pentru glaucom, tratamentul, deocamdata cred ca e ok, (cunosc pe cineva care are de cativa ani si il tine sub control cu picaturi!), dar esti foarte tanara si poate pe viitor, dupa ce te mai stabilizezi emotional, mai consulti medici si vezi daca se va putea face operatie (daca e cazul, daca nu ai emotii etc).
Foarte buna intentia, in cazul tau, de a pleca in strainatate, mai ales daca iti gasesti ceva sigur si in siguranta! Te mai stabilizezi, si poate apoi pleci.

Nu e ok ca mama ta te blesteama! Ce are cu tine? Nu vede ca suferi? Vezi, de aceea, sa mergi sa vorbesti cu un parinte, ti-ar prinde foarte bine. Nu trebuie neaparat sa te spovedesti daca nu simti (acum). Ii spui o parte din probleme, pe care simti ca le poti spune, il rogi sa te sfatuiasca si sa se roage pentru tine! Conteaza! Si te rogi si tu cand poti!

Poate si psihoterapie, dar e un cost, nu stiu in ce masura ai putea beneficia de un suport psihologic gratuit in zona ta. Trebuie sa fii asigurata medical, sa gasesti o policlinica cu un cabinet de psihologie si trimitere de la medicul de familie.

Eu iti trimit ganduri bune si iti tin pumnii!!

19 08 2015
ana

Mama mea din pacate asa este obisnuita sa blesteme si pe tata in blestema in fiecare zi atata timp cat a trait.la ea blestemele sunt la ordinea zilei.nu m-am spovedit de cand eram in clasa 4 si nu m-ar spovedii nimeni pe loc,intentionam demult sa apelez la un parinte doar inca nu am gasit pe cineva potrivit care sa aibe rabdare sa ma indrume,nu am asigurare medicala dar imi permit un psiholog dar totusi sper ca o sa trec peste probleme si fara psiholog dar ma afund pe zi ce trece in ganduri negre si tristete,multumesc mult pt sfaturi si iti doresc multa fericire si sanatate Miss.

19 08 2015
Miss

Multumesc, de asemenea iti doresc! Sa mai scrii.

19 08 2015
andrei

Buna ziua. Ma numesc Andrei, am 23 de ani si sunt din Vaslui. Am decis intr-un final sa va povestesc situatia disperata in care ma aflu. In primul rand doresc sa va multumesc tuturor pentru intelegerea pe care o acordati. Intorcandu-ma la subiect, am finalizat liceul in anul 2012 si acum caut un job pentru a ma putea intretine. Am promovat bacalaureatul cu media 8 si de acest aspect sunt oarecum multumit. Mama mea a murit cand aveam 13 ani si de atunci traiesc cu tata (un alcoolic iremediabil). De altfel, este un impatimit al jocurilor de noroc cheltuindu-si toti banii pe care ii castiga ca lucrator in constructii. Eu imi doresc de mic sa ajut oamenii si am decis sa urmez facultatea de medicina. Duc insa lipsa de banii necesari pana si de mancare, dar de facultate cum mai poate fi vorba? Va ramane un vis ce il voi lua sub pamant. 😦 Nu mai spun ca sunt certat si batut de tata ca nu am job, dar unde sa lucrez daca nu gasesc? :(((

19 08 2015
Adrian

Draga Andrei,

Bun venit (din nou)! Asa cum ti-am promis, in coloana din dreapta va aparea o „casuta” cu numele „Andrei 23”. Acolo vor fi copiate si comentariile anterioare, pentru a putea fi citite in contextul lor.

Cu prietenie,
Adrian

20 08 2015
Ana

Buna Ana,

Se pare ca suntem tize. M-am hotarat sa-ti scriu pentru ca ai afirmat ca nu vrei sa mergi la psiholog pentru a nu deveni dependenta de pastile. Ei bine eu am inceput sa merg din nou la psiholog, deja am 2 saptamani si-ti pot spune sincer ca m-a ajutat enorm. Uneori tot ce avem nevoie e sa fim ascultati si intelesi. Nu judecati, nu aratati cu degetul, sau pusi la zid, ci doar ascultati si indrumati. Un psiholog e mai mult decat „unu de-ti scrie o reteta”. trebuie sa-ti faci putin curaj si sa-l accepti in viata ta. Ai multe pe suflet si un psiholog te-ar ajuta sa-l mai descarci. Chiar daca ti se prescriu medicamente (cu toate ca ma indoiesc) poti oricand opta sa nu le iei. Cu psihologul trebuie sa vorbesti deschis si sincer, ii poti spune din start ca nu vrei sa iei medicamente si nu te va obliga sa o faci. Cat despre familia ta… este regretabil ceea ce ti se intampla, dar fii tare (pentru ca asa-mi pari, o persoana puternica, cel putin mult mai puternica decat am fost eu vreodata), lucrurile tind sa se aseze daca le dai timp. Te imbratisez si sper sa ne auzim cu bine!

20 08 2015
Miss

Exact Ana,

Asta e si pararea mea, dar nu am vrut sa mai insist. Ideea cu a fi ascultati si intelesi e foarte importanta, vitala uneori!

23 08 2015
Radu 33

Buna ziua

Cred ca esti o persoana destul de tare daca ai rezistat atata vreme intr-un mediu asa de abuziv.

Faptul ca te simti batrana la o varsta tanara (29ani) se datoreaza probabil experientelor negative si multe la numar prin care a trebuit sa treci.

Si depresia severa care-ti taie orice chef de viata, te oboseste, te inmoaie, iti ia orice elan si curaj are un rol destul de mare in senzatia de batranete.

Treaba cu batranetea o simt si eu si probabil alte persoane.

Daca mergi la psihiatru nu cred ca vei deveni dependenta de pastile.
Daca psihiatrul iti prescrie un tratament corespunzator nu vei deveni dependenta dar trebuie sa-l urmezi probabil un an sau 2.

Este un tratament mai indelungat. Si eu am urmat pe la 20 de ani un tratament vreo cativa ani si situatia sa imbunatatit. Acum de aprox 2 luni urmez iar un tratament dar nu stiu ce se va intampla deoarece momentan nu-si face deloc efectul.

La mine situatia este mult mai grava ca la tine, nu ma refer aici la traumele fizice pe care le-ai suferit din pacate ci la starea psihica. La mine depresia este foarte grava si tine de ani buni de zile in plus sufar si de o fobie sociala paralizanta, ganduri de sinucidere zi si noapte, lipsa de respect si incredere in mine, lipsa de vointa, lipsa propriei valori,etc.

Daca spui ca ai depresia doar de 3 luni nu te ingrijora este doar intr-o faza incipienta si se poate rezolva probabil fara probleme numai ca ar trebui sa cauti de urgenta ajutor medical specializat, psihiatru si psiholog.

Daca stai in starea asta cum cum am stat eu atatia ani nu prea e de bine, nu e de joaca.

La mine sa creat probabil un BLOCAJ sever si nu mai pot trece peste el, efectiv ma distrus emotional, mi-a distrus orice urma de incredere, practic nu-mi pot da seama cum e sa te simti normal si sa ai o viata normala.

Du-te la doctor ca esti la inceput cu depresia si se rezolva sa nu ajungi la fel ca mine, in starea in care sunt eu.

Du-te vindeca-te si continua-ti viata.

23 08 2015
Ana

M-am rugat,am rugat si pe altii sa se roage pentru mine sa imi revin psihic si miraculos fara psiholog sau medicamente mi am revenit de 3 zile..sper sa tina.eram atat de agitata incat nu aveam stare nici la munca nu ma mai puteam concentra,plangeam zilnic ..eram efectiv pe marginea prapastiei.deci Dumnezeu e cel mai bun medicament.intoarceti va fatza spre EL si o sa fiti fericiti,mie mi a dovedit ca exista prin intamplarea asta daca inainte aveam dubii.am sa ma si spovedesc si sper sa nu revina din nou starea,cert e ca m-am si mutat din casa ”parinteasca,multumesc mult tuturor pentru implicare si raspuns sunteti niste ingerarasi care salvati vieti de multe ori,multa sanatate si fericire tutoror.

23 08 2015
Ana

cu ajutorul unui vechi prieten am ajuns intr o manastire unde m-am rugat si am rugat si pe maicutele sa se roage pt mine sa imi revin si din fericire mi am revenit de 3 zile .nu credeam ca o sa imi revin dar uite ca cu Dumnezeu totul este posibil.recomand tuturor sa se roage din inima si sa creada in Dumnezeu si totul va fi bine,am simtit-o pe propria piele.

24 08 2015
adalia

Draga Ana,
Am citit povestea trista a vietii tale. Din nefericire, multe femei sunt victime ale violentei fizice si verbale…

Ce te rog eu, este sa faci eforturi sa te desprinzi de trecut, sa il lasi acolo unde ii este locul…Incuie usa in urma lui si arunca cheia in marea uitarii!

Lupta cu tine si incearca sa ii ierti pe ai tai(poate ca nefericirea, lipsa banilor, a educatiei, i-au determinat sa se comporte astfel)…Asta iti va aduce pace si echilibru in suflet… si ca urmare, putere sa privesti cu optimism inainte. Gandeste-te ce ne spune Bunul Dumnezeu sa facem cand cineva ne greseste…iar apoi si noi vom fi iertati de EL, dupa cum si noi stim sa iertam gresitilor nostri… Nu-i asa?

Te rog din suflet sa ai grija pe viitor la urmatoarea relatie…Nu te lasa cucerita prea usor( sa stii ca barbatilor nu le plac femeile ce se abandoneaza in bratele lor din doi pasi si trei miscari).Apoi sa nu incerci sa ii impresionezi cu istoria trista a vietii tale, tu nu ai nevoie de mila, ci de IUBIRE ADEVARATA! Cand va veni timpul, aminteste in treacat si de aceasta problema daca asa simti, iar apoi, OPRESTE-TE pentru totdeauna. Repetand neincetat, il vei irita…Atata timp cat el te face fericita in prezent, de ce tot te-ai intoarce in urma? Procedand astfel, el nu mai potate privi la tine ca la o fiinta umana, ci ca la un disc zgariat ce suna tare rau…Pune-te in locul lui…Procedand astfel, el va crede ca nu il iubesti, ci ca doar il folosesti pentru a te descarca de frustrarile trecutului…Ar fi mare pacat, draga Ana!!!

Tu trebuie sa te prinzi cu amandoua mainile de PREZENT si de DUMNEZEU. Multumeste-I zilnic Atotputernicului pentru miracol si lupta sa nu te mai intorci de unde ai plecat, caci iar vei cadea!…Astfel… L-ai intrista nespus! E ca si cum ai narui tot ce El ti-a daruit…ATENTIE…deci!!!!

Daca iti doresti sa pleci in strainatate la lucru, nu ar fi rau deloc. Dar mare grija! Sa incerci sa pleci cu un contract de munca sau daca ai pe cineva care sa te ajute in cautara unul loc de munca la fata locului! Nu te baza pe hazard! Pana una alta, ar fi bine sa iti cauti un pic de timp pentru a te familiariza cu limba tarii in care vrei sa ajungi. Este foarte important acest aspect, de fapt esential!!! Astfel iti poti gasi de lucru mult mai usor, plus ca te vei simti si tu mult mai bine fiindu-ti usor sa te intelegi vorbind decat prin limbajul semnelor ce e un pic penibil.

Fii puternica si LUPTA SA ITI INDEPLINESTI VISELE!

Cu prietenie, Adalia!

16 09 2015
°toul e prin Dumnezeu si nimic fara El nu este°

Daca va sinucideti nu scapati de durere,alte dureri veti avea,nadajduiti in Dumnezeu ,rugati va neincetat El este calea, viata si adevarul .

Tatal este nadejdia,Fiul este scaparea,acoperamantul Sfantul Duh.

Amin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: