Ana 30

28 07 2015

Am 30 de ani, iar ganduri legate de moarte am cam de pe la 9 ani asa. De incercat am incercat doar de 2 ori pana acum, in ambele randuri am luat pastile in ambele randuri… am scapat. De ce? Habar n-am, poate pentru a suferi si mai mult, am incetat de ceva vreme sa mai incerc sa-mi explic de ce si cum si care-i rostul meu aici pe pamantul asta. De mica mi-am dat seama ca ceva e in neregula cu mine. Eram timida, inchisa in mine si simteam asa o amaraciune constanta. In public nu aratam niciodata, din contra toti ma stiau vesela, cu simtul umorului si jucausa. Habar n-am de ce ma purtam asa, cred ca ma rusinam cu ceea ce gandeam si ceea ce eram, de frica sa nu raman singura. Inca mi-e frica de singuratate, tot timpul am cautat sa ma integrez, sa apartin unui loc. Am incercat sa nu dezamagesc, dar am facut-o mereu. Dar chiar daca ceilalti m-au acceptat eu tot singura m-am simtit, nu-mi gasesc locul, rostul, simt ca nu apartin niciunde. Eram o fire ambitioasa, pentru ca mereu am fost comparata cu fratele meu mai mare, si pentru ca mereu am auzit ca eu nu sunt asa desteapta ca el m-am ambitionat si-am luptat mereu sa demonstrez contrariul. Dar da asa e, el este mai destept…eu doar ambitioasa. Nu stiu de ce am creat in mintea mea intortocheata aceasta competitie…habar n-am. Cand am mai crescut mi-am facut un iubit. nu-l iubeam, acum cand analizez la rece. Tipul nu era pe placul alor mei, defapt nu era pe placul nimanui. Mintea si se incurca singur in minciuni pentru a impresiona, Escroca oameni suficient de naivi sa-i cada in plasa, era un om cu suflet putred. Si spre rusinea mea i-am vazut latura asta de prima data, dar am stat o vreme langa el, nici eu nu-mi explic de ce. Pur si simplu am stat. Ai mei au ajuns la concluzia ca pentru a-i sfida pe ei. Sincer habar nu am de ce. Eu una nu-mi explic. Mai apoi maica-mea s-a imbolnavit de cancer.Mi-am iubit parintii, asta o pot afirma cu certitudine. mi-am ingrijit mama muribunda mai bine de 7 luni. I-am privit declinul, vointa de a trai si impacarea cu care pleca din lumea asta. M-a pus sa-i promit ca in ultimile clipe sa n-o mai las sa se chinuie, sa-i fac o doza mare de morfina sa plece cu demnitate. La inceput n-am vrut, eu ii faceam morfina din 2 in 2 ore subcutanat, dar intr-un moment de luciditate m-a privit cu atat de mare repros, ca si cum as fi dezamagit-o iarasi….asa ca i-am dat o doza mare si s-a dus. Mi-a fost dor de ea, si privirea aia aruncata de ea ma urmarea la tot pasul. Vina ca am fost slaba si am dezamagit-o ma urmareste si acum. La 6 luni s-a dus si tata, inima lui a cedat pur si simplu. Eu plecasem din tara de o luna cand s-a intamplat asta. Ultima imagine pe care o am cu tatal meu, e el tinandu-se de masa de pe terasa si plangand in hohote, in timp ce eu plecam spre aeroport. moartea lui m-a socat atat de tare incat lacrimile au incetat sa mai curga. N-am mai putut plange. Fratele meu a decis ca e mai bine sa nu ma intorc la inmormantare pentru ca nu avea rost…Am ajuns sa urasc tara in care plecasem, sa nu-mi mai gasesc locul deloc, trebuia sa beau sa pot plange. Am ramas insarcinata, aveam 3 luni cand m-am intors in tara. nu-mi doream copilul. Nu eram in stare sa am grija nici de mine,dar de un alt suflet.M-am dus la doctor sa intrerup sarcina, dar ceea ce se intamplase cu mama ma bantuia inca. Nu vroiam sa ma transfor in calaul sufletelor. M-am hotarat sa dau copilul spre adoptie si asa am si facut. Am nascut un baietel de 4kg, pe care l-am dat spre adoptie. Sistemul roman e crud, nu o sa intru in multe detalii, ce pot spune este ca niste doamne psiholog au considerat ca daca ma forteaza sa-mi tin copilul o vreme in brate o sa ma razgandesc. Nu s-au gandit o clipa cat de sfasietor este pt mine si ca poate eu chiar iubeam sufletul acela mic si nevinovat, ca poate in haosul din viata mea, luasem cea mai buna si lucida hotarare. Ii oferisem sansa unui camin stabil, echilibrat. Acum ma mai urmareste si vina asta. Vreau doar sa ma asez intr-un colt si sa uit. Vreau doar sa ma duc usor si fara vina, oriunde. Vreau doar sa ma duc si sa uit.

Anunțuri

Acțiuni

Information

19 responses

29 07 2015
Miss

Buna Ana,

Fratele tau a facut un lucru mare pentru tine, cand s-a ocupat el de trecerea tatalui tau din aceasta lume si te-a protejat pe tine. Astfel tu acum suferi pentru ca tatal tau nu mai e, dar nu ai experimentat direct moartea lui, care te-ar fi afectat si mai tare, venita dupa, un alt necaz, cel al mamei tale.
Iti dau dreptate, la faza cu copilul in brate, dar vei scapa de vina aceasta. Te-ai mai interesat, copilul tau e deja adoptat de o familie cumsecade? E inca in vreun centru?
Cat despre tristetea ce o simti inca de la 9 ani, se prea poate sa fie ceva genetic, sa fi avut vreun parinte, sau bunic, cu fire depresiva si sa mostenesti aceasta inclinatie. Dar asta nu e o scuza sa cedezi acum, ci din contra sa iti dai seama ca ai reusit sa iti ingijesti mama cu mare dedicatie si ca poti reusi si alte lucruri in viata, pentru tine. Cred ca si suferinta mamei tale te-a marcat.

Cu bine, Miss

29 07 2015
Ana

Am avut grija inca de cand era in burtica sa i se gaseasca o familie buna…copilul nu a stat nici o secunda intr-un centru, dar pentru ca eu sa fiu decazuta din drepturi a trebuit sa indur „consilierea” practicata de catre asistentii sociali.Vina nu o sa treaca niciodata si m-am cam saturat sa lupt cu toate, simt cum pierd iarasi controlul

29 07 2015
IN MEMORIAM

ESTI COPLESITA….ai trecut pri multe…nu ar strica sa treci pe la un psiholog…nu ca esti bolnava,,,,ci sa treci mai bine si mai repede peste aceste socuri…
Vorbesti cu cineva?AI PRIETENA/PRIETENI ?Lucrezi ?
Nu te izola…ocupa=ti mintea……..
Deschide=ti sufletul…..cu incredere…..si speranta….
SI MAINE E O ZI…SA SPERAM CA MULT MAI BUNA !!!

3 08 2015
Ana

Nu nu am o prietena careia sa-i pot spune ce am pe suflet, doar anonimatul acestui site m-a determinat sa-mi vars amarul, sa-mi pot spune greselile cu „voce tare”, credeam ca-mi va face bine asta dar citind acum comentariul Elizei realizez ca am facut o mare greseala.

3 08 2015
Ana

Ana, nu regreta ce ai facut.
Tu asa ai considerat ca e corect.
Si este, fata de copilul tau, fata de familia adoptiva si fata de tine.
Ti-ai evaluat corect posibilitatile si ai procedat cum ai crezut ca e mai bine.
Eu eram intr-o situatie mult mai buna decat tine in urma cu 15 ani si am ales sa fac un avort. Regret si acum si o sa regret mereu. Iti scriu in putine cuvinte o mare durere. Din punctul asta de vedere, tu ai sufletul usor.
Te felicit!
Si iti doresc numai bine!

3 08 2015
eliza

Ana, scuza ma ! nu am vrut sa iti fac rau ! Nu neaparata ai facut o mare gresala ! …multi copii, la maturitate isi cauta parintii naturali si ii iubesc, chiar le multumesc ! ca l au dat spre adoptie, ca, astfel au avut parte de o viata mai buna !
eu, am primit cred, sper de la Dzeu dar ul minunat al maternitati ! si astfel am reusit sa mi iubesc copilasul, etc. si consider ca o fost poate cea mai frumoasa parte a vietii mele cat l am crescut !
….
Dar, Ana, la tine, poate, asa o fost mai bine ! suntemi unici in felul nostru ! ce e bine pt mine, poate, nu e bine pt tine ! …..

Doar viata iti va demonstra, daca ai gresit sau nu …poate, Ana, in cazul tau asa o fi fost mai bine ! ? 🙂

Scuza ma Ana, daca ti am facut rau fara voia mea !

29 07 2015
eliza

Ana, nu vreau sa va supar Doamne fereste ! nu imi luati in nume de rau vorbele, ca urmare scuze anticipate ! dar, pe mine, chiar fiul meu, eu, il numesc DAR – Divin, ma ajutat sa traiesc ! la primul meu gand sinucigas, pe la varsta de 19, 20 de anii, acel Dar -Divin ma ajutat sa ma duc maideparte in viata ! ….acel copil a dat sens si rost vietii mele atunci ! …putere, sa mi continui viata ! zisesem atunci, deindata ce am adus pe lume un copil, am si datoria sa l cresc ! sa nu l las fara mama ! etc. si ca voi avea timp sa ma sinucid si dupa ce va implini el 18 anii ! si hotarandu ma sa l cresc pana la 18 anii si apoi ma voi sinucide…..am avut parte de multe bucurii in viata din partea copilasului meu si nu numai binenteles si , si astfel am biruit in viata ! si gandurile sinucigase binenteles dar, nu numai ! …acum, sa intors totul cu 380 de grade ! ….si acum zic : cine are copil sa si l creasca ! cine nu, sa nu si doreasca ! dar, asta e alta poveste ! ….dar, o clipa nu mi a parut rau pt hotararea pe care o luasem sa imi cresc copilasul si apoi sa ma sinucid si multumesc si acum Bunului Tata ceresc pt cadoul Lui Divin ! a fost un copilas frumos si in principiu si sanatos, Har lui Dzeu si desi nu mi l am dorit si am zis peatunci ca voi fi cea mai rea mama de pe fata pamantului ! ca, nu imi voi iubi copilul ! ( aveam 17 anii si zic eu, la varta asta, nu ti poti dori cu adevarat un copil ! ….) , de cand mi sa miscat in burta, l am iubit cum iubeste un copil o jucarie care se misca in burtica …..apoi, zic eu, Har Bunului Dzeu ! Mi o dat darul maternitati ! aveam impresia ca aveam cel mai frumos copilas din lume, etc . …..totusi, cu toate astea, la varsta lui de doar 1, 2 anisor, a aparut si ispita zic eu Satanica sa ma sinucid…dar si sustinerea Divina, sper sa fi fost…sa traiesc sa mi cresc copilul ….
Ana, multa putere si perseverenta ! in lupta cu viata : ora de ora, zi cu zi, luna de luna si an cu an, si eu uneori astfel am luptata sa traiesc ! ( si multii alti lupta astfel ! ….) ma felicitasem ca am rezistat cateva ore ! o zi ! si asa maideparte, cand eram in haul depresiei ….

30 07 2015
Claudiu

Bună Ana! Foarte frumos ti-a scris Eliza.
Ai trecut prin multe decizii grele.
Roagă -te cât poti la Bunul Dumnezeu si te rog frumos ai răbdare. E cel mai greu lucru de făcut tocmai de aceea roagă -te cât poti.
Vrei doar să uiti, sa dispari. Cunosc sentimentul, e groaznic. E printre cele mai grele ispite, dacă nu cea mai grea. Cel rău iti șoptește neîncetat că aceasta e soluția, că ai doar un hop de trecut si după o să ai liniste deplină, însă e o MINCIUNĂ! Ca să știi cu cine ai de-a face.
Trebuie să te lupti în continuare si asa poti lupta rugand-te. Du-te la biserică, stiu ca n-ai tragere de inimă dar fa-o! Caută un duhovnic bun si spovedește -te!
Si nu te izola! Te rog frumos nu fa asta, stiu ca e foaaarte greu. Îl ai pe fratele tău, vorbește cu el! Scrie aici in continuare! Si iar, ai răbdare!
Cu ajutorul lui Dumnezeu vei reuși! Capul sus! Doamne ajută Ana! Ai grijă de tine!

30 07 2015
eliza

multumesc Claudiu ! 🙂 Toate cele bune va doresc ! 🙂
poate ? asta e rostul nostru in viata ? cedam ispitei Satanice ! ? precum bine spuneti, minciunii ! ca murim si apoi cica vom avea liniste deplina ! …sau nu ! ?? …
nimeni inca nu sa intors din moarte, sa ne povesteasca, daca, e chiar liniste in moarte ? sau defapt doar inexistenta ! ?
zic eu, ca, nici un om sanatos la cap, defapt nu vrea sa nu mai existe, doar, noi, cu gandurile sinucigase, vrem sa scapam de greutatile lumi acestei raii, crude, etc. , nicidecum sa renuntam la a trai ! doar, traiul in aceasta lume rea, satanica o numesc eu cel putin, e uneori extrem de greu de suportat , groaznic, precum bine spuneti si dvs ! ….
sa speram ca, Ana, va primi puterea peste cea normala, de la Tatal nostru ceresc, sa si poata continua viata ! 🙂

22 08 2015
IN MEMORIAM

SPER ca esti mai bine, ANA ……..

7 09 2015
Ana

Incerc sa ma ambitionez sa merg inainte. Am reluat terapia, chiar dupa postarea de aici de pe site. Simteam nevoia sa-mi impartasesc problemele pt ca nu sunt chestii de zis prietenilor sau cunoscutilor iar anonimatul site-lui imi ofera sansa asta. Uneori vina ma copleseste atat de mult incat simt ca nu mai fac fata si daca nu spun cuiva ma voi sfarama in mii de bucatele. Nu stiu daca are noima ceea ce scriu eu aici, pentru mine are.

7 09 2015
Adrian

Draga Ana,

Are noima ceea ce scrii! Are perfecta noima!

Si cred ca ai facut foarte bine ca ai reluat terapia!

Vindecarea este un proces care uneori poate dura destul de mult, dar care incepe prin a admite ceea ce s-a intamplat si se incheie prin a te ierta tu insati. In calitate de crestini, cred ca este bine sa ne reamintim ca, daca primim iertarea lui Dumnezeu si ca daca Dumnezeu ne ofera iertarea Lui (Biblia afirma ca, daca ne marturisim pacatele, Dumnezeu este credincios si ne va ierta – citeste Intaia Epistola Soborniceasca a Apostolului Ioan – cap. 1, vers. 8-9 – „Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturismi pacatele noastre, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de tooata nedreptatea”) – ei bine, daca Dumnezeu poate sa ne ierte, atunci si noi putem – si trebuie! – sa ne iertam.

Cu prietenie,
Adrian

29 08 2015
eu

Ana tiam citit povestea si asi vrea sa vb cu tine

23 10 2015
Ana

Buna „eu”. Daca doresti asta, sigur putem vb. 🙂

23 10 2015
Ana

Nu stiu daca nu e prea tarziu, dar sunt de acord sa vorbim, daca doresti

7 09 2015
adalia

Draga Ana,
Din nefericire, nu traim intr-o lume perfecta, pe aceasta Planeta nu exista perfectiune…deci prin urmare, nici un om nu este perfect… Toti suntem oameni supusi greselilor, impovarati mai mult sau mai putin de diverse probleme ale vietii…Important este sa invatam sa trecem peste toate obstacolele si sa ne urmam CALEA …
Biblia ne spune ca toţi avem nevoie de iertare din partea lui Dumnezeu, pentru că toţi am săvârşit păcate. În cartea Eclesiastul 7:20 se spune că “pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască”. Epistola întâi a lui Ioan 1:8 spune de asemenea că “dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi”.

Din fericire, Dumnezeu este iubitor şi plin de îndurare – nerăbdător să ne ierte păcatele! 2 Petru 3:9 ne spune că “…El… are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă”

Dumnezeu doreşte să ne ierte, de aceea a şi creat posibilitatea ca să fim iertaţi. In planul Său perfect, s-a făcut o fiinţă umană – Iisus Hristos (Ioan 1:1,14). Iisus a murit pe cruce, luând asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam – moartea. 2 Corinteni 5:21 ne învaţă că “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Iisus a murit pe cruce, luând astfel asupra Lui toată pedeapsa pe care noi o meritam! Moartea lui Iisus a adus iertarea păcatelor pentru întreaga omenire. 1 Ioan 2:2 afirma: “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.” Iisus a înviat din morţi, proclamând astfel biruinţa Sa asupra păcatului şi a morţii (1 Corinteni 15:1-28).

Draga Ana, nu te mai lasa macinata de sentimentele autodistructive de VINOVATIE SI REGRET…Avem, am si ai sansa iertarii si a eliberarii… Iertarea păcatelor tale este posibilă dacă îţi pui credinţa în Iisus Hristos ca Mântuitor personal. Efeseni 1:7 spune: “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său”. Iisus a plătit datoria noastră, astfel ca noi să putem fi iertaţi. Tot ce trebuie să faci este să Îi ceri lui Dumnezeu sa te ierte prin Iisus, constientizand că Iisus a murit pentru a plăti pentru iertarea ta – şi Dumnezeu te va ierta!

Ioan 3:16-17 conţine acest mesaj minunat,caruia i se mai spune TEXTUL DE AUR AL BIBLIEI: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Într-adevăr, Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

Si apoi, cum foarte bine puncta domnul Adrian Sarbu,” daca Dumnezeu poate sa ne ierte, atunci si noi putem – si trebuie! – sa ne iertam”.
Personal, te indemn sa iti indrepti gandurile catre Ceruri si sa ceri ajutorul. Priveste-L si vorbeste-I lui Dumnezeu ca si unui tata, ca si unui prieten, caci El este Creatorul nostru…Tatal nostru din ceruri…Prin El vei reusi sa te eliberezi de toate poverile…Nu intarzia, te rog…nu iti mai chinui sufletul…

In speranta ca ne vom reintalni in aceasta lume virtuala, te imbratisez cu sufletul, draga Ana…

24 10 2015
adalia

Buna Ana!

Ma bucur nespus sa te reintalnesc aici!
Sper ca esti mai bine acum…si ca in sufletul tau frumos s-a asezat un pic de liniste..

Astept cu nerabdare sa aflu vesti despre tine…Eu sunt aici cu bratele deschise. De vrei sa te ascult…cu drag o voi face si iti voi fi aproape…

Te imbratisez cu sufletul, draga Ana!

25 10 2015
IN MEMORIAM

Ma bucur ca esti mai bine,,,,sper sa fii tot mai bine…….!!!
Sunt/suntem aici oricand simti nevoia sa iti impartasesti trairile ce te coplesesc….cu convingerea ca la un moment dat va iesi si soarele incapatanat de dupa nori…………
ORICUM ESTI IN GANDURILE NOASTRE………..

14 02 2016
IN MEMORIAM

Sper sa vina primavara in sufletul tau…..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: