Simona 18

27 05 2015

Bună! Sunt Simona, am 18 ani. Știu că poate pare o prostie dar uneori simt ca nu mai pot, că nu mai vreau să trăiesc. Chiar dacă știu că am pentru cine trăi, simt că am ajuns la limită și lucrul ăsta mă distruge. Nu știu cu cine să vorbesc și nici nu pot să vorbesc despre problemele mele.. simt că nu mă înțelege nimeni. Trăiesc intr- o familie „frumoasă” , așa spun unii, unii care nu știu cât de tristă sunt eu, unii care nu știu câte lacrimi vărs eu.. unii nu știu, pentru că mă ascund cât pot de bine pot sub un zâmbet fals. Nici nu știu cu ce să încep.. eu și fratele meu care acum are 14 ani, de mici am trăit în stres, teroare.. și asta din cauza faptului că tata se îmbăta în fiecare zi, venea acasă și făcea scandal, o bătea pe mama.. au fost unele bătăi care au lăsat urme uriașe pe corpul mamei și în sufletul meu, fratele meu era mic, sper din suflet să nu-și amintească tot ce-mi amintesc eu. Mama a fost internată pentru că a avut capul spart din cauza tatălui meu, a trebuit sa ia pastile pentru „nebuni” , nu știu cum să le numesc.. au fost momente groaznice, chiar și acum plâng cu lacrimi și suspine.. Mă rog, toate astea au încetat pe când s-a lăsat tatăl meu de băut și de fumat, pe atunci aveam vreo.. 11-12 ani parcă. De atunci era totul frumos, părinții mei se înțelegeau bine, eram fericită! Dar de un timp (aproximativ 9 luni) parcă s-au întors toate înapoi.. dar acum mama a început să bea, bea până se îmbată și vorbește tot felul de prostii, vorbește fară noimă, vorbește singură și înjură în ultimu’ hal.. am ajuns la concluzia că e schizofrenică. Și asta cred că e din cauza faptului că ea a întrerupt medicația. Am ajuns să-mi fie frică de ea uneori, mă vede că plâng și parcă nu-i pasă.. mă doare s-o văd așa dar nu am ce să fac pentru că nu vrea să asculte de nimeni, nu vrea să meargă la spital să se trateze. Nu-mi vine să cred că ea e mama mea. N-o mai recunosc. Niciodată nu am urât pe nimeni! Și nu aș vrea să fie ea persoana pe care o urăsc. Dar mă face să-mi fie scârbă de ea. Mă mai doare faptul că fratele meu vede asta de la mama lui. Eu am un iubit, sunt împreună cu el de 2 ani și știe aproximativ de problemele din trecutul meu dar nu știe că mama mea bea și că e nebună la propriu. Nu pot să-i spun, nu m-am plâns niciodata.. nu vreau să-i încarc și pe alții cu problemele mele. De asta am ales sa scriu aici, poate totuși cineva mă poate ajuta intr-un fel.. chiar nu mai știu ce să fac, când plâng îmi trec tot felul de idei prin minte cum că nu mai pot să trăiesc. Dar mă gândesc la fratele meu, îl iubesc din suflet și nu pot să-l las. Vreau să mă ajute cineva.

Anunțuri

Acțiuni

Information

40 responses

27 05 2015
Ana

Buna Simona,
Este delicata problema ta.
Evident, mama ta ar trebui sa ajunga la spital, pentru un tratament de specialitate.
Nu trebuie sa o condamni ca bea.
Este modul in care ea uita realitatea vietii ei.
Poate reusesti sa il iei pe fratele tau si sa mergeti la o bunica sau o matusa, pentru putin timp, suficient insa ca mama ta sa inteleaga ca trebuie sa apeleze la un specialist, pentru voi, daca pentru ea simte ca nu merita.
De tatal tau nu mai spui nimic.
El este sursa recaderii mamei tale?

Tu ai avea posibilitatea sa mergi la o facultate in alt oras, sa stai la camin, dar fratele tau nu poate face asta.

Esti foarte tanara, trebuie sa povestesti prin ce treci, sa nu te urmareasca traumele astea.

Dai bacul acum?
Ai grija de tine si scrie aici daca asta te ajuta.
Numai bine!

27 05 2015
Simona

Nu m-am gândit până acum să-l iau pe fratele meu și să plecăm câteva zile, ar putea fi o soluție. Tatăl meu, cum am spus, acum nu mai bea dar se mai ceartă cu mama și chestia e că de fiecare dată când e nervos sau nu-i convine ceva începe să o înjure indiferent că sunt sau nu persoane de față iar mama mi-a spus odată că se simte penibil când face asta de față cu alți oameni, chiar și eu am asistat uneori la înjurăturile pe care i le spunea de față cu alții, mi-a fost foarte rușine.. deci da, tata are o parte mare din vină pentru situația în care se află mama mea. Pe mama o găsesc vinovată pentru că nu vrea să lupte, dacă nu pentru ea, măcar pentru noi.. Eu sunt în clasa a 11-a, la anu’ am bacu’. De discutat am mai discutat cu nașa mea (sora mamei) , dar ea nu poate face nimic pentru că stă în alt oraș, departe.. doar au vorbit la telefon, dar degeaba. Mama nu cred că mai dă 2 bani pe viața ei pentru ca fumează 2 pachete de țigări pe zi, dacă nu și mai mult.. + că a fost operată la gât acum câteva luni și are interdicție la fumat. Nu bea în fiecare zi și nici crizele de schizofrenie nu le are mereu. Sunt momente când se poartă frumos, râde.. dar știu că e o chestiune de moment, de câteva zile. Și tata a vorbit cu ea să se trateze, a vorbit și cu frații ei să o sune și să vorbească cu ea dar nimic, e foarte rea când o apucă.. și mă doare. Atunci e momentul când decad psihic și mă afund în plânsete. Cu prietenul meu mă cert destul de des.. așa că nu prea pot sa discut cu el problemele mele de familie cu toate că știu că mă iubește, și și eu îl iubesc pe el, dar nu pot.

28 05 2015
Ana

O sa primesti si sugestii de calitate, sunt aici persoane cu multa experienta care scriu.
Eu, doar din experienta mea de viata, vad lucrurile asa: tu nu trebuie sa plangi, nu trebuie sa te consumi. Vrei o familie ideala si vrei ca mama ta sa nu sufere, dar asta nu depinde de tine.
Ea e pefect constienta de ce face si cu siguranta ii pare rau ca nu poate lupta pentru voi. De ea nu-i mai pasa. Orice tratament ar face, daca se intoarce in acelasi mediu cu jigniri si umilinte, tot acolo ajunge.
Tu trebuie sa intelegi ca problemele parintilor tai sunt ale lor, trebuie sa inveti pentru bac si pentru admitere si trebuie sa fii sprijin pentru fratele tau.
Daca ai un psiholog in scoala e bine sa vorbesti cu el.
Sa stii ca sunt multi tineri cu probleme ca ale tale. Trebuie sa ai forta sa lupti pentru o viata asa cum o vrei.
Nu poti sa iti educi parintii, dar poti si trebuie sa te ajuti pe tine.
Cu mult drag,
Ana

27 05 2015
IuliaDa

Draga Simona,

In primul rand tin sa te felicit pentru puterea de a impartasi cu noi gandurile tale. Intotdeauna face bine sa te descarci sufleteste povestind cuiva. Eu cred ca si in viata reala ai putea sa povestesti cuiva, de exemplu, iubitului tau. Am inteles ca nu vrei sa incarci pe ceilalti cu problemele tale, dar cateodata trebuie sa acceti sprijinul celor din jur. Eu cred ca el te va intelege si iti va fi alaturi si fizic si moral.
Un alt aspect pe care l-am observat si apreciat este ca tii foarte mult la fratiorul tau. Cred ca pe tine te doare mai mult situatia asta pentru el.
Intr-adevar iti inteleg durerea prin care treci, nu e usor. Dar intotdeauna va fi o cale spre mai bine, trebuie doar sa o gasesti. Acum trebuie doar sa fii puternica si sa incerci sa vorbesti despre tot ce te apasa. Cel mai indicat ar fi cu un psiholog, dar e ok si aici pe site. Chiar daca nu toti suntem specializati, iti putem fi alaturi moral si vom incerca sa te intelegem cat mai bine.
Iti doresc sa fii curajoasa in continuare si sunt cu sufletul alaturi de tine! Vorba aceea, „Intotdeauna dupa o ploie va rasari si soarele!”
Am incredere ca vei trece si peste acest hop.

Te imbratisez cu drag!

28 05 2015
Simona

Ciao Ana! Îți mulțumesc pentru gândurile bune! Dar vreau să-ți spun că nu am cum să nu mă consum și să nu plâng oricât aș vrea. De învățat, învăț pentru că vreau sa iau bacu’ și să dau la facultate, vreau să-i dau un exemplu’ bun fratelui meu. Cu toate că uneori mi se pare că e mai puternic decât mine și mereu îmi spune să nu mai plâng. M-am gândit să merg și la psiholog dar totodată mă gândesc că dacă problemele din familie nu dispar, cu ce să ma ajute psihologu’? Ma ajută doar pe moment.. sau nu știu.. cel puțin așa gândesc acum..

Ciao IuliaDa! Îți mulțumesc și ție pentru gândurile bune! I-aș povesti iubitului meu cum stau lucrurile dar nu vreau să-i fie milă de mine, nu suport să-i fie cuiva milă de mine pentru că ma simt foarte nasol. Probabil că m-ar înțelege dar la un moment dat probabil că se va sătura și mă va părăsi din cauza problemelor și atunci ce mă fac?.. De asta am ales să scriu aici. Și da, așa e, mai mult îmi pare rău pentru fratele meu. Din câte știu eu, schizofrenia se transmite sau ceva de genu’ și nu aș vrea să i se întâmple asta. Nu aș vrea să se lase Doamne ferește de școală, nu vreau să o ia pe alte căi, cum ar fi băutură, droguri.. și așa, de un timp se enervează foarte repede. Cel mai mult țin la el și vreau să ajungă cineva în viață. Sper să pot să lupt în continuare chiar dacă știu că-mi va fi greu..

28 05 2015
Ana

Simona, un terapeut te ajuta sa gasesti forta ta interioara, pe care nu o vezi acum.
Fratele tau poate e nervos pentru ca are nevoie sa fii echilibrul lui, si tu plangi.
Referitor la prietenul tau si eu consider ca ar fi bine sa ii spui. Rece, fara sa te consideri o victima, pur si simplu ii spui cum stau lucrurile la tine acasa.
Daca are un caracter frumos, te sustine.
Daca e slab si fuge… nu te bazezi pe el pe termen lung.
Nu cred ca la 18 ani cauti un partener pe termen lung; tu stii cel mai bine ce sa faci, sa-i spui sau nu.
Ai in scoala un psiholog? Asa se numeste persoana calificata in sistemul de invatamant.
Stii ca si in firme se tin sedinte de life coaching? Se numesc altfel, dar se adreseaza unor oameni sanatosi, care beneficiaza de o simpla discutie cu un profesionist, pe o anumita tema.
Incearca, te rog si poti sa ne spui daca ti-a placut sau nu.
Succes!
Ana

29 05 2015
Simona

Mă voi gândi mai bine și probabil că voi apela la un psiholog. Mi-aș dori să fiu mai puternică în fața fratelui meu, am să încerc să fac asta..
Între mine și iubitul meu, lucrurile nu mai merg chiar atât de bine.. din cauza asta am o reținere să-i spun.
În școală nu am psiholog. Dar mă gândesc serios să consult unul. Sper că mă va ajuta într-un fel.

28 05 2015
Miss

Simona,

Cu tatal tau ai vorbit? Mult a influentat comportamentul abuziv din trecut al tatalui tau caderea mamei tale. Sa constientizeze cat rau a facut si sa o sprijine, macar acum in ceasul al 12 lea. Vorbeste serios cu tatal tau, fara reprosuri evidente, spune-i cat suferi tu, fratele tau, dar mai ales mama ta si ca familia voastra se duce de rapa, are de gand sa opreasca acest lucru?
Tu esti se pare cea mai puternica in familia ta, nici sa nu te mai gandesti tu insati la suicid, esti un om mare daca faci fata la atata necaz.
Din pacate mama ta, are ea insasi un comporatment suicidar lent (sau nici maca, la cat spui ca fumeaza), e nefericita, si ff suparata.
Stii tu sigur ca are schizofrenie mama ta? Si depresia serioasa da astfel de manifestari, sau ma rog pe fondul ei pot interveni tot felul de adictii.
Mama ta, nu ca nu mai vrea sa lupte cu viata, in acest moment e coplesita, simte ca nu mai poate. Iubeste-o asa cum e (desi cred ca ti-e greu sa o vezi cu vicii)+ (ca sunt oameni care ce nu ar da sa aiba o mama, sa o iubeasca), si sa speram ca tatal tau va intelege sa schimbe ceva in bine pentru voi toti.

Cu bine

29 05 2015
Simona

Am vorbit și cu tata. De fapt, el a pornit discuția și mi-a spus că trebuie să o internăm pe mama acum cât încă se mai poate face ceva. Când i-am spus că el are o foarte mare parte din vină pentru starea în care se află, a recunoscut că așa e. Oricum timpul nu se mai întoarce ca să pot schimba ceva..
Mama, când e în toane proaste și o apucă îmi dă de înțeles că ea o să moară sau că se omoară.. și i-am spus ca măcar în fața fratelui meu să nu spună asta, dar ei nu-i pasă. Când e în lumea ei, e în lumea ei, nu am ce să-i fac.. cum am mai spus, sunt zile când e super ok și se poartă normal, dar nu pentru mult timp..
M-am informat pe internet și cam da, rezultă că are schizofrenie. Nu sunt sigură 100%. Și nici nu am cum să aflu dacă nu vrea să meargă la doctor. Normal că o iubesc, e mama mea, așa cum e, dar ne distruge și pe noi prin comportamentu’ ei..

28 05 2015
IN MEMORIAM

BUNA Simona,
Sunt de parere CA poti povesti cite ceva…sau mai mult de pe acasa….Daca va considera sa iti fie alaturi,sa te sustina ,va confirma ca te merita…daca insa se va retrage/.speria…atunci poate ca nu e cea mai potrivita persoana pentru tine…..iar uneori e mai bine sa stii mai devreme acest lucru…..
Oare cu mama ai incercat sa vorbesti?Ma refer desigur la momentul potrivit………..
Dar cu tatal tau??
PARINTII NU TI-I ALEGI,DECI TU NU AI NICI O VINA CA SUNT ASA CUM SUNT,,…AI putea incerca sa discuti usor usor despre….situatia delicata din familia voastra….despre faptul ca asa suferiti cu totii si ca ati putea incerca fiecare la rindul sau sa va schimbati cite putin…sa nu va mai certati…suparati….SA NU VA JIGNITI SUB NICI O FORMA IN PUBLIC….SA STABILITI CA DE EX DE FIECARE DATA CIND UNUL DINTRE VOI IL RANESTE/PE CELALALT…DUPA CE SE CALMEAZA…. VA CERE SCUZE CELORLALTI…VA VETI ACORDA DIN CIND IN CIND O MINGIIERE….O VORBA BUNA…. UN ZIMBET …….
Proverbul spune ca e rau cu rau dar mai rau e fara rau….deci ar trebui sa apreciati faptul ca va aveti unul pe altulsi sa va ajutati/influentati sa va shimbati treptat in bine…..

29 05 2015
Simona

Cum i-am răspuns și Anei, nu știu ce se va întâmpla cu relația noastră, pentru că s-a răcit.. el mă iubește, știu asta, sunt sigură, dar ceva s-a schimbat.. din această cauză nu vreau să vorbesc cu el despre asta..
Cu mama am încercat să vorbesc și când era beată.. și când era super bine dispusă, dar când deschideam subiectul, imediat se schimba la față și îmi spunea că ea nu are nevoie de doctor și iar începea să vorbească fară sens.. deci cu ea nu prea am cum să vorbesc..
Mi-aș dori să se schimbe ceva și sunt sigură că dacă mama ar urma din nou un tratament, va fi din nou bine. Dar până atunci.. nu am prea mari speranțe, mă rog Lui Dumnezeu, atât pot să fac.

28 05 2015
IN MEMORIAM

Nu poti fi sigura ca e schizofrenica….deci nu te grabi cu stresul ca ar fi posibil sa se mosteneasca…. .dar sigur e coplesita,,,,,,,epuizata….TRAUMATIZATA….la cite a suportat la rindul ei….sigur e si bolnavioara .dar daca vrei sa isi revina poate ii spui cit te doare….sa faca ceea ce face….sa o imbratisezi si sa-i spui ca o iubesti dar ca o rooooooogi sa se schimbe daca nu pt ea macar pt voi,,,,,ca e greu de suporata uneori halul in care se poarta ,,,ca daca nu poate singura poate accepta temporar DOAR ajutor….
Sa auzim de bine…..

29 05 2015
Simona

Cum i-am răspuns și lui Miss, nu sunt sigură că are schizofrenie dar m-am informat pe internet și așa rezultă. Tot ce vreau e ca pe fratele meu să nu-l afecteze mai târziu.. mi-e frică, vreau să fie sănătos.
Am să încerc să-i fiu mult mai aproape și să-i arăt cât de mult o iubesc, pentru că sincer, am uitat cum e să ma port frumos cu ea de când a început tot tărăboiu’ ăsta.. cu toate că nu cred că va schimba ceva.

30 05 2015
Miss

Simona,

Nu diagnosticul e important, ci cum se iese din problema. Mama ta a fost o mama buna si ar fi si acum daca ar fi sanatoasa. Ducand tot greul pe umerii ei atatia ani, s-a fragilizat, iar cand ar fi avut ea insasi nevoie de sprijin, primeste reprosuri (tatal tau).
E greu pentru mama ta sa reziste, mai ales ca-l vede pe tatal tau in preajma si isi aminteste toate umilintele. Tatal tau continua s-o mai agreseze verbal?
Un tratament psihiatric da roade si daca mediul bolnavului se schimba in bine: i se vorbeste FRUMOS, e ajutat, sustinut.
Nu cred ca fratele tau va mosteni ceva, stai linistita si nu iti face si alte probleme.

Cu bine

30 05 2015
Simona

Tatăl meu lucrează mult și din cauza asta e mai mereu stresat. Dacă cumva are conflicte cu cineva de la lucru, are obiceiul prost de a se descărca acasă, pe mama, jignind-o. Asta nu se întâmplă mereu. De obicei se poate controla. Stă singur până iși revine.
Se mai enervează atunci când o vede că vorbește aiurea, atunci o mai jignește..
Cum am mai spus, daca ea ar urma din nou un tratament, ar fi din nou pace în familie..

30 05 2015
IN MEMORIAM

Mama ta lucreaza? La locul sau de munca e totul ok? Anual sunt obligatorii controale pe linai de medicina muncii….poate reusesti sa vorbesti si sa gasesti intelegere la patron daca crezi ca nu ii periclitezi locul de munca…sa ia legatura cu medicul de medicina muncii care va mai solicita cu acea ocazie si un consult psihologic….Practic sa regizati totul…EU ASA AM PROCEDAT CU UN ANGAJAT…SI A FUNCTIONAT….
P.s. Anterior sa vorbesti cu medicul de medicina muncii si /sau psihologul…
Varianta a doua ar fi sa te interesezi cine e medicul de medicina muncii….si sa o cheme sub pretextul unui control la telefon fara sa stie patronul…

1 06 2015
Simona

Da, și mama lucrează. Nu am întrebat pe nimeni cum se comportă mama la lucru..
Pai și pe cine să întreb, de unde să aflu cine e medicul de medicina muncii, unde ar trebui să mă interesez?

2 06 2015
Miss

Eu zic, Simona sa nu procedezi pe ascuns! Sa ai rabdare cu mama ta, pana accepta sa mearga pe picioarele ei la medic. Daca se dovedesti real un diagnostic precum cel vehiculat de tine, nu stiu cat si cum va mai putea lucra mama ta. Cine o va ingriji? Eu zic sa nu iti iei in carca un astfel de fapt : sa vorbesti cu doctori, fara cunostinta mamei tale.

Cu bine,

2 06 2015
Simona

Păi și ce să fac? Cât să aștept? Ea n-o să vrea niciodată să meargă la doctor..

3 06 2015
Miss

Bunici pe pozitie nu ai?

Eu zic sa te gandesti bine: daca o luati pe mama voastra cu heirupul, nu stiu cate roade va da. Si nici nu cred ca va mai putea apoi lucra cu un diagnostic serios psihiatric (ar trebui sa aiba dreptul, dar nu stiu zau daca va mai fi lasata) + ca se poate simti tradata de propria familie.
In niciun caz nu te-as sfatui sa vorbesti cu cineva de la medicina muncii.
Iar munca ajuta un om aflat in suferinta; are activitate, responsabilitati.
In casa cum sunt repartizate datoriile: cine face mancare, cumparaturi, cine spala haine, cine face curatenie?
Cand in trecut a mers cu capul spart, la propriu, de tatal tau, la spital, banuiesc ca nu a fost diagnosticul de schizofrenie, eventual depresie. Desigur ca nici autoritatile nu au intervenit, pentru ca legea cere ca victima sa formuleze plangere in scris, iar mama ta a preferat sa sufere, sacrificandu-se pentru familie.
Tatal tau, care pe vremea respectiva bea foarte mult si era si violent, a fost internat la psihiatrie?
Problema mamei tale care ii provoaca astfel de manifestari e tatal tau si suferintele acumulate de-a lungul timpului. Plus ca i-ar trebui un sprijin, un umar pe care sa planga, iar mai apoi sa incerce sa-si revina.
Situatii: 1. sa ajunga sa faca tratament fara voia ei, sa se simta tradata, sa iasa din spital sedata, sa incerce sa faca treaba prin casa, (nu stiu in ce masura se va putea intoarce la serviciu), tatal tau in toanele lui sa o jigneasca iar si iar si iar, mama ta sa recada, poate defintiv.
2 sa aiba lumea rabdare cu ea, sa o faca sa constientizeze ca are nevoie de ajutor sustinut, sa faca tratament , pe cat posibil fara cunostinta angajatorului (motivul real), -necesitata mai mult timp si mai multa implicare, dar zic eu e varianta buna.
Esti la mijloc, dar esti si foarte tanara ca sa decizi tu totul si nu stiu cat de bune sunt intentiile tatalui tau fata de mama ta.
Cu bine,

3 06 2015
Ana

De acord cu Miss.
Cum sa ii periclitezi locul de munca?
Tratamentul nu poate fi facut cu forta, trebuie sa o convingi sa accepte ca are o problema si sa isi doreasca ea sa depaseasca starea actuala.
Din placate, cu jignirile permanente din partea tatalui tau e foarte greu.
El trebuie sa se schimbe.
Incearca sa vorbesti cu el si purtati-va frumos cu mama ta o perioada si vedeti cum ii e si care e atmosfera in familie.
Incearca.
Numai bine,
Ana

4 06 2015
IN MEMORIAM

DESIGUR ca cel mai bine este sa se rezolve problemele in familie…..DAR cu ce pret??????????????PANA CAND acesti doi ingerasi de copii sa suporte calvarul de acasa????
Obligatoriu TOTI trebuie de indata sa va schimbati atitudinea….Simona …arata-i mamei tale cit de mult o iubesti….un pupic….un cuvint bun…o intrebare….o mingiiere …fac de multe ori mai mult decit un pumn de medicamente….LA FEL SA PROCEDEZE SI FRATELE SI TATAL TAU…Chiar daca pare exagerata o asemenea abordare…efectul nu va intirzia sa apara….Chiar daca in acel moment nu simti ca e potrivita… va simti ca e iubita …ca va pasa…..altfel sentimentele de vina…disperarea o vor coplesi ..Spuneti-i ca aveti nevoie de ea chiar si asa cum este dar ca v-ati bucura daca s=ar stradui sa isi revina……..incet incet……
Cind ati iesit ultima data toti patru laun suc,o plimbare…o prajitura…Oare nu ati uitat……?????..!!!!!
Depinde de fiecare dintre voi sa va REGASITI !!!!!!

13 11 2015
Adrian

––––––––––––––––––––––––-
La 13.11.2015, Simona 18 a scris:
––––––––––––––––––––––––-

Bună seara! Sunt Simona. Am mai scris pe acest site în urmă 8-9 luni, sper să vă mai amintiți.. Problemele.. nu pot spune că au dispărut. E adevărat că mama nu s-a mai îmbătat(sau cel puțin așa știu eu, pentru că nu știu ce face atunci când merge cu tata la sat). Am mai văzut de câteva ori că lua câte o gură de vin sau bere, însă nu se îmbăta. De vorbit singură, tot vorbește. Nu tot timpul, ce-i drept, doar când o apucă. Îi spun să tacă, îi spune și fratele meu. Nu intelege, vorbește în continuare. Ne spune să o lăsăm, că știe ea ce spune. NU MAI SUPORT SĂ O AUD VORBIND SINGURĂ! Când e tata acasă, nu vorbește aiurea, se poartă normal. Când încercăm să-i spunem ceva, e aeriană, nu prea ne bagă în seamă și mă doare lucrul ăsta, mă deranjează, pentru că înainte vorbeam orice cu mama, era mama perfectă și îmi e foarte dor de cum era înainte. Acum, seara, pe la ora 18 tata a venit de la lucru. Eu eram sus în cameră. La un moment dat am coborât și eu, fiind mai curioasă din fire, auzisem o discuție(era ceva de la lucrul tatălui meu), în fine, neimportant. După ce-au terminat de vorbit, era vorba că pleacă la sat ei 2 și fratele meu. Până aici totul frumos. La un moment dat, tata constată că i-au dispărut 100€ din diplomat. Evident ca ne-a întrebat pe mine și pe mama, eu nu i-am luat, Doamne ferește! Mama a spus că nu i-a luat nici ea, tata o ținea pe a lui ca ea i-a luat, țipa, urla, îi spunea mamei să-i dea banii.. de înjurat, nu a înjurat. Acum.. eu nu știu dacă mama minte sau nu, pentru că s-a mai întâmplat o dată așa, tata nu a găsit niște bani și a dat vina pe mama, dar până la urmă și-a amintit ca i-a luat el. In fine, și s-a întâmplat exact ceea ce mă așteptam să se întâmple, tata a plecat singur. Ceea ce m-a deranjat și mai tare a fost faptul că nu l-a întrebat pe fratele meu dacă mai vrea să meargă. A plecat.. evident, eu am mers la mine în cameră plângând și gandindu-mă ce dracu să fac?!.. Ceea ce am vrut să scot în evidență, e faptul că nu mai suport nimic negativ, nu mai pot să mă lupt cu nimic.. mă doare orice mică ceartă, orice mică vorbă urâtă, plâng mereu când nu mai pot.. V-am spus și în prima parte că am un iubit cu care sunt împreună de 2 ani si 10 luni. Îmi știe aproximativ problemele din trecut cu bețiile tatălui meu și bătăile pe care mama mea le-a purtat. Însă nu știe și prezentul, nu pot să-i spun, pur și simplu, nu pot! Și iubirea dintre noi s-a cam stins.. ne certăm foarte mult, uneori plâng și din cauza lui.. nu știu nici în privința lui ce să mai fac, cu toate că îl iubesc.. Acum sunt ultimul an la liceu, învăț foarte mult pentru bac, sunt stresată, vreau să-l iau, vreau să intru la Universitate.. profa de română îmi spune să fac facultatea la Cluj, pentru ca e cea mai bună din țară.. dar totodată, fratele meu e aici! Acum el e clasa a 9-a, e la același liceu la care sunt și eu. De când e la liceu suntem mai apropiați(nu mă refer la școală) ci acasă, vine la mine în cameră, imi spune ce-o făcut la școală, râdem, glumim. Evident că ne mai și certăm, că doar na, suntem frați, dar ne avem ca frații. Am o gramadă de gânduri și de probleme pe care nu mai știu cum să le rezolv.. Vă cer din nou să-mi dați un sfat, pentru că eu știu doar să rezolv problemele altora, numai pe ale mele nu. Vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți „acest roman”. Simona

14 11 2015
Miss

Simona,

Ma bucur ca situatia e mai buna in casa ta.

1. E si mai bine ca mama ta e mai bine; unii oameni mai vorbesc din cand in cand singuri; sunt descarcari nervoase, isi creeaza o lume imaginativa (asta nu inseamna ca pierd contactul cu realitatea, ci e o o pararela), dar in general din acumularea de prea mult stres, pe care creierul nu l-a defulat. Incearca sa eviti a te enerva pe baza asta.

2. E foarte bine ca inveti : zic eu: cel mai mare castig pentru o femeie e sa fie inteligenta si bine pregatita. Cladeste-ti un viitor. Eu zic ca daca vei avea posibilitatea (si financiar vorbind), sa iei sfatul profei tale de romana si sa vii la studii in Cluj. Clujul si Bucurestiul sunt cele mai bune centre universitare din tara si figureaza onorabil in statisticile academice europene si chiar mondiale. Grija fata de fratele tau e foarte frumoasa, dar il mai educi anul acesta cand ai timp : sa nu fumeze, sa aiba grija cum isi alege prietenii (sa evite raul anturaj), grija la cluburi, ii vorbesti de fete, sa invete, sa fie responsabil, sa se poarte bine cu mama ta. La anul cand tu vei fi fiind unde iti doresti asa de mult el va fi un adevarat tanar -in devenire-, 16 ani, te va putea conduce (si acum de altfel) la/de la gara, iti va putea pregati un mic pachet sau mici atentii pentru o studenta merituoasa.

3. Imi pare rau ca tatal tau e mai irascibil, cred ca te supara in continuare acest lucru ( scuze acum ca iti folosesc spatiul: eu am un tata bun).

Cu bine, si te rog sa inveti ca si pana acum, Miss

14 11 2015
IN MEMORIAM

S-a clarificat disparitia?
MAMA mai munceste ??
Oare nu are problemute pe acolo ??
Cum adica nu va prea baga in seama ?
Din ce motive te certi cu iubitul ?Oare nu esti coplesita si astfel vezi totul altfel??
CU TATAL TAU AI REUSIT SA VORBESTI DESCHIS…SINCER ?!!

23 12 2015
Adrian

–––––––––––––––––––
La 23.12.2015, Simona 18 a scris:
–––––––––––––––––––

Bună seara! Vreau să o duc pe mama odată la spital! N-o mai suport deloc! Și după cum știți, n-am cum s-o duc pentru că nu vrea. Poate că va suna nebunesc ceea ce urmează să spun, dar sunt disperată! M-am gândit să-mi înscenez o sinucidere. Voi lăsa un bilet prin care îi voi spune tot ce ma doare și că din cauza ei și a tatălui meu, dar mai ales a ei, eu am fost împinsă să fac asta. M-am gândit să iau niște pastile care să mă adoarmă pentru un timp, să nu pot să ma trezesc decât la spital. Iar când mă voi trezi(Doamne ajută!), îi voi spune că dacă nu se tratează, am să încerc din nou să-mi iau zilele.
Vreau să-mi spuneți ce pastile aș putea lua..? Credeți-mă, m-am gândit la consecințe, dar nu mai am alte soluții..
Nu-mi mai vine să vin acasă, aș sta oriunde altundeva numai din cauza ei.

23 12 2015
Adrian

Draga Simona,

Niciodată, dar NICIODATĂ sinuciderea nu este o soluție. Nici măcar pentru a o șantaja emoțional pe mama ta. Știu că sună puțin dur, însă în esență despre asta este vorba…

Dacă îți e mai ușor să le scrii, scrie-le o scrisoare în care să le spui ceea ce simți, cât de mult te frustrează comportamentul lor, însă ÎN NICI UN CAZ NU TE JUCA CU FOCUL!!! Gândește-te doar că „mult a fost, puțin a mai rămas” până când vei putea să îți finalizezi liceul și să intri la facultate sau, după caz, să te angajezi undeva… În ambele situații, vei putea pleca din acel mediu extrem de stresant și impropriu pentru tine…

Între timp, nu ai putea sta la altcineva? O rudă de-a voastră? În cel mai rău caz, dacă mediul tău familial îți face rău efectiv, dacă nu te poți concentra să înveți, dacă tot ce faci este să plângi și să nu te mai poți gândi efectiv la altceva decât la lucruri precum cele despre care ne-ai scris, de ce nu discuți cu cineva de la Protecția Copilului? Pentru că, până vei termina liceul, fiind încă în îngrijirea părinților tăi, ai dreptul să fii ajutată, asistată…

Cu prietenie,
Adrian

23 12 2015
Simona 18

Singura cu care aș putea să vorbesc e nașa mea(sora mamei), am și vorbit de câteva ori cu ea, dar nu poate să facă nimic, pentru că stă în alt oraș(și nu în apropiere). A mai încercat să vorbească cu ea, dar mama îi închide telefonul când o întreabă ceva ce nu-i convine. Iar cu altcineva nu pot sa vorbesc, pur și simplu nu pot. Nu vreau nici să implic persoane din afara familiei, cu atât mai puțin protectia copilului..
Și la cine să mă duc? Îl am și pe fratele meu, dacă ar fi să plec, l-aș lua și pe el, dar unde să mergem? La rude? În orașul în care stau, numai rude din partea tatălui am, și chiar nu pot să stau la ei, pentru că nu am chef de discuții, vorbe..
Întrebarea mea e, de ce ni se întâmplă nouă asta? Cu ce am greșit eu și fratele meu atât de mult încât să suferim în halu’ ăsta? Chiar nu-mi explic de ce noi..
Chiar și acum vorbește singură, eu nu mai pot, cedez.

24 12 2015
Adrian

Draga Simona,

Nu, nu ati gresit cu nimic… uneori, astfel de lucruri se intampla, pur si simplu!

E bine ca ai cateva rude la care inteleg ca ai putea merge. Inteleg partea legata de discutiile cu ai tai, insa in acelasi timp este evident ca problema este mai mare decat pare, din moment ce tu scrii ca nu mai poti, ca vei ceda. Din ce imi scrii, eu vad doua variante posibile – ai putea sta la rudele tatalui tau, macar de sarbatori. Poate poti discuta cu cineva din familia lor care sa fie mai apropiat de tine, cat de cat, sa ii explici situatia si sa ii rogi sa va invite sa stati la ei in perioada sarbatorilor, fara sa le dea parintilor tai motivele reale. Aceasta ar fi o varianta, desi nu iti va rezolva situatia… decat poate pe moment. A doua, mai neplacuta ce-i drept, este cea cu protectia copilului, pentru ca este evident ca e o problema majora acolo si autoritatile vor interveni. Cu siguranta vor fi discutii cu ai tai, chiar si certuri poate, INSA, de frica autoritatilor, ei vor depune mai multe eforturi pentru a face ceea ce trebuie in privinta ta si a fratelui tau. Mama ta poate va renunta la bautura sau va cauta ajutor medical specializat, ei amandoi poate vor deveni mai maleabili… iar daca nu, se poate merge pana la dispunerea masurii de incredintare a voastra unor rude apropiate, fie pe termen scurt, fie permanent… insa asta daca chiar ei nu colaboreaza deloc! Nu este o varianta deloc usoara, insa important este ca, atunci cand nu mai poti, sa stii ca ai o alternativa viabila! Este infinit mai buna decat planul acela de a lua nu stiu ce pastile pentru a-i determina sa faca ceva…

Cu prietenie,
Adrian

25 12 2015
IN MEMORIAM

Draga Simona,
Sper ca macar de sarbatori sunteti mai bine……Ai plecat la RUDENII..?
Macar unul ….din multele sfaturi primite pe aici [inclusiv de la mine }l-ai urmat …?Ai discutat deschis cu parintii ?Atat impreuna cat si separat ?NU MAI AMANA ….CACI TERGIVERSAREA LASA RANI GREU DE VINDECAT…….Cand ti-ai imbratisat si pupat ultima data mama ???RECITESTE TE ROG MESAJELE ANTERIOARE….
Renunta CATEGORIC LA VARIANTA CU PASTILELE…..
Craciun fericit sau macar linistit….!!!!
PS Spune-i mamei ce simti….nu va ramane indiferenta !!!! E TOTUSI MAMA…!!! Si tatalui la fel…!!!

25 12 2015
Miss

Simona,

Exact cum a spus Adrian. Plus ca daca, prin absurd, iei pastile si ajungi la spital, acolo sunt DOCTORI, sunt profesionisti, nu ii „duce nimeni cu vorba”,ca numai asa a fost un „experiment”, ca sunt probleme in casa, ca mama ta are mai multe probleme decat tine etc, iar in unele orase, si cred chiar ca procedura standard e ca dupa ce un om e stabilizat, dupa o tentativa de suicid, te transfera ei la spitalul de psihiatrie, si ajungi tu acolo, pe tratament, si apoi cu diagnostic.

Din cate imi amintesc esti in clasa a 12 a, ai foarte mult de invatat, profesoara de limba romana te-a sfatuit sa vii la studii in Cluj, o indrumare deosebita, se vede ca te apreciaza.

In legatura cu fratele tau, mi se pare ca te stresezi prea mult pentru el, poate el fiind baiat nu pune totul la suflet, si nu e tocmai „mic”, 15, 16 ani, parca…
Vezi ca Dumnezeu ne cere seama si pentru aproapele ce-i drept, dar in primul rand pentru propria persoana, sa avem in primul rand grija de noi si sa ne pretuim, ca sa fim apoi capabili, in masura posibilului si a realitatii sa-i ajutam si pe altii. Cel putin au asa stiu si asa percep lucrurile. Vezi pilda cu talantii.

PS. Mie nu mi s-ar parea o „grozavie” sa stie si alte rude, in afara nasei tale despre problemele voastre; daca tu le spui prin ce treci, iti pot veni in ajutor. Oamenii ok inteleg problemele altora, si nu le percep ca „barfe”.

Cu bine, si mai multa grija fata de propria persoana, Miss

25 12 2015
IN MEMORIAM

Subscriu total celor scrise de MISS SI DL ADRIAN….

25 12 2015
Miss

Multumesc mult doamna In Memoriam, si eu va apreciez activitatea si va doresc toate cele bune, in aceasta perioada a anului, dumneavoastra si tuturor colegilor de forum, indiferent de partea in care se situeaza consiliati sau „consilieri”!

25 12 2015
Ana

Simona, uita de gandul ca ai putea schimba ceva in comportamentul mamei tale daca iei pastile.
Tie ti-ar putea fi mult mai rau decat crezi, iar mama ta s-ar afunda si mai mult in lumea ei.
Tu vrei o normalitate in viata ta si ai dreptul la asta, dar nu putem controla tot ce ni se intampla. Toti suntem Sisifi, cu greutati mai mari sau mai mici.
Mama ta e bolnava. Ia lucrurile asa cum sunt. Vorbeste singura. Ar ajuta-o un tratament, dar trebuie sa il accepte ea.
Tu focuseaza-te pe ceea ce trebuie sa faci in perioada urmatoare: sa treci bine de bacalaureat si sa intri la facultate.
Gandeste-te la variantele pe care ti le-a spus Adrian.
Fa ceva, ce depinde de tine. Daca pe mama ta nu o convingi sa mearga la doctor, pentru tine poti sa iei o decizie
E vacanta si poti sa pleci cateva zile de acasa, la rude.
Ai grija de tine.
Cu bine,
Ana

14 01 2016
Simona 18

Acum jumătate de oră a venit salvarea și a luat-o pe mama. A mers de bunăvoie. Tata a mers cu ea. Sper din tot sufletul să nu-i dea drumul până nu-și revine. Îmi doresc să-și revină. Nu vreau sa vină acasă până nu se face bine.

14 01 2016
Adrian

Draga Simona,

Curaj, si capul sus! Si, mai ales, sa nu cedati rugamintilor sau santajului ei – care SIGUR va urma in zilele urmatoare! – pana cand medicul psihiatru nu va va spune ca este ok sa o luati acasa!

Asteptam vesti de la tine!

Cu prietenie,
Adrian

14 01 2016
Simona 18

Cu siguranță nu-i vom ceda șantajului, pentru că îmi doresc din tot sufletu’ să se facă bine.
Vă mulțumesc tuturor că mi-ați citit rândurile, și m-ați ajutat cu gânduri bune și cu sfaturi! Mi-am deschis sufletul vouă așa cum n-am făcut-o cu nimeni, și vă mulțumesc pentru asta!
Acum, în sufletul meu a răsărit o rază de speranță pe care nu vreau s-o pierd. Sper și vreau ca totul să iasă bine.

15 01 2016
Adrian

Draga Simona,

Trebuie sa stii, pentru a nu avea asteptari false, ca va fi un drum lung si nu va fi deloc usor… insa probabil este singura varianta. Iarasi, este foarte posibil sa fie nevoie si de alte internari, cand iti va recomanda medicul ei curant. Dincolo de toate acele suferinte si dificultati insa, este bine ca ati pornit pe drumul cel bun.

Cu prietenie,
Adrian

16 01 2016
IN MEMORIAM

Sunt alaturi de voi…Speranta….incredere…rabdare….

25 04 2016
Simona 18

Bună seara! Sunt tot eu, Simona..
M-am gândit să-mi împart gândurile cu voi, din nou.
Mama..
Mama a reușit să ne păcălească încă o dată. Vam scris în acea seară că a venit salvarea, a luat-o.. a stat în spital vreo 2 săptămâni și ceva, timp în care noi am vizitat-o, e adevărat, eu cu tata mai mult, fratele meu doar o dată, nu știu de ce nu voia să meargă..în rest, au mai fost rudele noastre, în fine. Când mergeam îi duceam tot timpul câte ceva, îi place plăcinta cu mere și atunci îi luam mereu, pe lângă alte necesități de care avea nevoie. Ne chema în fiecare zi la ea, pe mine și pe fratele meu, dar mergeam numai eu.. s-a întamplat să nu pot merge în fiecare zi, dar când aveam ocazia mergeam și vedeam cum se schimbă în bine, vedeam cum își dorește să se facă bine. De fiecare dată când plecam de acolo, plecam plângând și mă vedea că plâng și îi spuneam să se facă bine și să se întoarcă acasă, îi spuneam că o iubesc. Mi-a promis că totul va fi bine și se va schimba pentru noi și chiar am crezut-o! Cu toată sinceritatea, am crezut-o.
Într-un final a venit acasa, totul a mers foarte bine un timp. La un moment dat a fost chemată la Protecția Muncii, dacă țin bine minte, și i s-a spus că nu mai poate lucra acolo din cauza problemei ei.. în acea zi, când am ajuns de la școală am vazut-o cum își turna bere în pahar.. am simțit că tot cerul cade pe mine! M-am dus la ea, i-am luat paharu’ și am început să plâng întrebând-o de ce face asta din nou?! Mi-a spus că din cauza tatălui ea nu mai poate lucra, că nu trebuia să cheme salvarea.. și din cauza asta ea a băut atunci.. Până la urmă s-a rezolvat, a fost angajată din nou.. dar acum, de ceva timp a început să vorbeasca din nou singură. Aceleași povești îmi spune, că știe ea ce spune, s-o lăsăm în pace.. nu înțeleg de ce face asta din nou..
Îmi e greu, chiar îmi e greu.. sincer, nu cred că mai poate fi salvată, iar eu nu pot s-o oblig să se facă bine. Medicația, din câte știu eu, o ia. Iar la injecție merge o dată pe lună.. nu știu care e problema.
Am fost într-o zi la spitalul unde a fost internată, să vorbesc cu doctorița, să văd ce se întâmplă, însă nu era atunci.. iar acum mă gândesc dacă să merg din nou sau nu.. ce-aș putea să rezolv?!..
Mi-am dat seama că trebuie să-mi accept situația așa cum e, cu toate că e o situație de tot rahatu’..
M-am gândit că trebuie să fac ceva să fac bani, aș vrea să mă mut cu fratele meu altundeva, vreau să-l feresc de mediul ăsta bolnav. Sunt sigură că m-aș descurca singură, aș sti să am grijă de el, dar evident, îmi trebuie bani. Mă voi gândi la ceva.

Am scris mult și de data asta, îmi pare rău, dar doar cu voi pot vorbi. Vă îmbrățișez cu drag!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: