Someone23

25 05 2015

Buna. O sa incerc sa nu lungesc prea mult. Ma simt foarte singura,nu prea vorbesc nici cu parintii nici cu alte rude din familie, singura persoana cu care mai vorbesc cat de cat e prietenul meu cu care m-am reimpacat de mai multe ori pe parcursul anilor. Am avut probleme in copilarie ,adolescenta si tentative de suicid la 13 si 16 ani,dar am trecut peste. Nimeni nu a stiut despre asta atunci si nimeni nu stie nici acum ca in fiecare dimineata cand ma trezesc am un gol amar ,o senzatie oribila,de neimplinire. Am 23 de ani in momentul de fata si nu lucrez. Ma trezesc de cativa ani cu acelasi sentiment ca si cum mi-as fi ratat viata pentru ca inca nu am gasit sa fac ceea ce imi place sau sa fac ceva la ce ma pricep si simt ca i-am dezamagit pe cei din jur si pentru ca nu am mers la facultate. Nu am nicio viata sociala,nici prieteni ,nici bani . Sunt foarte trista ca nu stiu ce vreau sa fac cu viata mea iar gandurile sinucigase apar…din nou.

Anunțuri

Acțiuni

Information

11 responses

25 05 2015
zuzulet

Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci acum, este sa soliciti ajutor. Inteleg ca nu vrei sa stie cei din jurul tau, dar te rog frumos, vorbeste cu cineva. Exista posibilitati de a contacta pe cineva care sa te poata ajuta, dedicat fiind pentru probleme de genul celor spuse de tine. E mare pacat sa nu incerci. Nu ai nimic de pierdut, ai numai de castigat!
Mi-as dori mult sa aud de tine, cum te mai simti si ce ai facut.
Cu mare drag!

25 05 2015
Maia

Cu cine sa vb? Am aici 2 surori dar nu vb cu ele sunt foarte rele Cu mine. Au fam și copii lor. Soțul mereu îmi spune sa ma gândesc la tot ce e frumos am ajuns la 48kg nu pot sa mănânc, el zice.ca e doar acolo în pătrațica mea Da cum ma pot gândi la momente frumoase când eu consider ca nu mai pot, ma simt prea încărcată prea vinovata prea singura și a nimănui. pe copii nu vreau sa i încarc cu astfel de.prob nu vreau sa supăr pe nimeni sau sai plictisesc cu prob mele. Iar prietene nu prea am Ptr ca eu nu ies din casa.asa ca nu-mi rămâne decât sa ma lupt cu mine însumi și sa duc ce.mi este dat atât cât pot.

25 05 2015
someone23n

Multumesc pentru raspuns dar nu prea imi permit s

25 05 2015
zuzulet

Nu te costa nimic. In general este gratuit un astfel de sprijin. Vorbeste cu medicul de familie, sigur te va ajuta.

25 05 2015
Stef

Someone,
Nu este deloc, dar deloc tarziu pentru a-ti gasi vocatia. Nu este tarziu pentru a merge la facultate. Sunt oameni care fac facultatea si la 28, la 30, la 35, la 40 si chiar si la 65 de ani. Important este sa inveti pentru ca asa iti doresti tu si nu pentru ca isi doresc cei din jurul tau.
Adevarat, un job te-ar ajuta sa invingi aceasta stare de inutilitate. Te-ai simti utila, puternica, ai avea banii tai, ai putea iesi si ti-ai putea face prieteni.
Pentru inceput nu este necesar sa gasesti un job care sa fie pliat pe abilitatile tale, ci un job care sa te scoata din rutina, care sa te faca activa. Exista job-uri pe care le poti face fara experienta iar sansele de angajare sunt foarte mari: fast-food-urile (Mc, KFC, patiseriile, magazinele deschise prin Mall-uri, florariile). Sunt job-uri care te fac sa interactionezi cu oamenii, ceilalti angajati sunt de varsta ta, vei gasi distractie si banutii tai.
De aici lumea se va deschide, vei afla ce fac altii pentru a-si imbunatati vietile si poate vei gasi si o colega care sa te incurajeze sa mergi la facultate :). Daca nu mergi la facultate, poate vei dori sa faci un curs autorizat care sa iti ofere posibilitatea de a deveni specialist intr-un anumit domeniu, etc.
Someone, sper sa ai curajul sa incepi sa-ti traiesti viata. Noi apreciem TOTI oamenii indiferent care ar fi job-urile lor. Job-ul este doar un mijloc de a te intretine si de a te ajuta sa urci incet, incet pe scara sociala. Nu cobteaza daca esti vanzatoare sau profesor universitar, important este sa fii OM, sa ai bun simt si sa stii cum sa inteactionezi cu ceilalti! Asta te va face om! Cred ca ai vazut sau ai auzit si tu despre profesori universitari al caror comportament lasa de dorit sau de oameni cu functii inalte care dau dovada de lipsa de educatie (tv-ul este plin de ei).
Someoane, te-ai gandit la un job?
Numai bine!

25 05 2015
someone23n

Multumesc pentru raspuns dar nu prea imi permit sa merg la un psiholog sa discut aceste probleme ..chiar nu stiu ce pot face :((

25 05 2015
c.

Buna someone,
Sper ca mesajul meu iti va arata ca exista speranta in lume, fiindcă ea chiar exista. Am 25 de ani si ma pregătesc sa dau la facultate, mia luat mai mult timp sa îmi găsesc vocatia si desi o sa termin facultatea la 30 de ani e important ca am gasit ce îmi place.
Eu una am început sa lucrez ca si consultant cosmetice in farmacie( nu ai nevoie de scoala ci doar asa sa zambesti si sa fii dornica sa inveti si sa muncești) si aici am invatat foarte multe despre mine, miam recapatat încrederea in mine si am legat o multime de prietenii frumoase.
Încearcă sa gasesti un job care iti place si in timp iti vei găsi vocatia. Si sa stii ca facultatea nu e totul contează sa iti faci ceea ce iti place.
Fruntea sus, viata e frumoasa( chiar daca nu iti pare asa acum). Astept vesti bune de la tine.

25 05 2015
IN MEMORIAM

PRIMUL PAS ESTE sa te angajezi….restul vor veni apoi…incetul cu incetul….noi cunostinte….prieteni….banuti….sansa de a promova…..de a gasi un loc de munca mai bun,…..
Poate apoi te vei inscrie la facultate….alt anturaj…sperante…bucurii si impliniri….Dar pentru a te inscrie trebuie sa inveti sa reusesti la examen sau sa muncesti sa mergi la o facultate cu taxa….sau /si la distanta,deci nu neaparat la zi…..
Pentru inceput iti recomand sa accepti orice loc de munca….NU E O RUSINE SA MUNCESTI!!!!! TREBUIE SA INCEPI !!!! NU MAI ASTEPTA….sigur nu te vor cauta ciinii cu covrigei in codita deci nu te irosi asteptind doar,,,,,,,

27 05 2015
Katarina

In primul rand, as vrea sa-ti spun ca eu te inteleg perfect. Am trecut si eu printr-o situatie foarte similara, nu demult. E greu sa te mai ridici, atunci cand esti la pamant. De acolo de jos, situatia e mereu sumbra, nimic nu pare o solutie viabila, daca privesti in sus nu vezi nicio luminita. Stiu cum e! Totusi, sunt sigura ca poti gasi un tel existentei tale, o persoana pentru care merita sa te ambitionezi, un motiv pentru care sa lupti si sa fii puternica. Poate fi prietenul tau, poti fi chiar tu motivul…
Sfarsitul inseamna sfarsit, nu exista nimic bun dincolo, pentru cei care nu s-au bucurat de farama lor de viata. In definitiv, de ce sa nu incerci sa iti schimbi viata, in loc sa alegi calea usoara si sa „fugi”? Ai tinerete, sanatate si constiinta. Ai materialele. Ceea ce alegi sa faci din ele, e alegerea ta.
Incearca sa faci ceva pentru tine. Cauta de munca. Nu conteaza ce! Orice, atata timp cat o sa te concentrezi pe cei ai de facut, in loc sa lasi gandurile negre sa te invadeze. Exista oportunitati pentru cine vrea sa le vada, exista mereu o solutie…mai putin pentru moarte. Nu trebuie sa ajungi sus din prima! Cu pasi mici o sa-ti construiesti un viitor, cu cat mergi inainte, cu atat de multe oportunitati se vor ivi. Orice s-ar intampla, cel putin vei sti ca ai incercat, n-o sa te mai simti inutila si vinovata, nici atat de dezamagita de tine si de viata ta. Daca simti ca nu mai poti, cauta ajutor. Cursuri de calificare unde iti vei petrece timp si vei cunoaste oameni noi, in timp ce vei invata ceva nou. Psihologul sau un preot bun te pot ajuta cu suferinta emotionala, in cazul in care chiar simti ca nu mai poti duce lupta mai departe. Implica-te oriunde poti! Din cate stiu, nu mai exista restrictii cu privire la cate cursuri de calificare poti urma in acelasi timp, dar oricum nu conteaza. Fa tot ce poti, pana descoperi ce iti place cu adevarat.
Sper ca vei citi cuvintele mele cu sufletul, ca vei intelege macar o parte.
Multaa sanatate, mult success, si sa nu eziti niciodata sa cauti ajutor atunci cand ai nevoie!

30 05 2015
Andreea

hei buna.. nimeni si nimic nu merita ca tu sa-ti iei viata..toate in lumea asta au rezolvare mai putin moartea..toti trecem prin perioade grele..si majoritatea dintre noi avem catusi de putin acolo ganduri suicidale…viata merita traita! gandeste.te cati cersetori sunt pe strada, cati oameni care nu au un acoperis deasupra capului.. si ei nu se omoara… isi continua viata..indiferent cat de grea e…sunt oameni bolnavi de cancer care ar da orice sa mai traiasca o zi in plus.. uita.te in jur si ai sa te bucuri mai mult de viata…iar pentru a te linisti…niste pastile naturale pentru a trata depresia… ia de la orice Plafar pastile pe baza de sunatoare sau consuma ceaiuri din sunatoare si ai sa vezi ca te simti mai bine.

4 06 2015
Stef

Someoane,
Intrebarea este alta…Citeste cu atentie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: