Maia 28

22 05 2015

Of îmi e atât de greu de frica nu știu cu ce sa încep. Sunt foarte trista simt ca nu ma mai bucura nimic în viata asta. Anul trecut am fost internata tot Ptr o tentativa de a-mi lua viata am stat 4 sapt am făcut un tratament după care ma-m întors acasă cu cipralex. Dar de ceva timp simt aceiași stare nu vreau sa mai trăiesc nu vreau sa mai vb simt ca nu mai am nici un rost în aceasta lume și singurul meu gând e cum sa fac sa scap. Sunt f nervoasa agitat nu mai pot vb frumos ma cert din nimicuri cu toată lumea. :((( of nu mai pot

Anunțuri

Acțiuni

Information

45 responses

22 05 2015
Miss

Maia,

Spune-ne ceva si despre anturajul tau, familie, serviciu. Toate aceste elemente sunt importante in viata ta si pot fi (unele) o sursa a nemultumirilor tale sau o scapare.
Frustrarile de diverse feluri si supararile pot provoca nevroze.
Cu bine

23 05 2015
Adrian

–––––––––––––––––––
Maia a raspuns (23.05.2015):
–––––––––––––––––––

Am ajuns pe aceasta pagina căutând o modalitate sa părăsesc aceasta lume într-o modalitate mai ușoară și mai buna. Am sa va spun în mare ce se intampla cu viata mea doar poate ma va ajuta și pe mine cineva. Am 36 de ani o fam frumoasa compusa din 6 copii 2 ai mei și 4 adoptați pe care -i iubesc necondiționat ca pe ai mei. În schimb eu nu am avut o copilărie foarte buna, tatăl meu bea foarte mult iar mai mereu ne petreceam nopțile dormind pe strada. La vârsta de 11 ani am avut prima tentativa de suicid sătulă de scandaluri batjocoriri și chinuri am luat […moderat…] medicamentul mamei. Am stat în coma după care am mers iara în fam la aceiași viata urata. Ma-m căsătorit și cum nu era suficient am dat greș. Am rămas cu un copil singura. și bine înțeles aceleași gânduri și fapte de a-mi lua viata tot cu medicamente iara internări chinuri etc. După ce mi-am revenit am fugit din spital și Ptr ca nu am reușit am mers iara la farmacie iar medicamente iar și iar totul de la capăt. (de 2 ori în scurt timp) asta ca nu-mi reușea. Am depășit momentul cu gândul sa plec din tara departe de tot crezând ca voi găsi liniștea. Ma-m recăsătorit în străinătate am mai făcut un baietel și Ptr ca totul era ok am mai apropiat sufletului meu încă 4 care sunt cu mine iam crescut și iam iubit din suflet. Dar iată ca iarăși au apărut prob și cu fam mea, părinți, surori, neajunsuri etc. Anul trecut am avut o depresie mai severa care am apelat la alta modalitate de a-mi da drumul de la […moderat…]. Am stat internata 4 săptămâni în spital după care iara acasă.:(( acum de ceva timp am aceleași gânduri nu ma mai bucura nimic deși am un soț iubitor și copii buni simt tot ca sunt singura am o greutate ce nu mi da liniște gândurilor negre. Nu exista zi,noapte sa nu ma gândesc cum sa fac? Deși am și un bebe de 1,6luni nu ma mai încântă sau bucura nimic.:(( mereu am acelas gând cum sa fac? Eu trb sa sa plec din aceasta lume. Ce sa fac? Ce ma sfătuiți? Ce sa fac?

23 05 2015
Adrian

Draga Maia,

Multumim pentru ca ne-ai scris. Inteleg ca ai un istoric din care ideatia suicidara nu este straina. De asemenea, din cate ne-ai scris, inteleg ca ai destule responsabilitati (6 copii la 36 de ani nu sunt chiar usor de crescut!… cu atat mai mult cu cat unul este inca foarte mic…) si ca ai avut si un diagnostic de depresie.

As fi tentat sa te intreb daca ai facut un control de specialitate anul trecut, cand ai fost diagnosticata cu depresia aceea severa? Sau a fost un auto-diagnostic?

Apoi, ACUM, cand recunosti poate niste simptome cu care ar trebui sa fii familiarizata din trecut, ai incercat sa iti mai faci un control de specialitate?

Uneori, organismul nostru ajunge sa fie suprasolicitat si, fara o cauza aparenta (uite, in cazul tau, scrii ca ai un sot care te iubeste si copii buni, dar cu toate acestea nimic nu te mai bucura…), ajungem la astfel de ganduri. Astfel de stari sunt perfect tratabile, iar efectele, cu un tratament adecvat, se pot vedea intr-un timp relativ scurt!

Scrii ca trebuie sa pleci din lumea aceasta. De ce? De ce TREBUIE?…

Asteptam raspunsurile tale!

Cu prietenie,
Adrian

23 05 2015
Maia

Da am fost internata și asistata de o comisie de psihologi din […moderat…]. Chiar mi sa adus la ultima tentativa de suicid și un psiholog roman Ptr a fi înțeleasă mai bine problema mea. Am beneficiat de tratamente de specialitate iar diagnosticul mia fost pus de specialiști pe o scara de la 0 la 10 am fost încadrată la 9. Am primit la externare […moderat…] de 10 mg una pe zi. Am urmat tratamentul dar de ceva timp simt ca am ajuns la capătul puterilor iara.Ma simt încărcată nervoasa nu pot sa dorm, sa manince sa vb frumos.iar gândul spre cei drepți lam avut mai tot timpul dar îmi e frica de un singur lucru sa nu dau greș și sa sufăr mai mult după și sa chinui și pe cei de lângă mine. Asta mi e singurul gând și nu pot scăpa de el.:(((

23 05 2015
Adrian

Draga Maia,

Gandul acela este BUN! Este foarte ok, pentru ca asta arata ca gandesti rational si ca poti face multe lucruri pentru tine, pentru a te reabilita!

Ma bucur ca ai avut parte de o examinare de specialitate profesionista, si de o evaluare complexa. Probabil stii insa ca medicamentele, in special cele prescrise pentru diversele afectiuni ale psihicului, functioneaza excelent la unele persoane, sau mai putin eficient la altele. Nu inseamna ca nu exista sperante, ci doar ca trebuie tinuta legatura permanent cu medicul tau curant, pentru a-i spune cum evolueaza tratamentul. In momentul de fata, bazandu-ma strict pe ce ne-ai scris aici, eu as merge din nou la evaluare la medicul curant (psihiatrul care ti-a stabilit medicatia). Poate fi vorba de un alt tratament sau de o alta doza, mai mica sau mai mare. Suntem, ca oameni, extrem de diferiti, si de aceea este extrem de dificil sa se stabileasca EXACT ce functioneaza perfect si ce nu. De cele mai multe ori insa, medicamentele acopera un anumit spectru, iar dozajul este stabilit in functie de cum reactioneaza majoritatea pacientilor. Insa nu suntem toti la fel, motiv pentru care, cum spuneam, e nevoie sa tinem permanent legatura cu medicul curant, si sa ne facem reevaluari periodice.

Ce zici, esti dispusa sa incerci? Eu sper din tot sufletul ca da! Vei vedea DUPA ce vei depasi aceasta perioada ca am avut dreptate… desi sunt convins ca, in adancul sufletului tau, STII deja lucrul acesta… Curaj, ok? Stiu ca este cumplit de greu, insa uneori singurul drum este inainte… nu inapoi!

Cu prietenie,
Adrian

23 05 2015
Maia

Nu vreau sa mai merg la dr simt ca merg degeaba nu ma ajuta nimic degeaba o perioada e ok ca și anul trecut dar eu ma simt la fel. Și pastilele nu ma ajuta dc am aceiași stări și gânduri dacă tot iau pastile? Dc sunt la fel dacă am făcut atâtea terapii? Dc nu mi pot scoate din cap gândurile astea? :(((

23 05 2015
Adrian

Draga Maia,

Nu cumva esti prea negativista? Uite ce vreau sa scriu prin asta: la un moment dat scrii ca mergi degeaba la medic, ca nu te ajuta deloc, apoi admiti ca „o perioada e ok”. Altfel spus, asa cum ai remarcat, tratamentul FUNCTIONEAZA, din moment ce exista perioade ok, nu crezi? Hai sa vedem ce e de facut momentan, pentru a iesi din aceasta criza si pentru a intra din nou in acea perioada in care iti este ok, iar apoi discutam ce e de facut! Hai sa invatam din experientele din trecut – ai constatat ca o parte din terapie functioneaza pentru un timp, ceea ce e un inceput excelent, iar apoi am invatat impreuna ca trebuie facut si altceva – eu as fi tentat fie sa mai incerc o data o terapie din cele pe care le-ai experimentat deja si ai vazut ca functioneaza sau, dimpotriva, sa incerc ceva nou! Din fericire, aceste domenii progreseaza si ele, permanent apar solutii noi si mai bune!

Dar sa o luam pas cu pas… primul pas ACUM este sa mergi la psihiatrul tau si sa urmezi tratamentul, pentru a intra din nou in acea perioada ok. Nu iti e dor de ea? Mie tare mi-ar fi… si as fi dispus sa fac orice pentru a avea din nou acea stare…

Depresia este o boala, la fel ca si raceala banala sau gripa, care revine periodic, insa poate fi tinuta sub control, din fericire! Conditia este sa nu descurajam, sa nu ne dam batuti ci, dimpotriva, sa reactionam inca de la primele simptome, nu sa asteptam sa ne fie din ce in ce mai rau…

Capul sus, ok? Si sa ne scrii cum a fost vizita la medic! Te asteptam sa revii sa ne povestesti!

Cu prietenie,
Adrian

23 05 2015
Maia

Am fost am vrut sa reiau totul dar mia dat o programare la psihiatru. Asta sa intamplat acum 2 saptamani da nu mai am răbdare sa merg simt ca e în zadar

23 05 2015
Adrian

Pai, pe de o parte, asta inseamna ca este asa cum am intuit, si ca psihiatrul iti poate da un tratament adecvat, iar pe de alta parte, daca ai fost acum doua saptamani, inseamna ca programarea ar trebui sa fie curand, poate saptamana viitoare… Nu?

23 05 2015
Maia

Pe 2 iunie am programarea.

23 05 2015
Adrian

Excelent! Si pana atunci? Privind in urma, ce remedii naturiste ai incercat si ai vazut ca au avut efect? De exemplu, se spune ca extractul de sunatoare are un efect foarte bun impotriva depresiei… La fel, ceaiul de lavanda, florile de salcam… La fel, miscarea fizica… Tu ai incercat ceva de genul acesta?

24 05 2015
Maia

Domnul Adrian cu ceaiuri nu am încercat nimic iar mișcare consider ca la 6 copii și un soț am de făcut destulă mișcare. Asa cum am mai zis am 3 baeti cavaleri iar mie îmi place sa iasă din mâinile mele ca din cutie curați călcați și eleganți. Iar eu toată ziua gatesc spăl calc și ma ocup de casa iar sincer am considerat ca e suficienta mișcare. Soțul meu lucrează pe tir iar eu nu ies din casa doar când și când îl scot pe cel mic în parc.

23 05 2015
IN MEMORIAM

Poate sunteti coplesita ..nu este usor sa cresteti sase copiii….trebuie sa aveti incredere ca va veti face bine,,..cu timpul….si cu ajutorul celor dragi…si ai medicilor…nici ei nu sunt perfecti ,,,organismele reactioneaza diferit…medicina evolueaza…se descopera noi tratamente….
CRED ca cel mai bun tratament este insa bucuria din ochii copiilor dumneavoastra….VA rog sa le permiteti sa vi-l acorde ceas de ceas….si sa renuntati…la gindurile negre…daca nu pentru DV macar DE DRAGUL LOR….
V-ATI GINDIT CE S-AR INTIMPLA DACA DOAMNE FERESTE….?

VA ROG SA NU UITATI ACEASTA INTREBARE….

P.S. Ce virsta au ei….?

24 05 2015
Maia

Ai mei născuți de mine 14 anișori și 1,și 5 luni iar ceilalți 24, 22, 20 care sunt baeti și 17 o domnișoara. Da sincer sunt sătulă de medici terapii pastile și mii de întrebări. Sincer simt ca nu mai pot nu mai vreau și gata. Sunt nervoasa stresata trista și obosita de tot. Dacă tot am mers la terapii am luat medicamente de ce tot acolo ma gândesc zi de zi noapte de noapte?

24 05 2015
IN MEMORIAM

IN primul rind esti obosita de tot….nervoasa.. stresata..
.Ce te streseaza?
Banuiesc ca totul…..lasa-o mai moale…fa doar stictul necesar….mai ia cite o pauza….implica-i si pe copiii mai mari…..sa-si faca usor usor patutul…..sa isi aranjeze hainele….sa duca gunoiul…sa invete sa spele haine….sa faceti impreuna clatite….sa faceti cartofi prajiti impreuna …sa petreceti cit mai mult timp impreuna….vor realiza cit de coplesita dar bine intentionata sunteti….cit va straduiti…cit de greu va este….invatati=i sa va iubeasca asa cum va place…..sa va spuna cite o vorba buna….un pupic pe obraz…au o virsta delicata …nimic nu e simplu…..ati discutat cit de cit despre trairile . dv?
Trebuie sa inteleaga toti ca uneori o vorba buna…un gest ….poate ajuta mai mult decit saci de pastile…..Sa conlucrati/colaborati,,,,sa petreceti timp impreuna…….implicati-i in treburile casnice…sa-si plimbe fratiorul…..sa fiti uniti ca o adevarata FAMILIE….
IERTATI-LE EVENTUALELE DERAPAJE….DAR LA MOMENTUL POTRIVIT NU NEAPARAT ATUNCI CIND SE PETREC…SPUNETI=LE CIT DE MULT VA DOR…..SUNT SIGURA CA EXISTA…..ELE INTRETIN STAREA DV DELICATA….NU E O RUSINE SA LE RECUNOASTETI….SUNT TINERI SI NU REALIZEAZA IMPACTUL….
TOT BINELE DIN LUME!..
.

23 05 2015
IN MEMORIAM

SPUNETI CA AU APARUT
probleme si in familie ,parinti,surori,neajunsuri….dar nu trebuie sa va simtiti unica care trebuie sa le rezolve pe toate…luati-le usor ,usor…principalul aspect este sanatatea DV …APOI cu rabdare ,responsabilitate si ajutorul lui DUMNEZEU…SPERAM SA se imbunatateasca situatia………
LOR le-ati impartasit TRAIRILE acestea INTENSE?
Uneori chiar daca oamenii simt dragostea celor din jur tot traiesc vina ca nu sunt mai harnici,mai buni….faceti strictul necesar,,,apoi inca ceva ..si tot asa…sunt convinsa ca e greu sa pastrati chiar si curatenia,ordinea…cu sase copii…si ca va simtiti vinovata ca nu puteti ….dar e greu si sanatoasa darmite bolnavioara….Nu mai lasati gindurile negre sa va acapareze…rapind clipe pretioase pe care le puteti DARUI COPIILOR SI SOTULUI dv………..
Vorbiti deschis cu sotul….aveti incredere…ca va v-a intelege chiar daca nu de indata………….
DACA NOUA NE PASA…CU SIGURANTA si celor care va cunosc…le ar face bine daca le ati impartasi situatia …lasindu=i sa va ajute…in felul lor…

24 05 2015
Miss

Maia,

Ce fac unii „parinti” este revoltator!! Cand se va schimba si la noi in tara perceptia asta ca parintii sunt aproape sfinti ? Isi imbolnavesc copiii de mici.
La noi, inca mai este valabila conceptia, -daca te plangi , indiferent de varsta, – ca nu ai voie sa-ti vorbesti de rau parintii, „sa-i barfesti”, ca ei ti-au dat viata etc Pai, multi dau viata unor suflete si fara sa o doreasca neaparat, fara sa-si imagineze ce responsabiltate implica cresterea unor copii, vin pe lume in familii dezbinate si consecintele cele mai grave le trag tot ei, copiii caci sunt suflete in formare, lipsiti de ajutor si ocrotire!!

Lasa veche familie sa-si rezolve problemele cum poate, nu te mai incarca tu, ca vezi ca esti bolnava si ai o familie actuala care are nevoie de tine.
Este foarte frumos ca ai luat sa ingrijesti atatia copii, dar acum mai faci fata? Nu vreau sa te supar, dar in strainatate fiind, lucrurile stau mai bine, nu intrevezi posibilitatea sa-i duci o perioada la centrul de unde i-ai luat, pana iti revii?(repet , nu vreau sa te supar) I-ai infiat definitiv sau sunt luati in plasament? Sufletul tau bun, ti-a dictat sa mai ingrijesti inca alti 4 copii abandonati, dar trebuie tot timpul, toata viata ta sa iei in calcul, ca depresiile pot reveni si trebuie sa ai grija si de tine ca sa poti avea grija de altii.

Ce am invatat eu din viata, e ca desi viata e pentru unii foarte grea, multi ajung la disperare, e bine ca oamenii sa o traiasca asa cum e,(cand sunt mai sanatosi sa incerce sa schimbe ceva), desi e greu, in loc sa-si ia viata, si cand e sa moara natural, atunci sa paraseasca aceasta lume. Este ca o datorie fata de propriul suflet, de propria existenta, de propria persoana,pentru ca daca sunt multi in jurul tau (chiar apropiati) care ti-au facut rau, sa nu iti faci si tu. Iar gestul sinucigas e unul de un tragism maxim si si foarte violent fata de propria persoana.

Cu bine,

24 05 2015
Maia

Mulțumesc foarte frumos Ptr frumoasele cuvinte. Nu copii nu sunt în plasament. Sunt copii luați din România și apropiați sufletului meu ca și ai mei. Eu ii iubesc necondiționat pe toți egal. Da sunt anumite probleme în sufletul meu ce nu le pot discuta cu ei chiar dacă ei sunt copii foarte buni. Sunt baeti am doar o singura fata care nu vreau sa o supăr cu prob mele consider ca e prea mica Ptr astfel de discuții.Soțul lucrează pe tir iar eu acasă cu copii mancare spălat călcat Ptr ca mie mi place sa iasă din mâinile mele ca din cutie mai ales ca sunt cavaleri. Iar eu rămân cu prob mele în suflet și gânduri ce mi dau târcoale încă din copilărie.

25 05 2015
IN MEMORIAM

Desigur …..nu ma refeream sa le spuneti chiar tot…dar puteti sa discutati ca temporar sunteti coplesita…obosita…stresata…sa va mai dea cite o mina de ajutor….in plus….caci decit sa duceti toata povara singura …asa epuizata…cum pareti…si sa va bombardati organismul doar cu medicamente care de altfel sunt utile…ma refer ca CU ajutorul celor din jur atit material cit mai ales spiritual..efectul ar putea fi altul si mai rapid….
DV IN NOBLETEA SUFLETEASCA CE VA CARACTERIZEAZA II MENAJATI PE CEI DIN JUR SACRIFICINDU-VA PE DV…..E GREU,BOLNAVIOARA FIIND ,SA IESITI DIN ACEST CERC VICIOS….PAREREA mea e ca e aproape imposibil fiind si perfectionista….daca nu faceti schimbari……sa puna mina fiecare cite putin…pina va mai reveniti…..asa vor constientiza fiecare dintre ei ce eforturi imense depuneti…in incercarea de a fi totul ok…..ce inseamna a pastra ordinea.,curatenia,a face mincare,,,cit timp iau fiecare dintre acestea,,,,,si ca trebuie sa o luati de la capat mereu…..cam greu…dar fiecare va aprecia si respecta altfel sacrificiul dv…….SPER
Toti au nevoie de dv….le sunteti indispensabila….dar ii puteti ajuta mult mai bine/eficient…daca va reveniti….va mai incarcati bateriile…ACORDATI-VA CITE UN MOMENT DE RESPIRO….FACETI CIT PUTETI…NU ABUZATI ORGANISMUL SUPRASOLICITAT…

CRED CA IMBUNATATIREA STARII DEPINDE DE DV….DE FELUL IN CARE IMPARTITI SARCINILE,,,,,CIT VA ODIHNITI…..CUM PRIVITI LUCRURILE….ALUNGATI GINDURILE NEGRE…..INCEPETI SCHIMBAREA…….CHIAR SI CU PASI MARUNTI….EFECTUL NU VA INTIRZIA SA APARA……
SA AUZIM DE BINE ….

28 05 2015
Miss

Cu multa placere, desi Maia, de cand am lasat acel mesaj imi tot fac ganduri, ca am fost prea drastica, lucru ce nu mi s-a mai intamplat de cand scriu pe acest forum. Daca familia ta intiala era ok, spuneam sa te ajute ea cu copiii, sa iti mai preia din sarcini, bunici (parintii sotului? eventual)…
Dar am inteles disperarea ta, si pe masura ei am raspuns, duci prea multe pe umerii tai.
Cu bine

24 05 2015
IN MEMORIAM

BUNA MAIA,
Nu ai mai dat nici un semn….speram ca e de bine…..stim ca ai multa treaba….. tot timpul e ceva de facut mai ales ca ai sase ingerasi alaturi….dar daca totusi citesti aceste rinduri…da=ne un semn scurt sa ne linistim cit de cit…
Vezi ???? Chiar iti purtam de grija ….atitea ginduri bune indreptate spre tine….

25 05 2015
Maia

Vă mulțumesc din adâncul sufletului și ma bucur sa vad ca cineva se gândește la mine. Da sunt bine din punctul de vedere ca nu sa intamplat nimic cu mine. Dar stările mele sunt la fel ma simt singura și neajutorata. Trista și plictisita îmi e frica de tot și gândurile negre nu mi dau pace ma simt cum timpul meu sa terminat ma simt foarte batrana. Zi de zi îmi închipui cum ar fi sa ma hotărăsc o data și cum sa procedez. Am momente când rad vb cu fam dar gândul meu e tot acolo.psihologul meu ma trimis la psihiatru dar sincer nu vreau sa merg sa nu creadă fam mea ca sunt nebuna. Asa ca nu știu cei cu mine? Poate chiar am prob mari psihice? Nu știu, nu știu ce sa fac nu vreau sa vb cu fam mea nimic.

25 05 2015
IN MEMORIAM

Vorbeste CU DL STEF…..
E CLAR CA ESTI COPLESITA…EPUIZATA….DAR FA CONCRET CEVA …O SCHIMBARE…..CIT DE MICA…APOI INCA UNA…E PREA GREU DACA NU INCEPI ASTA….
CARE E PROBLEMA sa vorbesti cit de cit cu familia…SAU DOAR CU UNII MEMBRI…..trebuie sa te descarci…sa le ceri ajutorul …. fara schimbarea atitudinii lor fara un ajutor/sprijin suplimentar…eu personal ma indoiesc ca vei reusi…dar nu detin eu adevarul suprem….mai gindeste=te….alunga oricum gindurile negre…

25 05 2015
Stef

Buna Maia,
Daca observ bine, nu priblemele actuale sunt cele care te consuma pe tine, ci copilaria ta si faptul ca ai fost nevoita sa tarasti dupa tine in viata probleme nerezolvate carora nu le-ai gasit locul. Ranile nu se vindeca, ci doar oamenii invata sa traiasca cu ele. 🙂
Maia, eu am disponibilitatea sa iti „ascult” framantarile sufletului, sa ne uitam impreuna in copilaria ta, sa ne explicam lucrurile in asa fel incat sufletul tau sa se impace cu trecutul. Tu ai aceasta dispobilitate?
Viata este scurta. Sa incepem.
Numai bine!

25 05 2015
Maia

Of da asa e poate din copilăria mea ce sa spun.? Eu îți multumesc ca ești aproape de sufletul meu. Am avut o copilărie nu prea frumoasa. Tatăl meu bea foarte mult iar mama mea era și mama și tata Ptr noi. Am dus o copilărie cu nopți pierdute pe străzi sau dormind fiecare unde apuca la diferiți vecini. Am muncit de micuțe eu și cele 3 surori. Am luat viata în mâini de mici toate sau neam cautat alinarea în bratele primului bărbat ieșit în cale fapt ce cam toate am eșuat și suntem la a doua căsătorie. Eu fiind mai mare am plecat de acasa și am muncit sa mi ajut surorile mai mici sa le îmbrac încalț și sa le țin în scoli iar mama sa mi-o ajut fiind foarte bolnava. Ma-m căsătorit am rămas cu un copil de 3 luni la vremea aceia. Am plecat în străinătate sa fiu departe de ori ce mi făcea rău. M-am ajutat surorile l-am luat după mine sa le vad bine și la casele lor. Numai ca atunci când ele sau văzut într-o tara străină cu bani mașini și fam lor au uitat cine au făcut totul și sa sacrificat Ptr ele și au început nemulțumiri discuții prob etc. Eu ma-m izolat am preferat sa numai am contact cu ele Ptr copii mei. Dar prob persistasi din partea lor și din a părinților. Nu știu dacă sufăr numai din copilărie cert e ca eu nu mai pot discuta cu nimeni sunt nervoasa obosita și sătulă de tot. Și atunci te întreb dacă tot ma poți ajuta ce sa fac cum sa merg mai departe cum sa mai duc o astfel de povara. Deși am o fam mare și frumoasa nu ma pot bucura de ea. Fiecare e cu ale lor soțul pe tir mai tot timpul plecat și mereu îmi spune sa ma gândesc la ceva frumos cea ce eu nu ma pot gândi la nimic. Iar copii fiecare cu prob lor corespunzătoare vârstei da nici nu vreau sa le încarc și lor memoria

25 05 2015
IN MEMORIAM

CEI din familie nu au cum sa realizeze starea ta…daca te interiorizezi… daca le ascunzi…….da-le sansa sa te ajute….pina nu e prea tirziu….te rog

25 05 2015
IN MEMORIAM

ESTI O PERSOANA CU SUFLET NOBIL….te tot gindesdesti la altiii……iar pe tine te lasi mereu pe ultimul loc…Normal caci copiii au preocuparile si problemutele lor…dar oare nu vor avea o problema mare de TOT daca ti se va agrava starea sau daca ,Doamne fereste, ai pune ginduri cumplite in pracica?La acest aspect te ai gindit??????????????
Lasa-i sa te descopere…..usor usor…..sa realizeze cit de greu faci totul….cu ce efort si sacrificii….cit de coplesita….esti…cu siguranta nu vor ramine pasivi….iar situatia se va schimba pas cu pas….dar tu te incrincenezi sa taci…sa ascunzi…iar asa e mult mai greu sa iti revii,,..DAR NU IMPOSIBIL…
MAI GINDESTE-TE….

26 05 2015
IN MEMORIAM

BUNA MAIA,
SPUNEAI CA nu vrei sa vorbesti cu familia caci nu vrei sa te creada nebuna….EXAGEREZI…de ce sa nu inteleaga ca esti doar epuizata…coplesita…trista … spune-le asta…..spunele-le ca iti e greu….ca ai obosit si roaga=i sa iti fie alaturi…..cu dragostea lor dar si cu sprijinul in treburile casnice….Degeaba mergi doar la medic ….daca nu faci si alte SCHIMBARI..IN VIATA DE ZI CU ZI….iti duci singura crucea….nu e ok nici pt ceilalti…..toti ar vrea sa fii senina,odihnita,sanatoasa…dar tu astepti sa iti revii doar de una singura….cel putin temporar trebuie sa te ajute si ei…mult mai mult decit o fac acum….
Este o prejudecata sa etichetezi ca nebun pe cineva pe considerentul ca merge la psiholog sau/si psihiatru…. de multe ori cei ce nu se duc au mai mare nevoie decit cei ce apeleaza la serviciile lor…Lumea s-a mai schimbat….iar depresie au din pacate tot mai multi…..
De ce nu ai incredere ca ar intelege ai tai???Cind erai internata ce credeau?
NU cumva va jucati de a soarecele si pisica ?

26 05 2015
Maia

Nu înțeleg jocul asta,, ca șoarecele și pisica ” când am fost internata nu am beneficiat de prea multa atenție din partea fam copii sunt cu ale lor nu mi da prea multa atenție sau sa ma întrebe vreodată cum sunt sau ce am, iar dacă ei sunt reci eu nu mai am putere sa stau sa le desenez situația mea și mi duc crucea singura . Ei sunt copii buni Ptr faptul ca sunt cuminți nu bea nu fumează nu umbla prin cluburi dar nu sunt comunicativi cu mine sau poate eu nu ii simt aproape.Iar soțul mereu spune ca e doar acolo în mintea mea el e cu serviciu cum e pe tir are febra puțin timp sa vb iar dacă încerc sa ma cuibăresc linia el sa vb nu vrea sa discute prea mult îmi zice sc sa ascult muzica și sa nu ma mai gândesc la cei rău.și atunci va întreb pe dv ce ați face dacă ați încercat o data de doua ori și vi sa dat peste nas ce ați fi făcut? Sa stau sa cerșesc mila,înțelegere? Soțul vrea sa deschidă o firma și visează doar la bani mașini iar îmi zice scurt ca are treburi mai importante de făcu :((((

26 05 2015
Miss

Maia, esti un om care se sacrifica pentru ceilalti, dar acum obiectivul tau esti tu si familia ta.
E bine ca,, copiii adoptati sunt mari. E timpul sa-i responsabilizezi. Spui ca tu faci totul, dar si daca ai fi total sanatoasa ar fi prea multa munca pentru tine.
Copiii adoptati, caci sunt mari pot sa-si spele hainele ei singuri, sa faca curatenie, sa faca cumparaturi, sa-si pregateasca mancare, sau macar cate-o gustare. Maia, stii cum ai fost tu la varsta lor, cat ai ajutat, desi ai avut o familie dezbinata,deci pot si ei. Va fi mult mai bine.
Vorbeste cu familia ta, atat cat poti, daca nu simti sa vorbesti cu toti membrii, asta e, dar trebuie sa le pui in vedere ce ti-am spus mai sus si poti sa le zici ca esti mai slabita, obosita, si ca e si randul lor sa te sprijine si nu numai atat dar fiecare ar trebui sa aiba responsabilitati dupa puterea sa si varsta sa.
Vorbeste si cu sotul tau, ca impreuna sa-i resposabilizati pe cei cu varste mai mari.
Cat despre familia din care provii, las-o sa-si rezolve problemele, tu trebuie sa te recuperezi.
Esti un om cu adevarat bun, ai ajutat, ajuti, dar e important de acum cel putin sa ai mai mare grija de tine!
Cu bine

28 05 2015
IN MEMORIAM

BUNA MAIA,
ESTE sigur ca nu oricind se poate discuta orice…cu o persoana …
Te-ai convins de acest lucru DIN PACATE mai ales ca e chiar sotul tau….DAR…POATE AI NIMERIT LA SFIRSITUL UNEI ZILE GRELE ,INCARCATE,STRESANTE….CONFLICTUALE CHIAR CU SEFUL SAU DE EX….POATE NU ERA in dispozitia necesara …fiecare avem zile mai putin bune sau bune…nu intotdeauna ne gasim cuvintele potrivite….iar uneori ceilalti… ….se simt neglijati…raniti…respinsi……mai ales daca sunt..sensibili si bolnavioari…cum esti tu…
Asta nu inseamna ca nu te iubeste…in felul lui…sau ca nu ii pasa…
Cu siguranta nu realizeaza ce este cu adevarat in sufletelul tau…cita durere…dezamagire…disperare….
Eu as mai incerca totusi sa reiau discutia dar poate in alt mod…poate in alt context….cu o alta abordare…puteti incepe sa ii spuneti ca obositi repede…nu va odihniti adecvat…sunteti stresata….perfectionista….COPLESITA… epuizata….cautind sa-i cistigati intelegerea ….apropierea din alte perioade…sa-i spuneti de indoielile si durerile care va macina….sa-i spuneti ca aveti nevoie sa va spuna ca va iubeste…..si sa va arate acest lucru in diferite forme…ca va face bine chiar si simpla apropiere fizica…ca va e indispensabila afectiunea si intelegerea celor dragi….ca nu aveti cu cine sa impartasiti aceste framintari…pentru a nu fi etichetata gresit… ca va doritisa redeveniti prieteni/iubiti…ca doare relativa sa indepartare…. PRECUM SI RACEALA COPIILOR…..INSTRAINAREA NU TREBUIE LASATA SA SE INSTALEZE!!!!!
NU E VORBA CUM SPUNETI DE A CERSI INTELEGERE ,mila …ci de relatii normale intr-o familie … de COMUNICARE….DE INTRAJUTORARE…DE A FI ALATURI LA BINE SI LA GREU….DESCHIDETI-VA SUFLETUL atunci ciind gasiti momentul potrivit….atit copiilor dar mai ales SOTULUI….
LUATI IN CONSIDERARE CA POATE TOCMAI,SPRE EX,ERA PROGRAMAT SA INFIINTEZE O FIRMA …CIND VA REPEZIT ….GINDITI POZITIV!!! PROFITUL FIRMEI ESTE TOT PENTRU FAMILIE,DAR ESTE ADEVARAT CA NU E CEL MAI IMPORTANT ASPECT DIN VIATA…

28 05 2015
IN MEMORIAM

MAI scapam si cite o greseala de ortografie(v-a)…important este mesajul……….
Sper ca esti mai bine…..

28 05 2015
IN MEMORIAM

BUNA MAIA,
SPUNEAI ca ai fost internata…o singura data? POATE a fost un soc sa te vada ACOLO …ASA CUM POATE erai….. sub influenta medicamentelor….poate le-a fost greu….poate s-au simtit vinovati…poate i-a durut prea mult si nestiind cum sa se exprime/comporte..poate au crezut ca e mai bine sa nu te deranjeze au preferat apoi sa te lase sa iti revii….CU siguranta ti-au dus dorul…abia au asteptat sa te intorci acasa…
CRED CA toti ar trebui sa va aratati mai mult dragostea/ preocuparea pt ceilalti..sa fiti mai mult decit colegi de apartament/casa….suna ciudat ….stiu ca nu e chiar asa….dar nu este firesc sa nu comunicati…..sa nu schimbati o vorba….chiar daca copiii au o virsta la care prioritare le pot fi alte cele
Se spune ca o mamele sunt ca niste nasturi pur si simplu tin lucrurile impreuna,,,,
adevarat…dar este mult mai bine cind toti memrii familiei isi poarta de grija unul altuia…Uneori un zimbet,,,,o mingiiere,,,un cuvint bun…cintaresc inimaginabil de mult in viata celui de linga noi…Pacat ca UITAM PREA DES ASTA….IAR PRIMAVARA DIN SUFLETE LASA LOC TOAMNEI…IERNII……….
SPER SA IMI SPUI CIT DE CURIND CA E DIN NOU PRIMAVARA IN SUFLETUL TAU !!!

30 05 2015
IN MEMORIAM

BUNA MAIA,
Nu ai mai dat nici un semn….Sper ca esti mai bine….IN CURIND ESTI PROGRAMATA….SPER SA MERGI…
Ginduri bune!!!!!!

31 05 2015
Maia

Dacă aveți un nr de tel a-și prefera sa va sun sa discutam îmi e mai ușor. Nu mai am răbdare sa sc.

1 06 2015
Adrian

Draga Maia,

Din pacate nu putem incuraja comunicarea directa intre membrii grupului virtual de suport, din motive care tin de confidentialitatea fiecaruia. Tocmai pentru ca oamenii se deschid aici si isi expun problemele, ne e mult mai usor sa facem lucrul acesta stiind ca suntem la adapostul unor pseudonime.

Daca vrei un numar de telefon la care sa discuti cu cineva, este oricand disponibil 116123. Acolo iti vor raspunde voluntari dispusi sa asculte, la fel ca si aici, fara sa judece in nici un fel.

Sau te asteptam (si) aici, ca de obicei. Scrisul are si o valenta terapeutica, sa stii!…

Cu prietenie,
Adrian

2 06 2015
IN MEMORIAM

SPER ca ai fost la medic sau ca vei merge azi…cind esti programata..Ce vesti ne dai?BUNE.desigur…..sper….

4 06 2015
IN MEMORIAM

Cum te simti,MAIA?Ai fost la medic?

4 06 2015
Maia

Îmi pare rău să vă dezamagesc și pe voi cei care va gândiți la mine. Nu nu am mers la dc și nici pastilele nu le mai iau :(( nu mai pot am obosit cu totul. Nu mai vreau nimic nu mai pot sa ma plâng. Las totul în voia sortii. Îl rog pe bunul Dumnezeu în fiecare seara sa ma ia la el :((. Credeți-mă ca nu mai vreau nimic nu ma mai interesează nimic. Asta e. :((

4 06 2015
IN MEMORIAM

Da-ne un semn CHIAR DACA NU AI FOST LA MEDIC…………
Ne preocupa starea ta………..DECI?????

5 06 2015
IN MEMORIAM

TREBUIE SA GASESTI PUTERE SA MERGI MAI DEPARTE pentru tine si copiii tai….Te rog reciteste ceea ce ti-am scris de la inceput…..va fi mai bine daca incerci sa schimbi lucrurile……cu siguranta…

5 06 2015
IN MEMORIAM

A m inteles ca nu ai fost la medic si ai intrerupt si tratamentul…..dar ai facut alte schimbari in bine?CHIAR DACA MARUNTE…?Daca NU …cum vrei sa se imbunatateasca starea ta de sanatate…?
CU SPERANTA CA MACAR UNELE SFATURI LE VEI URMA….

7 06 2015
Maia

Da tot timpul încerc sa schimb ceva sa nu ma mai gândesc la rău. Da gândurile rele nu ma lasă nu trece o zi fără sa ma gândesc la diferite modalitati. Sper sa fie ok și sa ma ajute dumnezeu

7 06 2015
IN MEMORIAM

Doamne ajuta!!!
CONTINUA,,,ASA………RECITESTE MESAJELE PE CARE LE-AI PRIMIT…..SPICUIESTE CITE CEVA DIN ELE……….APLICA UNELE SFATURI……IAR STAREA/SITUATIA SA SPERAM CA SE VA IMBUNATATI……
ZILE MAI FRUMOASE,MAI USOARE…….SPECIALE……SA AI PARTE DOAR DE BUCURII….
P>S>
Ce mai face bebe?Are nevoie de o mama ok NU TRISTA SI COPLESITA…deci…ai grija ce faci cu viata ta si a celor din jur….!!!!!!!!!

28 08 2015
IN MEMORIAM

CE MAI FACI, MAIA…………..?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: