Dana 122

12 02 2015

Buna ziua. Azi am avut o zi tare proasta. De fapt asa sunt aproape toate zilele mele de cativa ani sau de vreo 25 de ani, ca sa fiu mai concreta. Incerc sa povestesc pe scurt. Mama e bolnava, are schizofrenie. Parintii mei s-au despartit de cand eram mica, probabil din cauza bolii mamei. Pana in clasa a sasea am locuit cu ea. Nu mai intru in detalii, dar va puteti inchipui cum e sa locuiesti si sa ai grija de un om cu o astfel de boala. Eu faceam treburile prin casa, curatenie, spalam haine. Eu ii ascultam delirul, ce sa zic, am trecut prin toate cu ea. Cand eram mica si imi facea baie, de cateva ori era sa ma inece. M-a pus in situatii penibile la scoala. In perioadele ei mai critice, viata mea nu era buna deloc. In fine, la un moment dat nu s-a mai putut si ea s-a internat definitiv. Apoi am avut vreo 2-3 ani buni, in care am locuit cu bunica. Dupa ce s-a internat mama, bunica m-a luat la ea. M-am mutat si cu scoala. Apoi am inceput liceul si m-am mutat cu tata. Aici au inceput alte probleme. El are o partenera de viata cu care au fost tot felul de situatii inca de la inceput. Incerc sa spun lucrurile cat mai obiectiv. Nu vreau sa ma victimizez. Ideea e ca ea a incercat mereu sa ma indeparteze cumva de tata. Oricum eu nu am avut niciodata o relatie foarte apropiata cu el. Dar macar pana sa apara ea in peisaj, aveam o relatie rece, dar decenta. Ea ii spune lui tot felul de lucruri despre mine, evident, minciuni. Ma barfeste la prietenele ei, la fiica sa, la vecini, la toata lumea. Eu o aud cand vorbeste la telefon. Si ceea ce nu inteleg e de ce spune minciuni. Adica care e logica? Eu nu i-am facut niciodata nimic. Nu am deranjat-o cu nimic. Ca o parenteza, eu am fost mereu un copil cuminte, am invatat bine, am avut mereu prietene cuminti. Niciodata nu am iesit cu nimic in decor. La inceput am avut niste discutii cu ei, din initiativa mea. Cand am vazut ca lucrurile nu merg bine, am crezut ca o sa le rezolvam daca o sa discutam. Am vorbit frumos cu ei, am incercat toate posibilitatile si toate mijloacele. Dar degeaba. Apoi am inceput sa ne tot certam. Apoi am incercat sa fiu indiferenta, pur si simplu sa o ocolesc pe cat posibil. Nicodata nu se rezolva nimic si ea continua sa-mi faca viata un chin. Ii baga in cap lui tata ca ar trebui sa imi ceara bani pe utilitati, pe gaz, curent etc. Precizez ca casa in care locuim e a mamei mele. Ea a inceput de ceva timp sa ascunda detergentul, hartia igienica. Nu vreau sa para sa povestesc tampenii. Dar mi se pare absurd ca oamenii astia, care stau in casa mamei mele, care se poarta cu mine ca si cum as fi un chirias in casa mea, care nu imi dau nimic, sa ascunda detergentul prin dulapuri. Ca sa nu mai zic despre mancare. Eu traiesc din banii mei. Imi cumpar totul singura, inclusiv hartia igienica si mancarea. Dar e vorba de gestul in sine, de a ascunde lucrurile astea de mine, in casa mea pana la urma. Nu stiu ce sa mai fac. Azi am avut o cadere nervoasa. Din cand in cand am cate o cadere, cand mi se umple paharul. Deja de cativa ani buni ma simt rau si sunt depresiva. Traiesc intr-o continua tensiune. Si nu gasesc nicio solutie. Nu imi permit sa mi iau o chirie sa ma mut. Deci nu am nicio posibilitate sa scap de ei. As vrea doar sa ma lase in pace, sa se poarte ca niste oameni normali, sa nu mai vorbeasca despre mine. Pur si simplu sa ma lase in pace, asa cum eu ii las pe ei. Vorbesc despre ei la plural, desi tata nu imi face practic nimic. El parca are un clopot de sticla in care sta. Nimic nu il atinge. Sincer, cred ca nici pe ea nu o iubeste. Lui nu ii pasa de nimic. Ma gandesc destul de des la sinucidere. Ideea e ca inca mai pot, inca nu am ajuns la limita. Doar ca timpul trece si nu stiu daca mai am mult. Nici macar sa mor nu pot, pentru ca o am pe mama, de care trebuie sa am grija. Chiar daca ea traieste intr-o alta lume si poate nici nu realizeaza cine sunt, eu stiu ca ea e mama mea si nu o pot lasa singura. Nu stiu ce sa fac, va rog daca puteti sa mi dati un sfat. Mi-ar fi de mare ajutor. Sa merg la psiholog nu imi permit. Am vorbit cu psihiatrul mamei mele, dar nu mi-a fost de prea mare ajutor. Nu as vrea sa incep sa iau medicamente.

Anunțuri

Acțiuni

Information

45 responses

12 02 2015
olivia252014

Buna Dana. Nu prea ma pricep la sfaturi dar tot ce pot sa iti spun este faptul ca absolut nimic nu este intamplator.Toate sunt cu voia lui Dumnezeu.Sper ca crezi in Dumnezeu…chiar daca crezi sau nu, cumpara o Biblie si incepe sa o studiezi. Roaga-te foarte mult la Dumnezeu ca sa iti dea putere si rabdare sa treci peste toate.Dumnezeu vede tot ceea ce ti se intampla si nu uita vorba asta: ”Dupa fapta si rasplata” , deci tu pe undeva candva vei fi rasplatita pentru aceasta nedreptate. Deci trebuie sa te rogi din suflet la Dumnezeu si sa te rogi in asa fel incat sa iti imaginezi ca ceea ce ceri ai primit deja.Isus a zis: ”Cand imi cereti ceva,cereti ca si cum l-ati fi obtinut deja”, pe scurt este vorba de incredere.Trebuie sa ai totala incredere in Dumnezeu, sa te lasi cu totul in mainile LUI, iar daca tu te rogi la el ca sa iti dea o solutie vei vedea ca intr-o buna zi ti se va ivi oportunitatea de a pleca de acolo sau se va rezolva cumva toata situatia.Nu ezita sa te rogi, vorbeste cu Dumnezeu ca si cum ai vorbi cu o persoana,stiu ca vei plange in acele momente,dar va fi o usurare enorma pt.tine si te va ajuta mult plus ca vei avea incredere totala in EL.Daca incepi sa citesti Bilblia si sa te rogi la Dumnezeu cu cuvintele tale, vei vedea cum incet-incet viata ta va prinde un contur colorat.
Nu uita niciodata ca DUMNEZEU este intotdeauna solutia … daca cunosti vreun preot inimos du-te si vorbeste cu el, daca nu cunosti inca, intereseaza-te de unul…si vei vedea cat de mult te va ajuta (ma refer spiritual).
Dumnezeu sa iti dea puterea sa poti trece peste toate si sa te bazezi intotdeauna pe EL .

12 02 2015
florin

Buna Dana,eu nu prea am ce sa te sfatuiesc fiindca nu am avut niciodata ganduri de sinucidere dar pot sa-ti spun ce asi face eu.In primul rand asi da afara din casa pe toata sleahta care niciunde nu o doare de tine(din pacate si tatal tau face parte cu o mica diferenta ca el probabil nu te si uraste).Dupa aceea asi incerca un nou inceput ,sa imi organizez viata altfel fara persoane ce nu stiu altceva decat sa imi ingreuneze viata.Eu am suferit o pierdere prin sinucidere,a fiului meu de 24 de ani.In urma acestei tragedii am studiat si studiez in continuare acest fenomen,din aceasta preocupare am tras si primele concluzii(indelung gandite).Prima si cea mai importanta este ca sinuciderea este o solutie doar in aparenta.Ajungerea la aceasta „solutie” este un complex de factori care sunt dupa parerea mea gresit perceputi si gresit evaluati de voi cei cu ganduri de sinucidere.Ati primit un dar VIATA,nu il irositi! Te-asi ruga citeste si prima mea postare,a fost dupa sinuciderea recenta a fiului meu,te rog sa ma crezi sinuciderea este o mare GRESEALA.Gandeste-te foarte bine la ce ai de facut.Nu pot sa cred ca nu mai ai niciun motiv sa traiesti! La oricine sunt conditii(mai bune,mai rele)ca sa traiasca o viata normala.Dumnezeu sa se indure si de tine!

12 02 2015
Claudiu

Bună Dana! Ai dreptate, chiar e urât cum se comportă cu tine si e nasol ca momentan esti prinsă în același loc cu ei. Roagă -te la Bunul Dumnezeu să -ti dea răbdare și putere. Eu am suferit de depresie acum 3ani si jumătate si am încercat să mă sinucid. Am trecut prin multă suferință si i-am chinuit mult si pe ai mei. Ideea e că nu merită să faci asa ceva pt nimic in lume. Găsește -ti un preot bun la care să te spovedești si roagă -te la Dumnezeu si o să iti dea alinare si putere sa treci peste! Doamne ajută! Capul sus Dana!

12 02 2015
Ana

In primul rand nu trebuie sa te gandesti la sinucidere ca sa fii mai puternica decat mama ta si sa iti propui sa ai o viata frumoasa, pe care ea nu a avut-o.
Normal ar fi ca tatal tau sa nu permita situatia asta. Nu are voie sa fie asa detasat. Spune-i ca iti e greu. Eu te sfatuiesc sa fii ferma cu femeia asta. Sa iti aperi drepturile. O sa vezi ca o sa-ti fie mult mai bine.
Daca tu suferi pentru mizeriile pe care ti le face, ea continua.
Impune niste reguli.
Si eu am avut tracasari asemanatoare.
Daca as intoarce timpul … Ce-as lupta pentru mine…
Gandeste-te ca nimeni nu te poate ajuta asa cum doar tu o poti face.

13 02 2015
Stef

Dana,
Solutii practice nu vad nici eu si cand spun asta ma refer la ceva palpabil. Doar atitudinale, insa indiferent de atitudinea ta, comportamentul partenerei tatalui tau nu se va schimba. Femeile sunt capabile de gelozii extreme, de sentimente marsave si isi ocupa timpul cu mizerii uimitoare. Daca dansa ar fi pusa in situatia ta…cu siguranta ar pleca rapid din acea locuinta.
Gandesti frumos cu privire la mama ta si asta este minunat! Asta imi arata ca te incapatanezi sa ramai un om bland, cald, in ciuda atmosferei in care traiesti.
Nu cred ca te ajuta prea mult incurajarile. Traind o astfel de viata esti o persoana calita cum se spune, puternica. Eu prefer solutiile practice. Asadar, te voi intreba cate ceva:
Bunica ta mai traieste ? (cea la care ai stat). Daca bunica traieste, incearca sa vorbesti cu ea si sa gasiti o solutie.
Ai implinit 18 ani?
(Daca ai implinit 18 ani scrie te rog pe site-ul avocatnet.ro si intreaba acolo cum poti si daca poti intra in posesia bunurilor mamei tale). Gandeste-te ce alte bunuri are mama ta (mosteniri de la parintii dansei, bunuri dinainte de casatorie dar si din timpul casatoriei).
Incearca sa mergi la un avocat care sa te puna in tema cu tot ceea ce poti face. Ai grija la ce avocat mergi, mergi doar prin recomandare si insotita de cineva de incredere (daca ai, daca nu…mergi singura). Noteaza tot ceea ce ti se spune si noteaza in special LEGILE care vin ca argument la ceea ce ti se spune. (Conform carei legi). Apoi cauta legile pe internet si citeste-le.
Cine este tutorele mamei tale? Banuiesc ca dansa este declarata ca fiind fara discernamant.
Parintii tai sunt divortati?
Cred ca pe ca
E legala se pot face multe, insa asta depinde de situatia actuala si de toate detaliile pe care le contin intrebarile de mai sus.
Dana, aceasta este sansa ta, lupta pentru drepturile tale!
Toate cele bune iti doresc!

13 02 2015
Diana 122

Va multumesc tare mult ca mi-ai scris.
Bunica e singura pe care ma pot baza si care ma ajuta cum poate. Ea ma ajutat si cu bani cand am fost la facultate. Doar ca nu ii povestesc tot ce mi se intampla, pentru ca nu vreau sa o supar. Din cand in cand simt nevoia sa vorbesc cu cineva si ii mai spun si ei una alta. Oricum ea stie cum e viata mea si se roaga pentru mine tot timpul. Bunica e mama tatalui meu si ea e si tutorele mamei mele (asta pentru ca mama nu are pe nimeni, parintii au murit, alte rude nu o cauta, iar eu eram minora).
Am sa incerc sa am o ultima discutie cu tata, sa vorbim despre casa. Dar nu am sperante sa ajungem la o intelegere. Am tot evitat sa caut rezolvari legale. M-am gandit ca poate ne intelegem si noi ca oamenii intr-o familie. Poate ca si eu am fost prea rabdatoare si am tot sperat ca va fii bine. De cativa ani ii tot propun sa vindem casa (care e mostenirea mamei, deci e doar a ei), sa luam doua apartamente mai mici. Sa aiba unde sta si el cu doamna asta. Sper sa il prind pe el singur, ca altfel nu deschid subiectul daca e si ea de fata.
Trebuie sa ma gandesc exact cum sa pun problema. Ca e destul de greu sa discuti cu el. Are un fel de blocaj, nu e in stare sa ia decizii. Bunica i-a zis de atatea ori „tu nu vezi ca iti distrugi copilu”. Chiar si prietenii lui sau cunostinte, i-au atras atentia. Ca situatia noastra nu e un secret pentru nimeni. Toti care ne cunosc stiu ce se intampla. Dar el e un om ciudat cu care nu te poti intelege. Parca fuge de probleme. Si cand am mai avut discutii, el doar tace, nu spune nimic. De aia eu am renuntat sa mai discut cu el.
Acum sper sa treaca zilele astea in care ma simt eu foarte rau. Cand am cate o cadere psihica sunt la pamant. Nu ma pot concentra, nu mai gandesc clar. Ma doare capul, imi mai amorteste cate o mana, simt ca nu mai pot respira. Fac un fel de atacuri de panica. Dar am mai trecut prin astea si stiu ca o sa imi treaca in cateva zile. Apoi o sa ma gandesc cum sa pun problema sa vorbes cu omu asta.
Va doresc numai bine tuturor, sa va dea Dumnezeu sanatate

13 02 2015
Miss

Buna Dana,

Ghideaza-te dupa sfaturile si indrumarile domnului Stef.
Daca parintii snt divortati, am inteles ca inca de pe vremea cand erai un copil, casa fiind a mamei tale, ai numai tu dreptul la ea. Sau mama ta a primit mostenirea inca de pe vremea cand era casatorita cu tatal tau si figureaza si el in acte?
Tot ce se poate ca partenera tatalui tau sa iti faca zile amare, ca tu sa pleci, sa ramana ei in toata casa (chiar daca nu cu acte pe toata casa, acestor persoane nici nu le pasa, traiesc bine in spatiul altora). Intotdeauna cei care au calitate morala(cum ai tu) se chinuie cel mai mult, agresorii, de toate tipurile, nu se chinuie, chinuie ei pe altii.
Stiu ca acum nu e neaparat o consolare pentru tine Dana, dar sunt oameni, multi in situatii mult mai rele.

PS Domnule Stef, mare dreptate ati avut in comentariul acela, desi generalist, referitor la femei. Ideea e cum o astfel de femeie REA poate influenta in asa hal un barbat, ca acela sa ajunga sa-si maltrateze copiii la ordinul ei? (nu e neaparat cazul aici, ma refer si la abuz fizic)

Numai bine, Miss

13 02 2015
Stef

Dana,
Povestea ta este extrem de asemanatoare cu a altei persoane care a scris aici acum ceva timp, poate anul trecut, nu mai stiu. Ai mai scris aici pe vremea in care erai in facultate? Nu trebuie sa raspunzi, este o simpla curiozitate.
Dana, incearca totusi sa rezolvi pe cale legala pana nu este prea tarziu. Nu mai esti un copil. Incearca sa intri in dreptul de tutore al mamei tale. Bunica este in varsta si nu stii niciodata cand se poate deteriora brusc starea sanatatii dansei. Zic. Se poate intampla. Si atunci va fi greu sa se deplaseze, va fi un efort imens alergatura dupa acte.
A intra in posesia apartamentului/casei, nu inseamna a abuza de acest drept si a-i da afara pe cei doi, ci inseamna a avea putere de decizie asupra situatiei in care te afli. Ti se pare sanatos atat pt tine cat si pt ei acest trai? Nu. Nu iti forta starea sanatatii psihice. Cred ca duci suficiente traume pe umerii tai si culmea, le faci fatza cu brio! Daca esti puternica, fi puternica pana la capat!
Discuta clar cu bunica. Uneori, crezand ca ii protejam pe cei din jur….le putem face mai mult rau. Oamenii simt ce se intampla. Gandeste-te ca aceasta bunica are mai multi ani de experienta de viata. Chiar daca nu ii spui tu, dansa stie… Tie ce ti-ar pkacea se se intample daca ai fi in locul dansei? Sa stii cum stau lucrurile sau sa ti se ascunda? Cred ca bunica este capabila sa te sfatuiasca si impreuna sa gasiti o solutie.
Daca nu doresti sa intri in posesia casei, care este dpdvd legal dreptul tau, poate gasesti potrivit sa te muti inapoi la bunica. Dar mai exista riscul ca tatal sa se casatoreasca totusi cu aceasta femeie si atunci va depinde…. Conteaza mult daca acea casa este bun dobandit. Inainte de casatorie sau nu si sunt multe aspecte care conteaza. Investitii (demonstrabile prin chitante), etc. Eu cred ca lucrurile facute la timp sunt cele mai sigure. Asta pana nu se complica totul.
Daca te intelegi bine cu bunica, va puteti amandou asigura ca apartamentul in care locuieste dansa va fi trecut, inca din timpul vietii, pe numele tau. Asta ca solutie si siguranta pentru viitor. Tu stii mai bine aceste detalii si banuiesti cam ce este posibil si ce nu.
Sfatuieste-te cu un avocat de incredere, recomandat, care sa nu aiba vreun interes asupra castigului tau sau pretentii majore la onorariu. Informatia este mama puterii. Daca te informezi nu inseamna ca esti obligata sa actionezi, insa siguranta ca stii din timp ce pozitie ocupi, te va linisti.
Da, starile pe care le ai sunt atacuri de panica. Ma bucur ca esti constienta ca iti vor trece de la sine si ca reusesti sa le controlezi.
Dana, te astept cu vesti.
Numai bine!

13 02 2015
Stef

Dna Miss,
Este discutabila aceasta problema. Nu stiu in ce masura poate influenta o persoana (femeia) o alta (barbatul), astfel incat, cea din urma sa ajunga sa isi maltrateze copiii. Cred ca fara o potentialitate crescuta de agresivitate care, sigur, se dezvolta intr-un mediu propice, nici un parinte nu poate ajunge sa isi maltrateze copiii. In majoritatea cazurilor cred ca vorbim despre afectiuni psihice, despre cazuri patologice.
Nu stiu exact la ce va referiti cand spuneti „la ordinul ei”, insa banuiesc ca faceti trimitere la cazurile in care femeia ar spune „pt asta, merita o bataie buna”, iar barbatul indeplineste sarcina… Este clar ca tatal are un motiv intemeiat din punctul sau de vedere: ura, placera agresivitatii-sadism, castigarea iubirii partenerei prin a-i face pe plac (si asta ar depasi iarasi limitele normalitatii), ura fata de mama naturala a copiilor…si multe alte motive, caci acestea pot fi multiple si complexe.
Insa, sunt de parere ca nici un parinte normal nu si-ar maltrata copiii daca nu ar simti acest lucru ca pe o necesitate. Este clar ca recurg la asemenea gesturi ca la o solutie, o rezolvare, pt problemele lor. Asadar, sanatatea psihica a acestora ridica mari indoieli. Agresivitatea repetata si exercitata in orice alta forma decat ca instinct de aparare, iese din sfera normalitatii.
Mai exista si cazurile in care tatal este conflictual, functionand doar in relatii conflictuale si asta deoarece a fost crescut intr-un mediu dezechilibrat si a invatat sa perceapa astfel lumea si sa inteleaga comportamentele prin reactii puternice….

Este doar o parere si ar trebui tratata ca atare.
Toate cele bune, dna Miss!

14 02 2015
Miss

Domnule Stef,

Va multumesc mult pentru raspuns! Aveam nevoie de explicatia si interpretarea situatiilor expuse din partea unui profesionist!
Da si eu cred suta la suta ca astfel de manifestari tin de sfera patologicului, dar totusi aceste persoane au discernamant, deci fac rau cu buna stiinta! E ff.urat!
Dar ce te faci cand victima unor astfel de calai se imbolnaveste, nu se mai poate apara, dar agresorii sunt bine si o duc binein continuare, continuand si numai din pura placere sadica sa umileasca si sa batjocoreasca victima?

Numai bine, Miss

14 02 2015
Dana 122

Da, casa in care locuim e mostenirea mamei de dinainte de casatorie. M-am interesant cum sta treaba. Si intr-adevar, tata nu are drepturi legale. Deci as putea sa ii dau afara. Dar nu pot face asta. Solutia e sa vindem casa si sa luam ceva pentru el si ceva unde sa stau eu. Asta am mai incercat sa discut cu el. Dar e vina mea ca nu am fost suficient de ferma. Ca m-am tot gandit ca e tatal meu si ca nu pot sa il scot in strada. Cred ca m-am complacut intr-un fel sau nu stiu ce sa zic. Dar o sa ma ocup de asta, o sa vorbesc si cu bunica care e reprezentantul legal si cu un avocat. O sa ma interesez si la o agentie imobiliara.
Cu bunica am vorbit ieri. I-am spus ca nu mai pot. Apoi ea a vorbit cu tata. I-a spus pentru a 1000-a data ca ma distruge, ca sa ii spuna doamnei sa paraseasca casa. Si ghici ce, nu s-a intamplat nimic. Stau linistiti in continuare. Eu deja cunosc modelul si stiu exact ce reactii au (sau nu au). Oamenii astia nu au rusine, nu le pasa de mine. Pai la inceputuri i-am facut bagajele doamnei si le-am pus pe hol. Si ce credeti, si-a scos toate hainele si le-am pus la loc in dulap. Ea are un fel foarte dramatic de a actiona, e pe genul femeilor alea isterice care isi ridica fusta in cap. Are tupeu din ala de mahala, se jura stamb pe morminte si se pune in genunchi. Asa face si cand se cearta ei doi (ceea ce se intampla destul de des). In fine, nu conteaza detaliile asta. Dar vream sa spun ca din cauza asta nu pot avea o discutie normala cu ei. Ca la inceputuri incercam sa vorbesc cu ei ca tot omu. Apoi mi-am dat seama ca e inutil. De asta uneori ma apuca frica ca nu am sa scap de ei in veci si ca numai moartea m-ar elibera.

14 02 2015
Dana 122

Da Stef, am mai scris acum ceva timp aici. Tot asa, aveam o cadere si simteam nevoia sa discut cu cineva. Urmaresc in mod constant siteul asta. De fapt cred ca am citit aproape toate postarile

14 02 2015
Adrian

Draga Dana,

Imi poti spune si ce pseudonim ai folosit atunci? As vrea sa unesc cele doua categorii, daca exista doua, pentru ca povestea sa poata fi urmarita in context si in totalitate. Multumesc anticipat! Stef, ai o memorie de elefant! Jos palaria in fata amandurora, dragilor!

Cu prietenie,
Adrian

14 02 2015
ana

Si pe mine postarile tale, Dana, m-au dus cu gandul la cineva de aici care a vorbit cu noi anul trecut in vara.
Daca tu vrei sa actionezi si eu pot sa iti dau sfaturi juridice. Prin ce iti spune Stef, eu am trecut. Nu am facut niste acte cand trebuia, o persoana implicata in decizii a murit intre timp iar cealalta si-a schimbat parerea. Si este si greu deplasabila…asta pentru situatiile cand trebuie sa isi dea acceptul sa imi schimb cartea de identitate, de exemplu. Astia sunt socrii mei. Iar casa tatalui meu, am pierdut-o pentru ca pur si simplu am renuntat la ea, femeia care era cu el a facut presiuni si s-au casatorit, tot complicata este povestea.

Dar, retine asta: nu mai amana, ia decizii in favoarea ta, ACTIONEAZA si iti vei gasi linistea care va alunga si atacurile de panica si gandurile de sinucidere. Va rasari soarele pe strada ta.

14 02 2015
Diana

Diana 25 e numele cu care am scris data trecuta

14 02 2015
Adrian

Ok, multumesc mult. M-am uitat si sunt destul de multe comentarii si acolo. Pentru a nu le sterge si copia aici (sau pentru a nu le sterge pe acestea de aici si copia dincolo, am postat acolo un text din care reiese ca povestea ta continua aici.

Adrian

14 02 2015
Diana

Eu va multumesc pentru ca sunteti atenti cu mine si pentru ca incercati sa ma ajutati. Si data trecuta mi-a prins bine sprijinul asta. De aia am revenit si am scris si acum

14 02 2015
Miss

Diana,

Sunt forme de schizofrenii, care nu ataca intr-atat mentalul omului incat acela sa nu mai poata functiona. Dimpotriva, exista cazuri dramatice, cand un om face un episod psihotic, i se pune un astfel de diagnostic, dar acel om in scurt timp isi revine si poate functiona (in schimb, vezi si tu, are o eticheta de purtat).
Mama ta nu a mai putut locui cu bunica ta? Sunt astfel de centre prin tara care primesc bolnavi pe viata, numai cu banii din pensia de boala, care este foarte mica si in general centrele au niste tarife foarte mari pe luna?; intreb pentru ca pe un forum medical, multi oamnei puneau astfel de intrebari pentru rudele si cunostintele lor, dar nu reuseau sa gaseasca un astfel de centru. Peoate depinde si de judetul in cauza; sunt judete fara centre medico-sociale!(Daca poti sa-mi raspunzi la intrebarea privind centrul, daca nu, considerand ca e prea personal, voi intelege)
Diana, daca ar fi invers, si tatal tau ar avea si numai o parte din casa, sau ar fi a lui, el s-ar gandi sa-ti dea dupa vanzarea casei un apartament? Gandeste-te.
Partenera tatalui tau, dar si el prin complicitate cel putin tacita, vor sa te determine sa pleci tu, iar ei sa ramana in casa, chiar daca nu au acte pe ea, profitand ca ai suflet bun si ca nu ai sa-i scoti. Vanzarea casei ar insemna pentru ei, un confort diminuat (cred), stransul lucrurilor, actiune, facut acte, bagaje etc, lucruri pe care niste oameni care se complac in anumite situatii(lenesi), nu vor sa le faca. Dar tu mergi inainte cu fotararea ta, dupa cum ti s-a spus pe aici!

Numai bine, Miss

14 02 2015
Diana

Miss, multumesc pentru mesaj.
Incerc sa iti spun pe scurt despre boala mamei. Ei i s-au pus mai multe diagnostice de-a lungul timpului. Stiu sigur despre schizofrenie paranoida, iar alta data sc afectiva. Am citit una alta despre boala asta. Si traind cu ea in casa zi de zi, pot spune ca avea cam toate simptomele. Boala ei a trecut prin mai multe faze. I s-a declansat cam in jurul varstei de 28-30 de ani, au urmat internari repetate, facea tratament si isi revenea. Dar dupa ce iesea din spital, ea oprea tratamentul pentru ca se ingrasa, pentru ca era ca o leguma, adormita toata ziua. Nici nu avea cine sa o supravegheze, eu eram mica. Ea saraca nu are pe nimeni (parintii au murit imediat ce m-am nascut eu). Apoi boala revenea. Si tot asa, vreo 14 ani la rand. In timpul asta a facut si electrosocuri. Acum mi se pare ca nici nu mai sunt legale. Si dupa toate caderile repetate, a ajuns intr-un punct in care starea ei a devenit cronica sau nu stiu cum sa ii spun. Asa ca s-a internat si de atunci tot acolo e, starea ei nu a mai mers inspre bine. E la spitalul din Sighetu Marmatiei, la sectia de psihiatrie pentru cronici (a fost internata in repetate randuri tot aici). Detalii prea multe nu cunosc despre sectia respectiva sau despre modul in care functioneaza. Dar e un spital de stat, iar noi oferim banii sub forma unei donatii si primim chitanta. Pensia ei e mica intr-adevar, 400 de lei pe luna. Stiu ca la nivel national exista putine locuri pentru oamenii cu boli psihice.
Bunica a incercat de cateva ori sa o ia la ea macar pentru cateva saptamani, dar medicii si personalul nu au lasat-o. Pentru ca mama poate fi scoasa doar pe semnatura si daca fuge de acasa sau pateste ceva, cine semneaza raspunde. E complicata treaba. Eu si cand merg la ea, daca o scot sa ne plimbam prin curtea spitalului semnez. O data chiar s-a intamplat ca o nepoata a bunicii mele care mai merge la mama sa o scoata afara si intr-un moment de neatentie, mama a disparut. Va dati seama ce situatie a fost si ce s-a speriat saraca femeie. Noroc ca a gasit-o repede.
Da, si eu cred ca ei de aia se poarta asa astia doi, pentru ca spera sa plec. Si da, daca casa ar fi pe numele lui sunt sigura ca nu mi-ar da nimic. E greu de inteleg cum un parinte se poate comporta asa cu copilul lui sau cu copilul altuia (in cazu ei).

14 02 2015
Miss

Draga Diana,

Iti multumesc pentru raspunsul amplu.
Diana, din pacate exista astfel de „parinti”, care fac rau deliberat copiilor lor, nu-i ajuta, sunt indiferenti, maltrateaza psihic, psihologic si fizic (in unele cazuri).
Crede-ma ca te inteleg foarte bine. Te-au adus la deprimare si la nefericire.
Dar, si e bine ca exista un dar:
1 Esti sanatoasa (este cel mai de pret atu).
2 Esti tanara
3 Ai o casa
4 O ai pe bunica ta.

Cand vei putea si se va ivi ocazia vei gasi un serviciu, iar situatia casei sper sa o lamuresti cat mai repede. Asa e viata uneori cu unii, nedreapta: mama ta bolnava, sta intr-un spital si de casa ei se foloseste fostul sot cu alta femeie si nici nu te respecta. In mod normal cu ingrijire adecvata si mama ta ar fi putut sta in casa ei, dar ai explicat cand si cum s-a imbolnavit. Cum e ingrijita mama ta in spital?

Eu sunt suta la suta convinsa ca vei reusi, dar acum pe langa ceea ce iti fac tatal si partenera lui, esti foarte, foarte suparata. Ai traume si din copilarie.

Cu drag Miss

15 02 2015
Stef

Diana,
Ma bucur ca te-am si ne-ai regasit.
Ceea ce doresc sa iti sugerez acum este sa nu te grabesti f tare. Stai cateva zile si gandeste solutii. Vanzarea unei case intr-o perioada nepotrivita, neavantajoasa, nu este un castig. Intereseaza-te daca poti cumpara doua apartamente cu acesti bani. Gandeste-te mai intai ca tatal tau are casa oarinteasca, casa bunicii parentale, iar dupa ce nu va mai fi bunica….dansul va detine doua imobile. Stiu, este tatal tau. Stiu ca ii doresti binele, insa nu lua decizii pripite. Fa un plan, dar ia in calcul faptul ca lucrurile pot lua alta directie. Poate simplul fapt ca esti constienta ca poti oricand decide asupra imobilului va determina o schimbare de atitudine. Evident, oricum ar evolua lucrurile, bine nu va fi in aceeasi casa cu aceasta femeie. Momentan, bunica parentala este tutorele mamei tale. Poate ar fi momentul sa te interesezi cum poti deveni tutore. De ce? Deoarece in acest fel situatia ar fi mult mai limpede. Nu stii ce urmeaza. Daca bunica dispare subit….carei persoane ii va reveni tutela? Cine detine tutela…va detine si drepturile asupra bunurilor mamei. Gandeste-te! Vorbeste serios cu bunica ta. Este foarte important sa intri in drepturi. Si asta nu pentru a scapa din situatia actuala, ci pentru a te asigura ca viitorul nu este complet negru si nu te vei trezi in strada.
Diana, am incerede in puterea ta de judecata.
Te asteptam cu vesti.
Toate cele bune iti doresc!

15 02 2015
Stef

Dna Miss,
Patologicul se afla la limita dintre normalitate si anormalitate.
A avea discernamant nu inseamna a face rau cu buna stiinta (caci nu vorbim despre psihopati) in acest caz numit de dvs. Sfera patologica a parintelui respectiv implica o nevoie acuta de a actiona in acest fel, o nevoie ce se cere a fi satisfacuta si chiar daca persoana va constientiza aceasta nevoie, nu o va putea controla. Cred ca putem compara totul cu o dependenta.
Cand victima nu se mai poate apara, cred ca iese la iveala de fapt „statutul” de victima si cei din jur ar trebui sa observe neregularitatea. Pana atunci, s-ar putea ca victima sa mascheze f bine situatia din diverse motive.
Asadar, cand victima devine victima in mod oficial, vor intra in poveste drepturile omului.
Poate ca in Romania modalitatea de a trata astfel de cazuri este una grosiera, iar detaliile nici macar nu exista. Vedem zilnic abuzuri pe care nu le raportam….
Numai bine!

15 02 2015
Miss

Asa este din pacate, domnule Stef! Nici legislatia nu este in favoarea victimei, iar societatea romaneasca in general nu e prea evoluata.
Sunt femei batute, iar vecinii nu intervin si politia cere femeii batute sa depuna plangere, dar uita ca odata intoarsa „acasa” e la iar la mana calaului. In strainatate, in tarile dezvoltate, politita aresteaza si pentru o palma, face demersurile necesare pentru a opri o astfel de situatie.
Poate totusi vorbim de psihopati, cei care bat pana la sange si umilesc.
Numai bine!

Si eu cred ca ar fi bine sa devii tu tutorele mamei tale, Diana. Oare ce e in sufletul femeii care sta intr-un spital de psihiatrie pe viata, in timp ce casa ei e ocupata de fostul sot si partenera acestuia, iar fata ei nu e tratata cu respect in propria casa? Constientizeaza mama ta toate acestea? Poate ca nu, ca ar fi mult prea dureros pentru ea.

15 02 2015
°toul e prin Dumnezeu si nimic fara El nu este°

Buna dana.tu nu vei sta o vesnicie singura.va veni un moment in care iti vei face o familie.si vei scapa de necaz…..
Ceea ce ai patit cu mama ta .sa nu iti para rau pentru ca e mama ta….Dumnezeu ne spune sa iubim parintii indiferent de situatie sau de cum sunt cu vicii sau bolnavi….deci sa iubim parintii ca sa ne fie noua bine….sa fim binecuvantati de Dumnezeu…..stiu ca nu iti pare rau dar bucura te ca ai ajutat o pe cea care te a nascut.

Sa nu iti para rau o clipa macar pentru cate ai suferit….este o fapta buna in fata Domnului ceea ce ai facut….iti vei da seama ca ceea ce ai facut este bine abia cand vei ajunge la varsata mamei tale ….atunci iti vei aminti de zilele astea…

in final te vei marita vei avea liniste si o familie…..dar nu te omora singura este o moarte mizerabila si plata lui Dumnezeu pentru fapta asta murdara este chinul iadului…cu mult mai mult vor primi pedeapsa cei ce se sinucid….pentru ca au omorat corpul lor….au renuntat la ceea ce au mai scump de la Dumnezeu Tatal adica viata lor…..viata e tot ce avem noi mai scump…..nu se compara cu nici o materie de pe pamant pentru ca viata nu poate sa moara….corpul nostru da. dar sufletul nu va muri in vecii vecilor si va vietui impreuna cu Dumnezeu sau va chinui impreuna cu satana in iad.

Deci principala ta intrebare ar trebui sa fie …unde te vei duce??…cum va fi??? daca crezi ca nu va fi nimic este o minciuna.ai grija sa nu te inseli.daca este adevarat ceea ce se spune in biblie?…si tu omorandu te faci fapta cea urata in fata lui Dumnezeu. in fata Celui ce te a facut. in fata Celui ce este sfant.in fata celui ce ti a poruncit sa stai in legea lui pentru a avea viata vesnica nu chin vesnic…..totusi nu te poatea obliga sa faci voia Domnului.ci doar ne pune inainte binele si raul.

Multi credem ca am evoluat ca nu mai este ca in alte secole ca suntem evoluati …se spune:° cine mai crede ce zic preotii ??°°doar babele…nu e asa ….cuvantul Domnului ramane in veac……..credem ca viata asta este totul …..credem ca tre sa ne traim viata asta intru totul ……sa nu ne prinda batranetea netrecand prin veselie …dar multe din veselii sunt o uraciune in fata Domnului.

Acu stii ca daca te sinucizi ajungi in iad. nu mai ai cuvant de dezvinovatire……este alegerea ta ce vei face …eu te rog sa nu faci asta chiar daca vei ramane fara maini si fara picioare.chiar daca vei ramane fara vedere nu te sinucide sub nici un motiv…….poate vei scapa de situatia in care esti dar peste alte napaste vei da mult peste imaginatia ta si de multa putoare si de mult foc fierbinte vei da in iad …CiTESTE ViETiLE SFiNTiLOR…..daca tot ai avut gand sa te sinucizi. este drept sa citeste vietile sfintilor. cei ce au vazut iadul sunt in cartile alea…in biblie scrie despre iad.. intereseaza te cum este pe lumea cealalta. vezi unde ajung pacatosii …citind biblia.

Acu stii nu mai poti spune ca nu stii .stii ce patesc si stii unde ajung oamenii pacatosi si cei ce se sinucid.stii si nu te vei putea dezvinovatati pentru ca ai stiut adevarul si ai ales sa nu il crezi.

Ai auzit de locuri asa zis bantuite?sau locuite de demoni ?case in care au loc o serie de evenimente care nu ar trebui sa se intample…..se deschid usi deamuri se misca obiecte…se aduce preotul si se sfinteste si apoi nimic nu se mai intampla …..prin astea vorbeste Dumnezeu si ne arata ca duhurile rele exista ….iar tu poti alege sa crezi sau poti alege sa nu crezi ….si poti alege sa crezi stiinta.

iisus Hristos a murit pentru noi si pentru pacatele noaste.Lui marturiseste te.El este lumina .caela si adevarul.El este cale prin care noi toti ajungem la Dumnezeu Tatal.

Dumnezeu sa ne lumineze sa ne descopere minunile Lui. sa ne treaca usor prin necazurile vietii si sa ne binecuvinteze pe toti.Amin

15 02 2015
ana

In primul rand, trebuie sa preiei tu tutela mamei tale.
Vorbeste cu bunica si intreab-o, sau poate stii, ce obligatii implica asta. Drepturile sunt clare, casa mamei tale.
Trebuie sa vezi si in ce conditii poti instraina un bun detinut cu acest statut juridic.
Mostenitorul tutorelui este tatal tau.
De-asta iti spun ca bine ar fi pentru inceput sa preiei tutela.
Asta nu te impiedica sa intrebi la o agentie imobiliara ce sanse sunt sa schimbi o casa pe 2. Oricum schimbul dureaza si implica si costuri de renovare, pentru mobila, etc.
Deci aici ai timp.
Fa-ti un plan de actiune. Dar si acasa impune-ti drepturile fara sa mai accepti statutul de „fata mosului”.
Ia un bax de hartie igienica. Pune-o la vedere, sa nu o mai ascunda.
Ai fost copil cuminte, e bine, ai invatat, te-ai dezvoltat frumos.
E bine si ca discuti deschis problemele tale cu bunica, cu prietenii tatalui.
Dar schimba-ti putin atitudinea, niciodata nu e tarziu sa faci asta si este spre binele tau.

15 02 2015
ana

Diana, bunica ta iti poate vinde casa cu acceptul instantei care a dispus tutela. Trebuie sa demonstreze ca actioneaza in favoarea mamei tale. Intelegi ce spun, sunt formalitati care trebuie respectate.
Daca preiei tutela, devii administrator al bunurilor mamei tale, nu proprietar.
Mai intreaba si hotaraste-te cum vrei sa procedezi.
Numai bine.

15 02 2015
Diana

Nici nu stiti ce bine imi prinde ca citesc mesajele voastre.
Da, Miss, si eu ma gandesc oare ce ar fi in sufletul mamei mele daca ar stii ce se intampla cu copilul ei si cu casa pentru care au muncit parintii ei. Doar ca ea nu stie lucrurile astea. Chiar daca ii mai povestesc una alta, nu realizeaza.
In spital e ingrijita destul de bine. Conditiile sunt cum sunt, ca in Romania. Dar medicii si personalul sunt oameni buni care fac ce stiu mai bine in limita posibilitatilor pe care le au.
Aveti dreptate si cu tutela. Am sa ma interesez ce trebuie sa fac ca sa devin eu reprezentatul ei legal. Cu casa e complicat. Daca prin minune reusesc sa o scot afara pe doamna asta, eu nu as fii in stare sa intretin casa, sa platesc utilitatile. De aia ziceam ca ar fi o idee mai buna sa o vand. Mie imi ajunge si o garsoniera, numai sa am liniste.
Ana, ai dreptate. Ar fi trebuit demult sa-mi schimb atitudinea. Si sa ma port cu oamenii astia asa cum ei se poarta cu mine. Doar ca exista ceva, ce tine de felu meu de-a fi, care ma impiedica. Eu sunt mai retinuta si mi-e rusine de situatiile penibile. De aia m-am tot lasat umilita si am devenit o „fata mosului”. Daca am vazut ca ea ascunde lucrurile sau daca mi s-a spus ca sa fiu multumita ca nu imi cer bani pe gazul si apa pe care le consum, eu am inceput sa imi cumpar singura si hartie igienica si de toate. Asa ca ai mare dreptate, daca aveam alta atitudine treceam mai usor peste toate. Acum sincer nu mai am rabdare sa-mi schimb atitudinea. Tot ce imi doresc e sa dispara femeia aia din viata mea.
Zilele astea am tot vorbit cu bunica si ne-am gandit ce sa facem. Va dati seama, la 80 de ani, in loc sa stea linistita, trebuie sa-si salveze nepoata. Nu stiu ce va fii si nici nu-s prea optimista.
Va doresc tuturor sa aveti o saptamana buna si va multumesc inca o odata ca vorbiti cu mine

16 02 2015
Stef

Diana,
Fiecare om are o limita a moralitatii. Nu cred ca este cazul sa raspunzi cu aceeasi moneda daca nu iti sta in fire.
Parerea mea este ca scopul este mult mai departe de a „o scoate pe femeia aceea din casa”. Gandeste in viitor: familie iti doresti? Copii? Creezi ca atunci cand copiii tai vor fi mari le va ajunge o garsoniera si se vor multumi sa aiba liniste? Stiu ca esti o fiinta corecta si blanda, deloc parsiva, insa incearca te rog sa gandesti in viitor. Casa este un drept legal. Punct.
Ideea nu este sa o vinzi pt ca acum nu iti permiti sa o intreti. Daca, sa spunem, ei vor pleca de acolo, tu vei putea inchiria casa (depunde si in ce stare se afla) si din banii obtinuti iti vei putea plati o chirie. (Ca sa nu spun ca le poti percepe chirie chair lor :))))))
Scenariul poate fi urmatorul: bunica este in varsta si pleaca de langa tine, tatal preia tutela si inclusiv casa astfel, dar si casa bunicii. In acest caz crezi ca el se va gandi sa iti cumpere o garsoniera ca sa ai si tu liniste? Sa fim seriosi. Nu te vad prea bine in acest caz….
Exercita-ti datoria de mostenitor al mamei tale. Daca ea ar avea discernamant ar lupta DOAR pt tine. Vorbeste cu un avocat sau un notar si mergi impreuna cu bunica si preia tutela mamei tale, apoi casa. Nu cred ca vei reusi sa o vinzi sincer, nu cred ca vei reusi sa faci fatza scandalului, insa poate vei reusi sa pui piciorul in prag. Discuta cu bunica si despre apartamentul in care locuieste dansa acum. Tatal tau va putea sa se mute acolo dupa ce bunica nu va mai fi, deci are casa….nu esti datoare sa ii cumperi tu.
Si apropos, nu agentia imobiliara se ocupa de astfel de lucruri, ci TU. Lucrurile nu sunt atat de simple precum par: facem actele, o vindem, cumparam nush ce….hai sa fim seriosi. Ai nevoie sa gandesti lucrurile pe pasi si sa le realizezi fara graba. Poate exista solutii mai bune, insa, deocamdata primul si cel ami important pas este cel al tutelei, altfel…..nu avem despre ce vorbi. Chiar daca tu esti mostenitor legal, fiind copilul mamei, atata timp cat exista tatal…..lucrurile se complica mult.
La vanzare sau inchiriere te poti gandi de abia dpa ce rezolvi problema tutelei si dupa ce vei intra in posesia bunurilor mamei tale. Mai gandeste-te ca bunica, oricat de bunica ar fi….are si ea un copil. Tatal tau este copilul ei. Nu stiu in ce masura ti-ar da tie puterea de decizie asupra lui ….
Diana, mergi impreuna cu bunica la un notar sau la un avocat (notarul se ocupa de tutele si retrocedari, succesiuni, mosteniri, etc). Nu costa. Mergeti cu toate actele in mana si virbiti despre ceea ce puteti face. Daca nu cu osti nici un notar ok, spune-mi si iti pot recomanda unul (iti las datele de contact la moderatorul site-ului). De abia apoi putem discuta despre ceva clar. Pana atunci…ne dam si noi cu parerea….
Numai bine!

16 02 2015
Stef

P.S: ca bunica sa iti vanda casa aveti nevoie oricum de bani pt acte….comisionul notarului si taxe, altfel….actiunea ar fi nula si actul poate fi anulat daca se demonstreaza ca vanzarea a fost una fictiva.
Vanzarea include: expertiza pt stabilirea starii si a valorii imobilului, actele notariale care implica comisioane si de obicei valoreaza cam 5-10% din valoarea imobilului (depunde cat valoreaza casa). Daca valoarea ei pe piata imobiliara este mai mica de nush cat (250 mii E) atunci taxele ajung la 5% (sigur, nu sunt de spcialitate si se poate sa greșesc aici).
In orice caz, pt a vinde o casa de zeci de mii de E, ai nevoie de alte mii de E pt acte….
Asadar, repet: mergi impreuna cu bunica la un notar public si vezi ce poti rzolva. Ia cu tine o agenda si noteaza tit ce spune notarul. Daca nu intelegi ceva, intreaba si roaga-l sa îti explice.
Toate cele bune!

16 02 2015
Ana

Diana, poti sa scrii aici ce afli si ce decizii vrei sa iei, mai afli si alte pareri.
La o agentie imobiliara daca suni sa afli in ce conditii poti sa schimbi o casa pe 2, nu trebuie sa dai detalii exacte. Orice informatie este si pe net, poti sa te informezi si asa.
Dar e bine sa stii, daca nu se poate, nu iti mai doresti asta si te concentrezi pe statul in comun cu tatal tau si partenera lui.
Eu cred in continuare ca trebuie sa iti aperi mai mult drepturile. Sa nu mai accepti sa te supere.
Numai bine,
Ana

16 02 2015
Diana

M am hotarat si merg la bunica pentru cateva zile, sa vorbim sa vedem ce e de facut. Sper sa reusesc sa mi limpezesc si mintea un pic. Macar daca as scapa de depresia asta

16 02 2015
ana

Foarte bine faci.
Ca sa iei niste decizii trebuie sa afli multe informatii si ai timp sa faci asta.
Numai bine, Diana.

16 02 2015
Stef

Succes!
🙂

20 02 2015
betivan_ratat

Buna.Partea materiala iti va oferi o satisfactie de scurta durata.Logic,nu e corect sa beneficiezi de partea mamei tale,atat timp cat tu nu o ingrijesti.Mai gandeste-te si la faptul ca tu va trebui sa suporti cheltuieli de inmormantare si altele.Nu zic ca nu ai fi in stare sa faci toate astea,ci incerc sa-ti spun ca viata e complicata si ca sa razbesti,in primul rand trebuie sa te impaci cu tine insuti.Asta impune sa te impaci cu mama ta,cu tatal tau,cu cei apropiati tie.Roaga-te lui Dumnezeu sa te ajute sa fii puternica si sanatoasa,nu sa te lupti pentru mosteniri,asta nu duce la nimic bun.Fa ceea ce consideri tu,dar daca nu vei fi impacata sufleteste,roaga-te la Dumnezeu si fa fapte bune…

20 02 2015
Ana

Ba da, trebuie sa te ocupi de casa. Bunicii tai din partea mamei au muncit pentru casa aia si orice parinte are o satisfactie cand poate oferi ceva copiilor. In situatia de fata tu trebuie sa te bucuri de casa.
Costuri vor fi. Toti avem astfel de cheltuieli.
Ai doar 25 de ani, ai timp destul pentru un job si pentru bani.

Sper ca esti bine, dupa discutia cu bunica ta.
Ana

20 02 2015
Diana

eu am grija de mama si am avut grija de ea de cand eram mica. Eu faceam curatenie etc pt ca ea era bolnava si nu era in stare. Am locuit cu ea vreo 15 ani pana cand s a internat definitiv. Nu stiu daca merit sau nu casa facuta de bunicii mei. Pot spune ca mama si apoi eu suntem singurii mostenitori. Evident ca de inmormantare eu ma voi ocupa. Inca nu am rezolvat nimic. O sa ma mut cu bunica o perioada

21 02 2015
Ana

Draga Diana, cine a citit tot ce ai scris a inteles relatia ta speciala cu mama ta, cine nu a inteles nu are nevoie de explicatii suplimentare.
Ma bucur ca o perioada ai ales varianta asta.
Daca vrei, tine cont de sfatul meu privind atitudinea ta. Iti spun asta din experienta mea si as avea multe exemple, dar nu mai aduc in prezent povesti apuse de 20 de ani.
Eu acelasi lucru il spun si copiilor mei, care au aproximativ varsta ta.
Numai bine iti doresc, multa sanatate mamei si bunicii.

21 02 2015
Diana

Multumesc frumos, Ana. Si eu va doresc sanatate si vieti frumoase tuturor celor care mi ati scris. Nu va puteti imagina ce mult m a ajutat zilele astea

21 02 2015
Stef

Diana,
O solutie gasita de tine, o solutie care iti aduce liniste si ordine in ganduri.
Excelent!
Poti scrie cand doresti, chiar daca pt problema cu casa si stresul s-a gasit momentan o solutie.
Numai bine! Ai grija de tine!

28 02 2015
Miss

Ce mai faci Diana?
Ce parere are bunica ta despre schimbarea tutorelui mamei tale?
Eu cred ca esti pe drumul cel bun si aminteste-ti Diana, ca atat timp cat esti sanatoasa, poti sa faci multe, sa iti schimbi viata, sa evoluezi. In viata sanatate e cel mai important dar!

28 02 2015
Diana

Multumesc pt mesaj Miss. Nu sunt prea bine ca ma tot gandesc la toate.Dar macar nu mai sunt asa stresata de cand sunt cu bunica. Tot incercam sa facem un plan sa ies din situatia asta. Nici nu stiu ce sa va mai povestesc. Ca se intampla zilnic ceva nou. Ma tot gandesc ca poate am gresit eu undeva, dar nu mi dau seama ce am gresit sau care e vina mea. Tot timpul o intreb pe bunica si pe cei cu care mai discut daca li se pare ca o iau pe ulei sau daca par nebuna. Toata lumea imi da dreptate, inclusiv cei apropiati de tata. In schimb tata da vina pe mine, spune ca i am distrus viata. Nu crede nimic din ce zic. Sunt asa dezamagita si trista ca tata se comporta asa si ca are o parere proasta despre mine. Nici nu stiu cand a inceput sa gandeasca la fel ca prietena lui. Cand cred ca mai rau de atat nu se poate, cei doi imi demonstreaza ca se poate. Cu tutela e destul de complicat, dar am vb cu bunica si o vom rezolva. Oricum asta va dura, vandutul casei la fel. Multa sanatate iti doresc si multumesc pentru ca mi ai scris

17 08 2015
Ana

Diana, ce faci?
S-au mai linistit apele la tine?

11 10 2015
IN MEMORIAM

SPER ca esti mai bine,DIANA……..

25 10 2015
Diana

Nu am mai intrat aici de aceea nu am vazut ultimele 2 mesaje. Multumesc pentru ele. Din pacate viata mea se invarte in jurul unor probleme pentru care nu exista rezolvare. Dar faptul ca traiesc dovedeste ca am o anumita speranta, in Dumnezeu. Va doresc tuturor sanatate

26 10 2015
Ana

Exista rezolvari, Diana.
Cu speranta, cu incredere, mergi inainte.
Ma bucur ca ne-ai raspuns.
Multa sanatate si tie, si mamei si bunicii tale!
Cu drag,
Ana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: