Cristina 14

16 01 2015

Buna,ma numesc Cristina si desi sunt prea ,,mica ,, pentru a gandi asa adica am 14 ani, imi doresc sa ma sinucid…nu gasesc nici un motiv pentru a continua sa traiesc,sunt complet singura nu am pe nimeni aproape.Cu parinti mei ma cert constant si desi este normal la varsta mea asta nu e tot…asa zisele mele prietene ma fac in tot felu’ si ca sunt prefacuta si chesti de genul asta,chiar daca ele gresesc mai mult ca mine si se supara ca nu vreau sa le dau ceva si se comporta urat cu mine si cu baiatul cu care vorbeam, de 3 saptamani nu am mai primit nici un semn si cred ca vorbea atunci cu doar ca nu avea ce face…trist,nu am pe nimeni chiar si tatal meu m-a parasit cad eram mica si acum stau cu mama si tatal meu vitreg,cu toata lumea ma cert…nu am pe nimeni sunt complet singura nu am pe cineva cui sa ma confesez,si ce e mai deprimant e faptul ca totul a inceput de la revelion in coace,pana atunci totul era aproape perfect..,mi-ar placea sa gasesc un motiv bun ca sa nu o fac,sa nu ma sinucid ,cineva ,o persoana sa imi fie aproape dar nu e +ca daca nu imi era frica de Dumnezeu ma sinucideam de mult,am ajuns sa imi doresc asta si uneori ma rog ca sa ma calce masina,dar nu are nici o vina soferul respectiv pentru asta,nu stiu ce trebuie sa fac,imi e foarte frica cand ma gandesc ca poate pot sa ajung sa fiu singura si sa locuiesc intr-o gara far nici un ban…,va rog frumos daca puteti sa ma ajutati cumva…

Anunțuri

Acțiuni

Information

9 responses

16 01 2015
Lalena

14 ani. Îţi formezi personalitatea. Ca asta să se întâmple, renunţi la nişte caracteristici, primind altele. Procesul e dureros, dar merită, dacă ai destulă răbdare să vezi cum evoluezi şi ce vrea sufletul tău.

Confesează-te mie. Aici mă ai pe mine. Nu eşti singură. Şi în primul rând şi cel mai important, te ai pe tine.

Părinţii ăia sunt responsabili pentru că ţi-au dat viaţa, care îţi era aproape perfectă până acum şaisprezece zile. Sunt perioade în viaţă în care poţi suferi ani de zile. Dar face parte din farmecul ei.

Iar tu eşti responsabilă pentru cum alegi să te simţi şi pentru cum alegi ca lucrurile să se manifeste în viaţa ta.

Motivul bun eşti tu. Nu te consideri suficient de bună? Stai în preajma oamenilor mai buni. Dacă nu îi ai, caută-i. Mergi la bibliotecă, nu în baruri. Discută deschis, lasă-ţi sufletul să respire şi să dea afară ce nu îi prieşte. Nu te mai împotrivi. Eşti mare şi vei creşte şi mai mare. Lucrurile se vor schimba. Poate şi unii oameni, dacă au mediul potrivit, resursele, dorinţele şi
capacitatea. Ai răbdare încă puţin.

Sinuciderea nu-i o soluţie la vârsta ta. Te duci pe lumea ailaltă ca să ce? Chiar nu există nimic ai pe Terra care să îţi placă şi să te mulţumească? Chiar nu ai pasiuni şi nu visezi şi nu îţi doreşti nimic? Dacă fugi, n-ai să mai realizezi lucrurile pe care ţi le doreşti. Nu te mai împiedica de mofturile şi angoasele altora. Mai opreşte-te din drum să miroşi o floare.

20 01 2015
Cristian

Buna !Ma numesc Cristi am 34 de ani si da am avut si am ganguri sinucigase.Poate necazul meu poate parea nesemnificativ pentru uni dar pentru mine ie o durere peste care nu pot sa trec.Eu am avut o relatie cu o fata timp de 5 ani jumate , relatie cu bune si cu rele insa iubirea pt ea ie de nedescris.Nu stiu daca ma poate intelege cineva,ne-am despartit de ajunul craciunului ea sa mutat cu fetita iei de la minesi sat tot langa mine in chirie.Problema ie ca ea are deja pe cineva si asta mia pus capac sa zic asa.Nu mai pot sa duc toate astea sunt coplesit de durere si tristete.si sincer ma gandesc tot mai serios la ce nu ar trebui sa ma gandesc, la sinucidere.

20 01 2015
Adrian

Draga Cristian,

Bun venit aici! Ti-am facut o „casuta” a ta in coloana din partea dreapta. Am numit-o „Cristian 34”. In curand vei putea citi acolo comentariile si raspunsurile membrilor acestui grup virtual de suport.

Cu prietenie,
Adrian

17 01 2015
Claudiu

Bună Cristina! Mă bucur că ai frică de Dumnezeu si nu ai dat curs gândurilor negre. Roagă -te cât poți. Du-te la Biserică, spovedește-te. Ai spus că până nu demult totul era perfect. Acum a venit o perioadă mai grea, asta e, tb să lupti putin si o sa treacă. Vor veni iar zile frumoase. Acum ai ocazia să-ti testezi puterile, să te cunosti tu pe tine mai in profunzime. Cum altfel să afli cat poti să rezisti!? Capul sus si roagă – te la bunul Dumnezeu si vei reuși! Vei deveni mai puternică! Doamne ajută!

17 01 2015
SIMONA T

Bună Cristina deși ești micuță aia nu înseamnă că nu ai probleme, părerea mea nu rebuie să ai o anumită vârstă pentru a avea probleme,dar încearcă să îți imaginezi câți copii de vârsta ta sunt fără părinți abandonați in casele de copii, câți copii sunt obligai de părinții lor să stea in frig la cerșit, câți copii sunt maltratați de părinții lor,încearcă să privești partea bună a lucrurilor și gândește pozitiv, nmeni nu este perfect pe lumea asta fiecare avem defectele noastre și nu putem obliga pe toată lumea să ne accepte fiecare avem personalitate și caracterere diferite,dacă acele persoane își bat joc de tine înseamnă că nu au cei 7 ani de acasă și tu trebuie să dai dovadă că ai primt o educație mai bună ca a lor. Cu toți știm că Iisus deși a fost batjocorit și răstignt i-a cerut lui Dumnezeu să îi ierte că nu știu ce fac,așa și tu trebuie să înțelegi că sunteți la vârsta in care nu sunteți maturi în gândire și astea sunt lucruri de adoleșcenți…… Dacă ai nevoie să te descarci cuiva lasă-mi te rog un număr de telefon dacă ai sau o adresă de messenger orice. Te pup ai grijă de tine și nu mai pune la suflet gurile rele,e mai importantă viața ta ca niște vorbe negândite!

17 01 2015
Maria Dana

Cristina,rautatea celor din jur nu este un motiv ca tu sa renunti la ce este mai scump VIATA!Esti la o varsta foarte frumoasa si sa stii ca necazurile prin care treci tu sunt nimicuri,multi adolescenti trec prin asa ceva dar nu se lasa invinsi,lupta!La varsta ta toti sau aproape toti ne-am simtit neantelesi de care parinti,colegi,dar am trecut peste toate astea!Exact asa cum spune Claudiu acum ai ocazia sa-ti testezi puterile si mai ales curajul de a spune NU celor care vor sa faci ceva care tie nu-ti face bine.Vrei un motiv sa nu te sinucizi,perfect!Viata frumoasa care te asteapta este un motiv foarte serios!Si invata ,depaseste-i pe toti la invatatura,o sa-ti castigi respectul celor din jur!Crede-ma, ca si mama ta si tatal tau vitreg isi vor schimba atitudinea fata de tine,iar tu nu vei mai fi atat de nemultumita de viata ta si nu vei mai fi nevoiata sa te certi cu toti cei din jur.Spui ca esti singura,dar nu esti, ai un viitor care te asteapta!Nu esti singura!

17 01 2015
Em

Hei, as vrea sa ma ajutati. Stiu ca toti de aici aveti povesti interesante si triste si toti aveti motive adevarate.Dar eu..nici nu mai stiu cum a pornit totul. Cred ca am depresie. De ceva timp sunt trista fara niciun motiv, simt un gol imens pe care nu-l pot stapani.Nu mai imi place viata, urasc totul. Tot ce iubeam sa fac acum nu mai imi place. Simt cum traiesc degeaba. Ideea e ca nu simt nimic, nu mai imi place de nimeni, nu mai vreau sa am viata aceea de liceu din filme(am 16 ani), nu mai vreau nimic. Nu reusesc sa imi amintesc cum a inceput totul, dar incetul cu incetul nu mai ma bucur sa traiesc. Nu mai sunt fericita, nu ma mai pot bucura ca inainte cand radeam din orice si ma bucuram de orice chestie marunta si imi doream sa am nu stiu ce viata si faceam tot posibilul sa imi indeplinesc visele. Nu, nu mai sunt asa. Ma doare gatul incontinuu, mi-e greu sa stau in picioare, pur si simplu imi vine sa ametesc parca si o data am si vomitat, respir greu, de multe ori simt ca nu mai am aer, de parca m-as ineca. Noapte, mi-e greu sa adorm, toate esecurile si dezamagirile din viata pe care nici nu le bagam in seama pana acum imi vin in minte si gandul de a-mi lua viata ma tine treaza. Si pofta de mancare mi-a scazut treptat..imi vine greata doar cand ma uit la mancare. Imi vine sa plang pentru niciun motiv, doar ca nu mai suport asta. Am probleme cu concentrarea, gandurile sinucigase imi vin repede in minte si tot ce imi doresc e sa ajung acasa sa ma culc sa uit de tot sau doar sa ma tai. Incepe sa-mi fie frica sa traiesc, mi-e frica cand ma gandesc cat mai am de trait, mi-ar placea sa termin totul acum. Tot ce fac parca mi se pare gresit, chiar daca in realitate nu e, nu-mi place nimic. Inainte gandurile sinucigase imi veneau doar cand eram singura, dar acum si cand sunt cu prietenii si ma distrez ma gandesc la asta. Iubesc sa ma tai…pur si simplu imi place sa-mi vad sangele, simt ca traiesc, dar taieturile au inceput sa devina vizibile zilele trecute si acum imi pare rau, desi as vrea sa o fac din nou, mi-e frica de reactia celorlalti. Mi-e frica daca cineva va vedea din greseala si ma va intreba, o sa-i mint normal, ca a fost pisica, dar e greu sa te uiti in ochii cuiva si sa il minti asa. Si daca isi vor da seama? Cum sa le explic….viata mea e super, doar eu sunt problema. N-am niciun motiv sa ma sinucid, daca te gandesti la viata mea. Dar ceea ce nu stie nimeni e depresia prin care trec care nu stiu cum a pornit sau de ce. Am vrut si eram hotarata sa ma sinucid, dar deodata mi-e frica..as vrea sa vorbesc cu cineva inainte. Mi-as dori sa vorbesc cu ai mei, sa merg la un psiholog care sa ma ajute, sa fiu din nou eu. Dar imi vine sa plang doar cand ma gandesc cum o sa le spun, nu stiu cum sa o fac. Stiu ca am nevoie de ajutor, dar nu cred ca m-ar putea ajuta cineva si singura nu pot.E asa complicat incat tot ce vreau e sa mor si gata. As vrea sa imi spuneti cum sa le spun alor mei de depresie si cam ce se intampla la psiholog.. adica cum ar putea sa ma ajute? Sau voi…nu stiu, aveti niste idei cum sa ma simt mai bine, cum sa iubesc viata din nou?
Serios, cand recitesc asta, chiar imi vine sa plang…nu stiu cum o sa fiu in stare sa vorbesc cu altcineva despre asta. Mama a observat ca sunt trista si a facut azi o gluma „Sper ca nu ai vreo depresie” si a inceput sa rada, ce ma abtineam sa nu plang. Am ras fortat. Mi-e frica de cum vor reactiona. Vor crede ca e o gluma sau ceva, vor spune ca de fapt n-am nimic…sau nu stiu, nici nu stiu ce sa le spun, cum sa le spun?

17 01 2015
Adrian

Draga Em,

Bun venit aici! In coloana din dreapta vei gasi o „casuta” cu pseudonimul ales, iar acolo, in „Em”, vei putea citi in curand comentariile membrilor grupului virtual de suport.

Cu prietenie,
Adrian

20 01 2015
°toul e prin Dumnezeu si nimic fara El nu este°

Buna .ce varsta frumoasa ai Cristina…..dar sa te gandesti la siunucidere… nu e un lucru demn de un om….nu vei rezolva nimic Cristina ….nu stii ca ajung in iad toti cei ce se sinucid??
Uite iti propun sa mergi la un preot si sa ii spui lui tot ce ai pe suflet…..fii sigura ca nu va spune la nimeni .face mare pacat daca va spune……mergi la el si spunei tot ce ai tot ce gandesti si toate necazurile tale.bine??
Cristina citeste biblia te va ajuta sa intelegi multe lucruri despre Dumnezeu si te va ajuta sa intelegi de ce nu trebuuie sa te sinucizi.
Roaga te Cristina la Dumnezeu seara Dimineata cand poti tu si nu te mai gandi la asta….este foarte foarte mare pacat.
Te rog sa citesti biblia.

Dumnezeu sa ne binecuvinteze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: