Dana V.

29 09 2014

Buna seara..va scriu pentru ca am ajuns in punctul in care nu ma mai pot ajuta pe mine insami..nu sunt genul de om care cere ajutor dar sincer nu mai gasesc singura solutia. Asa ca sper din tot sufletul sa gasesc aici macar niste sfaturi nu neaparat solutia.. Bun, o sa incerc sa fiu cat se poate de scurta si la obiect. Abia am terminat liceul, am intrat la facultaate deci eu in mare parte pot spune ca sunt ok. Dar Sunt intr-o relatie de aproape 3 ani de zile cu un om care la inceput parea a fi un inger pe pamant..pe langa
––––––––––––––––––––––

Buna seara. Cred ca am trimis un mesaj neterminat din greseala. Imi cer scuze. O sa incep din nou pentru ca nu stiu exact ce s-a intamplat cu mesajul anterior. Va scriu pentru ca am ajuns in punctul in care nu mai gasesc niciun fel de solutie. Am 19 ani, abia am terminat liceul si am intrat la facultate. Pot spune ca sunt la inceput de drum si mai am foarte multe de invatat, dar in loc sa parcurg un drum frumos unde sa simt ca ma dezvolt si „cresc” eu bat pasul pe loc. Sunt de 3 ani intr-o relatie cu un om care la inceput parea a fi un inger pe pamant. Era genul de baiat pe care orice fata si l-ar fi dorit. Era atent, grijuliu, simpatic, puteai discuta cu el orice, era deschis, si multe alte calitati care pe mine m-au facut incetul cu incetul sa cred ca el e baiatul perfect. Eu eram un copilas cum imi spunea chiar el, un copilas care nu isi mai putea imagina viata fara el. Amandoi aveam foarte multi prieteni, mie imi placea sa fiu inconjurata de prieteni, imi placea sa am multi oameni langa mine desi prietenii apropiati pe care ii aveam erau putini. Cu timpul, ca in orice relatie situatia nu mai era tocmai roz, dar am luat situatia doar ca pe un hop ce am considerat ca il vom depasi. El devenise extrem de gelos, imi cerea sa renunt la prieteni, in special la prietenii baieti pentru ca avea impresia ca toti ” vor ceva de la mine ” (ca sa o spun asa..dragut) Am renuntat treptat la fiecare prieten indiferent ca era fata sau baiat fara sa stau prea mult pe ganduri.. Eram probabil oarba.. Cand am inceput sa observ ca ma rupe de toata lumea am inceput sa il intreb „de ce?” iar el imi spunea ca prietenele mele ma trag in jos, ca eu sunt mai buna ca ele, ca imi baga prostii in cap si ca vor sa ne desparta iar de prieteni nici nu mai intrebam pentru ca era acelasi raspuns vesnic „vor ceva de la tine si mie nu-mi convine”. Mi-a interzis sa mai am conturi de socializare, incepuse sa imi interzica chiar sa vorbesc si cu colegii de la scoala cu pretextu’: „tu mergi la scoala ca sa stai sa vorbesti cu colegii sau sa inveti? ori eu, ori ei!”. Devenisem atat de dependenta de el incat da..am renuntat la tot. Sincer mi-e si frica de ce o sa-mi spuneti.. Probabil ca e vina meaa, ca nu trebuia sa acceeept, da stiu. Nu trebuia sa accept, dar am facut-o si nu mai pot da timpul inapoi. O perioada de timp nu am vorbit cu nimeni, desi imi era ataaat de greu. In adancul meu stiam ca nu e bine ca renunt la tot dar frica de a nu-l pierde probabil era mai mare decat rusinea fata de prieteni sau dorinta mea de a-i avea in continuare langa mine. Dupa un timp nu am mai rezistat singuratatii si am inceput sa reiau legatura cu prietenii mei, si am decis sa pun capat relatiei. Cand i-am spus ca mi-a ajuns, si ca e mai bine sa ramanem prieteni, a luat-o razna si a fugit de langa mine trimitandu-mi un mesaj de genul: „daca nu te am pe tine, nu am nimic! asa ca adio, de mine nu ai sa mai auzi!” speriata, l-am sunat, banuind parca ceva si l-am intrebat ce inseamna acel „adio” iar el mi-a spus ca o sa se arunce in fata trenului si mi-a inchis. L-am sunat si i-am dat mesaje disperate sa se intoarca ca sa vorbim, intr-un final l-am gasit si am incercat sa ii explic ca nu e asta solutia, si ca daca vrea sa fim impreuna sa ducem o viata normala si sa nu ne mai izolam. Am acceptat sa ne impacam de frica de a nu face el vreo prostie. A mai trecut ceva timp in care a inceput sa ma trateze foarte urat, el avea voie sa vorbeasca si sa iasa cu cine vroia, cand vroia, imi ascundea si foarte multe lucruri, iar eu stateam si induram pana intr-o zi cand i-am spus ca daca eu trebuie sa renunt la toata lumea sa renunte si el. Zis si facut.. credeam eu. Incetul cu incetul, din cauza frustrarilor mele pentru ca ma simteam ca un leu intr-o cusca, si din cauza geloziilor lui certurile au inceput sa apara zilnic. Intr-o zi cand ne beam cafeaua am zis ca nu mai pot si am luat din nou hotararea de a ne despartii. Eram la el acasa, iar cand i-am spus ca ne despartim, el a zis bine, iar eu m-am ridicat sa plec. Cand sa pun mana pe clanta sa ies pe usa, m-a luat pe sus si m-a aruncat in camera..avea un cutit in mana si mi-a spus ca eu nu ma despart de el si ca nu plec nicaieri si daca nu ma impac cu el ma omoara si apoi se sinucide. In momentu’ ala am incremenit, am zis ca face o gluma proasta si am inceput sa rad. M-a strans in brate si a vrut sa infinga cutitul in mine. Cand am simtit varful cutitului pe spatele meu, m-am speriat foarte tare si probabil ca in toata invalmaseala aia am gasit undeva puterea sa ies din bratele lui sa il imping si sa reusesc sa fug. A venit dupa mine, si-a cerut scuze s-a pus in genunchi, iar eu i-am spus ca e nebun si am vrut sa sun la 112. Cand sa sun mi-a luat telefonul din mana si mi-a spus ca daca am sunat, pana ajunge politia el se omoara.. Am renuntat la ideea de a suna si am incercat sa discut cu el si sa il intreb de ce face toate astea dar singurul raspuns al lui era ca: ” ma iubeste si incearca sa ma protejeze de lumea rea” din frica de a nu isi face ceva rau l-am iertat si am mers mai departe o perioada pana intr-o zi, cand am mers la el dupa scoala si ii povestisem ce am facut la scoala iar el a inceput sa imi faca scandal ca de ce vorbesc iar cu colegii iar eu i-am spus: ” fac ce vreau eu, nu ce vrei tu!” dupa nici o secunda, i-am simtit palmele pe fata mea, iar apoi a inceput sa ma stranga de gat..noroc, ca era mama lui acasa si a venit si l-a luat de pe mine..a fost groaznic. Tot ce imi aduc clar aminte dupa ce m-a lasat in pace, e ca imi curgeau rauri de lacrimi, si spuneam incontinuu: „vreau la mama..” nu aveam putere sa sun pe nimeni, cu atat mai putin sa plec de acolo, abea ma ridicasem de pe jos, si cand am dat sa plec, a venit m-a luat in brate a inceput sa planga sa imi spuna ca ii pare rau, sa imi jure ca nu o sa se mai intample si alte din astea..cateva zile apoi nu am prea mai vorbit..eram asa speriata..stiu ca ma dadeam cu kilele de fond de ten ca nu cumva sa vada cineva..nici acum nu inteleg de ce nu am spus nimanui.. Imi era frica cand ajungeam acasa sa nu cumva sa vada mama ce urme am pe gat si pe fata.. Ai mei habar n-aveau prin ce treceam.. Nici nu stiu cum puteam sa mint atat de bine ca sunt bine si ca sunt obosita si ma duc la mine in camera sa ma culc.. Mama de la inceput nu-l placea si mi-a zis sa am grija cu el.. dar nu stia ce putea sa imi faca iar acum regret ca nu i-am spus si in caz ca citeste cineva ce am scris si se regaseste..niciodata, dar niciodata sa nu accepte sa fie lovite, si sa nu ezite sa ceara ajutor pentru ca nu ele sunt vinovate..esti vinovata doar daca faci ca mine. Taci, si inghiti… Intr-adevar. De la episodul ala nu s-a mai atins de mine.. A trecut un an jumate de atunci, dar amenintarile cu sinuciderea sunt la ordinea zilei aproape.. Orice fac sau orice zic ca el nu mai poate ca vrea sa moara si altele.. Au fost multe momente in care am zis stop.. Am stat o perioada despartiti.. Am discutat si cu mama lui despre gandurile lui dar ea mereu spunea ca ea nu are ce sa ii faca ca nu discuta cu ea si ca sa il iert ca e baiat bun si ma iubeste.. Da..si eu tin la el dar nu mai pot.. De o perioada am inceput sa fac ce vreau eu..sa vorbesc cu cine vreau eu.. Dar pe ascuns.. Abea vorbesc cu doua prietene mai apropiate..Totul de frica de a nu se omori..De foarte multe ori l-am luat de pe sinele de tren..de cateva ori l-am gasit pregatindu-si funia odata chiar si spanzurat..am reusit sa tai franghia..am vrut sa sun la 112 de o miee de ori, dar de fiecare data cand apasam butonul imi lua telefonul, sau imi scotea bateria..si cand se linisteau apele degeaba mai sunam ca nu mai aveau ce sa faca..Ai mei stiu ca nu mai sunt cu el..si suntem impreuna pe ascuns..adica nici nu stiu daca mai suntem impreuna..adica ne certam nonstop, lui nu ii convine nimic iar eu m-am saturat..am inceput sa cred ca toata treaba cu sinuciderea e doar o manipulare ca sa ma tina langa el..dar de fiecare data cand sunt hotarata sa pun punct si imi zice ca se omoara si il gasesc in fata trenului sau mai stiu eu pe unde mereu ma intorc din drum.. L-am rugat sa ia legatura cu un psiholog, nu vrea, zice ca psihologii sunt niste mincinosi care se joaca cu mintea ta, i-am spus sa isi gaseasca niste hobby-uri ceva sa il linisteasca nu vrea..el zice ca nu vrea nimic, ma vrea doar pe mine si daca nu ma mai are viata lui se sfarseste. Si desi mi-a facut foarte mult rau, desi au fost perioade in care mi-era frica sa adorm ca poate ma trezesc si nu o sa-mi mai raspunda la telefon, perioade in care nu mai aveam pe nimeni, perioade in care nu mai aveam puterea nici macar sa ma ridic din pat..nu vreau sa i se intample ceva rau.. Nimeni nu merita asta.. Adica sotia fratelui meu s-a sinucis acum 5 ani.. Si stiu prin ce a trecut el si doamne fereste..Nu cred ca as depasi sentimentul de vinovatie.. Desi am discutat pe tema asta cu apropiatii mei si toti imi spun ca e nebun si ca nu ar fi vina mea, ca e problema lui ce face si ca ma auto-distrug si ca nu merit asta.. El cand vrea poate fi un baiat minunat nu stiu.. Orice am facut si oricat am incercat sa il conving ca viata e frumoasa asa cum e ea cu bune si cu rele nu vrea sa inteleaga.. Reactioneaza foarte violent..Si spune ca asta e singura solutie pentru el..N-am avut o copilarie tocmai fericita, a lui a fost frumoasa, n-am avut o viata tocmai usoara, a lui chiar a fost sau cel putin asa stiu.. Nu stiu nu inteleg.. Oricat de grea e viata in momentul de fata, orice ti s-a intamplat sau prin orice treci acum.. TOATE trec mai devreme sau mai tarziu.. Cum poti sa iti doresti moartea? Adica serios sunt oameni care te iubesc chiar daca nu-ti arata asa cum vrei tu.. Sunt miliarde de motive pentru care merita sa ramai. Trebuie doar sa vrei sa fie bine, nu doar sa speri ci sa vrei. Nu stiu. Si eu am avut momente in care m-am gandit ca nu mai merita, ca mi se intampla numai lucruri rele si gata nu mai am pentru ce trai.. Dar mereu m-am agatat de mine insami si mi-am ” dat 2 palme sa-mi revin”. E trist, si le doresc tuturor celor ce considera ca viata nu merita traita, liniste si ce e mai frumos, si sa creada ca soarele o sa rasara si pe strada lor, oricat de greu le-ar fi sa creada.. Si nu in ultimul rand sa se gandeasca la ce lasa in urma.. Fiecare e important pentru cineva..De asta nu ne-am nascut si nu putem trai singuri..Ce sa zic.. Eu inca vreau sa cred ca o sa fie bine. Si vreau din tot sufletul sa il ajut pe prietenul meu sa renunte la aceste ganduri negre..Sper sa nu ma criticati foarte rau si..astept sfaturi/opinii. O saptamana frumoasa va doresc!

Anunțuri

Acțiuni

Information

17 responses

29 09 2014
Stef

Dana,
Sunt mai multe aspecte pe care este necesar sa le tratezi separat in aceasta mare de intamplari nefericite.
Amenintarile lui cu suicidul nu putem sti daca vor duce vreodata la un act finalizat sau nu. In astfel de situatii, ca cea pe care ne-ai prezentat-o, individul se descrie ca avand o copilarie plina de rasfat (este singur la parinti? Daca nu, cati frati mai are, ce varste au si unde se pozitioneaza in societate fata de el? -familii, copii, munca). Il frustreaza sentimentul abandonului (cum se intelege cu parintii lui?) si nu poate accepta nici o pierdere.
Iubirea are prea putine implicatii aici. Este vorba in primul rand despre el. El nu poate accepta refuzul, pierderea, esecul.

Tu.
Tu esti un om total separat de acest individ. Ai viata ta, sentimentele tale si ai dreptul de a alege ceea ce iti doresti, ai propriile decizii. Nimeni, dar absolut nimeni de pe acest pamant nu este indreptatit in a te constrange sa ramai langa un om. Ceea ce acest individ face, il putem numi cu alte cuvinte, sechestru!
Incearca sa nu mai compari cele doua situatii: cea a fratelui tau cu a ta. Sau daca le compari, observa diferentele. De ce spui ca te-ai simti vinovata? Consideri ca ii faci vreun rau?
Dana, incerca sa te separi de el (doar cu gandul, acum). Uite-te spre tine. Ce iti doresti de la tine, de la viitorul tau?
Nu conteaza ce s-a intamplat pana acum, daca ai gresit sau nu. Din greseli ai invatat.
Santaj. Santaj. Santaj. Nu putem vorbi despre iubire, sau nu putem vorbi despre iubire pura, curata, ci doar despre niste sentimente prost intelese.

Ar fi minunat daca ai vorbi cu parintii tai despre asta. Amenintarile cu moartea ating deja sfera legislativa si sunt grave acte condamnabile si pasibile de inchisoare. Hartuirea la fel. Amenintarile in repetate randuri, etc.
Inainte sa iti fie teama pentru viata lui, fie-ti teama pentru viata ta!
Nu spun ca nu este baiat bun, poate este, insa ceea ce face depaseste limita normalitatii.

Spune-mi te rog daca iti doresti sa te retragi din aceasta…relatie asumandu-ti aceasta decizie.
Dupa ce vei lua decizia, vei pune pe hartie un plan strict care sa te protejeze tata legal cat si practic.
Ce crezi tu ca risti mai mult, viata ta sau viata lui?

Stii ca este necesar sa iesi din aceasta situatie. Tu ce iesire vezi? Spune-mi variantele tale. Stii fiarte bine ca toate celelalte variante impun taierea oricarei legaturi cu acest individ indiferent de ce va urma sa se intample. Ai putea chiar avea supriza unei continuari normale a vietii sale si chiar a inrautatirii vietii tale orin hartuiri repetate. Care este victima aici?

Numai bine. Cauta sa raspunzi tu pentru tine tuturor intrebarilor din acest comment.

29 09 2014
Dana

Nu este singur la parinti mai are o surioara. Locuieste cu mama si cu sora, iar tatal este plecat la munca in strainatate. Are o relatie destul de rece cu ai lui, cu tatal evita sa vorbeasca si si cu mama este destul de distant din cate am vazut.
Nu stiu de ce m-as putea simti vinovata.. Probabil pentru ca mereu imi spune ca din cauza mea s-a ajuns aici, ca nu-l ascult si ca nu inteleg ca el imi vrea doar binele.. Si nu cred ca ii fac vreun rau.. Probabil i-am facut ca nimeni nu e perfect.. Dar mereu am incercat sa ii fac pe plac in speranta ca poate renunta la gandurile astea.. Nu stiu imi doresc liniste, si libertate nimic mai mult.. Si imi doresc sa fie si el bine..
Cum am mai spus, de multe ori am fost foarte hotarata sa rup orice legatura cu el si sa nu ma mai uit inapoi.. Dar cand il anunt ca s-a terminat imi spune ca urmatorul lucru pe care il va face este suicidul.. Si oare daca merg la politie si fac plangere ce se va intampla? Ma gandesc sa nu inrautatesc situatia si sa se intample ceva mai rau.. Adica am niste inregistrari in care spune ca se omoara si face scandal si astea.. Dar procedurile dureaza si ma gandesc ca va primii o instiintare ca am facut plangere si.. Doamne fereste de ce reactie va avea..
Acum suntem bine..cred..adica ne vedem zilnic si se comporta cat de cat frumos..Dar acum cateva zile din nou i-am spus frumos ca desparitrea ar fi cel mai bun lucru pentru amandoi iar in secunda doi s-a suit in masina, a plecat cu o viteza nebuna si mi-a spus ca merge sa se arunce intr-o rapa..Evident l-am sunat si l-am rugat sa se intoarca sa nu faca vreo prostie.. Ma simt asa..ca intr-un cerc inchis. Stiu ca e momentul in care trebuie sa spun stop dar mi-e frica.. O sa ma interesez ce trebuie facut, poate chiar voi reusii sa imi iau un ordin de interdictie.. Si cu ai mei..mi-e frica sa vorbesc..adica nu ca mi-ar face ceva rau sau doamne fereste..dar nu vreau sa ii incarc cu problemele mele.. Am incercat chiar sa plec la rude in vacanta de vara sa ma rup de el.. Dar ma suna incontinuu si imi da zeci de mesaje si ma implora sa nu il las.. Momentan trebuie sa gasesc puterea de a ma rupe de el.. Nu stiu de ce mi-e asa greu.. Va multumesc frumos pentru sfaturi.. Si o sa incerc sa rup legatura cu el dar nu stiu cum.. brusc sau treptat? Sa il anunt sau sa nu ii mai raspund la telefon? Habar n-am..ma depaseste situatia..

29 09 2014
Ana

Dana, daca prietenul tau se comporta asa de 3 ani, crezi ca o sa se schimbe vreodata?
Ce te face sa suporti asta?
Asta nu este dragoste, este un atasament bolnav din partea lui.
Nu te mai complace in situatia asta, pierzi ani din viata pe care nu ii mai recuperezi.
Vorbeste cu parintii tai, cu fratele tau.
Fa o plangere la politie.
Agresiunea pe care ti-o face are o incadrare penala.
Nu ii spune, va deveni violent.
Intereseaza-te intai cum te poti elibera din situatia asta fara riscuri.
Nu te gandi la ce spune mama lui, isi apara copilul ca fiecare mama, desi stie ca nu este bine ce face.
Tu nu ai nici o vina, nu stiai ca se va comporta asa atunci cand l-ai cunoscut.
Dar nu mai continua.
Repet, ia-ti toate masurile de precautie si iesi din relatie. Eu asta cred ca iti doresti.

Ai grija de tine.

29 09 2014
Dana

Stiu ca nu o sa se schimbe.. Adica am observat asta.. Si nu stiu ce ma face sa suport situatia.. Probabil sentimentele mele fata de el, frica, obisnuinta, habar n-am.. Oricum o sa incep sa ma interesez si sa-mi iau inima in dinti si..Dumnezeu cu mila.. Va multimesc frumos pentru sfaturi.

29 09 2014
"Totul e prin Dumnezeu si nimic fara El nu este"

Dana ,pentru a il face sa nu mai aibe ganduri negre spunei sa se roage lui Dumnezeu,dar spunei si despre chinurile iadului,pentru ca acolo va ajunge daca va muri de mana lui,chinurile iadului sunt pentru totdeauna.

Dumnezeu sa ne binecuvinteze

29 09 2014
Dana

Am incercat.. I-am spus de nenumarate ori sa se apropie de Dumnezeu dar nu vrea.. Spune ca el nu crede si ca nu exista.. Mai pe scurt se considera ateu.. Am incercat sa il conving sa mergem impreuna la biserica dar spune ca daca intra in biserica de la miros i se face rau, il ia o durere puternica de cap si nu suporta. Am vorbit chiar si cu o maicuta si a spus ca se va ruga pentru noi si chiar mi-a spus ca a aprins doua lumanari pentru noi..si a spus ca dupa ce le-a aprins pe amandoua, a mea s-a stins imediat, iar a lui a ars pana la sfarsit. Si cand am intrebat-o ce inseamna asta, a spus ca cumva ma domina si are o putere imensa asupra mea si sa ma rog sa ies din asta ca o sa ma termine psihic.. O sa incep sa ma rog eu si pentru el poate se intampla vreo minune.. Doamne ajuta!

6 10 2014
"Totul e prin Dumnezeu si nimic fara El nu este"

Dana,incearca sa ii spui ca sunt dovezi ale existentei lui Dumnezeu,spre exemplu apa sfintita,sau anumite case in care locuiesc spiritele rele,acetea le pot spune foarte multa lume,mai incearca sa il convingi.
Sunt pe internet multi oameni care au fost in moarte clinica si povestesc ca au vazut iadul,arata-i acestea marturisiri,daca nu gasesti o sa postez eu,poti sa scriii pe google „o revelatie divina despre iad”poate o sa reusesti sa il faci sa creada si sa nu se mai gandeasca la sinucidere.

Dumnezeu sa ne binecuvinteze.

30 09 2014
Stef

Dana,
Faptul ca tu ii soui in repetate randuri ca iti doresti desoartirea insa nu duci faptul acesta la final, nu face decat sa ii confirme lui casantajul sau are efect!
Daca tot dai inapoi in momentul in care el ameninta, mai bine nu mai emite astfel de concluzii. Evident ca faci mai mult rau asa. Pe el il stresezi deaorece sta in garda ca oricand ai putea sa te desparti de el, iar tu nu iti respecti cuvantul.
Nimeni, dar absolut nimeni nu iti va putea garanta ca el nu va duce gestul pana la capat si va ramane in viata! Nici politia, nici medicii si nici macar tu sau el.
Tu, Dana, ia o hotarare pentru tine nu si pentru el. Nu ai cum sa ii controlezi viata si nici macar faptul ca vei sta langa el asa cum este…nu iti garanteaza ca el nu va face acel gest. Deci fie ca stai, fie ca nu, este bine sa intelegi ca este un om bolnav ca sa ma exprim asa. Nu de psiholog are voie ci de psihiatru.
In astfel de cazuri, ar fi minunat daca ai vorbi cu oarintii tai si daca ai depunde plangere la politie si o cerer de restrictie.
Inteleg ca doresti ca el sa fie bine si ca tu ai reusit sa il cu osti in cei trei ani impreuna, insa ceea ce nu realizezi este ceea ce poate face o minte afectata. Daca va atenta din nou la viata ta sau chiar te va rani…nu cred ca iti va mai pasa daca se sinucide sau nu.
Ai grija de tine, Dana!
Numai bine!

1 10 2014
Dana

In seara asta ne-am certat.. si a facut un scandal monstru si a incercat din nou sa se omoare iar eu am chemat politia si a venit si o salvare..ne-au intrebat ce si cum, el a recunoscut tot si l-au luat si l-au internat la psihiatrie..si a trebuit sa merg si eu cu el sa spun ce s-a intamplat..dar ce am vazut acolo m-a speriat..pe moment am crezut ca ii va fi bine acolo si poate il ajuta..insa acuma ma omoara remuscarile si imi pare rau ca a ajuns acolo..nu inteleg de ce..astazi era si aniversarea noastra si eu i-am facut drept cadou internarea la nebuni..de ce ma simt atat de rau? cand credeam ca fac un bine? si de ce doare atat de tare sa rupi legatura cu un om chiar daca ti-a facut foarte mult rau? ma simt groaznic pentru ca e acolo..

1 10 2014
Adrian

Draga Dana,

Sa nu iti para rau! Ai facut cel mai bun lucru posibil!
Cel mai important, in astfel de momente, este ca tu si VOI sa fiti in siguranta. Acesta este motivul pentru care sa nu eziti niciodata sa chemi politia si salvarea atunci cand se intampla lucruri de felul acesta. Spui de cadoul de aniversare… dar ce cadou ar fi fost daca el ti-ar fi facut rau tie, sau si-ar fi facut lui? Da, uneori la psihiatrie poate fi dur, sau poate parea astfel, insa este spre binele lui! Daca va continua sa primeasca ajutor si de buna voie, nu doar fortat, ca acum, sunt sanse sa fie bine…. Altfel, va trebui sa iei o decizie nu pentru VOI, ci pentru TINE.

Cu prietenie,
Adrian

1 10 2014
Ana

Ai procedat corect, nu iti face probleme.
E greu, dar este spre binele vostru.
Daca l-au internat, au facut-o in cunostiinta de cauza.
Nu ai gresit nimic, tu erai cea lucida dintre voi 2.
Numai bine va doresc,
Ana

1 10 2014
Stef

Dana,
Amenintarea cu suicidul si un astfel de comportament de santaj face parte din spectru afectiunilor psihice grave. Ca este de domeniul patologiei sau psihiatriei, asta vor stabili medicii. Poate fi ascociata toata treaba asta cu alte conorbiditati (tulburari).
La psihiatrie sigur ca te-au speriat un pic lucrurile deoarece acolo se afla atat oameni normali cu depresii majore, tentative de suicid, anxietati generalizate, etc, cat si oameni cu probleme psihice grave.
Nu ai de ce sa te sperii, tu nu realizezi cat de mari sunt problemele pe care acest baiat le are. Este in beneficiul sau aceasta internare deoarece piate fi debutul unei boli care….tratate din timp si tinuta sub observatie sa ii salveze viata. Nu glumim cu astfel de lucruri, nu glumim cu amenintarea cu moartea, nu glumim cu amenintarea unei alte persoane cu o arma alba, etc.
Dana, oricat de mult ai tine la el, oricat de drag ti-ar fi…este momentul sa intelegi ca el are nevoie de un tratament, iar tu nu il poti ajuta acum. Nu cred ca iti doresti un viitor langa un barbat cu asemenea derapaje psihice.
Nu este o rusine sa fii internat la psihiatrie! Chiar nu este! Nici sa faci tratament! Nu inseamna ca esti nebun! Insa tit ceea ce el a facut pana acum….se incadreaza in sfera unei tulburari psihice. Nu stim cat de grava….
Ai grija de tine, Dana! Ai grija de tine! Tu esti importanta acum. Un om ca el te poate face in scurt timp sa ajungi in aceeasi situatie!
Numai bine iti doresc! Scrie-ne ori de cate ori te simti rau!

5 10 2014
Dana

Incep prin a va spune ca va multumesc din suflet pentru toate sfaturile pe care mi le-ati oferit. Sincer, pe mine m-ati ajutat enorm si apreciez mult lucru asta. Acum sunt bine, uimitor de bine. Cum ati si spus: ” ca as putea avea o continuare normala a vietii mele” chiar incep sa o am. Dupa seara in care l-am lasat la psihiatrie am hotarat sa intrerup orice legatura cu el. I-am dat un singur mesaj in care l-am intrebat daca e bine, apoi am zis ca o iau de la capat. A doua zi din cate am inteles a iesit de acolo, si a inceput sa sune insistent, sa ma implore sa ma intorc la el si sa imi jure ca o sa se schimbe. Efectiv ma mancau degetele sa ii raspund, dar am preferat sa ies in oras cu niste prieteni, sa imi pun telefonul pe silent si sa nu ma mai uit la el. Cand am ajuns acasa am vazut zeeci de mesaje si de apeluri, si i-am lasat si eu unul in care i-am spus prieteneste sa isi caute un psihiatru, sa mearga la terapie, si sa inceteze cu insistatul ca eu la el nu ma voi mai intoarce niciodata. Evident ca nu a inteles si a continuat sa imi dea mesaje dar din nou le-am ignorat. Ziua urmatoare nu m-a cautat deloc ceea ce ma si mira, dar ma si durea. Mi-era foarte dor de el, imi venea sa il caut, dar am incercat sa ma controlez si sa fiu rationala si sa imi explic ca oamenii nu se schimba. Seara mi-a dat un mesaj in care ma ruga sa ma vad cu el macar 5 minute pentru ca are ceva important sa imi spuna. I-am spus sa imi lase un mesaj si sa imi zica ce are de zis dar a zis ca nu, ca trebuie neaparat sa ne vedem si a inceput sa insiste iar. Eu m-am enervat si i-am spus sa se obisnuiasca cu ideea ca eu nu mai vreau sa-l vad vreodata, sa fie fericit si sanatos si toate cele bune. De atunci, nu ma m-ai cautat si nu mai stiu nimic de el. Pana ieri, ma mai rodea si ma tot intrebam ce face, dar azi uitandu-ma in oglinda mi-am spus ca nu merit asa ceva, nimeni nu merita si nu am dupa ce si dupa cine sa sufar si chiar incep sa ma simt din ce in ce mai bine. Nu mai sunt retrasa cum devenisem de cand eram cu el, imi place din nou sa am oameni in jurul meu, sa socializez, sa cant (cant de la 6 ani la pian, uitasem cum e si placerea asta), sa rad si sa nu mai imi interzica nimeni nimic. Sper sa fie tot asa de acum incolo, si sa nu ma mai caute vreodata. Va multumesc din suflet inca odata, si n-am sa uit cat m-ati ajutat. Va imbratisez cu drag pe toti!

5 10 2014
Stef

Dana,
Ma bucura nespus vestile tale. Te rog sa fii vigilenta in continuare. Ar fi minunat daca ar renunta atat de usor. Niciodata nu se stie ce ii trece prin gand. Evident, tu traieste viata frumos, insa fii vigilenta. O sugestie ar fi sa iti schimbi numarul de telefon pentru a nu avea surprize pe viitor.
Dana, imi place sa cred ca nu dau sfaturi ci ca sugerez variante. M. Bucur ca tu ai ales o farianta foarte buna pentru tine. Varianta in care te valorizezi!
Pentru moment, asigura-te ca nu se va razbuna in vreun fel, ca nu va cauta sa iti faca vreun rau. Daca il vei intalni vreodata fatza in fatza (ma gandesc ca iti poate iesi in cale candva) inceraca sa nu fii categorica si nici agrsiva. Asta il poate enerva. Incearca sa fii amabila, sa ii dedici timp, dar nu mult, sa gasesti o scuza buna pt care sa pleci mai departe si sa il intrebi cum de s-a intamplat sa dati nas in nas (ca sa te asiguri ca nu te urmareste,etc). Cu cat afli mai multe cu atat ceea ce afli iti va vorbi clar despre starea sa din acel moment.
Numai bine, Dana! Ai grija de tine! Esti un om valoros!

6 10 2014
Dana

O sa fiu cat se poate de atenta. Multumesc frumos inca o data. Numai bine!

5 12 2014
Dana V

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic, timp in care am fost foarte bine, mi-am recapatat viata inapoi, prietenii, mi-am facut multi prieteni noi, pe scurt totul mergea bine. Am cunoscut un baiat, incepuse sa-mi placa, am inceput o relatie, dar dupa cateva zile nu mai simteam nimic. Orice imi zicea ma stresa, nu ma mai interesa, asa ca am luat hotararea de comun acord sa ramanem prieteni. Mai trecuse ceva timp din nou am cunoscut un baiat de care m-am simtit atrasa, mi-a spus ca isi doreste o relatie cu mine, am acceptat ( de ce nu stiu ). Se purta minunat cu mine, era exact genul de baiat pe care il vroiam. Dar nu il suportam langa mine, nu suportam sa ma atinga, desi aveam momente in care aveam nevoie de cate o imbratisare.. Am vazut ca incepe sa se ataseze asa ca am preferat sa pun punct si sa fiu sincera spunandu-i ca nu simt nimic. Am ramas prieteni, inca vorbim, si chiar e langa mine si incearca sa ma ajute sa-mi revin. Acum sa va explic de ce anume vrea sa ma ajute sa-mi revin. Ultimele 3 saptamani au devenit un chin.. Il vad pe cel de care v-am povestit anterior, cel cu sinuciderile si alaturi de care am stat doi ani jumatate, oriunde, peste tot, orice as face e mereu in capul meu. Merg la facultate, nu pot fi atenta la cursuri pentru ca ma gandesc numai la el, ies in oras cu prietenii radem glumim, apoi pe mine ma buseste plansu’ si nu mai sunt in stare de nimic. Noaptea nu mai pot sa dorm, dorm 2-3 ore pe noapte, plang non-stop aproape si nu mi-l pot scoate din cap. El mi-a mai scris, a avut o tentativa de impacare pe care am refuzat-o gandindu-ma la cat rau mi-a facut. S-a mutat in alt oras, are un loc de munca stabil si chiar foarte bine platit, si din cate se pare o duce extrem de bine ceea ce ma bucura enorm. Ce ma roade pe mine de fapt e ca de o saptamana e intr-o relatie cu o cunostiinta comuna de-a noastra.. Desi imi zicea ca sentimentele lui pentru mine nu o sa se schimbe si nu o sa fie cu altcineva vreodata.. Dar mi-a spus ca e cu aia pentru ca si eu am fost cu cineva.. Din dorinta de a-l convinge ca inca il iubesc, am negat faptul ca da am avut si eu o relatie, i-am spus ca toata chestia a fost la vrajeala, desi chiar a fost..nu pot simtii nimic pentru nimeni si nu il vad decat pe el, crezand ca asa o sa se desparta de ea si o sa se intoarca la mine.. Nu stiu de ce imi doresc sa se intoarca, cand acum cateva luni tot ce-mi doream era sa ma lase in pace.. si nu inteleg ce se intampla cu mine.. De ce nu mai pot dormi, manca si bucura de nimic.. Si in afara de o durere sufleteasca pe care n-o pot explica nu simt nimic.. si plus de asta am inceput sa beau alcool destul de mult.. si chiar sa am ganduri urate precum sinuciderea.. Nu cred ca as face-o, de fapt sigur n-as face-o pentru ca nu sunt genul de om care cedeaza si plus ca sunt oameni langa mine care ma iubesc dar orice as face, oricine ar fi langa mine tot pe el l-as vrea.. acum pastram intr-un fel legatura spunandu-mi ca vrea sa fim prieteni pentru ca stie ca nu avem cum sa mai fim impreuna. Eu i-am spus ca cel mai bine ar fi sa rupem legatura de tot pentru ca prietenia dupa iubire nu exista si imi spune ca sunt copil.. nu stiu.. vreau sa imi revin si sa il uit dar nu pot..sau nu vreau sa pot..nu stiu..sper sa imi revin.. seara frumoasa!

5 12 2014
Ana

Buna Dana,

Stii ce cred eu?
Ca el este primul baiat pe care l-ai cunoscut, si daca asta s-a intamplat la 16 ani, te-ai atasat de el.
Incearca sa faci o pauza daca acum nu poti sa te apropii de altcineva, dar fostei relatii trebuie sa ii pui punct.
Si eu cred ca dupa o iubire nu poate exista o relatie de prietenie.
Daca ai ajuns pe marginea prapastiei si te-ai salvat, nu te intoarce acolo.
Daca el va avansa in alta relatie, cred ca va ajunge exact in aceeasi situatie in care a ajuns cu tine.
Ma bazez pe ceea ce ai povestit tu.

Implica-te mai mult in ceea ce faci la scoala, invata o limba straina, fa ceva care sa iti umple timpul si dupa cateva luni, reevalueaza situatia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: