Radu 17

4 09 2014

Nu stiu daca ma voi putea exprima bine.. dar cel putin voi incerca, oricum.. voi incepe sa scriu aici pentru ca in seara aceasta am avut, (nu pentru prima data, ce este drept) un gand.. mai putin placut. Pentru cateva minute ‘bune’, am ramas nemiscat.. oprit din orice activitate posibila, uitandu-ma incotinuu pe fereastra, gandindu-ma daca as reusi sa sar incat sa stiu ca nu voi mai avea sanse apoi, (mentionez, in aceeasi idee a gandului.. ca nu este prima data cand ma uit la aceasta fereastra din dormitorul meu cu ideea propriu-zisa de a ma arunca), tot in acelasi timp, am langa mine o sticluta plina de spirt (adica.. m-am gandit si la ea, desi nu cred ca e efectiva), si pastile (chit ca nu le folosesc decat de cateva ori pe an cand sunt racit, ar putea fi bune si la.. „altceva”).

Dupa aceasta intamplare m-am speriat, am cautat cateva cuvinte simple pe google, in speranta ca voi gasi cazuri mult mai.. nasoale, alaturi de raspunsuri imediate in privinta renuntarii ideii de sinucidere, sau cel putin.. al inlaturarii depresiei… Asadar, am gasit pagina voastra si mi-am petrecut 3 ore citind incontinuu.. raspunsuri. Ce pot sa zic, sunt complet uimit.. citind replicile voastre la adresa unor cazuri (Sper sa nu fiu nesimtit pentru ca il mentionez pe el(user-ul), dar.. rabdarea care ati avut-o in privinta lui […moderat…] este de neimaginat, nu credeam ca pot exista asemea oameni, atat de.. buni cu alte persoane care… parca… nu ar merita… dar cred ca este doar o opinie de prostgust care ‘mi-a venit in minte’). In fine, dupa ce am citit cat de multe subiecte am reusit pana acum am reusit (doar din pricina raspunsurilor voastre pentru alte persoane) sa imi alung.. „suferinta”. Am zambit. Am realizat ca sinuciderea nu va fi intotdeauna o idee.. reusita…. ~bine, lucrul acesta il am in gand doar acum.. nu stiu daca va reveni vreodata totusi aceasta idee~.

Oricum, cred ca sunt plictisitor pana acum, asa ca voi spune si de ce am inceput sa scriu de la inceput. Repet ca m-ati facut sa ma simt bine dupa, aceea „intamplare” doar prin exista site-ului vostru..dar, parca nu este de ajuns, simt nevoia sa vorbesc cu cineva, oricine (aparent mi-am dat seama ca am mai multa incredere in straini, dar asta e alta poveste), pentru a-mi fi mai usor mie, pentru a auzi sfaturi…

Mda, cred ca mi-am pierdut ideile… a inceput si ploaia.
Asadar, ma numesc Radu… si, am o varsta relativ reusita, ce merita a continua cat mai mult posibil, 17 ani. Voi incepe sa imi spun cat mai rapid ideile de acum.
Viata mea nu a fost intotdeauna cea mai reusita ~(Sper totodata, ca ceea ce scriu aici ramane confidential, fara distribuiri.. nu vreau sa vada vreun prieten, sau.. un membru al familiei)~, cand eram la cămin/grădiniță, fiind cel mai mic din clasa eram intotdeauna agresat(batut), apoi la scoala.. nu reuseam sa ma inteleg cu nimeni, decat cu 3 colegi(acum prieteni), restul fiind „impotriva” mea (isi bateau joc..). Dar totul a fost bine, eram mic.. nu constientizam nimic din ce se intampla.
Situatia s-a ‘inrautatit’ mai tarziu, in urma cu doi ani… mi-am pastrat 2 dintre prieteni la liceu… desi zilele pareau normale, ca orice zi intr-o clasa de Mate-Info (invatat..continuu si iesiri doar in weekend), simteam din ce in ce mai mult ca raman singur, neinteles de nimeni… ma indepartam usor de restul prietenilor pentru ca, pur si simplu aveam ganduri, gesturi si interpretari diferite față de acestia (spre exemplu.. ei se imbata foarte des, danseaza, injura, scuipa si asculta manele-iar eu, nu suport bautura si.. evident, sunt contra la tot ceea ce fac ei). Zilele au trecut…
Au trecut fara sa mai tin evidenta, pana cand… in aceeasi clasa am inceput sa fac cunostinta cu fiecare dintre noii colegi, gasind apoi o persoana.. ‘perfecta’, o fata, cu 5 luni mai mica decat mine(asta nu conteaza oricum, doar am mentionat).
Am realizat in scurt timp ca ea ma placea (suna jenant ceea ce spun, ca o poveste..dar imi place sa scriu mult, imi eliberez mintea.. chiar daca am teama ca nu voi fi ascultat). Apoi, am inceput sa vorbim.. putin la inceput, si din ce in ce mai mult in continuare. Mi se parea perfecta, ne intelegeam.. si asta era cel mai important pentru mine, radeam mult.. radea si ea indeajuns de mult la glumele mele, chiar si la cele mai nereusite, false, penibile… Oricum, din pricina ei m-am indepartat si mai mult de prieteni apoi, ieseam cu ei doar.. o data pe saptamana, sau deloc.. dar nu imi pasa, nu ma interesa atat cat stiam ca am o persoana alaturi in care pot avea incredere si imi este alaturi. Imi petreceam tot timpul cu ea.

S-aaa oprit ploaia, exact cand urmeaza sa imi spun partile nasoale.
Tot in acel timp cand am cunoscut-o, parintii mei ajunsesera intr-o situatie financiara, mai.. „cu mici probleme” (sec, urasc asta.. am avut tot ce am vrut pana atunci, iar acum…. usor, pierd totul, nu reusesc sa suport gandul acesta).
Oricum, la inceputul clasei a 10-a am inceput sa o invidiez.. pur si simplu, nici eu nu stiu de ce. De fiecare data cand ea reusea ceva, completa un lucru, spunea un raspuns corect, iesea la tabla rezolvand ceva fara probleme.. sau lua o nota mai mare (chiar cu o diferenta mica 0.5/1/2 pct), eu izbucneam in furie, incetam sa mai vorbesc cu ea.. si incepeam sa o urasc. Imi tot repetam ca nu suport gandul de a fi mai „prejos” față de ea, ca eu sunt un nimic pe langa ea si nu reusesc sa obtin nimic bun (iar momentele cand luam eu note mai mari mi se pareau Nesemnificative). Ma inchideam. Tranteam imediat lucrurile cand ajungeam acasa iar fiecare „zambet” alaturi de o stare de indiferență venite din partea ei (pe care mi le aminteam) pareau un chin.
Oricum, zilele au trecut.. nu au fost doar momente rele, cu toate ca.. tot in aceea perioada a fost pentru prima data cand, din pricina nervilor, am incercat sa imi tai…. sa incep sa a-mi taia mainile. Mi-am vazut de multe ori sangele.. parca ma urasc acum pentru asta, mi-au ramas semne care nu cred ca.. vor mai disparea.

In fine, aveam pe atunci mai mult de 1 an alaturi de ea. A venit si vara anului acesta, in primele 2 luni ale verii ne-am inteles la fel ca la inceput, foarte bine.. (~sau cel putin asa consider eu), chit ca ne intalneam mai rar [1/2 ori pe saptamana, ea stand in alt oras.. dar fara a fi o distanta mare~15 km, 20-25 min cu trenul (1h daca e intarziat.. „da, țara noastră <3")~].. iar ca un detaliu in plus, in aceste 2 luni de la inceputul vacantei, nu ne-am certat nici macar o data, asa cum ne certam de.. multe ori in cursul clasei a 10-a.
Deci, totul revenise la normal. Eram iar fericit, fara griji (in ciuda situatiei financiare spune mai devreme).
Pana cand a inceput luna August, de atunci.. nu stiu ce s-a intamplat. Ea a inceput sa imi raspunda din ce in ce mai rar la mesaje, uneori doar seara.. sau, uneori doar in raspunsuri 'seci'. Venisem de 3 ori la rand in orasul ei, ne simteam ok.. dar in ultima vizita parca era diferita, dar doar mi se parea, cred.. Dupa aceasta asteptam si eu sa vina macar o data in orasul unde locuiesc eu, dar.. mi-am facut degeaba asteptari, primeam acelasi raspuns: "Nu pot sa vin".
Din pricina putinelor raspunsuri care le primeam, si.. refuzul activitatilor pe care le propuneam (skype, 'filme la telefon'.. sau cel putin, sunat..cum eram obisnuiti dintotdeauna sa le facem, pentru a ne simti bine.) m-au facut sa simt ca ea se indeparteaza de mine.. ~pare o drama totala, mi se pare stupid ce scriu~, oricum.. am inceput si eu sa raspund la fel… la fel de rar si de sec, in cuvinte scurte: "ok", "bine", "cum spui", ":)" <-ironic… timp de o saptamana fiind doar asa. Pana cand mi-am dat seama ca a plans in acel timp, si totodata a inceput sa-mi scrie.. scurt.. invinuindu-ma pe mine.. ca.. din cauza mea si de cand am inceput sa fim impreuna, ea mereu s-a simtit degeaba, nefolositoare. fara rost.. utila doar pentru a ma rani pe mine si pentru a ma face sa ma simt rău… . Nu am mai stiut ce sa spun apoi, am incercat sa-i explic greselile (relativ minore) pe care le facuse in aceea luna, dar nu cred ca a fost o idee buna. Oricum, aveam nervi dupa aceste cuvinte spuse de ea (Dar nu m-am taiat, am rezistat, stiam ca o ranesc eu apoi, mai mult daca ma tai iar).
Au trecut 2 zile fara sa vorbim.. Am aflat intre timp ca venise in oras, fara sa ma anunte.. (O data pentru o problema personala a ei, unde as fi putut sa o sustin/incurajez/fiu alaturi de ea daca imi spunea) (sii inca o data din…intamplare). Am incercat sa raman calm. Nu am reusit… din pricina nervilor i-am dar dreptate in privinta ca ea e "degeaba".
A mai trecut o zi apoi, si am primit de la ea un mesaj cu gandul de a ne desparti… Ce este drept, cat timp simteam ca se indeparteaza de mine m-am gandit si eu la asta. Dar cand am citit "despartim", imi pierdusem mintile… am inceput sa o urasc foarte mult… Aproape am inceput sa o injur (niciodata nu am mai injurat-o pana atunci), si.. am cazut de acord.

In primele 4 zile dupa despartire eram in continuare furios pe ea, ma simteam indeplinit. Desi voiam mai mult, voiam sa ma razbun.. sa-i spun si mai multe lucruri nasole incat sa se simta ca atare, dar nu avea rost.
Incepeam sa ies cat mai des cu prietenii vechi si actuali.. ma inteleg parca "mai bine" cu ei acum, in ciuda diferentelor… dar, totodata enervandu-ma gandul acelor 'probleme finan..', uneori simt ca nici parintii nu intra in seama cu mine. (*despre parinti: Singurul lucru il aud in fiecare zi din partea lor este: "Ce vrei sa mananci?".. iar cand incerc sa le spun ceva, subiectul e mereu schimbat intr-un mod stupid, pe langa cateva tipete: "Nu mai avem bani" …….nu stiu, simt ca nu m-am inteles cu ei vreodata)

In fine, acestea sunt alte detalii.. a trecut o saptamana si 3 zile de cand ne-am despartit, nu am mai vorbit cu ea de atunci si imi este rau. Nu mai am cu cine sa vorbesc. Am totusi, un coleg.. prieten bun intalnit tot la liceu, care ma suna in fiecare seara.. desi nu as reusi sa-i spun anumite lucruri si doar discutam despre, hobby-urile noastre (muzica, programare, android, aplicatii, in fine), dar si cand vorbesc cu el ma gandesc la alte lucruri… Iar in pricina celor cu care ies afara.. alaturi de ei doar ma fortez sa zambesc si sa rad la glume proaste, reusind sa ascund multe lucruri, nu le pasa nici de ei..dar apoi de mine, nici incredere nu am in ei.
Ma simt singur….. Nu stiu ce sa mai fac….
Nici noaptea nu pot sa dorm.. eventual dorm 3-4 ore la pranz.

Pur si simplu doar stau, in fiecare zi.. in pat.. uitandu-ma in sec..sau, la fereastra (..sau fie, "pe fereastra").. Fara nici un rost sau scop.. gandindu-ma la lucruri..

Si stiu ca nu as putea sa vorbesc cu ea. Stiu acum ca se simte mult mai bine oricum fara mine. A avut si are mereu prieteni buni (aproape aveam individie si pe asta uneori)… E plecata in vacanta, se distreaza cred. Si as parea disperat, in ultimul hal.. distrus, daca incerc acum sa vorbesc cu ea din moment ce ea mi-a cerut sa ne despartim. Nu vreau sa fiu… iar 'prejos'.
Nici nu vreau sa cedez… parca, vreau in continuare sa ma razbun… dar.. deja am uitat fiecare lucru rau despre ea… nu pot oricum sa incep sa vorbesc……
Ma dispera in continuare situatia parintilor.. cand ies din casa, toti prietenii mei au de fiecare cate ceva nou, eu… nimic. Nici telefonul nu l-am mai schimbat de 3 ani, in fine.. nu are relevanta.

Ma simt oribil, ma dispera lipsa ei… Nu stiu ce sa fac… Nu pot sa ajut cu nimic… Nici nu stiu cum sa ma impac cu mine insumi…cred ca ma urasc.

Oricum.. am terminat de spus ce am avut de spus.. Cred ca pentru orice persoana ar fi stupid sa citeasca tot, nici rabdare nu ar avea.. bine, in privinta voastra nu stiu.. Am spus mai devreme ca apreciez rabdarea voastra si .. bunatatea.

Atat..
Multumesc.

Anunțuri

Acțiuni

Information

52 responses

4 09 2014
Dacian

99% din ce ai spus este si descrierea mea 😦 Radu chiar as vrea sa vorbesc cu tine, sa te ajut. Lasa un id, facebook sau orice altceva prin care as putea sa te contactez. Chiar cred ca te-as putea ajuta sa nu te mai simti asa ‘singur’.

5 09 2014
Adrian

Draga Dacian,

Te rog sa citesti regulile site-ului, in coloana din partea dreapta. Nu putem si nu vom incuraja in nici un caz contactele in privat intre persoanele care scriu aici, din motive legate de siguranta. Va puteti sustine insa reciproc (ba chiar va incurajam!) aici, pe site!

Cu prietenie,
Adrian

5 09 2014
Stef

Bine ai venit, Radu
Cred ca ar fi indicat sa disecam un pic aceste suparari ale tale incadrandu-le in categorii: familia, iubirea si tu.
Am citit cu atentie tot ceea ce ai scris. Scrii bine, corect si detaliile sunt importante (acele explicatii puse in paranteza).
Orgoliul este o trasatura foarte evidenta si clar deranjanta in sensul ca te impiedica sa traiesti linistita, sa privesti viata in culori si sa scapi de sentimentele negative. Mai ai un mecanism de aparare foarte puternic atunci cand ar fi cazul, de faot, sa lasi de la yine cum se spune. Ripostezi. Apoi inmultesti ripostarea cu 10. Ai o furie pe care o ti sub control.
Ar fi minunat daca impreuna am descoperi de unde vin toate acestea. Evident ca din familie vin multe, din mediul in care traiesti si din comportamentul parintilor fata de tine. Eu, as lasa deoparte problema financiara si as merge mai adanc, in perioada copilariei.
Spune-mi daca doresti, bineinteles, daca intre tine si aceasta fata exista o pritenie in sensul de oartener, iubit. Povestesti frumos despre faptul ca vorbiti, ca va scrieti, etc, insa nimic din ceea ce povestesti nu ma duce cu gandul la o relatie de iubire ci la o amicitie. Spune tu, mai bine, vum stau lucrurile. Este important.
Este clar ca iesi foarte greu din carapacea ta, si da, este mai usor sa virbesti cu persoanele pe care nu le cunosti (avantaj tu :)))). Dar iesind atat de greu din carapace, poate tie ti se pare suficienta o relatie de amicitie, insa ea poate are alte asteptari. S-o fi saturat sa astepte. Haide sa vedem cum stau lucrurile de fapt si abia apoi sa apucam discutia de undeva.
Numai bine, Radu!
Astept vesti.

6 09 2014
"Totul e prin Dumnezeu si nimic fara El nu este"

Buna Radu ,am 26 ani,aveam 16-17 cand am avut un gand serios de sinucidere,doar cateva secunde,dar moartea prin sinucidere a persistat cu toate ca nu voiam sa mor ,iti vorbesc despre aceste ganduri pentru ca vin de la satana ,de asta nu le putem uita chiar dac nu vrem sa murim si tot de asta le avem in gand de dimineata pana seara si nu stim ce e cu noi,in mintea ta sa existe mereu locul in care vei ajunge dupa sinucidere, pentru ca diavolul nu iti pune in minte acest lucru ci doar sinuciderea,nu cred ca te-ai gandit la locul in care vei ajunge,

Probabil ai citit ce am scris si la ceilalti si nu cred ca trebuie sa repet.

Posibil Radu,zic doar posibil,ca problema ta este problema tuturor celor de pe site chiar si a celor care ajuta pe altii,aceasta problema este credinta in Dumnezeu sau nu,este El sau nu este,a facul El tot ce se vede sau nu a facut,din aceasta cauza lumea ignora iadul ,raiul si bunatatea lui Dumnezeu
Stii de ce??pentru ca ei cred ca totul e la nimereala ,pentru ca totul e de la sine.

Emisiunile de pe discovery despre evolutionism sunt puse special pentru a indeparta lumea de la adevarata credinta,s-au facut descoperiri de schelete mari de 3 ori cat noi se vorbeste in biblie despre uriasi, dar se tin ascunse lucrurile astea de cei care detin toata puterea din lume „nu de presedinti'” ei sunt satanisti fac ritualuri satanice menireea lor este sa dea noua de lucru,de vizonat,de pierdut timpul,in loc sa laudam pe Dumnezeu,dar probabil e mult spus pentru moment,si pare a poveste Sf.

Tot ce trebuie sa stii sunt dovezile doveditoare ale existentei lui Dumnezeu,crezi tu sau ceilalti, ca totul a aparul din nimic??de la sine??,daca am fi evoluat din maimuta si maimuta din alt animal …si tot asa pana la cea mai mica forma de viata adica un organism unicelular,o bacterie,tot nu am sti de unde e bacteria aia ,sa se fi creat insusi viata singura????apa nici ea nu am avea dovezi ale existentei ei,dar nu mai spun de atata materie, roca din spatiu ,nu este incredibila aceata teorie a oamenilor????

Big bang ,ce este? dintr-un punct …de marimea unui varf de ac,sa apara toata aceasta materie,nu e incredibil de micinoasa teoria asta??sa prezica oamenii ca acu nu stiu cate milioane de ani sa prezica ca s-a intamplat un lucru atat de complex ,cand ei nu pot estima cu aproximatie macar o roca.

Unele voci spun ca inca nu suntem destul de inteligenti sa demostram ca big-bangul este adevarat,dar ce ii face pe ei sa creada ca in viitor cand lumea va fi poate mai inteligenta va da crezare a unor invechiti (adica noi) cu privire la teoria big bangu-lui.

De ce in casele bantuite cand citeste preotul Duhurile rele se risipesc,de ce apa sfintita rezista tot timpul anului,de ce sunt atatea sute de mii de oameni care au avut vedenii despre rai iad ????doar nu iii faci pe toti nebuni???? daca i-ai face ar trebui sa iti arati studiile tale si pregatirea intelectuala dar fiind asa tanar nu prea ai ce sa arati,toate astea sa le gandesti bine Radu.

Cum iti spuneam poti citi si la ceilalti ce am scris,despre pedeapsa pe care ai putea sa o primesti dupa moarte, dupa sinucidere, acu trebuie sa stii cum scapi de gandul sinuciderii,cu rugaciune,prin citirea bibliei si prin spovedanie,asta iti va da o imensa liniste si pace crede pe mine care am fost cu aceleasi ganduri

Inca o data dupa savarsirea acestu mare pacat care este sinuciderea, vei arde in iad in vecii vecilor,incontinuu,pe tot corpul,pana iti arde carnea pana la oase si apoi creste iar si iar si iar,asta pentru ca l-ai ascultat pe satan si nu pe Dumnezeu,

Cea mai mare groaza este sa faci impotriva Dumnezeului tau care ti-a dat suflare,si pentru care traiesi,si pentru care te poti bucura ,veseli,si pentru care plangi la aflarea tainelor lui de nepatruns,pentru ca El este glasul care striga in pustiu,El este Cel prea Sfant,El este Cel prea Iubit ,El este Cel Prea Inalt,daca te rogi nu te va parasi si te va ajuta,cere lui sa te scape de povara aceasta,de aceste ganduri negre,si in acelasi timp incearca si tu sa le indepartezi,dar nu uita numai cu ajutorul lui Dumnezeu ai sa poti fara El nu poti face nimic,caci fara voia lui nu cade nici o vrabie ,nu cade nici un fir de par din capul omului.

Acepta pe Iisus Hristos ca Domn si salvator al tau ,care a murit pentru tine si pentru mine.
Aminteste-ti locul chinului,cauta pe net oameni care au vazut iadul,dar mai intai de toate ,stai in genunchi in fata lui Dumnezeu si te roaga.

In ceea ce priveste acea persoana de care spuneai ca au mare rabdare cei ce vorbesc cu el sau ea,sa stii ca multi isi dorec foarte mult sa ajute un om sa nu moara in acest mod murdar pentru ca daca apuca sa moara prin sinucidere nu mai e cale de scapare,si pentru asta au mare rabdare,si chiar sa fie jigniti tot nu inceteaza sa ii vorbeasca.

Dumnezeu sa ne binecuvinteze.

8 09 2014
Radu 17

Stef, nu stiu daca are o anumita legatura ceea ce spui tu in privinta relatiei de „amicitie”. Intr-adevar, nu reuseam sa ii spun atat de des „te iubesc” la fel de mult cum imi spunea ea, dar si atunci cand ii puteam spune, spuneam in momentul cel mai perfect, cand eram cei mai apropriati… cand chiar… ne iubeam… Sincer cuvintele „te iubesc” mi se par cele mai grele cuvinte posibile (nu am mai spus la nici o persoana asa ceva pana acum, nici parintilor, nici sorei, nici apropriatilor)… Ma gandesc ca daca, am reusit sa-i spun ei (totusi, de putine ori cum erau), aceste cuvinte… evident ca ea insemna mult pentru mine. Acel un an si jumatate petrecut cu ea nu a fost deloc un timp pierdut. M-am descoperit pe mine (la propriu), mi-am dat seama de ce pot fi in stare.. cum pot ajuta anumite persoane (si cum as reusi sa ma inteleg cu ele), mi-a fost foarte util. Dar totusi, cu toate acestea nu o pot privi pe ea doar ca o lectie de viata.. „trecatoare”. O vreau inapoi, desi … dupa cum ai ghicit, sunt orgolios. Cu greu imi pot recunoaste „vina” atat timp cat nu cred in ea(-vina). Vreau ca ea sa vină inapoi la mine, cerandu-si scuze… altfel, nu as reusi sa o iert.
Eu ma gandesc in continuare ca nu am avut cu ce sa gresesc, intotdeauna am avut grija de ea. De fiecare data cand ea se simtea nasol (avea stari melancolice…) eu reuseam sa o fac sa se simta bine, CHIAR si fara sa-mi spuna problemele ei (…pentru ca nu ii ceream asta), reuseam, pur si simplu. Dar, atunci cand eu aveam ceva anume, o stare identica, trista.. ea doar reusea sa imi adanceasca starea, sa ma faca sa ma simt mai nasol, pana cand ii puteam spune ce am patit, fara niciun alt zambet (precum eu l-as fi dat ei). In fine, nu stiu ce crezi tu (stef), dar… eu cu siguranta nu as putea sa numesc relatia avuta ca fiind doar una de „amicitie”.
Sau daca chiar este necesar, as putea spune ca orice persoana (mai.. neintreaga la minte), faptul ca nu am fost doar amici… „adik ne-am iubith, ne-am sarutat mereu, sh stateam impreuna!” …. in fine, nu cred ca as fi un bun „cocalar” :)) (nu cititi partea asta, sunt doar ciudat).. de fapt, daca tot am inceput, ar mai fi si asta: „ăăhh, ea ha fost si prima persoana care am sarutat-ooo, deci clar era iubiree ba”. 😀

In fine.. Ea nu avea ce sa astepte de la mine (consider eu), imi spunea mereu ca eram perfect pentru ea. De foarte multe ori imi spunea lucruri, dragute.. cand eram impreuna, cat de mult poate sa tina la mine.. si tot asa.. (Si eu reuseam sa ii marturisesc aceleasi lucruri in acele momente bune). De asemenea aveam incredere deplina in noi, imi povestea multe lucruri din viata ei, copilarie.. precum si eu ei; chiar faceam glume cu noi „pentru viitor”, cum ne-am fi vazut impreuna la facultate, si chiar glumind uneori pe seama unei familii.. in fine, erau GLUME oricum (in niciun caz nu as lua in serios asemenea subiect la varsta aceasta). Poate poate, dar.. nefiind important, doar ca un apropo: singura asteptare care ar fi avut-o ea ar fi fost sa nu mă mai tai. Dar nu am discutat despre lucrul acesta foarte des.. au fost doar 3 momente in care mi-am facut asta (deci de 3-4 ori am discutat despre asta).

Cred ca am zis destule despre relatia noastra, si chiar vreau sa repet… nu a fost in niciun caz doar o „amicitie”, lectie de viata-da, posibil…Dar nu vreau sa o consider doar asa, ‘lectia’ asta poate continua, mult…

8 09 2014
Radu 17

Dacian, ar fi interesant sincer, sa vorbim… Chiar as fi curios sa iti aud povestea, daca tot ai zis ca 99% din ce am scris este si descrierea ta. Cum am observat ca a precizat si Adrian, imi poti scrie aici ce ai avea de spus… Mersi oricum de sustinere.

Apropoo, vorbind… mai.. nasol acum, iar mi-au revenit acele ganduri, de data asta in alt mod. Intr-adevar, am spus ca nu as fi de acord cu ideea sinuciderii, (pare.. devreme… nu stiu.. incerc sa trec si peste momentele pe care nu le suport…), dar privesc acum, o .. „moarte” eventual, ca si cum ar fi un noroc. Adica sincer, cred ca as fi impacat cu mine insumi, sau.. pur si simplu ar fi ok.. sa.. ma calce pur si simplu o masina pe trecerea de pietoni, neviind vina mea.. sau pur si simplu orice alta intamplare (cazuri, cum sunt la stiri.. chit ca nu ma uit des la tv) in care eu sa cedez din pricina unui dobitoc, hoț, criminal.. in fine. Pare stupid, nici eu nu stiu cum de imi vin astfel de ganduri… dar, totodata parca nu m-ar deranja… mda.
….Cam de aceea am intrat iar, acum.. pe acest site (azi 9 sept).
In fine.

„Totul e prin Dumnezeu si nimic fara El nu este”
Da, am citit comentariile tale scrise pentru alti useri, dar.. cu greu le-am citit pana la capat. Crestinismul pentru mine ar fi un subiect, foarte dificil… Evitat intotdeauna de mine.
Nu stiu, sincer… as putea spune multe despre „mine alaturi de Dumnezeu”, dar.. nu vreau sa incep a povesti intocmai lucrul acesta.
Sau fie.. poate reusesc sa spun cateva cuvinte, cum ar fi faptul ca.. fie ca El exista sau nu, pentru mine ar fi cam.. indiferent probabil, nu stiu…
As putea spune de asemenea multe lucruri bune in privinta Lui, pentru ca au existat intr-adevar momente cand i-am cerut, „mici favoruri”.. si mi s-au indeplinit (fie dupa o saptamana, fie dupa ani..) …pff, m-am gandit acum…. imi e greu sa zic: in urma cu 4 ani, inainte sa intalnesc aceea fata.. mi-am marturisit o dorinta la adresa Lui, aceea ca.. „sper sa gasesc o persoana potrivita pentru mine”. (In fine, tot in aceea perioada nu vorbeam cu nimeni si, evident.. nu aveam pe nimeni).

Oricum, as avea foarte multe motive sa cred in El, intr-adevar.. dar nici eu nu ma cunosc atat de bine incat sa stiu de ce tratez cu indiferenta existenta Lui.
Si… scuza-ma, dar indiferent de ce imi vei spune, eu nu cred in existenta Iadului; Suflete ramase pe pamant?-E posibil (Imi plac filmele horror in privinta acestor cunostinte).
Rai?-Probabil, nu stiu. Am auzit adesea ca El iarta tot…
Chiar, o gandire stupida.. nu ar putea ierta El si sinuciderea?
In fine. Oricum, ca si idee generala: nu voi ingenunchea niciodata pentru o rugaciune, nu am mai intrat intr-o biserica de.. [mult timp, (ani)], mai ales avand gandul la El si.. nici cand trec pe langa biserica din drum spre scoala nu.. „salut”.

Ma bucur ca am scris iar, aparent nu m-am asteptat sa primesc multe raspunsuri. Astept de data aceasta cu nerabdare sa aud alte raspunsuri din partea voastra, respectiv.. sfaturi.
Multumesc.

10 09 2014
Stef

Multumesc Radu,
Daca zici ca orice persoana intreaga la minte si-a da seama ca nu ati fost amici, ci iubiti…..inseamna ca eu chiar am omis momentele in care ai fost atat de explicit. Am sa mai citesc o data postarea ta cand voi avea timp.
Uneori nu este nevoie sa gresim ceva ca cel de langa noi sa plece. Relatiile se consuma pur si simplu, insa tu esti atat de sigur ca nu ai gresit cu nimic inainte sa o intrebi de fapt daca a deranjat-o cu adevarat ceva. Poate tocmai rigiditatea aceasta a ta si orgoliul a determinat-o sa nu iti spuna de ce a plecat. Spui ca o astepti, insa nu fara sa isi ceara scuze. Ridici deja o pretentie ininte sa stii de ce a plecat. Intr-o despartire, vina se imparte. Nu este un partener mai vinovat decat celalalt chiar si atunci cand unul dintre ei fuge cu altcineva.
Daca sunteti (ati fost) un cuplu atat de unit iti sugerez sa cauti raspunsurile chiar la ea. totul se poate discuta. Numai de la ea poti afla ce anume a produs despartirea inainte de a-ti face parari despre asta.
Un pic de flexibilitate ti-ar prinde foarte bine. O data cu inaintarea in varsta vei deveni din ce in ce mai rigid, ori tu esti deja o persoana lipsita de flexibilitate.
Radu, pune orgoliul in cui si discuta toate framantarile tale cu ea fara sa astepti sa isi ceara scuze. Din punctul tau de vedere nu ai gresit cu nimic, insa din punctul ei de vedere…situatia poate sta cu totul altfel. Acum s-a destramat o rpietenie, data viitoare s-ar putea destrama o casnicie doar pentru ca tu esti orgolios si ai asteptari.
Esti un baiat destept, nu iti face rau singur!
Numai bine!

10 09 2014
Ana

Radu, daca pe langa orgoliu ai si acele cicatrici pe maini, o sperii fara sa vrei si fara intentie.
Ea nu poate sa ghiceasca ceea ce nu ii spui direct.
Cred ca Stef te intreba despre o relatie fizica, nici eu nu am inteles daca ati ajuns acolo, dar, repet, puteti discuta. Daca ea are alte asteptari de la relatia voastra, macar stii cum stau lcrurile.
Chiar daca ai 17 ani, mi-ar placea sa nu faci o tragedie din faptul ca nu ti-ai schimbat telefonul de 3 ani.
Copii mei, cand au terminat clasa a 10-a au lucrat la n call center si au avut primii bani munciti, desi noi le ofeream cam tot ce isi doreau. A facut parte din educatia lor si a fost dorinta lor, noi nu ne-am opus.
Ce vreau sa spun? Nu face greseala sa iti acuzi parintii ca nu au bani mai multi, ar avea daca s-ar putea. Vezi ce perioada traversam.
Sper ca nu te-a suparat comentariul meu.
Numai bine si succes la scoala, o sa vezi ca la facultate, intr-un oras mai mare, o sa se schimbe multe:-)
Ana

11 09 2014
Radu 17

Ana,
Am renuntat la a-mi mai face cicatrici din momentul cand am stiut ca o ranesc (perioada aceasta fiind pe la inceput)… Intr-adevar, m-am tinut de cuvant si mi-am dat seama ca imi fac de asemea rau insumi.. acesta fiind doar un mod stupid de a ma descarca.
As putea sa spun, ca am avut o „asigurare” buna in privinta aceasta dupa(~renuntarii la idee), in legatura cu faptul ca „o sperii”. Ea nu s-a speriat de mine vreodata, a avut grija in schimb.

Si nu, in niciun caz .. daca te referi la o relatie fizica de genul ……
Nu, s-ar fi intamplat vreodata. Crede-ma, ar fi cel mai oribil lucru. In cele mai rele cazuri glumeam.. intr-un mod destul de stupid, pe tema aceasta.. urmand ca amandoi dupa sa fim scarbiti, simtindu-ne „adulti” in cea mai proasta maniera. Cu siguranta ea nu avea astfel de asteptari. Totusi, am 17 ani, nu sunt si nu am terminat Colegiul incat sa fac lucruri.. „idioate”, fara grija, sens. In fine.

Referitor la „telefonul neschimbat de 3 ani”, inteleg ce vreau sa spui, dar.. nu stiu daca as reusi sa iti explic acel sentiment, cand.. alaturi de toti prietenii mei, ei doar stau.. respectiv pe telefoanele lor de ultimă generatie, mari… Iar eu pur si simplu raman in afara, nestiind ce sa mai fac, neavand posibilitatea de a face acelasi lucru.. si uneori, chiar ajungand sa fiu relativ „insultat” cu intrebari de genul: „Tu nu iti mai schimbi telefonul??, eu deja mi l-am schimbat de 2-3 ori de cand il ai tu” , apoi urmand chiar un subiect despre .. perechi de adidasi (sau haine, accesorii, orice..) de cateva milioane cumparate de pe site-uri din America … ma simt scarbit in acel moment, lipsit de orice posibilitate, insultat… oribil. Sa nu mai spun de modul in care ei povestesc cum si-au petrecut aceasta vacanta de vara, eu.. fara sa plec in niciun loc (Nu am mai vazut marea de 5 ani).
In niciun caz nu vreau sa ii condamn pe parinti pentru faptul ca nu au multi bani, dar.. crede-ma, nici eu nu reusesc sa ma simt normal, iar alti prieteni nu am.
Mai ales, e atat de ciudat… unii dintre ei aproape au ramas repetenti (respectiv, au fost corigenti), iar parintii lor le-au facut pe plac oricum, eu pe de alta parte.. am invatat pentru medii mari, reusind.. dar, fara nici un premiu. Probabil am doar un sentiment nasol de invidie, cum am mai spus la inceput… totusi, nu suport.

Sper, intr-adevar.. ca la facultate va fi diferit.. daca, mai rezist pana atunci.

Stef,
Apreciez… si, poti avea dreptate…
Dar, nu pot intelege… de ce a fost totul atat de bine?, iar.. intr-un moment oarecare, ea a inceput sa se indeparteze…
In aceea luna, dupa 2 saptamani in care am incercat sa ma obisnuiesc cu modul ei de a-mi raspunde, a-mi spune lucruri in sec…am reusit sa-i spun cu ce a gresit, de ce am ajuns sa ma simt nasol in perioada respectiva. Precum am scris si mai devreme, mi-a raspuns ca eu am facut-o sa se simta degeaba, fara rost pentru mine, pentru ceea ce facuse (respectiv: raspunsurile putine, in sec..; sa inteleg ca m-a invinuit pe mine pentru greselile ei?, probabil sunt stupid daca gandesc asa).
Am incercat sa-i spun sfaturi, in legatura cu subiectul respectiv, incat sa ne intelegem.. nu stiu daca m-a ascultat sau nu, dar.. dupa un timp s-a indepartat mai mult.
Oricum, am citit din nou acum primul mesaj pus de mine si parca m-am repetat…

In fine, voi incerca sa imi depasesc ‘orgoliul’… si poate, vom mai vorbi…
Scoala incepe in cateva zile, noi suntem in aceeasi clasa… Nu stiu ce sa fac pana atunci, tot astept ca ea (din moment ce a propus despartirea), sa spuna ceva.. orice. Eu nu as putea, m-as considera slab din moment ce am fost indepartat, respins. In plus, ea a cerut asta… poate nici nu ar mai trebui sa incerc din pricina aceasta.
Ea a spus totusi, ca fiind ultime cuvinte, ca inca tine la mine… si aceasta despartire poate fi considerata drept „pauza” sa observe daca ii va fi mai bine ei fara mine, de asemenea ca se va urî pe sine din aceeasi pricină(~a despartirii). Si totusi, daca tinea intr-adevar la mine, nu putea ea sa spuna ceva pana acum…? incat sa ne intelegem iar… Mai ales, .. i-am ‘precizat’ deja greselile… Poate chiar se simte mai bine fara mine. (Eu scriind pe un site de sinucigasi cu gandul in sine, ea dormind linistita).

Daca nu vom reusi sa vorbim pana cand ne vom vedea iar, cred.. ca va fi….., stand amandoi, in aceeasi clasa, nevorbind, parca urandu-ne. Nu stiu cum ne vom descurca, mai avem 2 ani de petrecut impreuna.
Nu cred ca am altceva de facut.. decat, sa astept. Orice as incerca sa fac m-ar duce cu gandul ca ma voi simti mai nasol dupa, incat sa regret.


Oricum, cred acum ca si „problemele” mele par banale pentru varsta voastra.
Multumesc din nou..

11 09 2014
Stef

Radu,
Esti matur pentru varsta ta. Ai clar calitati pe care multi adolescenti nu le au. Apreciez profunzimea cu care gandesti lucrurile. Si totusi, asa profund cum esti te veI doar pe tine. Esti usor egocentrist.
Tot nu am inteles clar daca aveati implicit o relatie fizica sau nu. Te pricepi de minune sa ma bagi in ceata.
Iti propun o alta perspectiva asupra lucrurilor: ea ti-a spus ca ai facut-o sa se simta degeaba (adica inutila pt tine). Asta inseamna ca te-ai centrat asupra propriei persoane, cum spuneam: egocentrism. Ai vazut doar punctele tale de vedeere, etc. Chiar nu stiu ce asteptari avea aceasta fata, insa oricare ar fi fost ceastea, este clar ca a preferat sa nu ti le ami comunice. Poate ca a asteptat ca tu sa iti dai seama si a doarit sa vada ce se va intampla in aceasta….pauza. Faptul ca practic nu te-ai ajitat deloc (in fata ei, vizibil) ei ii va demonstra cam cat de mare este dragostea ta si cam cat de mare este orgoliul. Daca o iubesti, asa cum spui, ma astept ca dragostea sa depaseasca orgoliul si sa o cauti, sa vorbesti cu ea sincer. Iar te gandesti cum „ai da” tu in fata ei……te gandesti mult la imaginea ta, la ce va crede/spune despre tine. Nu vei putea controla niciodata gandurile oamenilor, dar absolut niciodata. Ei vor gandi liber. Sigur ca depinde mult ce atitudine adopti, insa rretragerea aceasta si egocentrismul nu au cum sa o faca pe ea sa se simta mai bine. Dimpotriva: se va simti abandonata atat de usor.
Radu, oamenii au adesea stari proaste (si tu stii asta cel mai bine). Ce ar insemna ca tu sa lasi femeia de langa tine sa plece la prima stare proasta pe care o are, la prima perioada grea prin care trece, etc. Femeia asteapta ca barbatul de langa ea sa reactioneze, sa se zbata pt ea, sa alerge dupa ea si sa o intoarca din drum.
Radu, repet, pune orgoliul in cui si suna fata. Stabileste o intalnirea cu ea. spune-i ca ai nevoie sa intelegi ce se intampla si ca in tot acest timp te-ai framantat. Spune-i adevarul! Astepti sinceritate si deschidere din partea unui om? Ofera si tu toatea acestea la randul tau!

P.s: in privibta telefonului si a vacantelor te inteleg. Chiar si intre adulti se intampla asta…..
Ar fi excelent daca ti-ai gasi niste prieteni mai putin „cocalari”, dar este ok si asa, este bine ca iesi, ei te mai scot din rutina asa „cocalari” cum sunt. Poate ca nu sunt niste tineri atata de urati din moment ce te accepta in grupul lor. Mai mult ca sigur stiu si vad ca esti un baiat destept, ca inveti bine….ceea ce ai nu reusesc.
Poate ti-ar fi prins bine un mic job pe timp de vara. Gandeste-te la asta pentru vara viitoare!

Numai bine, Radu! Iti doresc curaj! Sun-o! Este un simplu telefon. Dupa atata timp petrecut impreuna amandoi aveti drptul de a lamuri lucrurile.
Daca mergi la intalnire, ai putea sa faci ceva original: poate stii sa faci trandafiri din servetele (daca nu stii cauta tutoriale pe youtube). Ar fi ceva facut de mana ta si ar valora mai mult decat niste trandafiri naturali (morti). :)))
Haide, curaj!!!!!!

11 09 2014
Ana

Poti sa fii sigur ca nu te ia nimeni in ras.
Stiu sa apreciez viziunea asupra problemelor, in functie de varsta si experienta ta de viata si inteleg ce importanta le dai tu, altfel nu ti-as fi scris.
Retine pentru viitor ca este foarte importanta comunicarea, si la scoala, si la locul de munca si in relatia de cuplu.
Ai grija de tine.
Ana

13 09 2014
radu 17

Nu a mers.. nu mai are rost, altceva nu am ce sa fac.
Imi pare rau.

13 09 2014
Ana

Ce nu a mers?
Ai incercat sa vorbesti cu ea?
Asta vrei sa ne spui?

13 09 2014
Ana

Radu, esti baiat intelgent.
Stii ca intotdeauna exista varianta 2, varianta 3.
Dar astept sa imi spui ce nu a mers.

13 09 2014
radu 17

Nu mai exista nici o varianta acum.. nu-si mai are rostul.
Pot sa termin totul, daca am curaj.

13 09 2014
Adrian

Draga Radu, oare curajul nu presupune a persevera, pana cand vei reusi sa obtii ceea ce iti doresti? Food for thought, my friend…

13 09 2014
Ana

Eu am cunoscut un alt Radu, mult mai puternic. Ce s-a intamplat acum?
Eu pot sa presupun, dar prefer sa imi spui tu.
Stiu ca universul tau acum e putin dat peste cap, dar suntem si noi aici.
Ce s-a intamplat?

13 09 2014
radu 17

m-am intalnit azi cu ea… intr-un mod.
am aflat ceva nou.
nu mai am pe nimeni acum.

13 09 2014
Ana

Vrei sa spui ca s-a imprietenit cu alt baiat?
Macar stii cum stau lucrurile.
Ai clarificat o situatie care nu te facea sa te simti confortabil.
Dincolo de furie, nu simti ca esti linistit?
Nu e o prostie ce iti spun si pot sa justific asta.

Sau poate gresesc?
Daca vrei, si nu te doare foarte tare, poti sa ne spui ce ati discutat.
Nu ne cunostem, suntem din alte colturi de tara, avem alte varste, dar aceleasi problemele

13 09 2014
Ana

Aceleasi probleme.
Telefonul nu ma lasa sa va vad textul din chenar si mai scriu prostii.
Dar tot astept sa imi spui.

13 09 2014
radu 17

stiu doar ca ar fi mult mai bine pentru mine.. si asa nu am vreun rost.
iar macar asa o pot rani.. m-ar tine minte, iar eu as fi linistit..
nu-i nici prima data avand asemenea idei..
deci.. imi e usor.. macar… nu stiu.

13 09 2014
radu 17

nu mai pot sa scriu mult, e scurt. nu mai reusesc.. nu pot.
..dupa mesajul lui stef in a avea curaj sa o sun, sau sa ne intalnim.. i-am trimis un mesaj, aparent acel mesaj se ratacise.. ea nu l-a mai primit.
Urmatoarea zi mi-a trimis ea mesaj, un simplu „buna”, in fine.. in aceea zi am mers spre seara la club. Am baut mult incat sa-mi iau gandul de la ea.. sa nu mai stiu nimic. Am reusit sa ma simt foarte bine cateva clipe… apoi.. am ajuns rau..,bausem mult prea mult… nu am rezistat. Toata noaptea mi-am petrecut-o in afara clubului, in frig.. intr-o zona pe unde nu trecea nimeni, intunecata in fine.. ma simt bine ca am avut un prieten care a avut grija de mine tot timpul.
Ma simteam foarte rau, nu reuseam sa fiu constient de tot ceea ce se intampla in jurul meu, iar gandurile imi erau doar la ea, fiind in ultimul ‘hal’ de beat… prost sunt.
L-am rugat pe acel prieten sa o sune.. sa-i spuna starea mea, am vorbit apoi si cu ea … in fine.
Urmatoarea zi.. azi.. i-am cerut sa ne intalnim.
Ne-am intalnit (in cafenea).. statea alaturi de colege.. se simtea bine, ne-am asezat la alta masa.. si, doar am stat…
Nu eram in stare sa vorbesc.. auzeam in schimb cele mai penibile cuvinte „de incurajare”, „ramas bun” din partea ei…
Oricum, ..ea cunostea de foarte mult timp pe altcineva, .. imi spunea ca o ranesc, si ca am facut asta intotdeauna de cand am fost impreuna.. ca va ajunge la fel ca mama ei (parintii ei vrand a se desparti).. in fine, acum e fericita, impreuna cu alt tip.. de 2 saptmani..

..si, … nu mai am ce sa spun… atat… imi pare rau.
nu stiu cat voi mai.. fi.. pe aici
in fine…
nu sunt in stare sa-mi descriu sentimenele de acum.. sunt.. moarte.
voi fi la fel… am multe idei..

atat

14 09 2014
Ana

Radu, deci ea trecea prin drama divortului parintilor ei si tu, singurul ei prieten apropiat, te-ai dat deoparte si asteptai sa ghiceasca ce simti tu?
Ai fi vrut sa vina, sa te ia de mana, sa te duca in club, si sa astepte sa bei tu suficient de mult incat sa poti sa ii spui ca o iubesti si ca iti lipseste?
Off…
Eu cred ca a asteptat mai mult decat era cazul si a gasit in final un alt baiat care sa-i fie prieten.
Poate nu iubit, dar prieten.
Ai constatat ce a fost nevoie sa te scoata din carapacea ta si sa te faca sa iei legatura cu ea?
Sfatul lui Stef, dar ca sa primesti acest sfat, a trebuit sa spui ce te doare.
Invata din asta Radu, esti foarte tanar, ai mult de lucru cu tine.
Si cu fata, nu e totul pierdut. Ai avantajul relatiei mai mari de 2 saptamani, dar trebuie sa te intorci in varful degetelor in viata ei.
Nu mai bea, e o proatie si pe termen scurt si pe temen lung.
Daca vrei, poti sa imi spui cum a fost in prima zi de scoala.
Numai bine.

14 09 2014
radu 17

nu mai am nicio o sansa… oricum, in privinta divortului mi-a spus o singura data,,, fara a spune cu mult in serios.. iar asta a fost acum mult timp, la inceputul anului.. nu stiu.
oricum.. nu mai am ce sa mai fac, pur si simplu am .. nervi.. nu mai rezist.. am fost inselat.. am fost prea bun cu ea in multe momente, si.. m-a parasit.. am tinut prea mult.. fara rost…

mi-a trecut gandul de… in fine, nu a mai fi.
dar.. acum ca incepe scoala vreau sa ma razbun..
sa o fac sa se simta oribil, .. sa o supar, ,, eu ma simt ridicol de aproape 2 luni de acum.. doar din pricina ei.
Iar faptul ca va trebui sa o vad in fiecare zi de acum, scriind mesaje si zambind ca proasta eu ramanand… in ultimul hal, nu stiu.. scuze.. nu pot sa suport..

in privinta bauturii nu am mai baut de la revelion, acum .. mai mult de 10 luni deci.. iar acum am simtit nevoia, am avut motiv.

14 09 2014
radu 17

nu stiu, .. chiar nu mai reusesc sa fac nimic altceva.
nu va exista vreodata impacare. Ea in cunoastea acea persoana de mai mult timp, ..la un moment dat chiar imi povestea ca primea multe sfaturi din partea lui, dar eu nu reprosam nimic in schimb, aveam incredere ca nu-mi va face vreodata un lucru de acest gen.
Imi amintesc incontinuu singurele ei cuvinte penibile spuse la „intalnirea” noastra… „a fost frumos”, „nu putea dura o vesnicie”.. „nu vei intra la Academie cu semnele acelea pe maini” (ea gandindu-se doar la viitorul ei).. apoi, „ca sa nu aflii in alt mod, sunt impreuna cu altcineva”… eu nereusind apoi sa mai zic nimic, eram… pierdut.. urmeaza ea „mai zi ceva, nu am venit aici pentru tine sa fac monolog”… „sa fi bine”,

Nu mai pot iesi din starea asta… Atat, singurele lucruri care mi le doresc sunt sa isi ceara scuze.. sau, sa se mute din clasa actuala, sa nu o mai vad vreodata… impacarea nu ar fi vreodata posibila… chiar si daca as incerca sa am mai multa grija, .. ar fi penibil sa ii spun „ma voi schimba”, niciodata nu va fi credibil, ci stupid.
Pana atunci, .. imi voi bate joc de ea, la fel cum am spus mai devreme, o voi face sa se simta oribil… altfel, nu voi mai rezista eu.

in fine, .. multumesc de raspunsuri… nu stiu ce altceva sa fac.

14 09 2014
radu 17

..aproape un an si jumatate petrecut degeaba, doar pentru ca „a fost frumos”, cum am spus si mai devreme, stiam ca are prieteni, uneori cu care putea vorbi in fiecare zi.. dar nu ma interesa, aveam suficienta incredere incat sa stiu ca nu va renunta la mine asa usor pentru altcineva.
Mi-a zis ca.. motivul despartirii, precum am mentionat, era ca nu voia sa ajunga ca mama ei (eu am scris de divort pentru ca imi amintisem ca mi-a zis asta..acum nu stiu daca avea legatura, mai ales a trecut mult timp de atunci), dar ea se referea la faptul ca.. nu vrea „sa taca si sa inghita” (cuvintele ei)… Desi eu de fiecare care data, cum am scris, ii spuneam tot.. iar cand ii ceream ei sa imi spuna ce a patit .. nu primeam niciun raspuns in schimb. (in cafenea: a tacut la acest raspuns din partea mea).
Eu ma obisnuiam cu tot ce nu reusea ea sa imi ofere.. ma obisnuiam cand imi raspundea mai rar (si nu doar in ultimele 2 luni) precum si in sec, cand ne intalneam mai putin.. precum si alte lucruri… Iar eu daca ii reprosam vreodata una din aceste lucruri pur si simplu ramaneam invinuit ca ea se simte degeaba alaturi de mine…

As putea sa mai scriu multe lucruri, dar e inutil..
O urasc… inca nu pot renunta la ideea de a o face sa se simta cat mai nasol, batandu-mi joc de ea zilele urmatoare de scoala.. incat sa ma razbun.
Impacare nu ar exista (din partea ei)… Nu am de ales, nu vreau sa imi pierd mintile nefacand nimic si doar gandidu-ma in continuare la .. ura catre ea.

In fine, ma scuzati ca am scris intr-un mod penibil mesajele anterioare, probabil fara inteles.. dar nu eram bine.

15 09 2014
Stef

Radu,
Esti plin de furie. Nu este o solutie in a arunca vina pe celalalt chiar daca asta te face sa te simti mai bine pt moment. Este imatur chiar! Spui ca simti nevoia sa te razbuni. Nu degeaba se spune ca razbunarea este arma prostului. Stii de ce? Deoarece nu vezi barna din ochii tai. Nu ai avut delic urechile deschise. De multe ori ne intereseaza doar ceea ce dorim sa auzim, iar tu ai auzit finalul: ea are pe altcineva. Insa faotul ca ti-a spus ce anume a fost frumos si ce NU a fost frumos….nu ai auzit. Daca tu nu intelegi acum ca si tu ai comis anumite….sa nu le spunem greseli, ci gesturi care au daunat relatiei, nu vei fi nici mai destept, nici mai extraordinar decat ea!
Radu, vei fi mult, dar MULT mai castigat daca iti vei pastra cumpatul si nu te vei razbuna ca un prost! Vei fi mult mai castigat daca vei invata din aceasta experienta. Daca vei invatat desore tine, despre cum va mai bine sa te comporti in viitoarea relatie. Acum reactionezi exact cum ma asteptam: plin de orgoliu si furie, exact ca un copil razgaiat. Faptul ca nu poti accepta despartirea mie imi spune ca nu esti delic rezistent la frustrare si nu ai deloc increder in tine, contrar a ceea ce tu crezi.
Aminteste-ti ziua in care scriai despre un alt utilizator al acestui site….. Acum vezi greselile tale? Ai ajuns sa te simti oribil si sa reactionezi negandit. Nu reactiile ti le contest, ci gandirea pripita din primul mesaj in care te-ai grabit sa judeci lucrurile. Asa faci si acum, te grabesti sa te razbuni!
Este foarte foarte bine ca dai toata furia afara aici si este chiar indicat sa faci asta. Scuipa tot!!! Asta te va face sa te calmezi pt moment.
Radu, stiu ca ai potential si sptiu ca inauntrul tau exista un om de calitate. Depinde numai si humai de tine sa doresti sa sapi si sa inveti sa te cunosti, sa gestionezi emotiile pentru a reusi sa aduci acel om la suprafata!
Gandeste-te cum ar fi fost daca erai casatorit si avea doi copii. Apoi, intr-o zi, sotia iti spune ca relatia nu mai merge, ca o faci sa se simta….degeaba. Ce ai face? Ai folosi copiii dept instrument de manipulare si te-ai razbuna aprig?
Radu, tu ai nevoie in primul rand de TINE si apoi de altcineva. Nici o fata nu iti va putea completa golul imens din suflet, lipsa increderii si a afectiunii care sunt rezultate ale convieturirii alaturi de parintii tai.
Nu este nimeni, dar absolut nimeni, vinovat pentru problemele pe care tu le ai cu tine! TU esti siingutul care se poate ajuta, Radu! Spre tine este necesar sa iti indrepti atentia pentru a deveni un om valoros. Atat de valoros incat orice fata sa lipte pentru tine si sa nu se simta degeaba….
Radu, este momentul sa lupti cu tine si nu cu ea!
Ma bucur ca ai avut curaj sa te intalnesti cu ea. aceasta este atitudinea de barbat! Chiar daca aceasta intalnirea ti-a facut rau, ai infruntat mitivul despartirii voastre direct. Asa se obtin lucrurile sincere: in mod direct, chiar daca dor.
Ce castigi daca te razbuni? Toti vor fi cu ochii pe tine si vor stii cat de mult suferi. Cu cat razbunarea va fi mai apriga cu atat suferinta ta va fi mai mare si va face din tine un om de nimic. Ce ti-a facut fata? Este o crima sa iti placa un alt om? Suntem liberi de a alege in aceasta viata! Fiecare are libertatea de a alege langa cine traieste, nu este nimeni obligat sa stea langa un alt om, chiar daca acest lucru nu este mereu benefic pt celalalt. Asta este, lucrurile se intampla si nu le vom putea vrodata controla 100%. Nu supoti ideea ca fata a ales un alt baiat? De ce? Aici se afla problema. De ce?
Bine ar fi sa te gandesti de ce nu suporti aceasta idee. Te simti tradat poate, etc, etc. Si daca ar fi asa ce ai putea sa faci? Doar sa inveti din fiecare relatie.
Gandeste-te, Radu, inca o data ce vrei sa faci. Eu iti spun ca maturitatea reiese din modul in care tu reusesti sa iti gestionezi sentimentele si sa iti pastrezi cumpatul.
Sa ne „auzim” cu bine!

15 09 2014
Radu...

Am avut ‘prima’ zi de scoala.
nu pot sa o ranesc.. nu vreau.. nu-i mai pasa oricum de mine. Sunt un distrus.

15 09 2014
Ana

Ma bucur ca nu te-ai purtat urat cu ea la scoala.
Ai marele avantaj ca la 17 ani ai timp sa inveti cm sa nu fii un om distrus dupa o experienta ca asta, sa iti dai seama ca ai de lucru cu tine, sa inveti sa faci in asa fel incat lucrurule sa se inample cum vrei tu.
Trebuie sa citesti, sa te dezvolti, si sa constientizezi ca gandurile tale creeaza universul in care traiesti.

Pentru ca esti un baiat inteligent, spune-mi te rog, daca vrei: daca baiatul de care ai ras in prima ta postare ar fi prietenul tau, ce sfat i-ai da: sa isi puna funia de gat?
Ai constatat ca nu a mai scris, desi ii placea site-ul si scria pana cadea mort de beat?

15 09 2014
Stef

Radu, nu esti un distrus. Esti Radu. Atat cat reusim sa te cunoastem, vom fi aici ori de cate ori vei acea nevoie. Cineva tot iti va raspunde.
Ma bucur ca in tine ai doar furie nu si rautate :). Asta mie imi spune iarasi multe.
Ai putea face din tine un barbat pe cinste cum se spune. Vrei sa incepi constructia? Ai parte de dezvoltare personala gratis :). Imi pare rau ca este necesar sa suferi acum. Va fi cam…tot asa pana cand iti vei intalni perechea. Este firesc sa te atasezi de oameni, de iubita, sa investesti in relatie. Este firesc sa iubesti si propune-ti ca de fiecare data sa iubesti si mai mult, si mai mult! Pana cand, viitoarea ta oartenera de viata sa intreaca toate iubirile. Prieteniile adolescentei ti se vor parea mici virgule pe langa ceea ce vei impartasi cu sotia ta! Insa pentru ca in viitor sa poti avea o casnicie fericita si sa poti depasi momentele grele, dar mai ales sa eviti sa se ajunga la o despartire, TU este de dorit sa te cunosti bine, sa reusesti sa traiesti cu TINE in orimul rand. Sa reusesti sa te simti bine cu tine asa cum esti tu. Cred ca te iubesti mult, iti intuiesti potentialul si stii ca esti baiat destept. Asta te face sa fii orgolios. Lipsa controlului asupra lucrurilor vad ca te innebuneste, insa cu rabdare si analiza vei reusi sa gestionezi situatiile de acest gen.
Depinde mult ce anume iti doresti de la viitorul tau, Radu. Acum insa, traieste-ti suferinta. Acum este momentul sa plangi si sa iti „lingi ranile”…..
Eu cred ca ti-ar prinde bine sa vorbesti cu noi. Tu ce parere ai?

18 09 2014
Radu 17

Am.. intrat iar azi pe site, multumesc mult de raspunsuri, sunt.. incurajatoare… Apreciez, in fine.
S-au intamplat oricum, multe lucruri in zilele curente. Un motiv pentru care nu am mai raspuns a fost ca voi sa ma fi crezut deja…x, pentru ca mi se parea ‘fara rost’ sa va ocupati timpul scriind pentru mine. Ma insel oricum.

Acum pot continua, desi… nu vad rostul… privesc totul cu indiferenta acum, Ma si enerveaza cand scriu aici, desi… la fel, nu imi pasa. (In acea noapte la ‘club’ i-am spus de acest site, cerandu-mi iertare pentru orice lucru nefavorabil si acordandu-i toata increderea, ea citind.. tot ce am scris pana acum aici. In fine, la cat de mare e indifenta acum nu cred ca va mai intra vreodata aici).

In prima zi de scoala cand am scris ca sunt un distrus.. Nu am mai fost eu, cum am spus, nu puteam sa o ranesc.. Dar nervii mi-am pastrat (..noaptea dinainte de aceea zi nu puteam sa dorm, singurul gand fiind „ma razbun”). Asadar la premiere nu am vorbit, dupa.. am mers alaturi de cativa colegi la o terasa, nestiind ca ea se afla deja acolo cu restul clasei. Cand am vazut-o, ei bine… Nu a fost un moment prea reusit, nu m-am putut controla. Nu stiam ce fac, nu eram constient. M-am ‘repezit’ la ea, si am incercat sa o sarut.. crezand (gandindu-ma de asemenea in acea noapte dinainte), ca in acest mod va realiza ca eu nu pot renunta la ea si va trebui sa faca o alegere intre mine si… cealalta persoana. In fine. Evident, s-a ferit.. si nu am reusit, desi in acel moment mi-am dat seama .. insfarsit, ca ea nu mai poate exista pentru mine… Am stat in continuare la masa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, eu ma simteam bine.. parca o uitasem deja, si oarecum indeplinit pentru incercarea facuta. A plecat imediat dupa cateva minute, iar… dupa aceea, fara sa stiu de ce am tinut sa fac asta… i-am trimis mesaje in continuare. Au fost multe intrebari din partea mea legate de relatia noastra. Am scris mult, nu intru in detalii, singurul ei raspuns fiind.. daca imi mai amintesc.. „Sterge numarul meu din tel si lasa-ma in pace”. In fine.
Am ajuns acasa… Am stat… Apoi ma suna un coleg spunandu-mi: „Vezi ca ea a vorbit cu mama ei si i-a spus tot, daca incerci sa ii mai faci ceva iti rupe picioarele”. In fine, a fost penibil… Dar totodata in acel moment simteam ca trecusem peste despartire. Intr-adevar, asta am facut.. am reusit, chiar si acum (Si totusi, eram de asemenea atunci ‘distrus’, fara scop..rost).

Iaaar acum urmeaza cateva detalii nementionate de mine, care.. ar fi trebuit sa le scriu pana si in primul mesaj.
Cand ea imi ceruse acea „pauza” dupa.., acea luna fara a-mi raspunde, eu devenisem disperat. Dupa o saptamana, fiind obisnuit sa vorbesc intotdeauna cu cineva in fiecare zi, nu am mai rezistat siii.. am inceput sa vorbesc cu alta fata, care.. aparent nici nu o cunoasteam. Oricum, nu vorbeam des.. pana in.. ultimele 2 saptamani, desi vorbeam fara rost.. doar incercam sa ne cunoastem si ne povesteam ..oarecum, „viata”, sec.. Nu aveam niciun scop cu ea, nu-mi placea oricum.
In fine, tot in acea prima zi de scoala, dupa ce ma simteam „distrus”, am inceput sa vorbesc iar cu ea (cealalta fata precizata), i-am povestit tot.
Desi, ea nu intelegea nimic, nu este inteligenta… uneori scrie gresit gramatical, bine .. nu ma deranjeaza (si nu are relevanta). Oricum, de fiecare data ea imi spunea simplu ca va fi bine, si imi raspundea mereu… sa nu o fac ( x..), si sa nu ma ranesc.

Intr-un fel, fara a constientiza mai devreme, daca nu era aceasta persoana intalnita din intamplare (zic asta pentru ca pur si simplu i-am scris un mesaj pe fb dupa ce ea imi daduse ‘like’-uri la poze acum 6 luni), puteam sa ajung mai rau. Am inceput sa-i multumesc.. aproape in fiecare zi de atunci, ea raspunzandu-mi la fel de simplu „nu ai pentru ce :3”. In fine.
Am iesit cu ea, m-am ‘autoinvitat’ incat ea sa nu fie singura cand isi plimba catelul… Am aflat atunci foarte multe lucruri desprea ea (precizez iar.. nu am cunoscut-o vreodata si nici nu mi-am dat interesul pana cand sa aflu despre celalat tip al fostei, dar… am iesit cu ea, ..asta a fost in aceeasi zi de premiere, putin mai spre dupa-amiaza, cand.. eu deja ma simteam complet fara rost si.. in ultimul hal dupa mesajul care mi l-a trimis acel coleg). Am aflat lucruri precum ca.. isi pierduse recent cei mai buni prieteni, imi parea rau pentru ea, incercam sa o incurajez, sa o ajut… desi la fel, nu intelegea prea multe din ce spuneam (la ce faceam referire, in fine)… Apoi mi-a aratat mainile, si m-a facut sa realizez ca… pe langa ideea de a renunta sa mă x.., m-a facut sa renunt complet la ideea de a ma taia (a-mi face rau), sper in continuare sa nu mai fac asta.
Ea trecuse, acum un an (poate mai mult) prin momente foarte grele.. s-a abtinut sa nu precizeze prea mult, am inteles oricum… chit ca vorbea putin mai.. ‘simplu’, iar.. din pricina aceasta mainile ei erau pline de, cicatrice.. taieturi, imense… vechi de peste 1 an, care nu mai treceau. Mi s-a facut in acel moment .. o mila imensa față de ea, m-a facut sa-mi dau seama ca puteam ajunge la fel acum.. doar din pricina acestei relatii. Imi parea foarte rau pentru ea… pentru ca nu a avut pe nimeni in acele momente incat sa o opreasca, cam.. cum a reusit ea acum in privinta mea. Cum am spus, parca in continuare.. dupa ce mi-am dat seama de acest lucru tind sa-i multumesc in fiecare zi… dar, ea nu intelege de ce fac asta.
In fine, mi-ar placea sa ii fiu alaturi, sa o ajut… imi place mult simplitatea ei. Desi, aici vine partea amuzanta. Nu-mi place de ea. Din, motive foarte stupide… e pur si simplu diferita. Poarta haine largi, inchise, isi doreste tatuaje.. are piercing si asculta mult rock, deci.. mda. Eu am fost dintotdeauna impotriva … acestor lucruri, cel putin timp de 6 ani mereu am urat acest stil alaturi de prieteni. In fine, ar fi dragut sa o pot schimba… Nu merita sa fie asa… Poate fi, „normala” nu stiu.. oricum, mie nu imi place sa schimb vreodata oamenii dupa cum mi-ar placea mie, asa ca nu … nu stiu.
Cu toate acestea, ne scriem in continuare.. simplu, ma face sa ma simt bine, stiind ca am din nou pe cineva alaturi. Iar cand primesc mai rar mesaje de la ea ma intristez… Gandindu-ma iar la lucruri nasoale, .. trecute…
In fine, nu stiu ce sa fac in privinta aceasta.. fara ea m-as pierde, adica.. e simplu si fara rost.. dar macar ma face sa ma simt mai ok cand, imi raspunde la un mesaj precum „ce faci”.

Si, cam atat… Acum, la scoala este destul de oribil, stiam oricum ca va fi nasol acel moment cand ne vom desparti si va trebui sa ramanem asa. Ne ignoram intr-un mod mizerabil. Oricum, mi se face si greata uneori cand o privesc fara sa vreau (amintindu-mi de acea ură apoi). O fac de fiecare data „proasta” in gand din pricina aceasta, si ma infurii (dar controlandu-ma) mult cand ajunge sa vorbeasca in acelasi cerc de prieteni / colegi cu care stau.

Oricum, tot nu stiu ce sa fac in privinta acestei noi persoane. M-a ajutat mult, si vreau sa ma revansez… aproape ma place. Eu nu stiu in schimb. Desi vreau neaparat sa o ajut sa se simta bine.
Cu toate acestea imi privesc viata, cum am spus la inceput.. in sec, cu indiferenta de acum. Ma gandesc ca .. daca am reusit cat de cat (si.. nu complet) sa trec peste un asemenea moment doar pentru a invata lucruri noi (*Ca raspuns: Da Stef, am invatat foarte multe lucruri din aceasta relatie. Imi dau seama de acum ca pe viitor orgoliul nu-mi va mai fi o problema, si.. de asemenea, voi avea mai multa grija… chit ca s-ar putea sa ma ranesc mai tare*), probabil ca data viitoare nu voi mai rezista… si, va fi mai rau. Am uitat sa mentionez ca eu, de anul trecut mi-am pus o „limita”.. 30 de ani, in fine.

… As mai avea multe de spus, dar.. ma cam pierd in idei… Oricum, este de ajuns… Am raspuns acum pentru ca mi-ati cerut asta, si.. evident, ca inca traiesc… [x..=a muri].
Multumesc pentru tot pana acum.

19 09 2014
Ana

Radu, Radu…:-)
Vezi ca exista intotdeauna mai multe variante?:-)
Si asta este numai inceputul, ti-a explicat Stef mai sus ce frumos evoluezi in timp pana la relatia la care vei simti ca vrei sa te opresti. Doar nu iti imaginezi ca o gasesti la 17 ani…

Parerea mea este ca nu trebuie sa arunci o avalansa de sentimente asupra unei singure persoane. Incearca sa traiesti prezentul, sa te bucuri de el.

Nu o considera altfel pe aceasta noua prietena a ta. Valoreaza ce are in interior.
Greselile de gramatica se remediaza cel mai usor fata de altele.

Fata de cealalta fata, incearca sa pastrezi o distanta desi iti este greu, este firesc. Ai speriat-o probabil. Nu ati fost pe aceeasi lungime de unda la un moment dat si acum sunteti pe drumuri separate.

Poti sa ne mai scrii, sa uiti de ce ai intrat prima data aici, dar sa iti scrii gandurile, trairile. Aici va fi cineva sa iti raspunda.

Eu astept un mesaj in care sa imi spui ca mai sunt oameni inteligenti in jurul tau. Ca ii apreciezi pentru o anume calitate, ca te bucuri de prietenia lor. Pot fi inclusiv profesorii tai, parintii tai, colegi mai mari sau chiar mai mici decat tine.
La ce Academie vrei sa mergi? Militara?
Si cu limita de 30 de ani ce este?
Asa gandesc adolescentii acum?

Cu bine,
Ana

20 09 2014
Stef

Radu,
Decizia de a ne scrie cred ca este o decizie buna prin simplul fapt ca, dupa cum vezi, iti place sa vorbesti cu cineva. Intr-un fel este funny deoarece iti poti imagina interlocutorii ca fiind oricine. Noi, in imaginatia ta, avem chipuri diferite, avem anumite trasaturi, anumite miscari :)))).
Sa luam pe rand subiectele:
Noua fata. Vad ca stii sa citesti oamenii suficient de bine. Faptul ca aceasta fata este mai…simpla si mai face si greseli gramaticale, te duce automat cu gandul asupra mediului din care provine. Ai putea sa o intrebi daca ar deranja-o atentionarea ta asupra greselilor ei facand-o sa inteleaga ca ar fi in avantajul ei. Sigur, un om se va schimba cu timpul. Pana acum, femeile care in adolescenta erau rockerite, aveau percinguri si tatoo-uri….au devenit mamici uneori chiar banale :)). Dar schimbarea va veni natural. Tinuta este un mod de exprimare al persoanei, un mod prin care persoana…traduce (sa spunem) simtaminte,e interioare, starile, modul ales de a percepe lumea.
Acum, tu simti nevoia de a o ajuta spui. Stii de ce? Te-ai intrebat? Deoarece te vezi ca intr-o oglinda. Ii vezi taieturile ca pe taieturile tale, ii vezi suferinta ca pe suferinta ta si doresti sa o ajuti, sa o ridici. Te indentifici cu ea, empatizezi. Pana aici nu-i rau deloc, insa gandeste-te ca nu poti schimba lumea. Ajut-o doar cat iti sta in putere. Nu te simti dator! Probabil ca aceasta fata nici nu isi da seama cat de mult te ajuta. Repeti de cateva ori ca ii explici chestii, dar ea nu le intelege. De ce spui asta? Ce te face sa creI ca nu le intelege?
Evita sa te atasezi de un om doar pentru ca te simti rau. Daca aceasta fata nu este la nivelul asteptarilor si dorintelor tale, te vei pozitiona mereu cu o treapta mai sus decat ea. deja spui ca ti-e mila. Mila nu este un sentiment pozitiv. Ea descopera superioritatea. Esti constient ca tu, ai scapat din povestea asta mai intreg decat altii. Nu este de datoria ta sa ii ajuti pe cei din jurul tau daca acestia nu iti cerr ajutorul. Nu este o solutie sa ajuti doar pentru ca asta te face pe tine sa te simti mai bine, ci ar fi ideal sa astepti ca celalalt sa iti spuna ca are nevoie de acest ajutor. Ai grija in ce fel si de ce te ataszi de aceasta fata. Deocamdata nu stii care sunt nevoile ei.
Acum, sa atingem un pic problema fostei prietene. Spui ca la ultima intalnire i-ai povestit despre acest site. Stii ce mi se pare cool? :)) Faptul ca dupa intalnire, desi stiai ca poate va citi, nu ai tinut cont si cred ca ti-ai exprimat exact starea. O stare care te-a pus la pamant. Asadar nu mai conta, nu ai dorit sa faci…impresie sau sa pari intr-un fel sau altul. Asta este minunat! Reusesti sa fii sincer cu tine. Stiam eu ca ai un potential bun!
Nu te mai gandi cum va fi „data viitoare”. Nu ai de unde sa stii, nu esti medium :)). Poate data viitoare tu vei fi cel care va decide finalul unei relatii, poate, poate si poate… Alege sa nu te gandesti. Nu porni cu stangul. Orice relatie este frumoasa la inceput, de ce te-ai gandi la sfarsitul ei deja?
Inca ceva: ne aflam aici voluntar, nu ne obliga nimeni sa iti scriem si nici nu ne plateste :))). Ia lucrurile asa cum sunt. Noi alegem sa iti dedicam o parte din timpul nostru. Tu poti scrie oricand, nu iti face griji in aceasta privinta.
Te asteptam cu noi postari. Nu spune „hop” pana nu sari, suferinta nu va trece in trei zile…..
Numai bine!

20 09 2014
Adina

Buna, ti-am citit povestea..pari un baiat foarte determinat si indragostit.Ea probabil inca citeste , nici ei nu ii este usor.Persoana noua cu care vorbesti acum o sa te ajute mult ,incearca sa nu o ranesti,cat despre fosta ta prietena: cred ca poti continua cu rautatile. O sa te ajute sa o privesti altfel cand va zambi ”ca proasta” la telefon,trimitadu-i mesaje celuilalt baiat.

20 09 2014
emmapoh

Heei, deci sper sa.mi faceti si mie o categorie..
Okk deeci nu stiu sigur de ce scriu aici..adica probabil nici nu ma puteti ajuta. Anyway, eu nu am nicio problema in familie, nici cu prietenii, am fost foarte timida pana acum 1 an, cand am intrat la liceu, si deodata toata viata mea s.a schimbat, nu am probleme cu banii si chiar am prieteni adevarati. Si totusi nu ma inteleg, nu inteleg de ce nu imi place viata..pur si simplu simt ca as vrea sa parasesc lumea asta si gata..desi n.am cam niciun motiv. Adica ma distrez pe moment iar dupa pur si simplu ma plictisesc..as vrea sa nu mai traiesc. Nu inteleg care.i placerea in a trai. Sa mergi la facultate, sa te distrezi, sa te casatoresti, sa iti creezi familia, nepotii si dupa mori. De cee. Nu imi place viata..cred ca mi.e frica de viitor. Nu stiu ce am. Am vrut o data sa ma sinucid si o data sa fug de acasa..dar chiar cand eram pe punctul sa o fac, mi s.a facut frica si am avut din nou momentul ala in care imi place viata din nou si blabla. Dar momentele acelea sunt prea rare ca sa le bag in seama. Nu inteleg de ce ar vrea oricine sa traiasca..adica tot mori la un moment dat..care e scopul? Nu stiu..nu cred ca o sa ma sinucid cel putin anul asta..vreau sa vad daca se va schimba ceva care sa.mi schimbe viata..din nou. Nu stiu sigur ce vreau de la voi..pur si simplu vreau sa.mi spuneti motivul pt care nu puteti parasi lumea in momentul de fata..adica sa uitati de toate si gata..sa nu mai aveti nimic de facut..sa muriti. Si nu vreau motive gen ca aveti familie si chestii..nu mi se pare un motiv pt care sa traiesti..sa traiesti practic pt altcineva..nu are sens. Si nici nu vreau sa.mi spuneti sa merg la psiholog . Nici nu stiu cum sa.i explic de ce vreau sa mor. N.ar sti cum sa ma ajute. Si in plus cei din jur ma vor privi ciudat..si eu nu par sa am vreo problema in momentul de fata deci nu vreau sa am un motiv real pt care sa ma sinucid. Si nici chestii cu dumnezeu..nu cred in el.

20 09 2014
Adrian

Draga Emmapoh,

Done! Gasesti categoria ta in coloana din dreapta. Bun venit!

Cu prietenie,
Adrian

20 09 2014
emmapoh

Heei, sper sa.mi faceti si mie o categorie.
Okk deeci nu stiu sigur de ce scriu aici..adica probabil nici nu ma puteti ajuta. Anyway, eu nu am nicio problema in familie, nici cu prietenii, am fost foarte timida pana acum 1 an, cand am intrat la liceu, si deodata toata viata mea s.a schimbat, nu am probleme cu banii si chiar am prieteni adevarati. Si totusi nu ma inteleg, nu inteleg de ce nu imi place viata..pur si simplu simt ca as vrea sa parasesc lumea asta si gata..desi n.am cam niciun motiv. Adica ma distrez pe moment iar dupa pur si simplu ma plictisesc..as vrea sa nu mai traiesc. Nu inteleg care.i placerea in a trai. Sa mergi la facultate, sa te distrezi, sa te casatoresti, sa iti creezi familia, nepotii si dupa mori. De cee. Nu imi place viata..cred ca mi.e frica de viitor. Nu stiu ce am. Am vrut o data sa ma sinucid si o data sa fug de acasa..dar chiar cand eram pe punctul sa o fac, mi s.a facut frica si am avut din nou momentul ala in care imi place viata din nou si blabla. Dar momentele acelea sunt prea rare ca sa le bag in seama. Nu inteleg de ce ar vrea oricine sa traiasca..adica tot mori la un moment dat..care e scopul? Nu stiu..nu cred ca o sa ma sinucid cel putin anul asta..vreau sa vad daca se va schimba ceva care sa.mi schimbe viata..din nou. Nu stiu sigur ce vreau de la voi..pur si simplu vreau sa.mi spuneti motivul pt care nu puteti parasi lumea in momentul de fata..adica sa uitati de toate si gata..sa nu mai aveti nimic de facut..sa muriti. Si nu vreau motive gen ca aveti familie si chestii..nu mi se pare un motiv pt care sa traiesti..sa traiesti practic pt altcineva..nu are sens. Si nici nu vreau sa.mi spuneti sa merg la psiholog . Nici nu stiu cum sa.i explic de ce vreau sa mor. N.ar sti cum sa ma ajute. Si in plus cei din jur ma vor privi ciudat..si eu nu par sa am vreo problema in momentul de fata deci nu vreau sa am un motiv real pt care sa ma sinucid. Si nici chestii cu dumnezeu..nu cred in el.

20 09 2014
Ana

Adina, emmapoh,
Senzatia mea este ca sunteti colegi cu Radu.
Gresesc?

21 09 2014
emmapoh

De ce ai crede asta :-??

21 09 2014
Radu 17

..
Nu este nimic gresit in.. a presupune un lucru.
Dar oricum, nu are relevanta.. Am citit si eu in schimb raspunsurile lor (alaturi de poveste), si pot spune ca imi cunosc indeajuns de bine colegii incat sa imi dau seama (eventual dupa modul de a scrie) incat sa pot spune ca nu este asa… Nici nu cunosc persoane cu aceste 2 nume.

In fine, nu este important dar am raspuns acum sa nu se creeze o confuzie, sper sa imi fac timp sa raspund pentru mesajele anterioare… Dupa cum am spus, am multe de povestit.. dar trebuie sa ma organizez, lucruri se intampla mereu.

De asemenea mi-am dat seama ca raspund mai mult cand am nu am stari relativ reusite, iar prin faptul ca am raspuns mai greu in ultimul timp, as putea spune ca imi este mai bine.

Voi reveni, multumesc.

21 09 2014
Adina

Mi-as dori sa il cunosc .. am trait ceva asemanator . Doar atat.

21 09 2014
Adina

Am intrat aici doar sa citesc. e ciudat dar ma linisteste senzatia ca nu sunt singura…….. mai ales gasit un baiat cu aproape aceleasi stari .Eu nu am fost inselata,mie mi s-a spus ca sunt si am acceptat asta cu zambetul pe buze doar ca sa nu il pierd .. el dupa sfarsitul relatiei nu am inceput sa scrie pe astfel de site uri..el a facut totul public pe Facebook, doar ca s-a prefacut ca scrie o poveste(schimband numele personajelor)- In povestea lui ma chema Alice.. astea sunt singurile lucruri distincte. In reste e un indigo perfect. Si mai e o diferenta .. noul baiat pe care il intalnisem .. l-am ranit …

21 09 2014
Ana

Ok, imi cer scuze, nu vreau sa va influentez postarile cu intrebarea mea.
Radu, nu trebuie sa raspunzi.
Scrii cand vrei si daca vrei, important e ca iti e mai bine.

21 09 2014
Radu 17

Multumesc mult Ana,
Am reusit sa imi scriu intr-un mod starile in incercarea de a o ajuta pe emma :D. Cum am spus.. ma simt mai bine de ceva timp. Nu inteleg cum reusesc, dar imi pare bine oricum. Sper sa ramana asa…
Imi place sa scriu.. si ma bucur mai mult cand sunt ascultat.
Multumesc din nou voua.

26 09 2014
Radu 17

..a trecut ceva timp, destul de rapid aparent.
Nu stiu.. vreau sa scriu din nou, dar.. nu prea am ce. Parca nu imi mai recunosc nici ‘sentinmentele’ (nu stiu cum sa spun in alt mod..). Imi pierd ideile cu fiecare cuvant scris, in fine.. ma simt ciudat, indiferent.. bine dar si rau.

Am avut multe momente bune in ultimele zile.. dar, parca nu imi este indeajuns, nu stiu.. nu mai inteleg nimic, nemaivazand niciun rost intr-un anumit lucru.. orice lucru.

A trecut mai mult de o luna de atunci (de cand ne-am despartit).. totodata in timpul acesta am reusit sa imi recastig un prieten foarte bun, care.. la fel, m-a ajutat enorm in ultimele saptamani, nu ma mai ‘fortam’ sa râd cand ieseam afară din pricina lui (..si alaturi de ‘gașcă’). Totul e foarte ok.. Pacat ca ne intalnim rar din pricina scolii (licee diferite), dar.. si atunci cand ne intalnim, de regula in timpul liber.. reusesc sa imi uit toate probleme.. intr-un mod, util. As putea spune foarte multe despre „prietenia” noastra, dar oricum ar exista o singura concluzie, aceea ca e genul de amic.. prieten adevarat care nu va fi uitat vreodata. Rad mult din pricina ‘prostiei’ noastre .. comic vorbind.
Pe ea am uitat-o complet, chiar fiind in aceeasi clasa.. Nu mai am nici o legatura, nu am mai vorbit oricum cu ea (nici macar cateva cuvinte) din aceea primă zi de scoala.. depasind astfel 2 saptamani pana acum. Am reusit sa imi creez o indiferenta ‘perfecta’ față de ea, nemainteresandu-ma nimic in privinta ei. In fine, imi este bine asa.
..Desi, as prefera sa mentionez inca un lucru pe acest subiect… Imi este greu oricum. Sunt legat de orice amintire placuta in privinta ei, chiar si cele mai vechi posibile (depasind mai mult de un an). Nu stiu, pur si simplu uitandu-ma, observand orice amanunt, loc din oras, local, drum, film, melodie, joc, imagine, ‘obiect’ anume (un mouse, creion.. caiet, exercitiu la matematica, laptop-ul in fața carui scriu acum.. haină, reusind sa enumar mai multe, dar pierzandu-ma in idei).. imi aduc aminte de un moment respectiv alaturi de ea. E ciudat, chit ca reusesc sa imi revin apoi dupa un scurt timp de la gandul propiu-zis.
Totusi, mi se pare stupid sa vorbesc iar de ea.. ca si cum n-as reusi sa o uit, chit ca… as putea crede ca ma mint singur, spunandu-mi incotinuu acest lucru (~ca am uitat-o). Am spus oricum la inceput, nu imi mai recunosc gandirea, ma pierd.

In privinta persoanei noi, fata ‘nouă’ care a reusit suficient de mult sa ma ajute incat sa trec peste numeroase momente nasoale, pot spune
(in acelasi mod, iar..) ca nu mai inteleg nimic… Nu stiu ‘sa o citesc’. Parca ma doboara ‘simplitatea’ ei. Mi se pare de asemenea distrusa sentimental… spre exemplu, imi raspunde uneori in sec la mesaje, fara absolut niciun motiv.. iar apoi, daca reusim sa ne intalnim.. pare cea mai fericita persoana. Starile ei ma fac confuz, poate ajunge de la o binedispunere aparte la o melancolie iritanta, in cel mai scurt timp posibil, si invers.
Oricum, dupa cum am spus.. am continuat sa vorbim oricum in fiecare zi, cat mai mult posibil. Ma simt ok cand vorbim.. desi nasol cand nu reusesc sa ii ‘schimb’ starile.. (bine, se intampla rar sa nu reusesc, par egoist.. dar acele momente cand ea pur si simplu ramane in sec, mi se par mult mai semnificative). In fine.
Dupa cum am mai precizat, ma supara oarecum cand imi raspunde foarte greu, desi… de fiecare data revine cu un raspuns cerandu-si scuze, facandu-ma sa cred ca.. tine la mine, intr-un mod… Eu evident, incercand sa o calmez spunandu-i ca in niciun caz nu m-a deranjat, iertand-o fara nici o indoiala, ezitare.. reusind sa imi pastrez calmul si, ‘entuziasmul’ fara efort.
In ultimele zile tot imi repetam ca ea are nevoie de ajutorul meu mai mult decat am eu nevoie de ea. Nu stiu ce sa mai spun in privinta aceasta, poate iar ma insel. Am aflat oricum, cat mai multe lucruri posibile despre ea, viata ei.. desi.. cand am intrebat-o, fiind de fiecare data sincer cu ea.. cum reuseste sa aiba acele ‘stari nasoale’ imi zambea de fiecare data fals spunandu-mi ca .. le are fara motiv, incercand (..uneori scapandu-se) sa isi ascunda probleme foarte mari aparent. Nu pot avea idee despre ce ar fi vorba… Dar in niciun caz nu vreau sa aflu curand, sau sa o fortez in privinta asta.. probabil ma va depasi cu siguranta situatia.. nu stiu, imi e frica sa o ‘distrug’ oricum. Simteam la un moment dat ca o aveam pe ea „la degetul mic”, ca si cum daca incetam sa o mai „ajut” .. sa mai vorbesc cu ea, as reusi sa o fac sa se simta oribil, distrugand-o.. desi nu vreau sa ii fac vreun rau, nu as putea sa fac un lucru ca acesta vreodata, niciunei persoane. (Dând un exemplu egoist: Asa cum a izbutit fosta prietena in privinta mea, nu mi-ar placea sa traiasca o persoana apropriata mie acest sentiment pe care l-am .. avut.)
In fine, cam .. asta am avut de povestit in acest timp, desi.. azi… iar m-am ‘zapacit’. In ultimele 2 zile am facut un ‘pact’ cu aceasta noua fata, care constă in faptul ca eu ii voi trimite mesaje cat mai des.. asigurandu-ma ca ei ii este bine, asa cum ma intreaba si ea pe mine daca sunt ok in.. unele momente (la fel, grija ei față de mine implinindu-ma); ea acceptand pe deplin, in fericire (~consider eu). Ei bine, vorbind mai mult.. imi raspundea chiar mai vesel.
In fine, toate acestea pana cand azi… dupa ce hotarasem sa iesim dupa terminarea orelor..ea nu a mai putut, nemairaspunzandu-mi la mesaje. Am incercat sa o sun, mi-a raspuns zicandu-mi ca deja mergea spre casa cu un prieten. Mai tarziu.. astazi, am vazut-o cu altcineva (alt tip) .. plimbandu-si catelul (ea nu m-a vazut). M-am.. simtit… ciudat… fara rost, iar distrus.
Nu stiu de ce am simtit asta.. cu toate ca eu .. dupa cum am precizat de multe ori (..spunadu-i si ei), nu aveam niciun scop alaturi de ea. Nu voiam, sau.. nu vreau sa ajungem mai departe, in niciun caz.. sau.. ma mint iar.. nu stiu.. ma pierd.
Ajungand acasa, tarziu.. am vazut ca mi-a trimis iar un mesaj plin de scuze.. datorita faptului ca nu ne-am mai intalnit dupa ore… urmat de „noapte buna si sper sa nu fii suparat”. Am.. simtit nevoia.. urgentă de a da un raspuns sec (anume, „Da.. sunt ok, somn usor”)…. In fine…
Sunt curios.. ce va urma.. voi fi calm oricum.. Voi raspunde vesel..
Nu o voi irita cu intrebari in privinta prietenilor ei, oricum nu-i cunosc.. in fine.. Nici nu stiu ce vreau, dar.. nu vreau sa o pierd si pe ea.. m-a ajutat prea mult incat sa renunt doar din ‘vina’ mea, sau.. in alt mod.. nu stiu.

Oricum, Stef.. Ana.. si acum citesc repetat mesajele voastre, ma simt mereu mai ok facand asta.. incerc sa intru in fiecare zi (aproximativ) doar din aceasta pricina. Cred ca realizati ca nu as putea sa ma opresc din a va acorda multumiri, in fine.
Multumesc..

11 10 2014
Claudiu

Salut Radu,
Îmi pare foarte rău peste ceea ce treci acum și sunt mândru ca ai putut sa te însănătoșești sentimental.
Te-as putea ajuta în privința socializării doar dacă vrei sa îmi răspunzi la câteva întrebări simple:
1.Care este diferența dintre prietenul(1) care te suna seara și prietenul(2) care e la un alt liceu?
2.Care dintre prieteni respectivi te-au ajutat mai mult în perioada în care tu ai fost afectat?
3.Care dintre prieteni s-au schimbat?(motivul/motivele)
4.Daca prietenul(1) nu ar mai vorbi asa de des cum făcea în trecut, ai dori sa te muti la celalalt liceu doar ca sa fi cu prietenul (2)?
As dori sa răspunzi din tot sufletul ca sa îmi dau seama ce sfaturi sa îți dau.
Sa ai o zi buna.

27 09 2014
Stef

Radu,
Ai in tine un univers intreg. Vorba aceea, la tine sa tot stai si sa privesti, sa analizezi, sa gusti…:)). Poate modul tau de a povesti, poate descrierea aceasta neterminata a starilor…ca un fir de lana netors pana la capat. Ratacirea asta a ta in interiorul propriilor stari si amestecul cu ratiunea, trezirile din cand in cand in real, sunt totusi benefice. Ai o fire cumva…melancolica insa stii sa revii rapid la realitate si sa te analizezi sau sa analizezi situatia.
Sa le luam pe rand.
Este frumos ca ai stres din prezent fosta prietena. Amintirile insa sunt frumoase, ele nu iti fac rau, pastreaza-le si nu le ura, nu incerca sa le indepartezi fortat. Ele iti vor folosi, ar fi cam prea mult acum sa spun in ce mod. In orice caz, sufletul tau le va estompa cu timpul si vor ramane doar niste imagini dragute. In aceasta perioada interiorul tau reia fiecare traire. Imagineaza-ti cum tu, cel din interior, faci curat prin incaperile ramase goale. Pui lucrurile in sertare, ce nu iti foloseste arunci, mai gasesti cate un fir de par pe care incerci sa il mirosi incercand sa ii regasesti parfumul ei, apoi gasesti cate o notita…. Cu timpul vei schimba mobilierul, apoi vei reinprospata mirosul casei, vei arunca peria ei de par, samponul, bluza in care dormea… Apoi, poate vei aduce o canapea confortabila si un Tv modern, vai invita prietenii noi in vizita, vei cunoaste o alta fata….:). Atunci amintirile legate de ea nu vor mai face parte din interiorul tau. Lasa totul sa fie natural.
In privinta fetei noi, hai sa o numim Beta :))) (poate prima a fost Alpha). Este interesant cum incepi sa devii flexibil. Iti amintesti ca iti spuneam ca ai o rigiditate clara. Ei, uite cum incepi sa te intrebi daca nu cumva ea te ajuta pe tine :)). Vorbeam intr-un mesaj precedent despre „oglinda”. In ea tu vezi neajutorarea ta, singuratatea ta, suferintele pe care…deocamdata nu dorsti sa le cunosti (caci nu fortezi lucrurile si nu doresti sa cunosti in acest fel motivele reale ale suferintei ei). Uneori aceste motive pot fi stanjenitoare pentru o fata (poate un tata alcoolic, o mama bolnava, batai, etc). Este minunat ca nu fortezi lucrurile. Ai grija insa si fii precaut! Spuneam ca ai nevoie de atentie si de afectiune, de aceea risti sa te atasezi de aceasta fata care este acolo la nevoie. Cred ca ti s-a intamplat si tie, poate nu o singura data, sa cunosti un om mai uratel. Apoi, cu timpul, sa te obisnuiesti cu trasaturile sale si sa ti se para chiar simpatic, sa inceapa sa iti placa anumite trasaturi, etc. Asta se paite intampla si in acest caz, in privinta Betei.
Nu te ingrijora apropos de starile tale usor confuze, de gandurile care fug. Este o perioada din viata ta in care ai incheiat un capitol. Trecerea la urmatorul nu este foarte rapida. Este perioada in care te reajustezi, te readaptezi situatiei, caci acum te cinfrunti cu un nou decor: esti singur. Singuratatea are doua fetze: cea de care ne este frica si cea care ne dezvolta. Poti cunoaste latura frumoasa a singuratatii: dormi cand vrei, cat vrei, analizeaza-te, vorbeste cu tine, observa lucrurile din interiorul tau, modul tau de a gandi, reactiile, analizeaza-te, insa observa toate lucrurile acestea si la ceilalti. Gandeste-te la viitor, imagineaza-ti-l! Fa-ti planuri, viseaza, joaca-te. Poate ar fi o idee buna sa incerci sa scrii. Ar fi chiar interesant sa vezi ce iese din tine ai se aseaza pe hartie. Poate o schimbare de look te-ar reinprospata. Tunde-te intr-un anumit fel, alege ceva care te caracterizeaza, poarta un accesoriu…cu siguranta ai tu idei mai bune in acest sens. O schimbare in exterior iti poate modifica destil de mult starea din interior :).
In aceasta perioada te dezvolti, te detasezi de….turma ca sa zic asa si te formezi TU. Fii original!
Numai bine, Radu! Ne bucuram ca ne scrii.

29 09 2014
Ana

Draga Radu,
Ceea ce scrii tu, trăiesc multi adolescenti de varsta ta.
Este firesc sa suferi dupa o prima dragoste, este firesc sa ai amintiri frumoase. Cu trecerea timpului, multe se vor estompa, dar emotia unui moment frumos o porti cu tine multi ani.

Cand vorbesti cu noua ta prietena, nu incerca sa fii vesel daca nu simti asta. Fii tu.
Spune-i ce simti.

Stii, este frumos din partea ta ca nu intrebi mai mult decat ti se povesteste, dar incearca sa intelegi si dincolo de cuvinte. Poate vrea sa povesteasca mai mult si te considera usor distant daca nu intrebi nimic.
Tu stii. Lasa discutia sa curga de la sine. Vei vedea ce natural se leaga o prietenie cand nici unul din voi nu va pune presiune pe celalalt, cand veti stii sa va opriti sau sa continuati astfel incat sa va fie bine impreuna.
Ma bucur sa citesc ca ai un prieten bun, ca radeti impreuna, ca aveti preocupari comune.
Numai bine,

4 10 2014
Stef

Radu,
Noi suntem aici. Nu te vom intreba periodic ce faci deoarece, dupa cum vezi, vin alte si alte povesti. Insa tu ne poti scrie oricand.
Numai bine!
Sper ca totul este linistit la tine.

6 11 2014
Maria

Buna,
Am 24 de ani si Nu stiu daca cineva va indraznii sa citeasca aceasta insiruire de ganduri haotice iar chiar daca va indrazni nu va avea rabdarea sa citeasca tot. insa nu ma supar. Sunt aici pentru ca ma simt singura, nu am cu cine vorbi, prin urmare imi face bine sa imi astern gandurile, ideile chiar daca nu le citeste nimeni…

In primul rand vreau sa iti spun ca scri foarte dar foarte frumos.
Iti scriu fara ca sa citesc raspunsurile date de catre ceilalti…. (poate o sa le citesc la urma)
Am o mica remarca de facut, nu pot intelege ce fel de iubire ii purtai din moment ce tu o urai cand lua o nota mai mare ca tine. Este dea dreptul stupid. In opinia mea ar fi trebuit sa fi mandru si sa creati o competitie frumoasa intre voi.
Stiu ca viata adolescentina este grea si dureroasa uneori dar……sa vezi cand o sa cresti si or sa apara adevaratele probleme si greutati ale vietii…Este cumplit.
Te plangi de probleme financiare.. Pfff! Gandeste-te ca sunt copii ce adorm flamanzi, gandeste-te cat de dureros poate fi pentru un parinte sa stie ca nu are ce ii pune in farfuria copilului sau, sunt suflete care nu au facut nici un rau in aceasta lume crunta dar nu au NIMIC, nu au ce manca, nu au un acoperis deasupra capului.
Din nou iti spun inca odata ca stiu cum e viata la varsta asta, cum tanjesti si tu dupa un nou telefon, o haina mai de firma, un ban in buzunar pt iesit in oras urmeaza varsta de 18 ani, iti doresti sa dai de permis, dup care visezi la cine stie ce masina dar nu le poti avea pe toate cel putin nu acum.
Analizand ceea ce ai scris deduc ca esti un tip foarte inteligent si ghici ce? Tu vei rade cel mai bine la urma. Chiar daca din nefericire vei fi nevoit sa muncesti pentru a merge la facultate nu te da batut, Munceste cati poti de mult ca in final ai sa culegi roade. Stiu ca vei reusi in viata, vei ajunge bine, vei avea multe lucruri materiale pe care o sa ti le doresti. Iar toti ceilalti care in trecut isi fluturau care mai de care noile Smartphone-uri si noii tenesi de la nu st ce marca ….Vor fi sub tine cu mult…. adica se va intoarce roata (am exemple clare din generatia mea).
Revenind la fosta ta relatie….am trecut si eu prin cv asemanator (exceptand faptul ca erati in aceasi clasa si cu dozele de furie si mai multe chestii…)
Ce vr sa spun este ca, cam pe la varsta ta (respectiv 16 ani) am avut si eu parte de prima iubire (au mai fost persoane in trecut dar erau nesemnificative). Acum el era cu 2 ani mai mare ca mine si era ce-i drept aproape un don Juan Prin liceu (atragea toate fetele mai ales pe cele mai mari ca el, arata si bine….). A durat 8 luni, iar despartirea s-a produs cam in aceasi perioada cu a ta si c-am la fel as zice….eu locuiam la tara el la oras, (vr 20 km intre noi) a venit vara , a plecat in vacantna in nu st ce localitate la bunici (pe vremea aceea era treaba cu bip-urile) eu tot asteptam vreun semn de la el (adica vreun bip) dar venea foarte rar, mesaje seci , era o raceala , nici eu nici el nu faceam nimic ca sa rezolvam problema creata, eu asteptam un semn de la el iar el poate de la mine.am fost sincera intodeauna si probabil si el. La un moment dat m-a sunat si mi-a spus ca m-a inselat ….asa sec, ca a fost intr-o discoteca si ca a venit pur si simplu o tipa la el si l-a sarutat (cv de genu cu japca) iar el a stat, si mi-o spunea asa razand adica ca si cum nu era nmc important. (Tin sa mentionez aici ca nici nu prea puteam avea pretentii deoarece cazusem de acord ca el sa apeleze la alte fete pt a isi satisface nevoile de barbat, eram virgina.) Nu am spus nimic nici eu, am tratat situatia la fel ca el insa eu am inceput sa tremur, iar evident m-am dus cu gandul la mult mai multe …..eventuale greseli din partea lui. (Eu am fost din todeauna o tipa mai salbatica si razbunatoare, sunt de acord cu platirea cu aceeasi moneda) ceea ce am si facut, in timp ce el iesea prin oras (cu habar nu aveam cine deoarece nu imi statea in caracter sa intreb daca avea bunul simt sa imi spuna bine daca nu, la fel procedam si eu) si eu ieseam cu mai multi prieteni decat prietene,dar simt ca am intrat prea mult in detalii si da i-am platit cu aceeasi moneda m-am dus la unii din tipii: bad guy si m-am sarutat cu el dupa care la fel de sec si frumos l-am sunat si i-am spus.si am primit aceeasi indifernta pe care am oferit-o si eu prima. A venit toamna, relatia era din ce in ce mai rece, nu pr mai stiam nimic de el, ce face cu cine se intalneste, (ma facea geloasa…prin urmare si eu il faceam pe el caci nu suportam postura de victima) a gasit cateva mesaje la mine in telefon de la alti pretendenti..se purta ca si cum nu i-ar pasa. Il iubeam nebuneste plangeam noaptea cu telefoul in mana asteptand un semn, un mesaj sau un bip in cel mai rau caz. As fi dat orice sa vina la mine sa ma traga de mana si sa ma intrebe ce se intampla? de ce ne purtam asa? ca el ma iubeste dar…..
Mi am calcat pe orgoliu pana la urma si am incercat eu sa aflu despre ce e vorba, ce se intampla? dar fara rost….
Pana cand intr-o dimineata am primit un mesaj din partea lui cu textul: ,, cred ca ar fi mai bine sa ne despartim,, iar eu i-am raspuns ca da, asa ar fi cel mai bine (ma asteptam la asta).
Tin samentionez ca nu imi placea la el faptul ca era ,,mistocar,, nu ma lua niciodata in serios cand vorbeam, tot timpul trebuia sa rada si sa faca glume la ce discutam.
Nu ne am vazut pana in primavara cand a venit in vizita la un prieten de al lui ce era chiar vecinul meu iar atunci m-a chemat la ei sa vorbim si m-am dus cu gandul la o noua impacare pana cand intr-un moment serios in care discutam a distrus totul cu atitudinea si comentariile lui total pe langa subiect si mi-am dat seama ca nu merge, am plecat si plecata am fost (nu a facut nici un efort sa ma opreasca din drum).Eram dispusa sa fac orice pentru relatia aia daca vedeam ca se merita, imi doream o relatie serioasa cu el in adev sens al cuvantului, i-as fi dat tot,…..dar nu mi-a dat aceasta sansa.
Era leu, era dur si orgolios iar eu eram berbec incapatanat si la fel de orgolios.
De atunci ne intalneam prin liceu dar treceam unul pe langa altul mai rau ca 2 straini, dupa care el a terminat liceul si nu l-am mai vazut, doar de cateva ori prin oras de la spate.

In acea primavara implinisem 17 ani, am acceptat cererea de prietenie a unui baiat ce este cu 5 ani mai mare ca mine si care se tine de 2 luni dupa fusta mea. Am acceptat sa fiu cu el pentru ca aveam nevoie de iubire, imi doream din tot sufletul o relatie serioasa si frumoasa, si suntem impreuna si in prezent cu toate ca de cv timp lucrurile nu stau prea bine.
Desi eram implicata in alta relatie gandul imi era tot la el, si il urmaream tot timpul pe hi5 chiar daca nu eram imprieteniti.

Au trecut 2 ani, in care nu am avut nici un contact, .pana cand intr-o seara de vara primesc un telefon cu numar necunoscut, raspund si am inceput sa tremur cand i-am auzit vocea, era El, (tin sa precizez ca nu prea obisnuia sa imi spuna ca ma iubeste pe parcursul relatiei), acum era baut de la o chefuiala si ma sunase sa isi spuna oful iar oful lui eram Eu. Am vorbit ceva atunci, mi-a spus ca m-a iubit mult, si ca a suferit mult dupa mine, Ca are poza cu noi 2 inramata la bunici lui de la majoratul lui si ca de cate ori o vede ii vin lacrimile in ochi…….In acel moment am avut cateva secunde de nebunie in care ma gandeam sa renunt la actuala relatie pentru el dar am revenit repede cu picioarele pe pament.
Au trecut alti 2-3 ani fara nici un contact intr noi dupa care ne-am imprietenit pe facebook (mi-a impietrit inima cand mi-a trimis cerere de prietenie pe facebok), Am acceptat, au treut cateva luni si hop….mesaj de la el,,,,,daca ii dau id-ul meu, si i l-am dat.

(auzisem de la vecinul si prietenul nostru comun ca trecea printr-o perioada mai grea a vietii sale, i se depistase o tumoare la cap destul de maricica ce o tinea sub control cu o multime de medicamente puternice in urma carora s-a si ingrasat excesiv, este destul de grav si neoperabil, ia pastile sa o micsoreze insa o simpla emotie o poate face sa creasca la loc si atunci toti acesti ani de chin au fost degeaba)

Prin urmare dup 5 ani de la despartirea noastra am inceput sa discutam ca 2 oameni maturi, pe internet, deoarece nu am avut niciodata curajul sa ii accept oferta de a iesi la o cafea cu el (de teama ca nu stiam cum voi reactiona, nu vroiam sa fac cv gresit, nu ma puteam tulbura mai rau decat eram) asadar a ramas la stadiul virtual….
Ce am discuat????????????????
Pai am vorbit despre lucrurile ce trebuiau spuse cand eram impreuna.
Cand ne-am despartit, am crezut ca nu ma iubeste si ca nu se merita sa lupt…..Insa adevarata noastra problema era, ca eram aman2 la fel, asteptam unul de la altul.
Este greu cand intr-o relatie unul este orgolios dar si mai rau cand sunt aman2. A inceput sa imi spuna multe ;
Primul lucru care mi l-a spus a fost despre acel sarut ce la primit in discoteca si ghici ce ? mi-a spus ca a fost o minciuna ca sa vada cum reactinez…..
Mi-a spus ca s-a despartit de mine pentru ca nu vroia sa ma insele…pentru ca nu ar fi indraznit niciodata sa imi ceara ceva mai mult iar el nu mai putea continua asa….
Mi-a spus ca ar fi dat orice sa fi avut mintea din prezent in locul celei de atunci caci altele i-ar fi fost alegerile..
Mi-a spus ca ar da orice sa dea timpul inapoi rezolve problemele asa cum trebuiau
Mi-a spus ca ma iubit enorm, si mi-a dat de inteles ca ma iubeste si acum si ca ma va iubi in continuare si ca ar fi fost dispus……….. (in momentul ala era implicat intr-o relatie de cv timp)sa renunte la actuala lui relatie pentru mine.
Mi-a spus ca a suferit enorm dupa mine (doar prietenii lui stiu)
Mi-a reprosat ca m-am sarutat cu acel bad guy si ca la durut, ca am filtrat cu alti baieti si ca de aia se comporta si el asa…Ne faceam rau unul altuia fara ca sa puna vreunu o mana sa faca ceva din relatia noastra….
Relatia noastra s-a terminat brusc…fara explicatii, fara cuvinte supse…iar ce este cel mai TRISTeste ca intodeauna ne vom intreba aman2 : ///CE AR FI FOST DACA ….? sau CUM AR FI FOST DACA MAI ERAM IMPREUNA????../////
…….pentru ca am lasat lucruri nerezolvate atunci, era prea mandru ca sa stea dupa fusta unei pustoaice cand putea fi un, il citez: ///caine de lux///. arata bine, avea toata viata inainte, era mult prea orgolios sa recunoasca ca ma iubeste.
Este trist deoarece intodeauna atat el cat si eu ma voi gandi cum ar fi fost daca eram cu EL acum, oare eram mai fericita?
Eu ma ganesc de foarte multe ori la el si acum, nu pot spune ca sufar dupa el, dar sincer…….El cred ca da, Stiu ca regreta in fiecare secunda alegerile facute si inevitabil pentru el …roata s-a intors, …desi l-a lovit putin cam crunt….
DOARE foarte rau sa ajungi sa iti doresti cu durere in suflet sa dai timpul inapoi….sa fi facut ceva…..

Asa ca RADU,
,,….imi cer scuze pentru toate aceste baliverne (uneori ma ma ia valul),
FA CEVA !!!!!!!!!!!!
Caci altfel nu vei avea constiinta impacata si iti vei reprosa toata viata.
Dute la ea, spune-i ce ai pe suflet, spune-i tot, absolut tot, nu te zgarci la vorbe, spune-i tot ce simti, fa-o sa se simta importanta, spune-i ce te doare….dar invata si sa ascuti, chiar daca vei risca sa fi respins, chiar daca poate te vei simti umilit, distrus si iti va parea rau ca te-ai dus la ea. Nu fi mandru, nu fi orgolios, mai bine cazi de prost atunci decat sa treaca ani si sa regreti ca nu ai lamurit situatia, ca nu ai facut nimic, sa te intrebi ca daca ai fi fost sau nu mai fericit , sa nu ti-o poti scoate ani de zile din minte…
Sau in cazul fericita sa te accepte din nou si sa fiti fericiti de acum incolo
Sau exista si varianta ca sa nu fie adevarata dragoste si sa treaca destul de repejor.
RADU vad ca esti un tip destul de cerebral, gandeste-te la parintii tai cand recurgi la astfel de gesturi, poate nu sunt cei mai buni din lume dar cu siguranta nu iti vor raul. Asta iti spun Eu care am avut nenumarate astfel de momente si multe datorita chiar lor: parintilor, dar imediat imi imaginam ce se va intampla dupa cu familia mea si nu imi placea, poate daca nu as fi avut frati mai mici nu prea imi pasa dar in acest caz ei riscau sa ramana orfani, deoarece tata (destul de bolnav) , oricat de multe momente de ura am avut fata de el nu ar fi rezistat si ar fi cedat, in fond nu este un om rau chiar foarte bun si care imi doreste tot binele din lume doar ca si-l exprima altfel.

In fine as avea multe de spus….Nu imi pasa daca e citit sau nu acest text, o iau ca pe o pagina dintr-un jurnal, …ce m-a facut sa ma simt putin mai bine…….

Imi cer scuze pentru greselile de scriere facute dar starea mea psihica nu este una tocmai ok (as putea spune ce este la pamanat) iar ceasul meau arata ora 04:06 dimineata asa ca….Neatza

Ma bucur ca am dat peste acest site.
Insa ma infioara faptul prea multe persoane trec prin astfel de situatii.
Este groaznic si foarte TRIST!

6 11 2014
Adrian

Draga Maria,

Iti multumesc pentru timpul tau si pentru bucatica din sufletul tau pe care ai asternut-o aici!

Cu prietenie,
Adrian

22 01 2016
IN MEMORIAM

Abia in aceasta noapte ti-am citit ,,povestea,, …M-as bucura ENORM si cu siguranta si ceilalti..ce ti-au fost ALATURI….sa ne scrii ..CA ESTI MACAR MAI BINE..DACA NU..FOARTE BINE……..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: