Ayla

26 08 2014

Buna ziua! Ma numesc Ayla si am 30 de ani si simt ca am ajuns la capătul puterilor, ca nu mai pot merge in viata.
Toate problemele au venit una peste alta simultan.
Dar ce ma doare cel mai tare este ca cineva si-a bătut joc de sufletul meu.
Sunt împreuna cu un bărbat de 20 de luni. Eu îl iubeam de foarte mult timp, iar cand am început relația am crezut ca visez. La puțin timp mi-a zis ca suntem de fapt “friend with benefits”. M-a durut dar am stat in continuare langa el, sperând ca intr-o zi ma va iubi. In tot timpul acesta l-am pus pe un piedestal, făceam tot ce mi stătea in putinta sa-i fac pe plac. “Minunea” pe care o așteptam s-a întâmplat anul acesta cand a început sa-mi zica “te iubesc”. Am crezut ca visez.. De ceva vreme insa a devenit mai rece, mai indiferent . Intr-adevăr l-am provocat puțin ca sa vad daca intr-adevăr ma iubeste. In urma unei discuții mi-a zis k de fapt nu ma iubeste , k la un moment dat m-a iubit. Cu doar 3-4 zile înainte de aceasta discuție imi zicea ca ma iubeste. I-am zis k de ce mi a zis ca ma iubeste in urma cu câteva zile si mi-a zis k “de incurajare”, ca “sa ma simt bine”.
De atunci credeți ma nu mai sunt buna de nimic. Am impresia k si-a bătut joc de mine, k din mila mi-a zis k ma iubeste.
Sa nu uit cele 20 de luni au fost luni de relatie ascunsa “ca sa nu ne desparte oamenii”
Urma ca in toamna el sa ia o decizie daca va scoate sau nu relația la lumina.
Eu sunt o persoana in aparenta foarte dura, dar de data asta efectiv nu mai pot.
Plus s au viit probleme cu părinții, financiare. Dar acestea nu sunt probleme cărora eu sa nu le fac fata.
Ma macina gândul k si a bătut joc de mine…… Imi doresc sa nu-l fi iubit niciodată, sa nu l mai iubesc….
Imi doresc doar sa dorm…. Sa nu mai simt nimic…sa nu ma mai doara sufletul

Anunțuri

Acțiuni

Information

13 responses

26 08 2014
Adrian

Draga Ayla,

Bine ai venit aici! Din ce scrii, nu pot decat sa confirm ca este extrem de neplacut sa te simti folosita – pentru ca asta inteleg ca ar putea descrie sentimentele tale. Dar… este acesta un motiv suficient sa iti doresti moartea? Spui ca vrei sa dormi, sa nu mai simti nimic… Pe de alta parte, poate ca nu neaparat sentimentul de dezamagire sau de frustrare ar trebui sa fie lasat sa predomine, ci mai degraba cel de revolta… Adica, altfel spus, asa cum scrii chiar tu, TU investesti 20 de luni intr-o relatie, iar EL… nu are de spus nimic altceva decat faptul ca a vrut sa se distreze? Sa aiba o relatie de prietenie cu beneficii?

Ok, hai sa privim putin la rece totusi… Ce a fost, a fost… Nu mai poti schimba acum trecutul… Ce va fi insa, POTI SCHIMBA, asta DEPINDE DE TINE! Vei accepta in continuare sa fii folosita, sa te faca sa te simti prost, sa te faca sa te simti doar ca o manta de vreme rea, sa te faca sa simti ca te doare sufletul de la felul in care se poarta cu tine? Sau, dimpotriva, vei ALEGE sa spui „STOP! Pana aici!”, vei pune capat pana cand el isi va defini clar ce simte si daca simte ceva pentru tine, iar apoi, DACA TU vei mai fi dispusa sa il ierti, sa mergeti mai departe ASA CUM MERITI sa fii tratata? Ca FEMEIA din viata lui, nu ca PRIETENA CU BENEFICII? Pentru ca, sa fim seriosi, aceste „beneficii” par a fi momentan extrem de paguboase pentru tine… si iti produc niste traume sufletesti de care mi se pare ca incerci sa scapi…

Deci, depinde de tine!… In nici un caz insa NU merita sa te gandesti ca vrei sa mori pentru asta… Gandeste-te in schimb ca, desi doare ACUM, este mult mai bine ca ti-ai dat seama ACUM ce fel de om este, si nu ai continuat 5 ani, 10 ani, 20 de ani… ACUM poti alege cum vrei sa arate viitorul tau, si daca in acest viitor este loc si pentru „prietenul cu beneficii” care ti-a lasat un gust atat de amar… Pierderea nu e a ta, ci a LUI! Intr-o buna zi, poate ca isi va da seama ca a pierdut dragostea sincera a cuiva, pentru iluzia unei libertati si a unor distractii inselatoare…

Cu prietenie,
Adrian

26 08 2014
Stefan

Buna Ayla. Ce pot spune eu. Sunt oameni cu mult mai multa experienta aici poate decat mine. Totusi tin sa iti spun si eu cate ceva. Ai 30 de ani. Viata nu s a terminat aici. Esti tanara, puternica, asa cum ai spus si tu, ai dat piept cu viata pana la varsta asta si iata inca esti aici. Eu zic sa nu cedezi tocmai acum. Ai stat 20 de luni spui. Si ai realizat ca de fapt esti folosita. Drept ce. Partener de nevoi fizice. Prieten cu beneficii. Ce relatie e asta. Pentru unii poate functioneaza. Nu spun ca nu este ok. Dar pentru tine? Tu iti doreai doar sa fii iubita. Si ai realizat ca nu esti. Tu chiar crezi cand el iti spune ca undeva, candva, „te a iubit”? Dragostea nu apare si dispare asa dintr o data. Mai ales cu o persoana care la inceput nu a vrut decat contact fizic cu tine. Si nici o alta implicare emotionala. Cand cineva iti spune ca te iubeste azi. Iar in doua zile spune ca nu mai simte asta… sau ca ti a spus ca sa te simti tu bine. Cat de sincer crezi ca este??! Dar relatia ca a tinut o ascunsa. Sa nu iesiti in lume. Ce mai inseamna asta.

Nu Ayla. Eu nu cred ca vrei sa fii folosita. Imi pari o femeie care doreste o relatie serioasa. Cu un barbat care stie ce vrea.
20 de luni in viata ta sunt doar o cateva picaturi de apa intr un lac.
Eu am stat 7 ani cu cineva. Si s a terminat. Am avut si eu ganduri. Dar totusi uite sunt aici. Viata merge inainte. Sunt altii care termina relatii dupa 20 de ani. De ce sa ti faci tu rau acum. Sa „dormi”. Pentru ce. Pentru el?! Crezi ca ii faci rau lui sau tie? Dar familiei tale. Prietenilor? Eu nu cred ca asta e solutia! Ridica barbia din pamant. Esti o femeie puternica. Stiu ca nu vrei sa auzi asta. Dar exista atatia barbati si femei pe aceasta lume. Nu este el singurul. Exista acolo pentru tine cineva care sa te merite si sa te iubeasca cu adevarat. Sa te sustina. Si tu pe el. Sa fiti fericiti impreuna. Nu relatie din asta cu beneficii.

Nimic nu loveste mai tare decat viata Ayla. Dar ai puterea de a te ridica de la pamant. Si continua! Nu te opri aici!

Poate cineva are o opinie diferita de a mea. Sau o alta modalitate de abordare. Eu am spus doar ce cred. Sper si stiu ca nu te vei lasa prada acestor ganduri. Si te vei ridica. Poti!

26 08 2014
Ana

Eu pot sa iti spun un singur lucru: o relatie frumoasa nu este ascunsa.
In mod sigur ai nevoie de altceva.
Din experienta asta, dupa ce trece durerea, invata ce nu trebuie sa mai repeti.

26 08 2014
Paul 27

Hmm, nu merita sa mori pentru o relatie care nu era oficial o relatie si friends with benefis nu inseamna relatie de iubire ci de folosire reciproca. Acuma ca te-ai atasat de un om, asta e inevitabil , toti ne atasam de cineva ca vream initial sau ca vine de la sine, Dar mergi inainte , asta e , oameni mai sunt, si cauta un om sincer pe viitor, un om ok care sa afiseze public relatia lui cu tine, si atunci vezi daca te iubesti, daca este fericit public cu tine …in rest vorbele sunt vorbe,
Acum sa nu faci o prostie din cauza asta, si sa recurgi la suicid, eu unu am facut detule de genu, si regret mult, noroc ca mereu ma salvat familia, darn regretul si durerea abia acuma vine cand realizez cat rau le-am facut oamenilor iubiti in afara familiei, pe care i-am dezamagit, facand lucruri de gen.
Hey fi ok cu tine insuti, fii multumita ce ti-ai aratat ca esti un suflet cald ce poate iubi,
Acum cateva zile aveam o recadere, cu un episod depresiv grav, si am ajuns aici, acuma la cateva zile dupa, am realizat ca negativismul meu a ataras lucrrui negative, de doua zile am reusit sa ma deschid sa fiu mai pozititv si deja am ajus sa fiu oleaca mai fericit , si chiar am reusit sa schimb cateceva in mine/
Fii pozitiva si ai sa atragi lucruri pozitive , in rest daca stai ata de negativa si suparata pe viata, ai sa vezi ca galopant ai sa distrugi mai multe lucruri in viata ta si in tine decat a reusit initial sa faca acel tip.
Practic noi suntem suma lucrurilor si gandirii pe care noi le abordam,
Tinteset mai sus, pe alte drumuri noi si ai sa vezi cum ai sa te inalti singura.

Cu respect Paul
Take care an be positive.
In viata totul e trecator , chiar si depresia, singurul lucru sigur ramane moartea, dar de ce sa ne grabim, cand putem lungi drumu?

26 08 2014
Stef

Bine ai revenit, Stefan!
Este grozav ca imparti experienta ta cu ceilalti si ma bucur ca o faci intr-un mod matur, serios, valoros!
Sper ca lucrurile merg bine la tine!

Ayla, de cand sunt pe acest site, am mai citit o data povestea ta. Sub ce pseudonim? Doar ultimele trei fraze s-au schimbat semn ca acum s-a mai intamplat ceva. Imi pare rau ca suferi atat de mult si rana este atta de dureroasa. Ai si de ce, sigur! Insa este prea mult sa virbesti despre moarte. Cred ca putem gasi impreuna o cale pentru a te face sa te simti mai bine!

27 08 2014
Ayla

A fost prima data cand am intrat pe acest site. Am dat căutare Google ” sinucidere” si asa am ajuns aici.
Culmea e ca in urma cu 2ani eu am ajutat cu sfaturi o prietena care trecea printr-o perioada la fel de grea, dar acum nu sunt in stare sa ma ajut pe mine.
Relația cu El probabil se va termina, durerea mea nu e neaparat dupa el, ci pe mine, ptr ca m-am lăsat calcata in picioare. El doar a gasit terenul propice si a profitat din toate punctele de vedere: sufleteste, material ( imi place aia mi-o iei? Ma scoti acolo? Mergem acum in vacanța plătită de tine k la toamna sa mergem in cea plătită de mine. Ia-mi si mie x lucru, k ti dau banii maine…).
Ptr cei din afara sunt genul de om puternic, chiar „afurisita” dar interiorul meu e plin de lacrimi.
M am saturat sa sufar, sa plâng… Si toate astea doar din cauza mea ( in mod normal nu as fi acceptat o asemenea situație)
Nu găsesc remediu ptr durerea sufletului meu
Sincer cand am scris aici chiar aveam de gând sa ma sinucid… Dar m-am gândit la sora mea mai mica de care sunt foarte legată si m-am gândit ca nu merita o astfel de trauma, părinții si-ar fi revenit ca o au pe sora mea, iar el…lui nu i-ar fi pasat .
Acum nu stiu ce sa fac…. Ptr ca ma doare sufletul, ma ustura…
P.s: multumesc mult pentru sfaturi , voi încerca sa țin cont de ele

26 08 2014
Paul 27

Pentru cei cu ganduri sinucigase, de la un alt om cu tentaiva sinucigasa, va zic, anumite lucruri care poate o sa va deie de gandit:
Daca esti pe pagina asta esti victima propiei inchisori si a propiei gandiri, dar mai exista o speranta ca inca nu esti mor si cauti ajutor.

In legatura cu metode de sinucidere…ceva ce o sa va deie de gandit daca sa incercati si voi:
Taiat de vene: 2 cazuri. mi-am taiat venele […moderat…] dupa ce am fost salvat de mama, ce ma gasit plin de sange, inconstient in camera , m-am trezit in spital in perfuzie si transfuzie, recuperearea a fost lunga , mai ales tendoanele atinse mi-au luat din mecanica bratului si a durat apropae doi ani pana la recupare completa, timp in care am fost cu un handicap de mobilitate a maini. acuma port inca cicatricile pe mine iar imaginea mea in fata altora e mult alterata,
Spanzurarea: n-am incercat ..nu suna bine .
Supradoza: in 4 cazuri de tentaive am inceract supradoza , combinatia de pastile folosite au fost […moderat…] m-am trezit in patul meu dupa cinci zile, in care nu am stiut nimic, deoarece acetse medicamente dau aceea memorie de 5 secunde la supradoza, in astea cinci zile am avut o viata activa m-am dus la cursuri la facultate, am iesit in oras, datorita schimbarilor emotionale date de supradoza m-am facut de toata bafta in fata unui amfiteatru profesori oameni de pe strada, in plus dupa ce efectul a trecut am stat in sevraj si cu sindrom extrapiramidal o saptamana. ceea ce nu a fost placut.
Otrava. 1 caz… ..salavt de parinti dar si asha nu cred ca muream , am avut arsurri grave esofagiene si stomacale , noroc ca nu au dat perforare de stomac, dureri insuportabile , tratament de recuperare indelung, distrugere de ficat, apropae pierderea functiei unui rinichi , era posibila a ambilor si ducea la dializa ,
Injectare […moderat…]….nu am mers pana la capat deoarece dupa 03 ml din seringa in care am dizolvat 1 mg […moderat…] in 5 ml de ser, capul imi pocnea de durere si tremuram prea tare sa mai pot tine seringa in vena, risc de AVC,

Acum dupa ce am ajuns cadru medical, desi nu am o viata roz, si inca mai sunt depresiv, mai exact un bipolar maniac depresiv…pot spune ca multe din tenativele de suicid duc la complicarea vietii ce urmeaza, a victimelor, si afamiliilor, costrui ridicatre de recuperare, cu banii aia ce vacante poti face, timpul pierdut in recuperare, timp in care va puteati distra cu banii cheltuiti pe costuri de recuperare.
Lucrand in compartimentul de medicina de urgenta, nu ma impresioneaza moartea cuiva, e ceva normal fiziologic si stiintific, dar urletu mamei care isi pierde un copil e cel mai tragig si de insuportat sunet auzit de mine pana acum. Ganditiva la cei dragi , la ce imagine le lasati lor in urma mortii : plin de sange, atarnand in streang sau plini de fecale , (deoarece in urma mortii survine relaxarea sfincterelor, dar si in come ), Ca om nu-mi doresc ca cineva sa-si aduca aminte de mine in astefel de mod, deoarece amintirile cele mai pregnate si imaginile ce vor urmarii pe copii vostri parintii, prietenii vor fi acestea, moartea voastra mai distruge pe langa voi cel putin alte 2 persoane
Si in caz ca tentativa nu va reuseste puteti ramane cu handicap pe viata, legume la pat, iar atunci practic veti traii fortat de imprejurari si victima a propiei persoane ,cu o viata distrusa, si fara un viitor, obling si pe altii sa ai parte la tragedia voastra,
Daca iubiti pe cineva nu-i condamnati sa traiasca cu remuscari si imagini oribile, traiti pentru ei, oricare din noi avem pe cineva ce ne place, ne iubeste ne intelege, trebuie noi sa fim pregatiti sa iesim din gandurile negre si sa vedem aceste persoane.
Viata merita traita, si oportunitati si momente placute vor veni, rabdare , tratativa problema chair si la specialist, impacativa cu voi, daca sunteti invinsi de propia gandire recunoasteti asta si cereti ajutor.
Cine a ajuns pe pagina asta , a recunoscut ca are o problema mare, primul si cel mai important pas a fost facut , acuma rezolvati problema sau tratati-o, depresiile de moment dispar, psihozele se trateaza iar dupa o perioada de timp starea de bine va reaparea, eliminati ceea ce e rau, fiti introspectivi si o sa va cunoasteti pe voi insiva, si o sa gasiti raspunsurile in voi.

Sper sa va dea de gandit si mult succes la toti in viata. Si impacativa cu voi insiva, nu va mai acuzati, nu regretati emotii sentimente, alegeri, e doar viata si complexitatea omului.

26 08 2014
Ana

Adica, Paul,
Tu erai student la medicina cand ai avut toate incercarile, caderile, cum sa le numesc?
De ce ai ajuns aici?

Stefan, si eu ma bucur sa citesc cum gandesti si ca ai deja puterea sa povestesti altora experienta ta.

O seara buna tuturor,
Ana

26 08 2014
Paul 27

caderile le-am avut de mic, aproximativ 12 ani aveam, am ramas traumatizat din familie, un mediu de oameni intelectuali din care mama cazuta in alcool, tatal inchizitorul ei, au creat imagini de cosmar in ochii unui inocent. Ani au trecut lumea ma marginaliza din cauza familiei mele , nu suportam sa aud cum colegii de joaca rad de ai mei si m-am retras in mine si in carti, reprezentand primul semn al depresiei infantile ce o traiam, mai tarziu adolescent am intrat in diferite anturaje, unde ma simteam ok, deoarece eram toti cu familii asemanatoare, unde am inceput sa cunosc vicii, placeri , dar mediul in care traim atunci ma deprima si mai mult, am ajuns la vandut de droguri , la taiat de vene , la nopti pierdute pe strazi ca un om al strazii, beat murdar plin de ura lipsit de caldura cuiva, Am trait in mare parte fara iubirea parintilor, cu liberate absoluta pt un copil sau adolescent , fara indrumari si fara scop in viata, atunci a fost perioada tenatativelor de suicid,
Mai tarziu in clasa a 10 am reusit sa gasesc alt anturaj dupa ce am iesit de la dezintoxicare atunci a fost si prima mea intalnire cu un psihiatru, mi-am regasit linistea in carti si intr-un spatiu social mult m-ai agreabil , ceea ce ma indepartat de droguri alcool si vicii stupide in general. Dar viata nu e perfecta , si cat de roz ti-ar merge iti da suturi, am mai primit si altele pe parcurs, traume propii, le-am tinut ascunse , la fel am si tinut treecutul meu ascuns, ca ma ranea, am incercat sa uit de unde vin, dar uite ca trecutul ma prins din urma si in facultate am mai avut o cadere, siam incercat din nou cu medicamente doza f mare, toxicologic de nesuportat, dar organismul uman daca vrea isi face treaba si uite ca traiesc, am resit sa trec si peste , tot singur, tot uitand dar nu rezolvand traumele in interior, acuma cateva luni cand eram super in viata de zi cu zi si personal si profesional , propiul frate un alcoolioc de fel a incercat sa ma ucida, la scurt timp iubita ma lasat si a plecat, nu o acuz caci fiecare om are propia alegere in viata si nimic nu te tine legat de altcineva decat propia dorinta, placere. Dar pentru mine au fost alte socuri, ca sa uit am inceput in timpul liber sa consum iar alcool , iar am luat droguri, si recadere dupa recadere, episoadele depresive au ajuns din ce in ce mai grave , si uite cum scriu pe aceasta pagina in loc sa stau sa uit de ce se intampla si sa ma consider ok. Nu am cum sa fac asta , mai ales ca dupa trauma cu fratele am insomnii, nu ma mai pot concentra asupra muncii, nu ma mai pot concentra asupra vietii, asta e unele lucruri te marcheaza te schimba te influenteaza negativ, si oricine ai fi si oricat de mult te cunosti, cazi prada unor ganduri nu tocmai bune , care iti pot distruge viata.
Eu unu sunt invatat cu depresia, cu aceste momente numai ca nu le suport, si nu mai suport sa am ganduri de gen suicid. si mai bine imi iau tot timpul din lume cu riscul de a pierde job si tot, dar sa ma tratez cum trebuie si sa evit recaderi pe viitor, si sa pot sa incep de la 0 in viata cu dreptul fara traume ascunse, uitate , nerezolvate.

Ce doresc ca cei ce au aceste gannduri acum e sa stie ca orice ar fi raspuns este, ajutor se gaseste mereu, ei treb sa caute, sa faca tot posibilul sa-l accpete sa se accepte si sa se ajute , si cine nu face asta cum treb poate suferi recaderi peste ani, si dure palme ale trecutului ascuns in subconstient
incat va fi si mai grav ca azi….

Multumesc si tot respectul pentru voi, Ana sper ca si tu ai primit raspunsuri poate mai mult decat ai intrebat, si Stefan fii tare , si gaseste forta in tine ca ea este da nu vrei sa te vezi pe tine cum poti depasi momentul, si momentul e depasit cand il rezolvi, atata de bine , incat, sa nu mai fii afectat nici daca iti mai aduci aminte de el. Curaj mult in viata , rabdare cu tine insuti si…ai mai multa incredere in tine ca nu iti acorzi…succes mult. Sper sa ne auzim de bine cat mai curand.

26 08 2014
G Denisa

Buna! cum pot borbi si eu cu voi? MMultumesc!

27 08 2014
Adrian

Buna! Ne poti scrie aici, fara probleme (sau poti lasa un comentariu oriunde altundeva, pe site!), iar noi preluam si iti facem “casuta” ta, in coloana din partea dreapta. Sau, daca vrei sa discuti telefonic cu unul din voluntarii Asociatiei de Suicidologie, poti suna gratuit la 116123.

Cu prietenie,
Adrian

28 08 2014
Stefan

Buna/Salut Stef, Ana, Paul.
Sunt si eu cu ale mele.. Dar capul sus si merg tot inainte.
Va multumesc pentru grija si atentia acordata.

Ayla. Nu iti face griji. Si eu la fel am cautat pe google. Si am ajuns aici.. Dar lasa asta. Tu spune ce ai mai facut. Cum mai esti astazi. Este bine ca ai primit sfaturile noastre. Dar tine minte. Schimbarea trebuie sa vina din tine. Tu esti in control.

Este bine ca ai reusit in urma cu 2 ani sa ti ajuti prietena cu o situatie similara. Si acum spui ca nu esti in stare sa te ajuti pe tine? Dar nu este adevarat. Pentru ca nu esti singura!

Ai o sora mai mica spui. Si eu am o sora sa stii. Foarte frumos. Familia, printre altele, este unul dintre cele mai de pret lucruri in aceasta viata. Eu zic ca sora ta are nevoie de tine. Sunt sigur ca se uita la tine si te vede ca un exemplu de urmat. Asa fac in general fratii mai mici. Si sa stii ca nici parintii nu sunt mai prejos. Nu cred cand spui ca si ar fi revenit daca tu pateai ceva, doar ca o mai aveau pe sora ta apoi. Ai lasa un gol in inima loc poate pentru totdeauna. Si spun din experienta..

Spui ca nu stii ce sa faci? Cum sa nu. Te vei trezi dimineata. Vei merge la serviciu. Te vei ingriji. Vei manca. Te apuci de plimbari sau un anume sport. Sau carte. Orice lucru care sa ti tina mintea ocupata. Vei vorbi despre problemele prin care treci cu cine crezi ca te poate intelege si asculta. Nici nu este nevoie sa iti dea neaparat un sfat. Doar sa fie acolo langa tine.
Stiu ca ce spun pare lucru incredibil de dificil. Daca nu chiar imposibil. Dar iti spun ca nu este nimic imposibil. Doar noi ne punem limita pe ce putem si nu putem sa facem.

16 01 2015
Raluca

Draga mea,
In urma cu doi ani am trecut exact ca si tine prin acelasi gen de reltie cu aproape acelasi gen de dobitoc. Relatia a durat aproximativ 6 luni dupa care eu l-am parasit dupa ce l-am pus sa aleaga: ori vrea o relatie normala, ori ne despartim. El mi-a spus ca a crezut ca eu imi dau seama ca el nu se implica sentimental. Acceea a fost ultima noastra intalnire. In doua saptamani el avea pe altcineva. O tipa muult sub nivelul meu din toate punctele de vedere. Tin sa mentionez ca si eu sunt genul de femeie puternica, trecuta prin multe si care m-am ridicat pe picioarele mele. La toti prietenii comuni le-a spus ca a fost din vina mea, ca eu i-am dat papucii fara motiv, ca eu nu vroiam sa recunosc relatia, etc etc….Nici un lucru nefiind adevarat. Ne-am mai inatlnit ulterior in cadrul unor intruniri cu prietenii comuni dar in rest l-am evitat total desi prietenii lui mi-au ramas amici.
Ca si tine, acum am 30 de ani, iar de cand m-am despartit de omul asta nu am mai putut sa iubesc. Mi-a pus capac relatia respectiva si culmea, de multe ori mi-am reprosat ca nu eram eu destul de buna pt el desi doar eu dadeam in relatia respectva. Nu am reusit inca sa imi gasesc pe cineva de atunci pt ca pedestalul pe care l-am ridicat a fost muuult prea inalt, dar totusi traiesc cu speranta ca la un moment dat voi gasi. Am iesit cu multi barbati dar dupa doua-trei intalniri in oras nu mai vroiam sa ma intalnesc cu ei. Probabil acestea sunt repercusiunile, dar vreau sa iti spun ca am reusit sa uit relatia respectiva, si sa regasesc speranta ca data viitoare va fii diferit…doar sa am puterea sa accept alt barbat.
Vreau sa iti mai spun ca toate prietenele mele au trecut la randul lor prin acest tip de relatie…unele la o varsta mai frageda si altele mai de curand, si cum spui tu eu pe toate le incurajam pana la mine. Nu am crezut ca o sa ma afecteze asa mult. Vazandu-le insa pe ele ca totusi si-au revenenit si si-au gasit alesii, iti spun sigur ca asa se va intampla si in cazul nostru pana la urma, deci nu trebuie sa disperi. Nici un om nu merita sa ai ganduri de genul din cauza lui, lasa-l mai bine pe Dumnezeu sa le rezolve asa cum vrea el si chiar daca iti e greu pentru ca doare….aceasta durere va trece la un moment dat. Incearca sa gasesti frumusetea vietii singura fiind si bucura-te de fiecare clipa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: