Antonio 41

27 07 2014

E foarte usor sa dai sfaturi,toti spun ca trebuie sa treci peste asta de parca poti uita cat suflet ai investit in familia ta si apoi brusc totul se rupe sil upti cu tine lupti cu ea si iar cu tine si iar cu ea si toata lumea spune lasa ca trece dar nimeni nu stie ce e in sufletul tau nimeni…cum sa treci peste asta?-cauti motive contra ei,gasesti,dar tot ea trebuie sa fie langa tine,nu merg sfaturile altora,daca nu poti trai fara ce conteaza viitorul?- poti fi norocos gasesti alta mai buna dar tot nu e ea,asa ca o scrisoare de adio macar o scapa pe ea de mine.Iertati-maam scris despre mine

Anunțuri

Acțiuni

Information

63 responses

27 07 2014
Adrian

––––––––––––––––-
Adrian a scris:
––––––––––––––––-
Draga Antonio,

Ne poti scrie mai multe despre tine si despre povestea ta? Poate gasim impreuna o solutie… pentru ca sinuciderea, cu sau fara bilet de adio, nu o sa iti rezolve problema, te asigur!…

Cu prietenie,
Adrian

––––––––––––––––-
Antonio a raspuns:
––––––––––––––––-

Nimeni Adrian nu imi poate rezolva problema,am 41 de ani si de o luna plang ca un copil…

––––––––––––––––-
Adrian a scris:
––––––––––––––––-

Draga Antonio,

Ai inceput bine, cu cateva detalii. Daca vei scrie mai multe, iti voi face o “casuta” in coloana din dreapta. Sunt multe persoane aici, fiecare cu experienta si cu dramele sale… Cu siguranta vei fi ascultat… Iar daca nimeni nu iti va scrie nimic, lucru putin probabil, macar te vei descarca, stiind ca ai fost ascultat fara sa fii judecat…

Ai dreptate in ceea ce spui: nimeni, in afara de tine, nu iti va rezolva problema… INSA, cu ajutorul Bunului si al prietenilor, fie ei si doar virtuali, imposibilul devine posibil…

Cu prietenie,
Adrian

––––––––––––––––-
Antonio a raspuns:
––––––––––––––––-

Am fost Adrian ascultat de oameni care nu m-au judecat,eu nu am vrut sa subliniez ca discutiile iti fac bine pe moment si atat dar dupa ramai tot singur…Nu ma poate ajuta nimeni iar daca aici sus sunt fara ea si acolo jos voi fi la fel dar macar nu ma mai chinuiesc,nu am nevoie de alta femeie,nu caut si nu vreau sa fiu gasit de alta femeie…Daca ea ar fi murit in acea zi muream si eu,daca ea a plecat eu ma duc…

––––––––––––––––-
Adrian a scris:
––––––––––––––––-
Draga Antonio,

Te-ai gandit vreodata ca, prin ceea ce scrii, prin ceea ce poti face aici, poti ajuta pe altii? Poate ca tie nu iti va rezolva problema, insa daca ii ajuti pe altii si reusesti astfel sa scoti ceva bun chiar si din drama ta? Nu te face sa te simti altfel, macar putin?…

Cu prietenie,
Adrian

––––––––––––––––-
Antonio a raspuns:
––––––––––––––––-

Adrian,am citit mesajul acelei doamne Niko…am implorat-o sa lase copiii si am imcurajat-o pe ea sa mearga mai departe,nu stiu daca ma intelegi Adrian eu din intamplare am ajuns aici pe site sunt ferm convins ca sti ce cautam,am vrut doar sa spun ca discutiile nu iti aduc nimic innapoi,nu iti dau decat o speranta de viata dar ceea ce eu imi doresc…NU,psihologia nu ajuta decat daca esti slab in fata tuturor,eu am devenit o carpa dar stiu ce iubesc si stiu ce nu voi mai avea

––––––––––––––––-
Adrian a scris:
––––––––––––––––-

Draga Antonio,

Nu aduce anul ce aduce ceasul… Nu putem sti, realmente si onest vorbind, cum va arata ziua de maine…

Iti voi face o “casuta” in dreapta, o voi numi “Antonio 41″. As aprecia in mod deosebit daca m-ai aajuta sa te inteleg, sa inteleg fe ce gandesti asa, de ce ai ajuns sa iti cauti moartea… Noi, aici, incercam sa ii tragem spre viata pe cei care cred ca nu mai exista speranta, asa cum ai putut vedea. Uneori e posibil, alteori nu, insa de fiecare data INCERCAM. Si fiecare poveste spusa aici isi are rostul sau…

Apreciez contributia ta in casuta lui Niko 2. A fost un gest nobil si imi dau seama ca nu ti-a fost usor. As aprecia, de asemenea, daca vei face efortul de a ne scrie povestea ta in Antonio 41.

Cu prietenie,
Adrian

––––––––––––––––-
Antonio a raspuns:
––––––––––––––––-
Adrian,aceea casuta nu mi-o va aduce inapoi,eu o cunosc pe Geta mea,nu va mai fi nimic…si nimic din mine,intodeauna mi-a pasat de cei din jurul meu si am incercat sa ii ajut atat cat am putut acum nu mai vreau pentru ca nimeni nu ma poate ajuta pe mine,nimeni si nimic nu o aduce acasa,nimeni si nimic nu ma poate impiedica sa imi termin socotelile cu viata. O sa imi spui ca trag de timp,nu Adrian,am o datorie legata de bani de platit si nu pot decat pe 13 august,pe 14 deja lumea va vorbi la trecut despre mine

27 07 2014
Adrian

Draga Antonio,

Casuta exista – daca citesti randurile acestea, inseamna ca ai gasit-o! -, fie si doar pentru ca discutiile sunt acum despre tine, si nu despre Stefan 2.

Am copiat aici toate mesajele de pana acum.

Ai dreptate, casuta nu ti-o va aduce inapoi pe Geta… Dar sinuciderea ta o va aduce inapoi?…

Ce s-a intamplat intre voi, de ce a plecat de la tine?

Nu iti spun ca tragi de timp, ba dimpotriva… Imi doresc sa tragi de timp, pentru ca nimeni nu merita sa isi puna capat zilelor… Ba, din contra, atunci cand din diverse motive, prin actiunile noastre am provocat ceva rau sau s-a intamplat o nenorocire, trebuie sa facem tot ce tine de noi pentru a vedea ce e de facut pe mai departe… Sinuciderea nu este, in nici un caz, raspunsul!

Ne spui ce s-a intamplat? De ce a plecat Geta? Si, mai ales, de ce crezi ca nu se va intoarce? Ce ar trebui sa faci pentru a o recuceri? Presupune, prin absurd daca vrei, ca ar fi posibil… Spui ca o cunosti… Daca ar exista 1% sanse sa o recuceresti, ce ar trebui sa faci?

Si ce e cu data de 13? De ce 13? Atunci iei salariul?

Discuta cu noi, ok? Suntem aici pentru tine!

Cu prietenie,
Adrian

27 07 2014
antonio

Daca mi-as plati datoria baneasca maine nu ar mai exista poimaine,nu are nicio treba 13, atunci trebuie sa dau banii

27 07 2014
Adrian

Sa inteleg ca e vorba despre o datorie de onoare?

Cred ca esti un om de onoare, insa te rog ajuta-ma sa inteleg de ce, in conditiile in care scrii ca nimic altceva nu mai conteaza, conteaza totusi atat de mult pentru tine sa iti platesti datoria asta…

Geta are de-a face ceva cu asta? O ajuta daca achiti? Sau, cum spuneam, pur si simplu e vorba de o datorie de onoare?

Ajuta-ma sa te inteleg… Poate ca pentru tine nu conteaza, insa pentru mine e important! Incerc sa inteleg ce se intampla in sufletul cuiva care simte ca nu mai are nimic de pierdut, pentru a incerca ulterior sa ii ajut pe altii…

Cu prietenie,
Adrian

27 07 2014
antonio

Nu o ajut pe ea,pur si simplu trebuie doar sa inapoiez acei bani pe data de 13,daca i-as avea azi nu ar mai fi maine.Ea nu are nicio legatura cu banii astia.E o datorie si atat

27 07 2014
carmen

ce datorie ai ? la cine ? in privinta celei care a plecat doar singur poti lua hotararea ce s afaci ..al meu sot m-a parasit si a plecat la alta , m-a lasat cu doi copii , nici nu stiu pe unde este , a taiat toate puntile si legaturile intre noi ..acum caut s adau divort pentru ca oricum nu s emai intoarce ..si eu am trecut printr-o perioada rea ..m-a lasat cu datorii la banca de era sa-mi bata astia la usa ..nu aveam serviciu , dar mi-am gasit ..nu este cine stie ce , insa aduc bani cat sa-mi platesc ceva din rata intretineri si sa am bani ptr copii si de -un pantof ..asa e viata ..te pocneste ..dar apoi daca ai rabdare sa mergi mai departe si sa nu disperi treci mai departe , mai intarit , mai cu experienta , si devi mai puternic …ia o pauza un ragaz si vezi ce poti face ..aprinde lumina nu sta pe intuneric , ca ai s avezi altfel lucrurile ..

28 07 2014
antonio41

e o datorie de onoare si atat,ea nu are nicio legatura cu aceasta datorie,dar nu vreau sa ii las pe cei din famile sa plateasca datoria mea.Asta e singurul motiv pentru care mai sunt pe pamant,alta motivatie nu gasesc,caut de o luna,nimic…..

28 07 2014
crrrinnn

Draga antonio41
te-ai gandit ca asa cum Geta este centrul universului tau, tu esti esti pentru alta persoana acelasi centru?Adrian Pintea a spus intr-o replica a unui film un mare adevar: „…traiti ba,traiti, ca de murit nu-i nici o scofala…” Nimic in viata asta nu este intamplator. Cine nu te iubeste, nu te merita.Familia ta merita sa fii langa ea, prietenii tai merita sa fii langa ei.Esti o mica rotita fara de care bunul mers al lucrurilor nu ar mai fi. Ce parere ai fi avut daca situatia ar fi fost exact invers, Geta sa fie in situatia ta.Ce i-ai fi spus?Ai fi incurajat-o?Esti barbat, esti puternic,daca o iubesti atat de mult admir-o de la distanta,bucura-te daca este fericita,ajut-o daca iti cere ajutorul.Se intalneste munte cu munte dara-mi-te om cu om…Mie imi plac nespus florile dar sufar cand trec pe langa vanzatorii de flori.As prefera sa vad toate florile acelea crescand in gradini, sa le simt mirosul in fiecare zi. Eu nu cumpar niciodata flori,acelea sunt deja moarte.In schimb ma aplec de fiecare data si miros o floare cand vreau sa ma-mbat cu mirosul ei.Fiecare om este o floare, pe care daca o iubesti,trebuie sa o lasi sa creasca si sa infloreasca asa cum i-a fost scris.De unde stii ca viata nu va va aduce iarasi fata in fata?De ce sa pierzi ziua aceea?Te-ai gandit cui faci bine prin ceea ce vrei sa faci?Familia va suferi ingrozitor,te asigur de asta,tu nu stii ce te asteapta dincolo de fapta,iar pe Geta o vei incarca cu vina ta,pentru ca tu esti cel care ia decizia.Ce rezolvi?Fiecare fiinta care vine la un moment dat in viata noastra are o misiune,dupa care pleaca intr-un fel sau altul.Poate misiunea Getei a fost sa te faca sa iubesti cu adevarat si in acelasi timp sa devii mai puternic.Nimic nu e intamplator in viata noastra.
Cu drag,
crrrinnn

28 07 2014
antonio41

Carmen nu datoria ma inebuneste,pt ca aia se plateste nu am o problema cu asta,datoria ma face sa trag de timp,desi nu vreau asta insa am promis si trebuie sa indeplinesc ce am promis,problema mea e pur sentimentala si nu vreau sa merg mai departe pur si simplu.Nu mai am pentru ce sa merg mai departe,mi-am pregatit tot in cel mai mic detaliu,aici pe site am ajuns intamplator,am vrut sa vad ce alte modalitati de sinucidere mai sunt,poate gaseam una mai buna decat a mea,nu exista.

28 07 2014
antonio41

datoria mea nu are nicio legatura cu ceea ce urmeaza sa fac,pur si simplu ma tine pe loc,dar cred ca maine plec spre locul pe care mi l-am stabilit

28 07 2014
antonio41

m-am hotarat pentru miercuri noapte,nu mai conteaza nimic,onoare…..si alte chestii,am schimbat si locatia,trebuie sa vada si sa stie ca la ea in curte s-a intamplat

28 07 2014
Adrian

Draga Antonio,

Cum sa nu mai conteze nimic? Conteaza, evident, cum sa nu conteze? Spui ca nu ti-a mai ramas nimic… Dar onoarea, onoarea nu ti-o poate lua nimeni!

In plus, ceea ce scrii tu acum seamana mai degraba a razbunare, nu crezi? Cum poti sa spui ca a insemnat totul pentru tine daca, in acelasi timp, ai de gand sa ii faci asta? Si, daca totusi ai de gand sa te razbuni pe ea in felul acesta, oare chiar o iubesti atat cat spui? Si, mai mult, daca nu o iubesti atat de mult invat sa iti pese de cum se simte, atunci merita sa mori pentru cineva care nu inseamna totul pentru tine?

Iar daca o iubesti, cum spui, ce crezi ca vei obtine? Care ar fi rezultatul? Care crezi tu ca ar fi reactia ei? Cum ar arata ea, cum ar reactiona cand te va vedea, cand te va gasi? Cum ar arata viata ei dupa ce te vor ingropa?

Care ar fi reactia parintilor tai? A rudelor tale? A colegilor, vecinilor? Daca ai animale sau plante de care te ocupi, cine va avea grija de ele? Te-ai gandit la toate astea? Vorbeste cu noi!…

Incerc sa inteleg sensul acestor lucruri, draga Antonio… te rog sa ma ajuti sa te inteleg…

Cu prietenie,
Adrian

28 07 2014
niko 2

antonio tu stii cel mai bine de aici care sunt persoanele care ne iubesc. copii, parintii,prietenii,amicii, ia exemplul meu cum eram ieri si cum sunt astazi acum puteam sa nu mai fiu iar ulktima persoana cu care am vorbit tu ai fost si mai sfatuit pe mine i\miai ridicat moralul in asa fel incat pluteam pe drum in fata unei masini am ajuns la concluzia ca numai dumnezeu este cel care nea dat viata si tot el sa neo ia spalate pe fata si spuneti ca nu te merita cum nici pe mine nu ma merita vom suferi catva timp si api ne va fi mai bine

28 07 2014
antonio41

Sincer,nu ma merita dar……o fac

28 07 2014
Ana

Te-ai gandit ca poate Geta nu o sa aiba nici un regret? O sa-si vada de viata ei si o sa fii doar o amintire?
Nu ti-ar placea, vazand asta de dincolo, sa vrei sa te intorc si sa traiesti pentru tine?
Poate ti-ar placea, dar nu o sa poti.
Acorda-ti un an.
Un an trece repede, stim cu totii asta.
Si vezi peste un an, are Geta nevoie de tine, te cauta, te face fericit?
Sau vin alte lucruri frumoase in viata ta si o sa realizezi atunci ce greaseala ai fi facut.

28 07 2014
"Totul este prin Dumnezeu si nimic fara El nu este"

Antonio,nu renunta la viata ta in felul asta te rog din suflet,pentru ca nu stii ce faci,te-ai interesat unde ajungi daca faci asta?te arunci in necunoscut?stii ce fel de pacat este acesta?este cel mai mare si pentru asta Dumnezeu ne condamna in Iadul cel groaaznic si peste imaginatia noastra,asta trebuie sa tii minte ca pentru pacatul acesta vei suferi in vecii vecilor,nu vreau sa mori si sa afli ca tot ce iti spun acum este adevarat pentru ca va fi prea tarziu,sa iti fie frica de locul unde ajungi ca eu cred ca nu stii unde te duci dupa moarte,Dumnezeu te va ajuta sa treci peste,nu uita iadul este real si judecata lui Dumnezeu este reala,doar sa te gandesti ce este pe lumea cealalta pentru tine daca o sa mori in felul asta???

28 07 2014
niko 2

esti un timp inteligent simpatic matur poti rezambi din nou asta numai daca vrei dupa cum spunea si crin dupa o perioada te uita si asi reface viata si tu esti plecat din aceasta lume pentru ce??? gandestete de 10 ori inainte de a face o prostie eu m.am lovit cu capul de sus si l-am vazut pe cel de jos

28 07 2014
antonio41

niko,tu ai doi ingeri,eu nu am nimic,absolut nimic

28 07 2014
tavi

antonio, te simti disperat pentru ca ai pierdut iubirea, atentia celei pe care o iubesti, adica ai pierdut cel mai important lucru pentru tine dar nu uita ca ea e doar o persoana de care te-ai indragostit foarte tare(e ADEVARAT ca dragostea Te orbeste) dar fii sigur ca poti trece peste asta( DUPA VEI ZICE CE PROST AM FOST, VIATA ARE ATATEA DE OFERIT)
stiu un domn care la 60 ani a pierdut 3 neveste bolnave de cancer si e vesel, optimist, crezi ca el nu le-a iubit?
ACUM nu vezi dar viata e mai mult de atat……nu renunta
scrie-mi ce vrei dar nu fa o greseala care acum nu pare mare dar avand o minte lucida vei gandi altfel

28 07 2014
niko 2

antonio te ai pe tine insuti ai familia ta si il ai pe dumnezeu

28 07 2014
niko 2

antonio trebuie sa spui cum am spus si eu. ATATA TIMP CAT ACOLO SUS DUMNEZEU NE IUBESTE, NIMENI PE PAMANT NU NE POATE DISTRUGE

28 07 2014
"Totul este prin Dumnezeu si nimic fara El nu este"

Asa este Niko ,nimeni nu iti poate face nici un rau caci Domnul a spus:”nicidecum n-am sa te las cu nici un chip nu te voi parasi” crede asat si nu iti va fi frica de nimeni si nici de probleme.

28 07 2014
antonio

Oameni buni am renuntat la idee nu datorita sfaturilor voastre,aseara,nu intamplator sunt sigur de asta am intalnit pe FB un copilas,daca as avea acceptul unei anume persoane se stie singura persoana,v-as pune toata discutia mea cu el aici.Oameni buni la numai 8 anisori ai lui m-a impresionat pana la lacrimi felul lui de a gandi si a pune intrebari.Din prima casatorie a mea am o fata,a crescut langa mine pana la 3 anisori si era un copil deosebit,a doua relatie am luat-o cu tot cu o fata in varsta de 12 ani,putin rebela pe atunci dar a luat bacul anul acesta cu 9,30 si este un copil deosebit,vreau sa spun ca m-am implicat si am reusit atata timp cat copiii au fost langa mine insa acest omusor de numai 8 anisori este fenomenal,dacanu ai sti cu cine vorbesti ai crede ca este prieten cu tine de zeci de ani si ca te cunoaste mai bine decat te cunosti tu insusi.Ii multumesc acestui copil,as vrea oricand sa-i fiu parinte dar i-am promis ca il voi asculta si ajuta ori de cate ori va avea nevoie de mine.Am ajuns la aceasta concluzie pt ca azi am recitit tot ce am vorbit aseara.AM PLANS LA FEL DE MULT.Iti multumesc omusorule mare,datorita tie am ajutat un om si am inteles ce am eu de facut!!!

28 07 2014
Adrian

Draga Antonio,

Poti pune fara nici un fel de probleme discutia cu pricina aici! Poti posta orice, fara nici un fel de problema! Singurele restrictii sunt cele din coloana din dreapta – si te asigur ca nu sunt din rea intentie, ci doar din dorinta de a proteja persoanele si identitatile reale ale tuturor celor de aici!

Te asteptam cu detalii!

Cu prietenie,
Adrian

29 07 2014
antonio

Am inteles Adrian ca tu esti si admin al acestei pagini dar banuiesc ca iti dai seama ca nu puteam discuta cu un copilas despre „prostii”.Ma refeream la altcineva si cu siguranta stie.Am totusi un mesaj pt tine Adrian,incearca sa vezi problemele oamenilor din punct de vedere uman nu profesional,e parerea mea si nu sunt rau voitor dar credema ca nu ajuta profesional,sau lasa oamenii sa vorbeasca intre ei si atat,ca si pagina ajuta enorm insa tu ca doctor dupa parerea mea nu faci decat sa agiti lucrurile,eu in mesajele mele i-am folosit o singura data numele,tu de cate ori l-ai folosit?-ceilalti?-cand am scris EA era clar ca vreau sa nu ii mai folosesc numele pt ca doare dar voi l-ati folosit pt durere.E doar parerea mea si poate pe urmatorii disperati ii puteti ajuta uman nu profesional,inca odata scriu ca pagina ajuta enorm

29 07 2014
Adrian

Draga Antonio,

Iti multumesc pentru sugestii si pentru feedback. Nu am intentionat sa iti maresc in vreun fel suferinta, si imi cer sincer scuze daca am facut asta in vreun fel sau altul.
Pe de alta parte, ideea acestui site nu este ca eu sa ajut pe cineva, ci voi, cei care treceti prin diverse intamplari, pe cat de diferite, pe atat de asemanatoare in esenta, sa va puteti fi sprijin reciproc. Asa cum ai facut, de exemplu, tu si Niko.

As fi onorat daca ai ramane sa contribui pe aici. Ai un suflet mare! Iti doresc si ma rog sa iti fie bine, draga Antonio!

Cu prietenie,
Adrian

29 07 2014
antonio

Adrian,am uitat deja ca am cautat ceva pe anumite site-uri,am uitat ca am nimerit aici,nu am uitat ca am reusit putin sa ridic moralul unei persoane si sincer imi doresc sa stau de vorba cu tine dar in particular

30 07 2014
antonio

Si totusi,o voi face.Sambata dimineata,ma voi duce intr-un loc unde voi fi destul de greu de gasit.Am clacat psihic…nu am decat doua ganduri in cap,ea si sinuciderea…

30 07 2014
Adrian

Si totusi, cum ramane cu acel copilas de 8 anisori, care a reusit sa trezeasca ceva in tine, in sufletul tau ranit?

30 07 2014
antonio

Sunt intr-o ceata totala dar hotarat.

31 07 2014
Adrian

Draga Antonio,

Cu tot respectul, pari un tip cerebral, care ia decizii pe baza ratiunii, dupa ce „ai cantarit toate posibilitatile, toate optiunile”, si nu pe baza unui impuls de moment, cand te afli „intr-o ceata totala”. Inteleg de ce te simti asa, este normal intr-o astfel de situatie, insa nu trebuie sa ignori faptul ca nici o decizie buna nu poate fi luata cand esti „in ceata”…

Nu mi-ai raspuns la intrebarea anterioara… In ceata in care te gasesti, il mai „vezi” sau il mai poti auzi pe acel copilas de 8 ani despre care ne-ai scris?

Imi poti relata discutia voastra de atunci? Ce ti-a spus, ce te-a intrebat?

Cu prietenie,
Adrian

31 07 2014
antonio41

doar m-a impresionat acel copilas,in rest…..nu stiu daca mai sunt un tip cerebral,cu siguranta am fost odata,insa Adrian,acum ma doare sufletul,ma doare inima ,ma dor toate,pt tot ce am facut rau si bun in aceasta relatie.Ma dor toate cand vad ca tocmai rudele ma tradeaza(pt mine rudele nu sunt familia mea,familia mea a fost ea,fiica ei si tatal ei).Ma dor toate cand vad ca nu mai am un scop in viata,ma dor toate cand vad ca prin mine toata lumea si-a rezolvat ce avea de rezolvat,ma dor toate cand stiu ca eu am fost omul de sacrificiu al rudelor la modu ca nu conteaza ca lui ii va fi rau,sa ne fie noua bine,ma dor toate astea,ma doare foarte tare faptul ca nu mai am familie,ma doare faptul ca am fost sacrificat chiar si de ea si totusi o iubesc,eu stiu ca pentru tine ca si doctor sunt statistica,nu ai cu ce sa ma ajuti.Nu mai am pentru ce sa lupt,daca stau bine sa ma gandesc,rudele mele si-au rezolvat problemele prin mine evident iar ea….la fel,acum nu mai am de cine sa fiu sacrificat,deci scopul meu in viata nu mai exista,sunt tare suparat pe orice si da pot spune ca mai am o urma de a fi cerebral,nu ma cert cu nimeni pe strada pt ca sunt eu nervos si suparat…..

31 07 2014
antonio41

ai sters ultimul raspuns pe care l-am dat….

31 07 2014
Adrian

Nu am sters nimic – exista un mic decalaj intre momentul in care il postezi tu si cel in care poate fi vizualizat pe site, pentru ca toate comentariile trebuie sa treaca intai de moderare. Eu verific mailul si aprob comentariile cat de des pot, de cateva ori pe zi, insa tot exista acele decalaje despre care vorbeam.

In alta ordine de idei, ma bucur sa constat ca nu m-au inselat instinctele mele in ceea ce te priveste. Nu am decat cateva piese dintr-un puzzle extrem de complex, respectiv cele pe care ni le oferi tu aici. Pentru tot restul trebuie sa presupunem, ori nu intotdeauna acele presupuneri se dovedesc a fi corecte…

Spui ca esti doar o statistica pentru mine, pentru noi. In primul rand, trebuie sa stii ca nu sunt medic, ci sunt doctor in stiinte. Sunt literat, teolog, sociolog, filolog… si sunt la al doilea doctorat, deci este un titlu academic, nu activez in domeniul medical. Apoi, ca sa iti argumentez de ce nu e reala observatia ta, trebuie sa stii ca ma rog pentru fiecare dintre cei care scriu aici. Mai mult decat atat, in fiecare vineri, cu mici exceptii (de exemplu, cu exceptia perioadelor cand calatoresc sau cand sunt bolnav), postesc si ma rog in mod special pentru voi. Si, cand zic postesc, nu ma refer la faptul ca nu mananc de dulce, ci nu mananc nimic, consum doar lichide. Cred din tot sufletul ca postul si rugaciunea va ofera o doza de protectie spirituala si o farama de mangaiere sufleteasca. Imi doresc din tot sufletul sa pot avea puterea de a-mi invinge rezistenta fizica si de a putea sa extind aceasta perioada, de la o zi la doua zile pe saptamana, si sper sa ma ajute Bunul sa pot face asta cat de curand… Deci, te asigur ca nu esti doar o statistica, ci esti unul dintre prietenii mei virtuali, extrem de valoros, care in aceste clipe se afla doborat la pamant de greutatile vietii, insa care TREBUIE sa mearga mai departe!

Ai vazut si tu cat de mult conteaza cateva cuvinte frumoase, spuse din suflet, la momentul potrivit… Ma refer la scurta ta interventie din rubrica lui Niko… Cred din tot sufletul ca voi, cei care ati trecut prin astfel de drame, aveti mult mai multe de spus sutelor de persoane care citesc acest site zilnic… Spui ca nimeni nu mai are nevoie de tine, ca toti s-au folosit de tine, iar acum te-au abandonat… Poate ca UNII au facut asta… Imi dau seama cat de dureros poate sa fie sa te simti astfel, sa te percepi in felul acesta si, mai ales, sa ai sentimentul ca, dintr-o data, tot ceea ce ai cladit s-a naruit… In acelasi timp insa, cred ca Dumnezeu a sadit in noi capacitatea incredibila de a ne ridica din propria noastra cenusa… Da, nu va fi usor deloc (cine spune altfel, ori minte, ori nu are habar de asta!), insa nu este imposibil… Si merita, MERITA, MERITA! Daca nu mai gasesti alta motivatie acum, agata-te fie si doar de cea pe care ti-o oferim noi – avem nevoie de oameni care sa lupte alaturi de noi, in slujba vietii! Poate ca viata ta nu mai valoreaza prea mult in ochii tai, insa in ochii altora ea valoreaza mai mult decat crezi! Iar in ochii lui Dumnezeu, daca imi permiti, ea valoreaza atat de mult incat El a considerat ca a meritat sa sufere crucea, moartea si invierea de dragul nostru, al meu, al tau… Stiu ca, pentru multi, sunt doar povesti frumoase, insa pentru mine ele sunt reale…

Revenind la discutia noastra, trebuie sa iti marturisesc ca sunt tare curios in ce a constat discutia dintre tine si acel copilas… acesta este motivul pentru care tot insist sa ne spui si noua, aici, in ce a constat… Si de aceea te rog din nou sa ne scrii despre ce a fost vorba…

Cu prietenie,
Adrian

31 07 2014
antonio41

Acel copilas m-a impresionat cu felul lui de a gandi si puterea de a cere ajutor unui necunoscut,isi dorea mult ca toata lumea sa fie bine,nu doar familia lui….impresionant nu-i asa? Despre mine,am crezut ca esti psiholog,m-am inselat,scuza-ma,faptul ca esti teolog….nu stiu nu prea ma bucura,am cerut ajutorul unui popa si …..nici macar nu mi-a raspuns la mesaj,e din familia ei respectivul popa,iar ajutorul i l-am cerut in calitatea lui de popa.Nu ma simt parasit de Dumnezeu dar nici ajutat,nu ma simt slab dar nu mai am putere,m-am uitat in oglinda sunt desfigurat,m-am urcat pe cantar,am slabit 10 kg,mananc cam la fel cum mancam cand era ea….Stiu ca sunt bolnav,nu stiu cat de grav dar nici la medic nu vreau sa merg.Nu am orizont iar cel mai tare imi este frica de ceea ce fac la locul de munca,sunt sofer iar o neatentie in trafic ar insemna sa nenorocesc alti oameni din vina mea,nu se merita.Eu pt mine am 2 solutii,fie ma duc unde vad cu ochii si nu ma opresc niciodata fie ma sinucid.Pentru a ma duce unde vad cu ochii ai nevoie de multe lucruri…..Ea pentru mine a fost totul,absolut totul

31 07 2014
Adrian

Draga Antonio,

Nu te-ai inselat. Sunt psiholog. Insa nu sunt DOAR psiholog. Sunt licentiat in cele patru domenii despre care ti-am scris… plus alte specializari conexe, toate in legatura cu problematica suicidului.

De ce crezi ca ar exista DOAR cele doua variante? De ce nu ar exista si o a treia? Respectiv sa ramai unde esti? Sa iei o pauza, sa permiti ranilor sa se cicatrizeze, si sa mergi mai departe?

31 07 2014
antonio41

pentru ca nu mai am putere Adrian,nu mi-a fost niciodata frica de absolut nimic,doar de Dumnezeu si asta cand am gresit fata de EL,acum stiu ca gresesc dar nu mai am putere….Mi-am dat seama dupa ce a plecat cat de mult o iubesc dar nici in timpul relatiei nu am lasat-o sa creada altceva,nu mai am putere absolut deloc,ma doare enorm nepasarea,ma doare ca nu mi se mai acorda o sansa desi greseala mea e comparabila cu a ei dar nu vreau sa disxut despre asta,stiu doar ca eu am trecut peste,ea nu vrea sa treaca si nu am nici macar o explicatie,ma doare enorm iar toata aceasta agitatie mi-a luat puterea

31 07 2014
Adrian

Uneori, atunci cand simti ca nu mai ai putere, cel mai intelept lucru pe care il poti face nu e nici sa fugi, nici sa abandonezi, ci pur si simplu sa ramai pe loc… Sa plangi, sa taci, sa urli de durere in sinea ta… Sa te descarci, sa lasi tot acest rucsac imens jos, pe pamant, sa respiri adanc… sa te culci, sa te trezesti din nou… sa incepi sa mananci din nou… Apropo, mananci?

Ce faci pentru a-ti potoli durerea? Cum te descarci? Faci vreun sport, vreo activitate sportiva? Ai fi surprins de cat de mult te poate ajuta… Am avut prieteni care au alergat pana la epuizare… Altii, care au mers la sala si au tras de fiare pana cand nu au mai putut… Marturiseau ca plangeau ca niste copii dupa aceea, apoi trageau din nou de fiare, sau alergau din nou… si mergeau epuizati la somn… Tu cum te descarci?

31 07 2014
antonio

Nu ma ajuta nimic asta pentru ca ti-am spus ca nu am niciun orizont nu am pentru ce sa lupt nu vad niciun sens in absolut nimic,ma uit la tv si nu vad nimic nu inteleg nimic pentru ca nu mai am putere pur si simplu merg pe strada si ajung acasa precum calul

31 07 2014
Stef

Antonio,
Nu sunt multe de spus….poate chiar nimic. Am sa imi recesc si eu gura un pic. Ea este obsesia ta? Ea este ca piciorul tau drept care il ajuta sa mearga pe cel stang? Eu as spune ca il ajuta in mentinerea echilibrului, insa poate fi inlocuit. Pasii ii faci si in carja. Ce anume te face sa nu te iubesti suficient incat sa iti doresti sa fii fericit? Ce anume simti ca pierzi? Explicit.
Spui ca nu te simti slab, insa esti slab….refuzi pur si simplu sa rezisti. Nu sa te lupti, ci sa rezisti! Ai o fetita spui. Acel copil te iubeste? Simti ca responsabilitatea ta este legata doar de propria viata, insa egoismul iti da tarcoale. Ai construit in viata si ai tot daramat. Stai in picioare acum cand ti-e cel mai greu si demonstreaza-ti ca esti barbat! Oare cea care iti este mama te-a crescut pentru ca tu sa ajungi aici? Asta vrei, atat vrei? Greu de spus, greu de crezut!
Valorifica-ti viata, cine esti tu? Fiul cui? Tatal cui? Prietenul cui? Merita EA sacrificiul suprem? Merita?
Intreb. Am curiozitatea de a diseca tot ceea ce gandeste un om cu ideatie suicidara.
Antonio, vrei sa incerci sa rezisti? Te intreb doar si daca doresti si te simti confortabil poate imi raspunzi.
Daca vrei sa rezisti ai cuvantul meu ca ma gasesti zilnic aici citind postarile tale. De ce? Nu stiu sa iti raspund exact. Doar pentru ca vreau si atat. Corect, nimeni nu traieste in locul tau, insa cand un alt om isi rupe din timpul sau, din gandurile lui, din energia lui si poate chiar din rugile sale, forta de lupta este mai mare. Nimeni nu va simti ceea ce tu simti, insa ceea ce tu simti este numai al tau, este viata si experienta ta si iti este dat sa o traiesti. Preferi deocamdata sa fii las si sa fugi….
Repet: vrei sa rezisti? Este de ajuns sa vrei.
Numai bine!

1 08 2014
antonio

Cand simti ca toate lucrurile pt tine s-au incheiat,cand nu mai ai nicio idee despre viata cand vezi ca esti la pamant si nu ai idee cum sa te ridici,cand nu vrei altceva in viata ta si nu pt ca te sperie ceva ci pur si simplu nu vrei,cand vezi oameni care nu te cunosc ca iti dau sfaturi…dar nu te cunosc,atunci ce mai ai de facut?-eu cautam altceva si am ajuns aici pe aceasta pagina,m-a impresionat altceva dar pana la urma am ajuns la concluzia ca trebuie sa imi urmez calea pe care mi-am propus-o.Imi spunea cineva ca isi va reface viata,isi poate reface viata si daca sunt in viata,asta nu e o problema dar durerea mea va fi si mai mare,atunci de ce sa aman inevitabilul?

1 08 2014
niko 2

buna buna bine v-am regasit.. tin sa mentionez ca sunt foarte bine si sper ca toti cei care ati dost ca mine s-au sunteti cum am fost si eu sa aveti taria si puterea sa depasiti aceste momente dificile din viata noastra. ANTONIO nu cred ca omusorul ar fi bine daca ar sti ca prietenul lui este iar suparat am citit toata conversatia de aici insa te rog antonio sa recitesti convorbirea intre tine si omulet ca asa cu siguranta te reasezi cat de cat cu picioarele pe pamant am citito si eu si am plans ai acceptul meu insa nu stiu daca il ai si pe al lui adrian de a atasa aici conversatia intre tine si omulet mi-ar place ca acele cuvinte ale micutului de 8 ani sa readuca la realitate pe toti cei aflati in impas asa cum am fost si eu cum inca mai esti si tu . cu drag niko

1 08 2014
antonio

Nico…tu sti foarte bine ca….Ma bucur enorm pentru tine si ingerasii tai.Omusoru nu trebuie sa stie nimic,asa cum nu a stiut nici cand am discutat eu cu el.Am totusi multumirea sufleteasca ca am reusit sa fac o particica de bine pentru tine si sa ridic moralul unui omulet.Suspect acele 2 zile cand am incercat sa fac ceva pt altcineva m-am simtit foarte bine,insa dupa aceea…din nou praf.Se pare ca asta e menirea mea,sa incerc sa ajut dar pentru mine sa nu pot face nimic….Nu pot accepta sfaturi si asta e greseala vietii mele,nu imi plac exemplele,o alta greseala a vietii dar stiu ca omul din greseli invata iar asta a fost o greseala grava a mea,am lasat-o sa plece,nu trebuia,NU TREBUIA.

1 08 2014
Ana

Nu mi se pare corect sa taram copii de 8 ani in problemele noastre.
Nu e „omusor”, e copil.
Nu il traumatizati.
Adultii di jurul lui trebuie sa il duca in parc, sa se joace cu copii de varsta lui.

Antonio, eu ti-am scris si mai sus si repet acelasi lucru: nu faci rau nimanui, numai tie.
Asta nu e un gest in 2. Esti singur. E decizia ta, pentri tine, iar prietena ta isi va trai viata fara nici o remuscare, pentru ca nu ea a hotarat ce sa faci tu. Ea a ales altceva pentru ea si depinde de tine ce faci tu mai departe.

Poate m-ai bate daca as fi langa tine, dar stiu ce spun. Viata ta viitoare e in mainile tale. Fa-o sa fie frumoasa, nu iti mai da alcineva alta in loc. Lasa trecutul si mergi mai departe.
Am cazut si eu de sute, poate mii de ori, si m-am ridicat. Am copii care au nevoie de mine. Am parinti bolnavi, sunt dependenti de mine. Trebuie sa fac sa mearga si viata mea, si trebuie sa mai renunt la cate o problema si sa pun ceva frumos in schimb.
Incearca sa iti oferi in liniste raspunsuri sincere la problemele tale si o sa vezi ca nu vrei sa se termine tot acum.

1 08 2014
Adrian

De acord cu Ana, Antonio! Indiferent de ce a fost, acum e DOAR alegerea ta! Tu poti alege cum vrei sa arate viitorul tau – si, desi ju e nimeni in locul tau, cred ca ai suficiente indicii despre cum arata lucrurile din afara: indiferent de ce a fost pana acum, viata ta NU TREBUIE sa se termine acum. Scrii ca te simti inutil, noi ti-am arata ca nu esti… si ca noi, de exemplu, ne dorim din tot sufletul sa continui sa ramai alaturi de noi! Si, mai ales, de cei care te iubesc neconditionat! Tu alegi daca lasi acel moment sa te doboare sau daca, dimpotriva, te vei ridica, te vei scutura de praf si vei merge mai departe! Viata inseamna cu mult mai mult decat o dezamagire, oricat de mare ar fi ea…

2 08 2014
Stef

Multumesc pt raspuns, Antonio. Ai fost suficient de explicit in a spune „nu vreau sa continui, nu vreau sa ma lupt, nu vreau sa supravietuiesc, nu vreau sa aleg viata, nu vreau sa am curaj sa traiesc”. Super!
Eu aleg sa nu imi racesc gura cu un om care pur si simplu NU VREA!
Nu dau sfaturi si nu intentionez sa dau vreodata.
Dar mai simt nevoia sa spun ceva: daca tot esti atat de hotarat de ce mai dialoghezi cu noi? Ne oferi sansa sa ne zbatem in a te convinge sa traiesti? Esti doar sadic? Sau pur si simplu iti place sa mai pierzi vremea?
Numai……bine!

3 08 2014
antonio

Stef,iti raspund doar pentru a nu crede ca ti-ai racit gura de pomana,daca ai fi citit cu atentie tot ce am scris eu ai fi observat ca nu ma intereseaza cam nimic,ca am ajuns pe pagina asta din pura intamplare,ca am fost impresionat de…hai sa zic un caz si cam atat.Se intampla cu tine exact ceea ce spuneam eu:incerci sa faci bine dar nu cunosti omul si nu ai nici argumente.Faptul ca iti raspund este datorita unei incercari probabil nereusite,inca astept rezultate…

3 08 2014
Adrian

Antonio,
Eu zic sa nu astepti! Daca esti inca in viata dupa acea incercare, ia-o ca pe o noua sansa! Suna la 112 si spune-le ce ai luat, ce ai facut, ei vor sti cum te pot ajuta. Ti-ai pus planul in aplicare o data, e suficient, acum e timpul sa iti continui viata! Suna la 112, urmeaza instructiunile lor, apoi revino aici, te asteptam alaturi de noi! E nevoie de oameni care sa lupte impreuna pentru viata! Moartea va veni ea cand va fi timpul, nu-ti face probleme… de moarte si de taxe nimeni nu scapa…

3 08 2014
Stef

Tocmai, Antonio
Prefer ironia in astfel de cazuri si consider ca ai o mare doza de sadism pe care il folosesti spunandu-ne „oricum nu ma puteti salva”. Nu uita ca asa cum spui, nu te cunoastem, asadar nu vom suferi. Poate ca ne vom intreba daca ai murit sau nu in momentul in care vom constata ca nu mai scrii aici, dar cam atat. Tot familia ta va fi cea care va suferi. Nu pentru tine imi pare rau, cand esti mort….esti mort, insa cei care raman duc crucea pe care tu le-ai pus-o in spinare. Wow! Cata „responsabilitate”!
Alegerea iti apartine! La fel si mie!
Numai bine! Probabil as fi avut multe subiecte frumoase de discutat daca ai fi avut si vointa necesara supravietuirii, caci nu esti vreun incult dupa cum observ, insa ai afectul unui copil caruia i s-a luat jucaria. Primesti sah-mat atunci cand ti se ia regina….
Numai bine si sper sa nu ma intelegi gresit. Este un pic frustrant, adevarat, atunci cand un om iti spune cu tot dinadinsul ca nu vrea sa incerece macar sa traiasca.

7 08 2014
Adrian

–––––––––––––––––-
La 07.08.2014, Niko 2 a scris:
–––––––––––––––––-
Buna ADRYAN, STEF,CRINN SI TOTI CEI CE IATI CUNOSCUT POVESTEA LUI ANTONIO
se pare ca am revenit din nou alaturi de voi insa nu pentru a-mi spune durerea sufgletului meu ci de a plange durerea sufletelor altora cum ar fi sufletul lui Antonio41 cu durere si regret va anunt ca Antonio nu mai este printre noi. fiul meu il avea pr fb la prieteni si aseara iam scris un sms si din nefericire o domnisoara mia spus ca nu mai este printre noi ca este sora lui ce sa va spun oameni buni toti avem probleme durere in suflet si eu la randul meu am slava domnului incercati asa cum am facuto si eu sa vedem partea frumoasa a lucrurilor sunt mahnita si incersunata de ce citesc aici oameni cu probleme copii daca pot spune asta ca sunt la inceput de drum de viata trezitiva la realitate nu diavolu va iubeste ci dumnezeu diavolul ne indeamna la rele dumnezeu ne ajuta sa ne revenim implor pe toti cei aflati in disperare PRETUITIVA VIATA numai 1 avem

7 08 2014
Adrian

Draga Niko,

Multumim pentru ca ne-ai anuntat! Este o veste extrem de trista, insa din pacate nimeni nu poate decide pentru altcineva, oricat de mult ar incerca…

Va multumesc tuturor celor care ati incercat sa il trageti pe Antonio inspre viata! Respect voua, si apreciere celor care continua, in ciuda tuturor piedicilor si vestilor triste, celor care continua, vorba Apostolului Pavel, „nadajduind impotriva oricarei nadejdi”.

Cu prietenie,
Adrian

7 08 2014
Stef

Veste trista intradevar… Fiecare actioneaza cum crede mai bine de cuviinta.
Este un pic ciudat cu Antonio l-a gasit pe fiul Nicoletei pe FB….. din discutii reiese ca Niko si Antonio nu se cunosteau. Niko, ne poti explica situatia?
Numai bine, tuturor!

8 08 2014
Ana

E tista in general o astfel de veste.
Si eu as fi intreba-o pe Niko de unde stie ca i-a raspuns o domnisoara la „sms”-ul trimis pe fbk, dar nu am vrut sa continui subiectul.
Am vazut ca aici oamenii interactioneaza intr-un mod ciudat si daca rezultatele sunt pozitive, este ok.

Tot respectul meu pentru Adrian.

Numai bine tuturor,
Ana

9 08 2014
niko 2

stef cu drag am sa iti raspund si de asemenea am sa va raspund tuturor in arte. eu si antonio ne-am cunoscut aici eu aram la un pas sami iau ziata mea si a copiilor mei atunci antonio a intervenit cu o mica discutie dupa care eu am spus aici ca fiul meu a postat ceva pe fb si am spus scris cum este fiul meu pe fb si antonio la adaugat la prieteni si daici ei au mai vb asemenea si eu insa eu am reusit sa ma ridic de la pamant el insa nu.

8 08 2014
Stef

Se pare ca modul nu este ciudat ci doar prcaut din partea unora si poate neasteptat din partea celorlalti.
Evident ca avantajul anomimatului are limite permisive, insa trebuie sa fii si inteligent pentru a construi ceva de calitate.

Ana, stim ca de cele mai multe ori nu se termina piate in cel mai ricit mod, insa important este ca apogeul tensiunii sa fie depasit.

8 08 2014
Ana

Mie, implicarea unui copil de 8 ani mi se pare ciudata.
Nu inteleg despre ce apogeu al tensiunii vorbesti.
Dupa ce am citit finalul pobestii lui Antonio, am recitit tot ce a postat aici si am regretat ca am incetcat sa-i dau sfaturi. Pentru ca nu accepta nici un sfat, decizia era luata, dar si pentru ca nu am rezonat cu povestea lui.
In toate postarile mele m-am bazat pe moderatorii care pot ajusta o discutie incat sa nu se vorbeasca ulterior de inteligenta celui care scrie.

Nu o sa mai intervin.
Poate e mai bine sa dea sfaturi pesoane competente, ai dreptate.

9 08 2014
Adrian

Nu sunt de acord 100% cu ceea ce scrii. Chiar daca nu rezonezi totalmente cu cineva, si chiar daca nu poti avea garantia ca acea persoana va supravietui, sustin cu toata taria si fermitatea ca MERITA efortul de a asculta, de a oferi un alt punct de vedere (nu neaparat un sfat, pentru ca nu suntem mereu in postura de a da sfaturi, insa putem oricand oferi un alt punct de vedere…).
In momentul in care am scris fiecare dintre noi, nu aveam de unde sa stim daca acea decizie – despre care scrii ca era luata – avea sa fie si pusa in aplicare. Fiecare dintre noi am sperat si ne-am rugat sa se razgandeasca. Am luptat IMPREUNA pentru o viata! Da, se pare ca el a decis altfel decat ne-am dorit noi. Asta nu inseamna insa ca nu a meritat sa luptam pentru viata lui, sau ca nu merita sa luptam pentru viata altor prieteni virtuali!

Victoria nu e obligatorie… spune o vorba inteleapta. Lupta insa, da, e obligatorie! Unii vor alege sa traiasca, altii nu. Datoria noastra este sa facem tot ceea ce tine de noi pentru a-i trage spre viata!

Ca, uneori, putem fi dezamagiti, ca uneori putem intelege intr-un anumit fel ceea ce ne scriu altii, sau ca uneori putem fi deranjati de perspectiva altcuiva, pe buna dreptate sau nu, este cu totul si cu totul alta discutie.

Eu unul am facut o alegere, cu multi ani in urma, asa ca voi continua sa fiu pe baricade, aici, orice s-ar intampla. Daca doar unul dintre cei care ajung aici aleg sa traiasca, iar 99 vor alege sa renunte la viata, te asigur ca pentru acel un individ MERITA sa lupti, sa speri, sa te rogi, sa fii aici, sa asculti si sa oferi un umar pe care sa planga, sa se sprijine…

Cat despre competenta, nu suntem aici sa fim toti psihoterapeuti sau specialisti in domeniile de interventie. Suntem aici pentru ca vrem sa incercam sa ascultam fara sa judecam, pentru ca vrem sa fim prietenii necunoscuti ai celor care au nevoie de noi. Aceasta este singura competenta ABSOLUT NECESARA. Restul, sunt binevenite, dar nu obligatorii. Daca ai ascultat cu drag pe cineva, daca ai incercat sa ii fii aproape atunci cand nimeni altcineva nu i-a fost, considera ca ai facut mai mult decat putea spera acel om, in cele mai dificile clipe din viata lui. Si, fie vorba intre noi, daca Mantuitorul afirma ca nici macar un pahar de apa oferit la nevoie nu va ramane nerasplatit, Candva si Undeva, sunt absolut convins ca farama de dragoste pe care am investit-o cu totii isi va avea rasplata ei… Dincolo de toate insa, te asigur ca pentru Antonio au contat, la vremea lor, in ciuda alegerii lui finale…

Cu prietenie,
Adrian

9 08 2014
Ana

Draga Adrian,
Repet, ai toata admiratia mea.
In lumea asta plina de provocari, am descoperit ca exista oameni ca tine, care isi pun priceperea in slujba ideii de a ajuta, la greu, necunoscuti care au ajuns in situatia disperata sa-si spuna povestea aici.
Si tu ajuti, inclusiv prin postul pe care il tii vinerea pentru noi, cei incercati de diverse provocari.
Meriti respectul si aprecierea noastra.
Si faci asta pro bono, plus ca pui o parte din sufletul tau in fiecare mesaj postat.
Felicitari pentru ideea blogului, si spun 3-a oara: respect!

Tocmai posibilitatea scrierii sub protectia anonimatului, ii face pe oameni sa scrie exact ce gandesc, si atunci sfaturile pot ajunge la cauza problemei si pot schimba modul de gandire in bine.
Poate in cabinetul psihologului, unde nu ajunge oricine, exista retinere in povestirea starilor proaste, si atunci sfaturile in mod neintentionat, nu sunt cele mai bune.

Multa putere sa continui ce faci de catitva ani.
Cu bine,
Ana

9 08 2014
Stef

Ana,
Apogeul tensiunii unei persoane care doreste sa se sinucida este diminuat atunci cand acea persoana se deschide spre dialog. Despre asta este vorba!
Cum sa te bazezi pe ajustarea moderatorului in postarile tale? Moderatorul intervine doar atunci cand nu respecti regulile site-ului. Este ca si cum ai spune ca te bazezi pe experienta profesorului atunci cand dai examen.
Cand am spus ca trebuie sa fii inteligent pt a cosntrui ceva de calitate m-am referit la povestea Nicoletei…..finalul acesta ciudat.
Ana, daca nu intelegi ceva, te rog sa intrebi! Postarea mea nu face referire la tine ci vine in completarea a ceea ce tu ai scris!
Numai bine!

31 12 2014
Antonio

Buna seara. Imi cer scuze fata de toti cei care a-ti incercat sa ma tineti in viata. Scuzele sunt sincere. Ar fi trebuit sa imi cer aceste scuze cred ca pe 24 decembrie sau 25 ,zi sfanta dar cred ca indiferent de zi era obligatia mea de a-mi cere scuze. Va multumesc tuturor ca a-ti fost alaturi de mine. E adevarat ca tot ce mi-ati spus pt mine nu a contat si ca pana la urma am facut ceea ce imi propusesem insa Dumnezeu m-a ridicat am facut zgomot si am fost auzit. A venit salvarea…..eu nu stiu nimic….m-am trezit la spital nu stiu dupa cat timp. Imi este rusine fata de familia mea sa intreb ce s-a intamplat in acele zile,deci…. Imi este rusine fata si de voi cei care a-ti incercat sa faceti ceva pt mine dar va cer scuze. Pt cei care vor sa faca asa ceva: nu merita!!!! Mi-am pierdut locul de munca,mi-am pierdut respectul de sine,imi este rusine cu ceea ce am facut…. Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca m-a ridicat din pat si am facut acel zgomot….. Adrian,cred ca tu poti trimite acest mesaj tuturor celor care au incercat sa faca ceva pt mine. Imi cer scuze oameni buni ca nu am vrut sa ascult niciun sfat,imi cer scuze de asemenea pt ca desi am citit ca ma credeati mort nu am intervenit sa va spun ca sunt in viata si ca sunt un prost ca nu v-am ascultat. Azi am vazut o postare a unei fete,Maria 99 parca,m-am gandit ca trebuie sa va scriu sa imi cer scuze…..Poate asa trec cu sufletul mai usor in 2015. Da inca mai sufar,sufar pt ca sunt singur….dar ganduri rele nu mai am. L-am redescoperit pe Dumnezeu si imi este mai bine cu el in suflet si in inima. Acum uite chiar va cer ajutorul,daca stiti pe cineva care are nevoie de sofer….categoria B,am experienta si pe autoutilitare. Inca o data va rog sa ma scuzati,trebuia macar sa va spun ca sunt in viata si sa recunosc ca am fost prost…..

31 12 2014
Antonio

Si apropo La multi ani tuturor si multa sanatate!

1 01 2015
Stef

La multi ani, Antonio! Ce sa zic…ma bucur ca am o intuitie „de fier” si un simt (poate al 12-lea) foarte bine dezvoltat.
Nu cred ca este necesar sa ii ceri scuze, dar daca tu simti nevoia sa faci asta..este ok. Oamenii fac ceea ce au convingerea ca este mai bine pt ei in acel moment (am mai scris asta o data pe ziua de azi). Asa ai gandit tu atunci si asta nu inseamna ca trebuie sa iei in considerare sfaturile celorlalti. Uneori este mai bine sa te lovesti singur pentru a stii despre ce anume vorbim.
Ar fi interesant sa ne povesteti experienta traita si ce anume te face sa regreti gestul facut, ce ai sintit si ce simti diferit acum… Poate ai inteles ca se poate si mai rau?! Asta este. Eu cred ca aveai nevoie de o experienta ca asta pt a te convinge ca viata merita traita.
Ar fi minunat ca toata aceasta intamplare sa te determine sa fii mai moderat si sa cantaresti mai mult optiunile.
La multi ani, armonie si liniste sufleteasca!

1 01 2015
Antonio

La multi ani tuturor! Stef,voi povesti experienta traita dar nu inainte de ava spune tuturor ca Dumnezeu exista! Nu mi s-a aratat asa cum altii vor vrea sa scriu aici insa a facut minunea pt mine. S-a intamplat intr-o vineri seara…. Dupa care m-am trezit la spital,nu stiu ce zi era cand m-am trezit,ideea e ca eram constient de ce eram acolo cu toate ca eram zombi. Ma trezeam din cand in cand,am mai si injurat asistentele si medicii pe acolo deoarece ma legasera de pat iar eu vroiam sa ma duc la toaleta desi imi pusesera un furtun special pentru a urina. Am plecat din spitalul de urgenta Floreasca marti,in toate aceste zile cred ca m-am trezit de vreo 5 ori si nu cred ca pt mai mult de cateva minute…. Nu stiu sigur daca am visat sau asa a fost dar cred ca in ultima zi am si mancat niste orez si in vis sau realitate am mai cerut o portie. Sunt totusi sigur ca femeia care mi-a adus mancarea m-a intrebat daca o mai injur. I-am raspuns ca nu. Apoi stiu ca o doctorita a spus ca eu si inca o pacienta plecam la spitalul Bagdasar… Nu stiam cum se v-a intampla asta,ma gandeam ca ne vor ducecu o salvare,am primit vestea foarte relaxat,ma gandeam doar cum se v-a intampla asta…. A fost o chestie de cateva minute,nu cred ca mai mult de 7 cu tot cu masa pe care am servit-o. De masa doar banuiesc,discutia a fost sigur. Eram zombie,eram intre somn si realitate,inspre somn 90 la suta. Apoi nu stiu dupa cat timp l-am vazut pe cumnatul meu cu niste hartii in mana langa doamna doctora semnand ceva. L-am intrebat daca si-a terminat cursele(e taximetrist). Nu stiu daca mi-a raspuns,stiu doar ca doamna doctor a spus cuiva ca nu plec de acolo decat cu carucior pana la masina….. Nu stiu cand am ajuns jos,imi aduc aminte ca baiatul care m-a dus jos i-a spus cumnatului meu pe unde poate baga masina si ca el asteapta cu mine in carucior pana vine el cu masina. Imi aduc aminte cum m-am urcat in masina,putin foarte putin din drumul spre casa si cum am coborat din masina. Parca eram beat,mort de beat ,locuiesc la etajul 3 ,imi aduc aminte cred ca un etaj si apoi stiu ca m-am asezat in bucatarie si mi-am aprins o tigare. Atunci am stiut ca am scapat de spitalul Bagdasar….Ei bine pana sambata in fiecare zi la ora 11-12 cumnatul meu a venit sa imi faca gratar,asta imi era recomandat,in rest din cand in cand ma trezeam si mai fumam o tigare. De marti pana sambata doar am mancat gratarul pe care mi-l facea cumnatu si mai fumam cate o tigare,in rest am dormit….Vineri eram deja mai bine si s-a stabilit ca sambata plecam la peste,nici macar sambata nu ma simteam stabil pe picioarele mele dar luptam….Apoi usor ,usor ,zi dupa zi am inceput sa ma simt din ce in ce mai bine din punct de vedere fizic,sufleteste……nici acum nu mi-am revenit. Acum sa va spun de ce sunt sigur ca exista Dumnezeu: tabietul meu este ca in fiecare dimineata pana in ora 7 sa imi beau cafeaua la care fumez 2 tigari. Ceea ce am luat eu vineri seara nu voi spune pt ca asa e bine dar au fost multe si pt efect rapid […moderat…] cu vreo 2 zile inainte….Mama si sora mea sambata dimineata trebuiau sa plece nu stiu unde,au auzit un zgomot ciudat la mine in camera,nu prea i-au dat importanta insa s-a mai auzit unul mai puternic, au intrat in camera si m-au gasit pe jos….Atat am aflat de la sora mea….in rest spital….. Bunul Dumnezeu m-a ridicat din pat si a dat cu mine de pamant pentru a ma auzi cei din casa si a ma salva. Evident ca exista si explicatia psihologica a tabietului meu…. Oare creierul meu a vrut cafea atunci???? Nu cred,sigur nu cred asa ceva,sunt sigur ca Dumnezeu m-a ridicat din pat…. Morala acestei experiente……am fost constient de ceea ce faceam in acel moment,mai incercasem si alte prostii despre care citisem pe net,nu au avut niciun efect insa ce am luat eram sigur ca isi fac efectul si am procurat foarte greu,am fost de asemenea constient de ce eram in spital,atat cat ma trezeam stiam de ce sunt acolo si nu am invinovatit pe nimeni ca am fost salvat,stiam tot ce se intampla cu mine doar ca am dormit foarte mult si sunt sigur ca mi-au mai bagat ei si ceva prin vena sa nu le fac probleme noaptea….ideea e ca am iubit-o si o voi iubi mereu si ca nu vreau sa o inlocuiesc insa ceea ce am facut…..o prostie fara margini,oameni buni daca era ceva bun acolo cu siguranta as fi vazut pt ca din ce am citit din biletul de iesire din spital am fost aproape mort….. Ascultati-ma pe mine oameni buni,atunci cand mori nu merge cu tine decat sufletul tau si atat,restul te uita.Eu am scris mai sus ca nu vreau sa o inlocuiesc,asta e ramane in inima mea dar in sufletul meu doar o iert si atat. Nu va spun sa va bucurati de viata pt ca e scurta,va spun doar ca toti si toate care aveti ganduri necurate incercati sa iubiti pe altcineva…..sunt atatea suflete care sufera,atati oameni care vor sa iubeasca…..credeti ca in momentul in care veti incalzi ciorba a doua oara va avea acelasi gust????? Va spun eu sigur ca nu. Ok,din punct de vedere medical nu am ramas cu nicio sechela,tot datorita bunului Dumnezeu si a medicilor si asistentelor care au avut grija de mine. Imi este rusine cu ceea ce am facut,imi este rusine pana si fata de mine….dar asta e! Sunt total detasat de acele ganduri proaste,total detasat….nu am discutat cu nimeni despre ce s-a intamplat atunci si despre ce s-a intamplat in acea dimineata nu imi aduc aminte cum aflat…..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: