Niko 2

26 07 2014

ajutatima sunt la un pas de a ceda in favoarea diavolului :(((((

Anunțuri

Acțiuni

Information

26 responses

26 07 2014
Adrian

–––––––––––––––
La 26.07.2014, Niko 2 a scris:
–––––––––––––––

multumesc adrian tot ce pot spune este ca sunt distrusa nu pot sa traiesc fara el nici macar de dragul copiilor mei de 2 zile sunt in pat fara hrana apa cred ca asta poate fi o moarte lenta dar sigura ce pot face ce potttt nu pot face nmk este pt prima oara in viata cand ma confrunt cu o astfel de problema in care sa nu mai doresc sa traiesc pe ca nu pot am cautat pe net fel si fel de substante gen […moderat…] nimeni nu vrea sa ma ajute

26 07 2014
crrrinnn

Draga Niko,
pentru inceput am o singura intrebare la care eu nu am nevoie de raspuns,tu ai mare nevoie sa-ti dai raspunsul.Aceasta intrebare suna astfel: copiii tai merita imaginea pe care le-o oferi? Eu mi-am pierdut sotul,mi-am pierdut si copilul,asa ca vreau sa stii ca stiu ce vorbesc.Indiferent de varsta pe care o au copiii tai, ei nu merita ceea ce le oferi acum.De dragul lor, trebuie sa poti trai fara el,indiferent care este motivul absentei sale de langa tine.Le-ai dat nastere ca sa-i ajuti sa creasca,sa-i vezi impliniti.Pentru ce vrei sa le amarasti existenta?Ce ti-au gresit ei?Te rog sa te ridici din pat si sa continui viata pentru copii caci,asa cum spunea tatal meu, Dumnezeu sa-l odihneasca, „copiii sunt adevarata avere a unui om si adevarata implinire”.Revarsa toata dragostea din tine spre ei,oferfa-le zambet si lumina,pentru ca in vremurile astea, lumina din zambetul mamei este linistea pe care o asteapta copiii. Aseaza-te putin in locul lor si judeca-te asupra a ceea ce vrei sa faci.
Sunt sigura ca vei gasi in tine dorinta de a-ti vedea si maine si poimaine si in fiecare zi copiii carora le-ai dat viata si pentru care ai daruit pana acum tot ce ai avut mai bun si mai frumos in tine.
Cu speranta ca vei face ceea ce este corect,
crrrinnn

27 07 2014
niko 2

scumpa mea crin am sa iti raspund la fiecare in parte copii mei nu merita imaginea pe care leo ofer marita multe multe bucurii care eu nu mai am puterea sa lupt sa le ofer de dragul lor am trecut prin multe m-am tarat ca o rama numai si doar pentru ei. nu miau ghresit cu nimik sufera si ei alaturi de mine nu mai suport aceasta durere este suficient ca sufar eu nu vreau sai vad si pe ei suferind sunt micuti 8 si 6 ani vor trece repede peste pierderea mea ai voi veghea de sus permanent

27 07 2014
Adrian

Draga Niko,

Nu pot sa nu intervin… Te rog sa recitesti ceea ce ai scris si sa imi scrii daca ma insel sau nu…

Pe de o parte, incepi prin a admite ca mai ai putin si simti ca vei ceda „in favoarea diavolului”. Inteleg clar ce scrii, si e in acord cu multe dintre opiniile teologice cu privire la destinatia eterna a celor care ALEG sa se sinucida… Pe de alta parte insa, scrii ca iti iubesti copilasii, si ca ei, micutii, „vor trece repede peste pierderea ta si ii vei veghea de sus permanent”…

Da-mi voie sa subliniez doua lucruri aici. Primul este acela ca NU, nu vor trece repede peste pierderea ta! Dimpotriva, vor fi traumatizati pentru tot restul zilelor lor, durerea de a te fi pierdut ca urmare a unei sinucideri ii va urmari pana cand vor inchide ochii… Mereu se vor intreba daca nu cumva au gresit ei cu ceva, de ai ALES tu sa ii parasesti atat de brusc si de brutal… Iar, cand vor fi mari, s-ar putea ca, la randul lor, sa aleaga sa se sinucida, intrucat asta vor fi invatat de la tine – ca asta e o modalitate de a iti solutiona problemele…

Apoi, in al doilea rand, nu pot sa nu te intreb ce te face sa crezi ca ii vei veghea… de sus? Pai, daca „vei ceda in favoarea Diavolului”, cum scrii tu insati, de ce crezi ca ai putea „ajunge sus, sa ii veghezi de acolo”? Imi dau seama ca intrebarea aceasta poate parea dura, insa cred ca este extrem de important sa ti-o adresezi… Nu de alta, dar moartea este ceva IREVERSIBIL. Orice ai face si oricat de mult ai regretat, odata ce ai murit, nu ai cum sa mai indrepti asta…

Ai vreo garantie ca ii vei putea veghea tu, de sus? Si, daca nu ai cum sa ai garantia asta, renunti la privilegiul de a ii veghea AICI si ACUM, pentru o impresie, o iluzie, o incertitudine?

Si pentru ce? Adica, la rece vorbind, tu sacrifici nu doar restul vietii tale, ci si vietile si sufletele nevinovate a doi micuti, care te iubesc neconditionat, pentru cineva care, in final, s-a dovedit ca nu te iubeste asa cum l-ai iubit tu? Nu crezi ca nu prea are sens?

Da, este greu, dar tocmai pentru ca nu esti singura pe lumea asta, tocmai pentru ca tu ai iubit si pentru ca nu a fost drept cum s-a purtat el cu tine, tocmai pentru ca ai, la randul tau, dreptul de a fi fericita, tocmai de aceea nu ai voie sa te sinucizi… Da, va fi greu sa iti revii emotional, insa crede-ma ca MERITA! Ridica-te, sterge-ti lacrimile, mobilizeaza-te, si concentreaza-te asupra lucrurilor si persoanelor din viata ta care iti merita atentia si dragostea… Iesi cu copiii la plimbare, in parc, joaca-te cu ei, si lasa-i sa iti ofere dragostea lor… Nu le face una ca asta tocmai lor, care te iubesc neconditionat!

Cu prietenie,
Adrian

27 07 2014
niko 2

Adrian nu te inseli este foarte adevarat ceea ce spui tu insa moralul meu este cu mult sub limita din ora in ora cade lent dar sigur m-am gandit si ca daca satana pune stapanire pe mine nui pot veghea insa am luat in considerare si faptul ca ai pot lua cu mine daca raman aici vor fi ai nimanui stiu ca nu am drept asupra vietii lor si nu merg pe varianta eu l-eam dat viata eu leo iau insa cred ca este cel mai bine asa eu va multumesc celor care ati incercat sami ridicati moralul s-au cel putin sa il tineti pe linia de plutire multumesc adrian pt ca mai ascultat

27 07 2014
Adrian

Draga Niko,

Sper din tot sufletul ca am inteles eu gresit… Sper ca nu ai vrut sa spui ca intentionezi sa le iei viata copiilor tai, pentru ca NU ai dreptul sa faci una ca asta! NU, NU, NU!

Daca simti ca nu mai poti, ai o singura optiune: suna la 112 si spune-le asta, iar cei care vor raspunde vor sti ce trebuie sa faca pentru a te ajuta! Sau suna la telverdele nostru, la 116123, iti va raspunde o persoana specializata in consiliere, care te va asculta si te va ajuta, pas cu pas! Spune-le si ca ai scris aici, pe site, sub pseudonimul Niko 2, ii va ajuta sa inteleaga mai multe si sa te poata ajuta, dar te rog din tot sufletul, ba mai mult, iti cer CATEGORIC sa nu le faci nici un rau copiilor!

Cum ai putea, ca mama, sa le faci rau copiilor tai? Tu te auzi? Te rog sa incerci sa iti revii, iar daca simti ca nu poti, ca nu ai capacitatea de a face fata situatiei, da-mi te rog datele tale de contact (ele nu vor aparea aici, ci le voi vedea EXCLUSIV eu) si iti voi trimite pe cineva autorizat care sa aiba grija de ei pana cand iti revii! Sau, cum ti-am spus, suna tu la unul din acele doua numere de telefon, 116123 sau 112, si cere ajutor!

Daca a insemnat intr-adevar ceva pentru tine faptul ca aici ai fost ascultata, atunci te rog sa ne asculti si tu! Uita-te in ochii copiilor tai, si fa ceea ce trebuie, pentru ei, daca nu si pentru tine… CERE AJUTOR, SUNA! Cu cat mai repede, cu atat mai bine, inainte sa faci ceva ce nu mai poti indrepta NICIODATA!!!

Adrian

27 07 2014
"Totul este prin Dumnezeu si nimic fara El nu este"

Niko,sa nu cedezi ,satana ne vrea in iad in chinurile iadului ,si pentru asta face tot posibilul sa ne amageasca sa ne minta,pentru ca ne apar tot felul de ganduri de indoieli cu privire la existenta lui Dumnezeu,sa nu cedezi pentru ca cei care savarsesc aceasta fapta sunt blestemati in fata lui Dumnezeu si ei nu mai sunt mantuiti si nu se mai pot mantui in vecii vecilor,a te sinucide inseamna a deznadajdui, a crede ca nu mai exista speranta ,dar Dumnezeu ne spune:„Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” stiu ca poti intelege asta, acesta este un test Niko un test pe care trebuie sa il treci stiu ca iti este greau te cred si nu te judec cu nimic dar nu trebuie sa uiti ca greutatile noastre nu reprezinta nimic in comparatie cu chinurile iadului in care sufletul nostru este condamnat sa arda definitiv si incontinuu si incontinuu nu are sfarsit ,cei ce se sinucid primesc o pedeapsa mai mare si pentru vecie asta as vrrea sa nu uiti ,eu vreau ca tu sa traiesti in pace in liniste sa iti gasesti pacea sufleteasca sa ii simti dragostea lui Dumnezeu,pentru asta trebuie sa te intorci la El si asta poti face prin a-i incredinta Lui IIsus toate pacatele si sa marturisesti in fata lui ca esti un om cu pacat ,nimeni nu te judeca deci Lui si numai Lui sa ii spui toate pacatele si sa recunosti ca ai facut pacat,vreau sa traiesti ,nu vreau sa mori si sa afli dupac ce mori ca ce iti spun acum este adevarat,ca iadul este adevarat.

Gandul sinuciderii poate parea un gand controlabil,care vine de la noi ca toate celelalte,spre exemplu vrem sa ne ducem in stanga sau dreapta este alegerea noastra,vrem sa murim este alegerea noastra si acu fii atenta vrem sa nu mai murim dar nu putem totusi uita gandul sinuciderii aceasta nu mai este alegerea noastra …..sa iti explic cum am patit eu voiam sa mor m-a gandit in serios ,recunosc si imi este rusine cu asta,dar in momentul cand am decis ca nu vreau sa mai mor si vreau sa traiesc nu mai puteam uita gandul acesta iti vine sa crezi??eu cred ca o sa crezi,deci voiam sa uit cu toata putere pentru ca nu mai voiam sa mor te rog sa ma crezi ,dar nu puteam era impotriva vointei mele era ceva frustrant sa nu pot uita era o tortura psihica satana ma presa sa savarsesc pacatul si sa ii apartin,de ce un alt gand si exact asta de a ma sinucide imi statea in minte?de ce nu imi aminteam ca am fost in piata sau la magazin ,acest gand niko vine de la satan si el ne vrea ,El face impotriva lui Dumnezeu si ne ispiteste ,pentru a scapa de acestea trebuie sa te rogi trebuie sa il rogi pe Domnul sa te ierte ,Da-i lui IIsus pacatele si gandurile si planurile tale si ai sa scapi iti garantezi ai sa simti pacea peste tine ,eu vreau sa traiesti sa nu faci aceasta fapta sa nu mori in modul asta sa nu renunsti la viata ta in felul asta pentru ca este un chin de neimaginat mult mult peste puterile noastre,am sa is pun mai jos o marturisire a unei femei care a vazut iadul cu ajutorul Lui IIsus .
Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti.

27 07 2014
"Totul este prin Dumnezeu si nimic fara El nu este"

Este numai o parte restul marturisirii o gasesti scriind pe net in romana o revelatie divina despre iad,sau in engleza „a divine revelation of hell” inceputul marturisirii despre iad il postez eu,citeste si afla cum este in Iad.
In Iad
 
În Martie 1976 în timp ce mă rugam singură acasă, am primit vizita Domnului Isus Hristos. Cu câteva zile înainte începusem să mă rog prin Duhul, când dintr-o dată am simţit prezenţa lui Dumnezeu. Puterea şi gloria Lui au umplut casa. O lumină strălucitoare a inundat camera unde mă rugam, şi o minunată dulceaţă mi-a umplut fiinţa. Lumini se prelungeau în valuri, rulându-se, suprapunându-se, răsucindu-se şi desfăşurându-se unele într-altele, contopindu-se şi apoi iarăşi desfăcându-se. A fost ceva spectacular! Atunci vocea Domnului a început să-mi vorbească. El a zis, ‘Eu sunt Isus Hristos, Domnul tău, şi doresc să-ţi dau o revelaţie care să pregătea-că sfinţii pentru reîntoarcerea Mea, şi mulţi să se întoarcă la neprihănire. Puterile întunericului sunt reale şi judecăţile Mele sunt adevărate. „Fiica Mea, Eu te voi lua în iad prin Duhul Meu şi îţi voi arăta multe lucruri pe care vreau ca lumea să le cunoască. Am să vin la tine de mai multe ori; îţi voi lua duhul afară din trup, şi te voi duce în iad..
„Vreau ca tu să scrii o carte şi să spui toate vedeniile şi toate lucrurile pe care ţi le voi descoperi. Noi vom merge în iad împreună. Însemnează-ţi toate aceste lucruri care au fost, care sunt şi care au să vină. Cuvintele Mele sunt adevărate, şi vrednice de crezut. Eu sunt Cel Ce Sunt, şi nu este nimeni afară de Mine.” „Dragă Doamne,” am strigat, „Ce vrei să fac?” întreaga mea fiinţă tindea spre Isus, recunoscându-i prezenţa. Ca să descriu cel mai bine este suficient să spun că IUBIREA s-a revărsat asupra mea. A fost cea mai minunată, plină de pace şi bucurie, dragoste atotputernică, pe care am simţit-o vreodată. Laude către Dumnezeu au început să curgă din mine. Dintr-odată am vrut să-i dau întreaga mea viaţă ca să fie folosită de El, pentru a salva oamenii din păcatele lor. Am ştiut, prin Duhul, căci Cel care era cu mine în cameră era cu adevărat Isus, Fiul lui Dumnezeu. Nu pot să găsesc cuvinte care să exprime prezenţa Lui Divină. Dar eu ştiu cu siguranţă că a fost Domnul. „Iată, fiica Mea,” a zis Isus, „Eu te voi lua prin Duhul Meu în iad, ca tu să poţi mărturisi despre realitatea lui, să spui lumii întregi că iadul este real, si să atragi pe cei pierduţi afară din întunerec şi să-i aduci la lumina Evangheliei lui Isus Hristos.”
Instantaneu, sufletul meu a fost luat afară din trup. Am plecat cu Isus, afară din camera mea, în văzduh. Ştiam totul ce se petrece cu mine. Am văzut pe soţul şi pe copiii mei dormind în casă sub noi. Era parcă as fi murit şi trupul meu ar fi rămas în pat în timp ce duhul meu mergea cu Isus trecând prin acoperişul casei. Se părea că tot acoperişul s-a înfăşurat şi eu puteam să-mi văd familia dormind în paturile lor. Am simţit atingerea lui Isus care îmi zicea, „Nu-ţi fie teamă; ei sunt în siguranţă.” El mi-a cunoscut gândurile. Voi încerca în cea mai mare măsură să vă spun pas cu pas ce am văzut si ce am simţit. Anumite lucruri nu le-am înţeles. Domnul Isus mi-a spus însemnătatea celor mai multe dintre ele, dar anumite lucruri nu mi le-a spus. Am ştiut atunci, şi ştiu şi acum, căci aceste lucruri s-au întâmplat cu adevărat si că numai Dumnezeu putea să mi le arate. Slăvit să fie numele Lui cel Sfânt! Oameni, credeţi-mă, iadul este adevărat! Am fost dusă acolo de către Duhul în mai multe rânduri pe parcursul pregătirii acestui raport. In curând am fost sus în văzduh. M-am întors şi am privit la Isus. Era plin de putere şi glorie, şi totuşi aşa multă pace se revărsa din El. M-a luat de mână şi mi-a zis, „Te iubesc; nu-ţi fie teamă, pentru că Eu sunt cu tine.” La acestea, am început să ne înălţăm si mai mult, si acum puteam vedea pământul dedesubt. Ieşind afară din pământ si răspândite în multe locuri erau nişte pâlnii rotindu-se în jurul unui punct într-o direcţie si în alta. Acestea se mişcau mult deasupra pământului si se asemănau cu un fel de armonică murdară, uriaşă, care se mişca necontenit. Ele ieşeau de prin multe părţi ale pământului. „Ce sunt acestea?” am întrebat pe Domnul Isus când am ajuns aproape de una. „Aceste sunt porţile spre iad,” a zis El. „Noi vom merge în iad prin una din ele.” Imediat, am coborât si am intrat într-una din aceste pâlnii. Interiorul părea ca si un tunel care se rotea când într-o direcţie când într-alta, ca un titirez.
O întunecime adâncă ne-a cuprins deodată, si împreună cu întunecimea a venit un miros atât de cumplit, că mi-a tăiat răsuflarea. Pe marginile acestui tunel erau forme vii fixate puternic în pereţi de o culoare gri întunecată; formele se mişcau si strigau la noi când ajungeam în dreptul lor. Am ştiut fără să mi se spună căci erau demonice. Aceste forme puteau să se mişte, dar erau fix ataşate de pereţi. Venea un miros oribil de la ele, şi ele ţipau la noi cu cele mai groaznice strigăte. Am simţit o forţă invizibilă mişcându-se în interiorul tunelelor. Câteodată în întuneric puteam să Ie disting formele, dar o ceaţă murdară acoperea cele mai multe dintre ele. „Doamne, ce sunt acestea?” am întrebat ţinând strâns mâna lui Isus. El mi-a răspuns, „Aceste sunt duhuri rele gata să fie scuipate afară pe pământ când Satan dă ordinul.” Mergând în josul tunelului, formele demonice râdeau si ne strigau, încercau să ne atingă, dar nu puteau din cauza puterii lui Isus. Chiar şi aerul era poluat şi murdar, şi numai prezenţa lui Isus mă oprea să ţip de atâta oribilă oroare. Oh desigur, eu aveam toate simţurile puteam auzi, mirosi, si chiar gusta prezenţa răului din acel loc. As putea zice chiar că simţurile mele au devenit mai sensibile, si mirosul si mizeria aproape mă făceau să-mi fie rău. Urlete umpleau aerul pe cum ne apropiam de baza tunelului. Ţipete străpungătoare ne întâmpinau în tunelul întunecat. Puteam simţi frica, moartea si păcatul de jur împrejurul meu. Cel mai cumplit miros pe care l-am simţit vreodată umplea aerul. Era mirosul de carne putredă, si se părea că vine din fiecare direcţie. Niciodată pe pământ nu am simţit o atmosferă aşa rea si n-am auzi asemenea plânsele de disperare. In curând aveam să aflu că acestea erau plânsetele morţilor si că iadul era plin de vaietele lor. Am simţit o rafală demonică de vânt si o uşoară forţă absorbantă în faţa noastră. Lumini ca fulgerele sau ca luminile de lanternă străpungeau neagra întunecime si aruncau umbre gri pe pereţi. Cu mare greutate am putut să zăresc că ceva era în faţa mea. M-am retras şocată când am realizat că un şarpe uriaş mergea în faţa noastră. Uitându-mă mai bine am văzut şerpi urâţi lucind peste tot. Isus mi-a zis, „în curând vom intra în piciorul stâng al iadului. In continuare vei vedea o grea amărăciune, o tristeţe patetică si o oroare de nedescris. Stai aproape de Mine, si Eu îţi voi da putere şi te voi proteja în drumul nostru prin iad. Lucrurile pe care le vei vedea sunt un avertisment,” mi-a zis El. „Cartea pe care o vei scrie-o va salva multe suflete de la iad. Ceia ce vezi este real. Nu te teme, pentru-că Eu sunt cu tine. În sfârşit, împreună cu Domnul Isus am ajuns la capătul tunelului. Am păşit în iad. Voi încerca cât voi putea mai bine să descriu ce am văzut, si le voi spune în ordinea pe care Dumnezeu mi le-a dat. În faţa noastră, departe cât puteam vedea cu ochii, erau obiecte zburătoare săgetând când într-o parte când într-alta. Gemete şi plânsete sfâşietoare umpleau atmosfera. Departe în faţa noastră am văzut o lumină slabă si noi am început să mergem spre ea. Cărarea era uscată, plină de praf. şi în curând am ajuns la intrarea unui tunel mic, întunecat. Anumite lucruri nu le pot aşterne pe hârtie; sunt prea îngrozitoare spre a fi descrise. Frica în iad poate fi gustată, si am ştiut că dacă nu aş fi fost cu Isus nu m-as mai fi putut întoarce. Scriind aceste lucruri, sunt anumite lucruri care le-am văzut dar pe care nu le-am înţeles; dar Domnul cunoaşte toate lucrurile, şi El mi-a ajutat să înţeleg cele mai multe din câte am văzut.
Permiteţi mi să vă avertizez nu mergeţi în acel loc. Este un loc repulsiv de tortură, de durere cumplită si amărăciune eternă. Sufletul tău va fi întotdeauna viu. Sufletul trăieşte veşnic. Va fi foarte real pentru tine, si sufletul tău va merge or în cer or în iad. Acelora care cred că iadul este pe pământ bine, aveţi dreptate. Iadul este în mijlocul pământului, si acolo sunt suflete în chinuri zi şi noapte. Nu sunt petreceri în iad. Nu este dragoste. Nu este milă. Nu este odihnă. Nu este decât un loc de amărăciune dincolo de orice imaginaţie.

PICIORUL STING AL IADULUI
 
Un miros oribil umplea aerul. Isus mi-a zis, ‘In piciorul stâng al iadului sunt multe gropi. Acest tunel se desparte în alte părţi ale iadului, dar noi vom sta prima dată un timp în piciorul stâng. „Lucrurile pe care le vei vedea vor fi în memoria ta tot timpul Lumea trebuie să cunoască despre realitatea iadului. Mulţi păcătoşi si chiar câţiva dintre copiii Mei nu cred că iadul este real. Tu ai fost aleasă de către Mine ca să le arăţi aceste adevăruri. Tot ce-ti voi arăta despre iad si despre alte lucruri este adevărat.” Isus mi s-a arătat într-o forma de lumină puternică, mai strălucitoare decât soarele. In mijlocul acelei lumini era forma unui bărbat, dar în alte momente El era în formă de duh. El a vorbit din nou: „Fiica Mea, când Eu vorbesc, Tatăl a si vorbit. Tatăl si Eu suntem una. Adu-ţi aminte să iubeşti mai presus de orice si să vă iertaţi unii pe alţii. Vino acum, si urmează-mă.” Când noi treceam, duhurile rele fugeau din prezenţa Domnului. „O Doamne, O Doamne,” am strigat, „Ce va mai urma?” Aşa cum am mai zis înainte, eu aveam toate simţurile în iad. Toţi care sunt în iad îşi păstrează simţurile. Ale mele lucrau cu toată puterea. Frica se simţea peste tot, si pericole neaşteptate pândeau peste tot. Fiecare pas făcut era cu mult mai oribil decât cel dinainte. La capătul de sus al tunelului, erau nişte uşi de mărimea unor geamuri mici, care se deschideau şi se închideau foarte repede. Urlete umpleau aerul şi creaturi demonice treceau în zbor pe lângă noi în sus şi în afara porţilor iadului. Curând am ajuns la capătul tunelului. Eu tremuram de groază din cauza pericolului şi fricii din jurul nostru.
Eram foarte recunoscătoare de protecţia lui Isus. îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru puterea Lui atotputernică de a ne proteja chiar şi în adâncul iadului. Dar chiar şi cu acest scut protector, eu mă tot gândeam, Nu voia mea, Tată, ci a Ta să se facă. Am privit la trupul meu. Pentru prima dată am observat că eram în formă de duh, si că această formă arăta exact ca mine însumi. Mă gândeam ce oare ar putea să mai urmeze împreună cu Isus am păşit din tunel pe o cărare care avea nişte petece mari de pământ de fiecare parte. Nişte gropi de foc se aflau pretutindeni atât cât puteai vedea cu ochii. Gropile erau de patru picioare lăţime şi trei picioare adâncime şi aveau forma unui castron. Isus mi-a zis, „Sunt multe gropi ca si acestea în piciorul stâng al iadului.
Vino, si îţi voi arăta câteva dintre ele.”
Eu stăteam lângă Isus pe cărare şi priveam într-una din acele gropi. Marginile gropii erau îmbrăcate cu pucioasă şi aveau o lucire roşie ca şi cărbunii aprinşi din foc. In centrul gropii era un suflet care murise şi mersese în iad. Focul a început a arde în fundul gropii şi s-a prelins pe el în sus tot mai sus si a îmbrăcat sufletul pierdut în flăcări, într-un moment focul se potolea până ajungea doar jăratec, dar pe urmă cu un vuiet puternic se ridica din nou peste sufletul torturat din groapă. Am privit şi am văzut că sufletul pierdut din groapă era zăvorii într-un schelet. ‘Doamne,’ am strigat la această privelişte, ‘Nu poţi să-l laşi afară?” Cât de cumplită era priveliştea! M-am gândit, Acesta as fi putut fi eu. Am zis, „Doamne, ce trist este să vezi şi să şti că un suflet viu este aici.” Am auzit un strigăt venind din mijlocul primei gropi. Am văzut un suflet în formă de schelet, strigând, „Isuse, ai milă!” „O, Doamne!” am zis. Era vocea unei femei. Am privit la ea şi am vrut să o trag afară din foc. Această privelişte îmi rupea inima. Scheletul în forma unei femei cu o ceaţă gri murdar înăuntru vorbea cu Isus. Şocată, am ascultat la ce zicea. Carnea putredă atârna în zdrenţe din oasele ei, şi cum ardea cădea în mijlocul gropii. Unde fuseseră ochii ei odată, acum erau doar orbite goale. Păr nu avea deloc. Focul începea la tălpile ei în flăcărui scurte care creşteau pe măsură ce se urcau pe trupul ei. Femeia părea să fie în continuu arzând, chiar când flăcările erau doar jăratec. Din adâncul fiinţei ei veneau strigăte si gemete de disperare: „Doamne, Doamne, vreau afară de aici!” Tot timpul se întindea spre Isus. Am privit la Isus, si El avea o foarte mare durere întipărită pe faţa Lui. Isus mi-a zis, „Fiica Mea, tu eşti aici cu Mine ca să faci cunoscut lumii căci păcatul se sfârşeşte cu moartea, si că iadul este real.” Am privit din nou la femeie, si am văzut viermi căţărându-se afară din oasele scheletului ei. Ei nu erau vătămaţi de foc Isus a zis, „Ea ştie, şi simte viermii aceia înăuntru! ei.”
„Doamne, ai milă!” am strigat când am văzut focul ajungând la apogeu si când oribilul proces de ardere a început din nou. Strigăte grozave si hohote adânci scuturau forma acestei femei suflet. Ea era pierdută. Nu mai era nici o cale de ieşire. „Isuse, de ce este ea aici?” am întrebat în voce scăzută, pentru că eram înfricoşată. Isus mi-a zis, „Vino.” Cărarea pe care mergeam era şerpuitoare, răsucindu-se printre aceste gropi de foc atât cât se vedea cu ochii. Strigătele morţilor vii, amestecat cu gemete şi urlete hidoase, ajungeau Ia urechile mele din toate direcţiile. Nu erau momente de linişte în iad. Mirosul de moarte şi carne putredă atârna ca o pătură, groasă în aer. Am ajuns !a groapa următoare. In lăuntrul acestei gropi, care era cam de mărimea celeilalte, era o altă formă scheletică. Vocea unui bărbat striga din groapă, zicând, „Doamne, ai milă de mine!” Numai când vorbeau, puteai şti dacă sufletul respectiv era bărbat ori femeie.
Mari hohote văitătoare veneau de la acest om îmi pare rău, Isus! lartă-mă! Scoate-mă afară de aici! Am stat în locul acesta de tortură de ani de zile. îţi cerşesc îndurare, lasă-mă afară!” Suspine adânci scuturau această formă scheletică când cerşea îndurare, Te rog, Isuse, lasă-mă afară!” Am privit la Isus si am văzut că El de asemenea plângea. El a privit în sus si a zis, „Tată, Tată, ai milă!” „Doamne Isuse, a strigat omul din groapa arzând, „Nu am suferit destul pentru păcatele mele? Sunt 40 de ani de la moartea mea.”
Isus i-a zis „Este scris, ‘Cel neprihănit va trăi prin credinţă!’ Toţi batjocoritorii si necredincioşii vor avea partea lor în iazul de foc. Tu nu ai voit să crezi adevărul. De multe ori copiii Mei au fost trimişi la tine ca să-ţi arate calea, dar tu nu ascultai la ei. Tu râdeai de ei şi ai refuzat Evanghelia. Cu toate că Eu am murit pe cruce pentru tine, tu M-ai batjocorit si nu ai vrut să te pocăieşti de păcatele tale. Tatăl Meu ţi-a dat multe ocazii ca să fii mântuit Daca ai fi ascultat! Isus plângea. „Ştiu, Doamne, ştiu!” a strigat omul. „Dar acum mă pocăiesc.” „Este prea târziu,” a zis Isus. „Judecata este pronunţată.” Omul a continuat, „Doamne, unii din poporul meu vin aici, pentru că ei nu se pocăiesc. Te rog Doamne, lasă-mă să merg si să le spun că ei trebuie să se pocăiască cât timp sunt încă pe pământ. Nu vreau ca ei să vină aici!” Isus a zis, „Ei au predicatori, învăţători, diaconi toţi slujind Evanghelia. Ei le vor spune. De asemenea ei au avantajele sistemelor moderne de comunicaţie si multe alte căi ca să afle despre Mine. Am trimis la ei lucrători ca să poată crede şi să fie mântuiţi. Dacă ei nu vor crede când vor auzi Evanghelia, nu vor fi impresionaţi nici dacă unul se scoală din morţi.” La acestea, omul a devenit foarte furios si a început să blesteme.” Cuvinte răutăcioase şi blesteme la adresa lui Dumnezeu ieşeau din el. Am privit plină de oroare cum flăcările se ridicau şi carnea lui moartă si putredă a început să ardă si să cadă bucăţi înăuntrul găocii acestui om mort, am văzut sufletul lui. Era ca o ceaţă gri-murdară care umplea tot scheletul lui. M-am întors spre Isus si am strigat, „Doamne, ce oribil!” Isus a zis, „Iadul este real; judecata este reală. Eu îi iubesc aşa de mult, fiica Mea! Acesta este doar începutul lucrurilor înfricoşătoare pe care am să ţi le arăt. Sunt încă multe altele care vor veni. „Spune lumii din partea Mea căci iadul este real, că bărbaţii si femeile trebuie să se pocăiască de păcatele lor. Vino, urmează-mă. trebuie, să mergem mai departe.”
În următoarea groapă era o femeie foarte mică de statură care părea să fie de vreo 80 de ani. Nu pot să spun cum mi-am dat seama de vârsta ei, dar am ştiut-o. Pielea îi era trasă de pe oase de flăcările continue, si numai oasele rămâneau împreună cu sufletul ca o ceaţă murdară în interior. Am privit cum focul o ardea. Curând erau numai oasele si viermii căţărându-se în interior, pe care focul nu-i putea arde. „Doamne, ce cumplit!” am strigat. „Nu ştiu dacă voi putea merge înainte, pentru că aceasta întrece orice imaginaţie.” Atât cât puteam vedea cu ochii erau suflete care ardeau în gropi de foc. „Fiica Mea, de asta eşti tu aici,” a răspuns Isus. „Tu trebuie să şti si să spui adevărul despre iad. Raiul este real! Iadul este real! Vino, trebuie să mergem mai departe.” Am privit înapoi la femeie. Strigătele ei erau atât de triste. Pe când mă uitam la ea, ea şi-a împreunat oasele palmelor ca la rugăciune. Nu puteam să mă opresc din plâns. Eu eram în formă de duh, si totuşi plângeam. Ştiam că oamenii din iad simt toate aceste lucruri. Isus a cunoscut gândurile mele. „Da, fiica Mea,” mi-a zis El. „ei ştiu. Când oamenii vin aici, ei au aceleaşi simţuri si gânduri ca si când erau pe pământ, ei îşi amintesc de familiile si prietenii lor şi de toate timpurile când ei ar fi avut ocazia să se pocăiască, dar au refuzat s-o facă. Memoria rămâne totdeauna cu ei. Dacă ar fi ascultat măcar de Evanghelie si s-ar fi pocăit înainte de a fi fost prea târziu Am privit din nou la femeia bătrână, si de data aceasta am observat că ea avea un singur picior, si se părea că avea găuri sfredelite în oasele de la sold. „Ce sunt acestea, Isus?” am întrebat. El a zis, „Fiică, în timp ce ea era pe pământ, ea a avut cancer si a fost în mare durere, i s-a făcut operaţie pentru ca să i se salveze viata. Ea a zăcut ca o femeie bătrână plină de amărăciune mulţi ani. Mulţi din poporul Meu au venit să se roage pentru ea, si să-i spună că Eu aş putea să o vindec. Ea însă a zis, Dumnezeu mi-a făcut aceasta, şi nu a vrut să se pocăiască si să creadă în Evanghelie. Cu toate că odată M-a cunoscut, dar cu timpul a început să Mă urască. „Ea a zis că nu are nevoie de Dumnezeu si că nu vrea să fie vindecată de Mine. Cu toate acestea Eu am insistat, dorind totuşi să o vindec si să o binecuvântez. Ea şi-a întors spatele la Mine si M-a blestemat. A zis că nu Mă vrea. Duhul Meu a insistat pe lângă ea. Chiar după ce şi-a întors spatele la Mine, Eu totuşi am încercat să o atrag prin Duhul Meu, dar ea nu voia să asculte, în sfârşit ea a murit si a venit aici.” Femeia bătrână a început să strige la Isus, „Doamne Isuse, te rog lartă-mă acum îmi pare rău că nu m-am pocăit cât am fost pe pământ!” Cu mari tânguiri ea striga la Isus. „Măcar să mă fi pocăit înainte de a fi fost prea târziu! Doamne, ajută-mă afară de aici! Te voi servi numai pe Tine! Voi fi bună! Nu am suferit destul? De ce am aşteptat până a fost prea târziu? Oh, de ce am aşteptat până Duhul Tău a încetat să se lupte cu mine?” Isus i-a zis, „Tu ai avut ocazie după ocazie să te pocăieşti si să Mă serveşti.” Plecând de acolo am văzut tristeţea întipărită pe faţa lui Isus. Privind la bătrâna femeie care plângea am întrebat, „Doamne, ce mai urmează?” Puteam simţi frica de jur împrejurul meu. Amărăciune, strigăte de durere si o atmosferă de moarte era pretutindeni. Isus si cu mine am plecat plini de jale si milă la groapa următoare. Numai prin puterea Lui am putut merge mai departe. Pe o mare distanţă am putut auzi strigătele de pocăinţă si cereri de iertare ale femeii bătrâne. Dacă as putea cumva să o ajut! m-am gândit. Păcătosule, te rog nu aştepta, atâta timp până când Duhul lui Dumnezeu va înceta să se lupte cu tine.
In groapa următoare am văzut o femeie în genunchi, ca si când ar fi căutat ceva. Forma ei scheletică era plină de găuri. Oasele ei se vedeau prin rochia ei ruptă, cuprinsă de foc. Capul ei era pleşuv, si unde trebuiau să fie ochii şi nasul, erau numai găuri. Un foc mic ardea împrejurul tălpilor ei unde era ea îngenunchiată, şi ea se agăţa de marginile gropii de pucioasă. Focul se prindea de mâinile ei şi carnea moartă cădea jos pe măsură ce ea săpa cu unghiile. Suspine cumplite o scuturau. ‘O, Doamne, O Doamne!” a strigat, „Vreau afară!” Pe când noi priveam, ea a ajuns într-un târziu la marginea gropii. Mă gândeam că va putea ieşi afară, când un demon mare cu nişte aripi cari păreau să fie rupte la vârf şi atârnate pe marginea lui s-a repezit la ea. Culoarea lui era de un negru-maroniu, şi avea păr pe tot corpul. Ochii îi erau aşezaţi adânc în cap, şi era de mărimea unui urs. Demonul s-a grăbit la femeie şi a împins-o foarte puternic în groapă şi în foc. M-am uitat cu oroare cum cădea, îmi părea rău de ea. Voiam să o iau în braţele mele şi să o ţin, să-L rog pe Dumnezeu să o vindece si să o scoată afară de acolo.
Isus mi-a cunoscut gândurile şi mi-a zis, „Fiica Mea, judecata a fost pronunţată. Dumnezeu a vorbit. Chiar pe când ea era un copil, Eu am chemat-o de nenumărate ori să se pocăiască şi să mă servească. „Când ea a avut 16 ani am venit la ea si i-am spus ,’Te iubesc. Dă-mi Mie viaţa ta, şi urmează-Mă, pentru că te-am chemat la o lucrare specială. Am chemat-o toată viata ei, dar ea nu Mă asculta. „Ea Mi-a zis, ‘Cândva Te voi servi. Nu am timp pentru Tine acum. N-am timp, N-am timp, eu am viaţa mea de plăceri. N-am timp, n-am timp să te servesc pe Tine acum, Isuse. Mâine te voi servi.’ Mâine nu a venit niciodată, pentru că ea a aşteptat prea târziu.” Femeia a strigat la Isus, „Sufletul meu este cu adevărat în chinuri. Nu este nici o cale de ieşire de aici. Ştiu că eu am vrut lumea în loc de Tine, Doamne. Am vrut bogăţii, renume si noroc; si am primit. Puteam cumpăra totul ce am vrut; eu eram stăpâna mea. Eram cea mai frumoasă, cea mai bine îmbrăcată femeie de pe timpul meu. Si am avut bogăţii, renume şi noroc, dar am aflat că nu pot să le iau cu mine dincolo de moarte. O, Doamne, iadul este oribil! Nu am odihnă zi si noapte! Sunt întotdeauna în durere şi chin! Ajută-mă Doamne!” a strigat ea. Femeia a privit în sus la Isus cu atâta jale si a zis, ‘Scumpul meu Isus, daca aş fi ascultat la Tine! Voi regreta aceasta o veşnicie. Plănuiam să Te servesc într-o oarecare zi când voi fi gata. M-am gândit că Tu vei fi tot timpul la dispoziţia mea când eu mă voi hotărî. Dar cât de greşită am fost! „Am fost una din cele mai căutate femei din timpul meu pentru frumuseţea mea. Ştiam că Dumnezeu mă cheamă să mă pocăiesc. Toată viata mea El m-a atras cu corzi de iubire, si eu am crezut că mă puteam folosi de Dumnezeu la fel cum mă foloseam de fiecare în parte. El va fi întotdeauna la dispoziţia mea. Oh, da, am profitat de Dumnezeu. El căuta atât de mult să mă facă să-L servesc, pe când eu tot timpul am crezut că nu am nevoie de El. Oh, cât de greşită am fost! Dar Satana a început să mă folosească, şi eu am început să-l servesc pe Satana din ce în ce mai mult. La sfârşit am ajuns să-l iubesc pe el mai mult decât pe Dumnezeu, îmi plăcea păcatul şi nu voiam să mă întorc la Dumnezeu. „Satana a folosit frumuseţea şi banii mei, şi toate gândurile mele erau îndreptate la puterea pe care el mi-o va da. Chiar şi atunci, Dumnezeu a continuat sa mă atragă. Dar eu am gândit, mai am mâine, încă mâine, ori ziua următoare. Dar într-o zi pe când eram în maşină, şoferul meu a intrat într-o casă, si eu am fost omorâtă. Doamne, lasă-mă afară!” Pe când vorbea, mâinile ei numai oase se întindeau spre Isus în timp ce focul continua să o ardă. Isus a zis, „Judecata este pronunţată.” Lacrimi curgeau pe obrajii Lui pe când noi ne îndreptam spre o altă groapă. Eu plângeam în adâncul sufletului meu de ororile din iad. „Dragă Isuse,” am strigat, „chinul este atât de real! Când un suflet vine aici, nu mai este nici o speranţă, nici viaţă, nici dragoste. Iadul este prea real!” Nici o cale de ieşire, m-am gândit. Ea trebuie să ardă veşnic în aceste flăcări.
„Timpul s-a terminat,” a zis Isus. „Vom veni înapoi mâine.” Prietene, dacă tu trăieşti în păcat, te rog să te pocăieşti. Dacă ai fost născut din nou si ţi-ai întors spatele la Dumnezeu, pocăieşte-te si întoarce-te la Ei acum. Trăieşte corect si tine sus adevărul! Trezeşte-te până nu este prea târziu, si vei putea să-ţi petreci veşnicia cu Domnul în cer.
Isus a zis iar, „Iadul are un trup (ca o formă umană) stând pe spate în centrul pământului. Iadul are forma unui trup omenesc foarte mare şi cu multe camere de tortură. „Aminteşte-ţi să spui oamenilor de pe pământ că iadul este real. Aici sunt milioane de suflete pierdute, si tot mai multe vin zilnic. In Ziua Mare a Judecăţii, moartea si iadul vor fi aruncate în iazul de foc; aceea va fi moartea a doua.

27 07 2014
niko 2

este foarte adevarat ce spuneti voi insa numai eu si dumnezeu stim ce este in sufletul meu si am sa va explic in mare si sper ca ma veti intelege ma numesc niko sunt din ploiesti am 35 de ani si 2 copilasi de 8 si respectiv 6 ani sotul meu si tatal lor nea parasit cand cea mika avea numai 3 luni lasandune singuri pt o alta femeie cu greu am trecut prin toate si imi spuneam mereu ca sunt o femeie puternmica si ca nu voi ceda insa acum dupa ani si ani miam data seama ca ma insel sunt si eu om am si eu un suflet o inima oare cate pot duce in urma cu putin timp miam cunoscut marea iubire eram fericita atat eu cat si copiipana intro zi cand a plecat la ai lui si mia bagat 3 motive banale si am sa vi le spun si de asemenea sa va rog sa-mi spuneti daca am gresit cu ceva am iesit la mec dupa care mia reprosat ca m-am uitat la alti 2 barbati dumnezeu mie martor ca nu mam uitat il iubesc prea mult ca sa am ochii pt altcineva al 2-lea motiv ca am vazut pe tel meu 2 sms de cand noi nu eram impreuna si cel de al 3-lea ca nu am intrat pe net cat a fost cu mine era si normal sa nu intru era mai important el decat netu e si din aceste 3 motive ai este frica sa mai continue relatia sa nu sufere adrian te rog invatama ce sa fac sai alung frica sal recuceresc nu mai pot disper stau si ma gandesc oare daca maine nu as mai fi ar suferi? ar regreta? ajutatima va rog

27 07 2014
Stef

Niko,
Nu poate stii nimeni daca ar regreta sau nu. Ce este rgretul? O parere de rau… Si? Cu siguranta te va uita si isi va reface viata. Bine asa? Bun rezultatul?
Cum poti gandi macar ca o solutie ar fi sa le iei viata copiilor tai? Nu vreau sa comentez in nici un fel acest aspect. Inteleg ca esti extrem de agresiva fata de tot ceea ce te inconjoara si stiu ca agresivitatea asta intoarsa pe dos se traduce in intensitatea dureii din sufletul tau…
Privind lucrurile din alta perspectiva: crezi ca acest barbat merita 3 vieti? Valoreaza el atat de mult? Wow, dar ce fel de om este el? Nu am intalnit nici un om pe acest pamant care sa merita macar o viata sacrificata. O fi el special?
Niko, gandeste-te te rog ca razbunarea pe care simti nevoia sa o faci vizibila consta in lucrurile care iti sunt benefice tie: oare nu doare mai tare cand celalalt isi reface viata? Nu doare mai tare cand tu alaturi de copiii tai reusesti sa mergi mai departe si sa fii fericita? Crzi ca moartea ta il va distruge? Deja a plecat si observam ca nu este distrus,nu?
Niko, tu valorezi pt tine? Copiii tai valoreaza pt tine? Cat? O iubire?
Fii tare! Ridica-te. Plangi, nu spune nimeni sa nu plangi, stai in pat daca te simti rau, insa dupa o ora ridica-te si iesi in parc alaturi de copiii tai. Viata inseamna viata. Si intre noi fie vorba…..nu stiu ce om si-ar dori sa iubeasca o mama care ar fi in stare sa ia viata copiilor sai. Dar pun vorbele tale pe seama nervilor si a durerii.
Numai bine!

27 07 2014
antonio

Nico sunt in aceeasi situatie ca si tine,daca nu e ea nu e nimeni dar te implor nu te atinge de copiii taidaca vrei sa te duci du+te dar fara copii.Eu am sa fac acelasi lucru ca si tine dar te rog lasa copii

27 07 2014
niko 2

sa va raspund pe rand adrian singurul care ma poate ajuta este el si dumnezeu caruia ai pun zeci de intrebari pe secunda de ce ? de ce? de ce. aveti dreptate copii mei nu au nici o vina am incercat dupa mesujul de la adrian sa am o discutie cu ei am avuto insa din toata discutia miam dat seama ca ei merita sa traiasca eu insa nui merit .
stef regrrete nu vor fi decat din partea copiilor atat din partea lui poate doar o parere de rau antonio frumos nume ca al fiului meu din inima te compatimesc esti in aceeasi situatie ca mine si cred ca tu ma intelegi cel mai bine .cum si fiul meu ma inteles . a postat pe facebook un impresionant sms care ma facut sal las sa creasca sa vada si el ce este iubirea adi daca nu te deranjeaza las facebook baiatului meu aici pentru ai citi mesajul care la postat antonio […moderat…]

28 07 2014
crrrinnn

Buna dimineata niko2
Ce faci?Te-ai trezit?Esti mai bine azi?Ce fac copiii?Ai pregatit masa celor mici?Este o zi splendida si este vacanta pentru cei mici.Inarmeaza-te cu mult curaj,ia masa cu copilasii,mobilizeaza-i si pe ei in activitatea de ordine de dimineata din casa iar apoi iesiti la un fotbal sau volei sau puneti-va rolele sau luati bicicleta sau jucati-va ce vreti voi afara in mijlocul naturii.Daca ai posibilitatea sa stai deculta pe iarba, fa-o, nici nu stii ce beneficii are terapia asta.Tu meriti sa traiesti tot atat de mult ca si copilasii tai.Cine paraseste o mama cu doi copii pe care nu i-a abandonat chiar daca tatal copiilor i-a parasit, inseamna ca nu o merita. Parintii mei mi-au spus ceva cand eram mult mai tanara: „fiecare fir de iarba,cat ar fi de firav,are umbra lui”.Si asa este,te asigur.Ai datoria de a-i ajuta pe copii sa creasca si sa-i inveti sa traiasca frumos si sanatos,ai datoria de a-i ajuta pe copii sa aleaga in viata ce este mai bine.Ce alta bucurie este mai mare decat sa auzi rasul cristalin al copiilor in preajma ta, tropotul picioruselor atunci cand alearga prin casa, bratele copiilor imbratisandu-te,sarutul de noapte buna pe care-l asezi pe obrajorii lor?Hai, fii femeie adevarata cum ai fost si pana acum.Nu-ti obliga copiii sa se maturizeze inainte de vreme.Nu le fura copilaria.Ajuta-i sa o traiasca din plin.Adevarata frumusete a vietii este facuta din lucruri marunte.Ca femeie esti exact la varsta cand femeia infloreste cu adevarat.Uita-te in oglinda si spune-ti ca esti extraordinara,esti puternica si nimic din lumea asta nu te va lua de langa copii si nu-ti va rapi fericirea de a-i vedea crescand.Daca tu esti optimista vei atrage asupra ta si a copiilor tai lucruri bune.Dincolo de nori este intotdeauna soare.Dupa furtuna va rasari mereu soarele.Sunt convinsa ca vei avea parte si de omul care sa te merite cu adevarat. Dumnezeu ne da unele lucruri din care noi trebuie sa invatam si nu ne vrea slabi, dimpotriva, El vrea sa devenim mai buni, mai iertatori,mai iubitori. Daca iti paraseti copiii carora le-ai dat viata inseamna ca nu ai iubit nimic cu adevarat,indiferent care este modul de a-i parasi.Eu de 10 luni astept sa sune telefonul si sa-i aud glasul copilului meu desi stiu ca niciodata nu-l voi mai auzi.Fii puternica,te rog,fa-o pentru mine, o mama care si-a pierdut copilul pentru totdeauna.
Cu drag,
crrrinnn

28 07 2014
niko 2

buna crin buna ziua va spun tuturor vreau sa va spun ca sunt pik mai bine astazi am fost nevoita sa ies din casa pentru niste acte si de asemenea am avut o cumpana mare si cred ca nimik cu nu este intamplator am sa va povestesc in mare …. si as dori sa cititi intamplarea de astazi dupa cum am spus m-am trezit dimineata eram de nerecunoscut am plecat in oras sa fac niste acte pe drum am vorbit la telefon cu o persoana aflata in aceeasi situatie ca mine la sfarsitul convorbirii am inchis si in timp ce traversam strada neasiguranduma bruus miau ramas in urechi clansonul unei masini franand chiar langa mine am lesinat, m-am trezit inconjurata de lume multa galagie zarva mare acum pot sa ai multumesc lui dumnezeu ca ma ocrotit in momentul in care mi sa acordat primul ajutor singura mea dorinta era sa ajung acasa sa imi vad copii mau luat la spital mi-au pansat rana de la cap,cot si picior si dupa si dupa 3 ore am plecat spre casa.. mergand agale si gandinduma ca dumnezeu ma vrea langa copilasii mei am oprit pe un trotuar am fumat o tigara si miam spus mie insumi M-AM NASCUT SA TRAIESC PENTRU COPII MEI AM SAI IUBESC DOAR SI NUMAI PE EI si dupa cum spuneam ca nmk nu este intamplator

27 07 2014
Adrian

Draga Niko,

Faptul ca ai renuntat la cumplitul gand de a le face rau copilasilor tai este un lucru FOARTE BUN! Dar este doar primul pas, sa stii!

Ai nevoie de ajutor, si asta fara sa mai astepti! Dupa cum vezi, in urma cu cateva ore era cat pe ce sa le fi facut rau micutilor tai, celor carora TU le-ai dat viata, cei pe care TU i-ai dorit, pe care i-ai tinut la pieptul tau, cu care te-ai chinuit atunci cand erau mici, sa-i vezi crescand…

De unde esti? Esti din Romania? Poti sa suni la 116123?

Cum il cheama pe celalalt copilas al tau? Am inteles ca pe unul il cheama Antonio, dar pe celalalt? Cum arata? Ce fac acum? Au mancat azi? Daca tu esti atat de demoralizata, are cine sa le dea sa manance? Sa nu ii lasi de izbeliste, ok? Daca tot ai decis sa faci ce e mai bine pentru ei, macar fa lucrul acesta pana la capat! Am citit de curand despre un copilas de 11 ani care a trait singur cateva luni, intr-o cocioaba, la marginea unei paduri…

Scrie-ne, ok?

Cu prietenie,
Adrian

27 07 2014
niko 2

totul este prin dumnezeu si nimic fara el nu este am ochii imbroscati in lacrimi de cateva zile nu ai putea sa faci ceva mai scurt de ore ma chinu sa citesc si prea putin am reusit si faptul de a te ucide prin ce este ? de ce permite dumnezeu suferinta si esecurile de ce nu le opreste pt a nu ne lasa luati de satana tot citesc fel si fel de cazuri majoritatea sunt la fel ca mine cea mai buna moarte si mai sigura este lipsa de alimentatie hrana apa este lenta dar sigura

28 07 2014
"Totul este prin Dumnezeu si nimic fara El nu este"

Niko,nu trebuie sa uiti ca cei care se sinucid chinuiesc in vecii vecilor,suferinta Niko de pe pamant in comparatie cu cea din iad este mult mult prea mica de aceea ai grija ce alegeri faci,esecurile si suferintele nu vin de la Dumnezeu ci ele vin de la satan,pentru a le opri trebuie sa te rogi la Dumnezeu,tine minte in acea casa in care nu exista credinta nu exista post si iubire de Dumnezeu acea casa este sparta de satana,care ne vrea in iad,Daca tu vrei sa te sinicizi Dumnezeu iti da voie sa o faci nu te impiedica pentru ca te-a lasat sa alegi,dar inainte sa alegi sa mori trebuie sa fii informata ce se intampla dupa ce mori,daca ti s-a descoperit adevarul si tu ai savarsit pacatul totusi nu te mai poti dezvinovati.
Pentru a pune capat suferintei tale rugaciunea este raspunsul meu ai sa vezi ca te ajuta .
Dumnezeu sa ne binecuvinteze!

27 07 2014
niko 2

adrian sunt din ploiesti nu merita sa le iau vviata insa pot merge mai departe fara mine eu nu le fac decat rau pe baiat il cheama antonio si pe fata melisa sunt 2 copii minunati stiu sa supravietuiasca si eu te intreb acum adrian este adevarat ca acestor copii le este mai bine fara mine de 2 zile ai neglijez nui intreb daca le este foame sete somn bine rau stau inchisa in camera mea si ma rog la dumnezeu sa ma infometese sa ma dezhidratez si etc concluzia

28 07 2014
crrrinnn

Draga Niko,
Sunt mandra de tine.Chiar daca ziua de azi a fost cu peripetii nu tocmai placute,eu iti multumesc ca esti mama iubitoare si puternica pe care mi-am inchipuit-o .Iti multumesc ca existi.
Cu drag,
crrrinnn

28 07 2014
Bogdan

Buna Niko,
ce nu inteleg eu este cum ai reusit sa cresti 2 copii la varstele acelea dificile (ma gandesc ca pana in 2 ani aveau amandoi) si acum cand copiii sunt marisori, de ce sunt probleme!? Cu iubirile astea sunt mari obsesii, mai de mult DA, dupa 40 de ani era gata, game over, greu mai gaseai pe cineva. Acum in zilele noastre, cu internetul si telefoanele astea sunt mii de cazuri de batrani care la 60-65 de ani se intalnesc, se casatoresc si in mintea lor de atunci incepe viata. Cred ca tu la 35 de ani intri in panica prea devreme. Ai ffffff. mult timp, nu numai sa intalnesti pe cineva, dar sa si construiesti o viata super fericita. Asta doar cu conditia sa nu te distrugi. Cred ca te inteleg f. bine, traim intr-o lume a comparatiei si vezi uneori anumite persoane din jurul tau care poate au ceva mai mult decat tine sau poate sunt mai fericiti, cu familii etc. Trebuie asa cum, pana acum nu de mult, ai gasit taria si curajul sa ajungi la acea iubire de care ne povesteai, sa incerci tot la fel sa ajungi la alta. De multe ori in viata usile se inchid pentru a lasa loc altor oportunitati. In cazul de fata, o viata langa un barbat gelos nu era foarte placuta. Gelozia initial e asa simpatica, dar cand ajunge sa se dezvolte naste monstri. Eu zic ca se poate, oricand se poate sa o iei de la capat si o sa vezi cat de placut este sa mai ai si pe cineva alaturi, pe copiii tai, care te mai inveselesc, mai fac cate o nazbatie, cand esti suparata mai sparg cate ceva si brusc nu te ma gandesti decat la curatenia mizeriei ce au facut-o :)) . Si dragostea vine, vei vedea, dar ca sa vina trebuie si tu sa te comporti in asa fel incat sa o lasi sa vina, sa o atragi spre tine. Gandeste-te doar ca un om disperat poate astepta ani de zile sa se intample ceva si sa nu se intample, iar un om degajat poate rezolva treaba in 2-3 ore. Cam asta trebuie sa faci si tu. Daca vrei ca lucrurile sa se schimbe repede trebuie si tu sa te schimbi repede. O dieta corecta, a atitudine pozitiva, un decolteu pe masura 😉 n-ar trebui sa iti ia prea mult timp sa dai de cineva. Uita trecutul, traieste in prezent si fa-l frumos. Hai curaj, noi te sustinem 😉

28 07 2014
niko 2

va multumesc atat crinei cat si lui bogdan si tuturor celor ce m-au sustinut insa cumpana de astazi ma readus la realitate. bogdan nu este nevoie pentru de dieta la varsta mea totusi majoritatea spun ca arat de 20 de ani decolteu haha ma inzestrat mama natura iar machiajul nu este de mine femeia este frumoasa asa cum, a lasato dumnezeu naturala inca o data va multumesc tuturor
cu drag niko

28 07 2014
Adrian

Cu drag! Ne bucuram enorm pentru decizia si gandurile tale bune, pentru toata hotararea de a merge mai departe! Si, evident, in situatia in care vei regasi pe aici, pe site, oameni cu a caror poveste vei rezona, te asteptam sa contribui, la randul tau, cu cateva cuvinte frumoase, al caror efect l-ai putut constata! Este singura si cea mai frumoasa modalitate de a multumi celor cu suflet mare, de aici!

Imi sunteti tare dragi, TOTI!

Cu prietenie,
Adrian

30 07 2014
Stef

Niko,
Am o curiozitate. Cumva schimbrea starii tale este legata de intalnirea cu el sau chiar impacare?

1 08 2014
niko 2

stef schimbarea mea sa facut dupa ce am trecut prin acea cumpana de a ma aflla in fata unei masini milimetric dupa ce mi-am revenit din lesin si am plecat de la spital singura mea dorinta a fost sa ajung mai repede acasa si sa i-mi vad copilasii ajunsa acasa iam luat in brate, i-am strans la piept si le-am spus ca m-am nascut sa traiesc pentru ei m-am nascut sa ai iubesc doar pe ei .insa nu contest ca… exista o impacare intr-un fel de a spune.

1 08 2014
niko 2

Buna nu stef schimbarea starii si a situatiei mele a fost in acea zi in care am avut de trecut printr-o mare cumpana

3 08 2014
Stef

Multumesc pentru raspuns.
Numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: