Hopeless

2 07 2014

Am ajuns pe pagina aceasta nu intamplator, ci eram in cautarea celei mai simple cai de a gasi linistea eterna… desi am 24 de ani m-am decis sa ma eliberez. Trec printr-o perioada foarte dificila a vietii mele, mi-am pierdut speranta si teama ma insoteste pretutindeni, visele mele nu s-au indeplinit. Stiu, suna penibil si stupid. Poate chiar sunt penibila, dar am ajuns la capatul puterilor. Am sa va spun povestea mea, poate gasesc o vorba buna si intelegere. M-am nascut intr-o familie care de fapt nu exista, a fost iluzia si dorinta mea suprema de a avea o familie. Tatal meu un om foarte complicat, cel putin dificil, agresiv si violent, pe care il iubeam enorm, il adoram, Mama mea mi se parea cea mai desteapta, cea care se pricepea la tot si stia de toate, iubitoare, extrem de ingaduitoare. Mama mai fusese caasatorita inainte de tatal meu, deci mai am un frate. Ii iubeam enorm, ii divinizam nu exista nimic mai presus de ei. Eram mic copil, 4 ani aveam cand l-am vazut pe tatal meu lovindu-l pe fratele meu copil de 10 ani… l-a taiat pe barbie cu cutitul si l-a dat afara din casa. E prima mea amintire dintr-o lunga serie de amintiri asemanatoare, extrem de dureroase transformate in cosmaruri. Nu am inteles prea bine ce s-a intamplat. Putin dupa aceea au inceput episoadele de violenta verbala si fizica asupra mamei, asupra mea. Mama ma ducea mereu la bunici, venea si ma vizita in fiecare saptamana, tata niciodata, decat cand veneam acasa aveam ocazia sa il vad. Pe la vartsa de 7 ani am inceput sa inteleg cum stau lucrurile. Si m-am decis: aveam sa fiu buna si iubtoare ca mama, aveam sa fac lucrurile bine, perfect, sa spun mereu adevarul. Nu aveam sa renunt la tatal meu, speram ca daca sunt un copil bun si fac totul perfect avea sa ma iubeasca. Dar nu a fost asa. Familia mea s-a destramat dupa ani lungi de suferinta, violenta psihica si fizica, infometare si alte inca cateva. Tatal meu, extremist credincios orthodox ne obliga sa tinem post, sa stam la manastiri si in biserici, plus cartile de rugaciuni pe care le citeam zilnic obligatoriu pt ca altfel… De aici nu cred in niciun dumnezeu, cel putin nu acela ortodox care nu si-a facut niciodata simtita prezenta cu ceva bun in viata mea. Credeam ca divortul alor mei avea sa fie finalul si de acolo aveam sa fiu libera si fericita. Dar nu a fost asa, am fost tarata intr-o mizerie care nu imi apartinea, am descoperit la 15 ani ca tatal meu, omul acela care mi-a dat viata, de fapt mai avea o familie pe care s-a decis sa o urmeze. Ne mintise in toti anii aceia. Am descoperit-o pe mama asa cum este: o femeie neputincioasa, cu o vinovatie de sine prea mare si prea aspra pt esecurile sale, o femeie prea buna si prea ingaduitoare pt lumea aceasta si m-a dezamagit total, am inteles ca ea ar fi putut sa plece in loc sa stea, ar fi putut sa incerce sa ne apere, sa faca ceva, sa schimbe situatia. Tatal meu nu m-a vrut, doar a plecat. Dar de aici cosmarul a continuat. Se mutase cu amanta lui care de altfel era si ea religioasa. Amanta casatorita si ea, dar cu aprobarea sotului avea o relatie cu tata de 20 de ani si evident… o fiica a tatalui meu plus inca alti 3 copii cu sotul oficial. Scrantiti cu totii: ea si-a dat fiica afara din casa sa se mute cu tata… fiica ei s-a sinucis inainte sa paraseasca casa, s-a aruncat de la etaj.. Mai departe haosul si la noi: au inceput amandoi sa ma / ne urmeasca, amentintari cu moartea, telefoane cu anonim, etc. Aceiasi presiune si tortura emotional cu toate ca nu mai locuia cu noi. Eu si mama am ramas sarace, dar cu sufletul curat cum se spune. Eu mi-am pastrat promisiunea p care mi-am facut-o: am dat tot ceea ce am avut mai bun, sa fac din mine un om respectabil, cu prinicipii. As fi putut face multe lucruri oribile, multe tentatii dar am ales binele mai presus de toate, Ar fi fost mult mai usor sa-mi gasesc vreun barbat care sa ma intretina sau orice alta cale simpla. Toti cei din jur spun ca sunt o fata foarte frumoasa, asa blonda, inalta cu ochi verzi, multi ma admira pentru calitatile mele fizice dar eu nu reusesc sa ma vad asa niciodata nu am putut, ma vad urata fizic, de multe ori si sufleteste. Mi se pare ca viata dura m-a facut sa fiu dura si neiubitoare, nu pot sa iubesc, mi-e teama de dezamagire. Fara nici unsprijin financiar sau moral am reusit singura sa devin ceea ce mama spera pt mine, ceea ce altii isi doreau sa vada in mine: note mari la facultate, terminat facultatea, master, muncit prin strainitate cate 14 ore pe zi pe timp de vacante, am obtinut un loc de munca intr-un dintre cele mai bune companii. Am facut asta pentru ca ii iubesc enorm si singurul lucru care ma tine in viata sunt ei, cei iubiti. Doar ca am ajuns la capatul puterilor si nici ei nu ma mai pot ajuta. Anul trecut tatal meu a vandut apartamentul In locuiam cu mama, din cauza presiunii evenimentelor de acasa (au revenit amentarile cu moarte si tot tacamul) nu m-am mai putut concentra si mi-am pierdut job-ul dintr-o prestigioasa companie, una dintre cele mai mari de pe piata. De aici declinul… m-am trezit in strada cu 2 bagaje si ultima speranta a murit: increderea ca tatal meu o sa ma lase sa locuiesc acolo, sa am si eu o casa. Dar nu, el avea nevoie sa isi plateasca plasmele si echipementele electronice, sa isi ia masina din banii de pe casuta noastra. De atunci au revenit toate ssuferintele din trecut, nu-mi mai pot controla mintea. Mi-am pierdut increderea in mine (care oricum nu prea a existat, m-am chinuit tare sa par increzatoare), in viata, mi-am pierdut speranta ca va fi totul bine. Trecutul ne face omul de azi si trecutul meu este unul plin de durere, cei pe care i-am iubit mai presus de toate m-au dezmagit. Nu-mi mai pot controla mintea ziua imi fuge catre suferintele mele, noapte visez cosmaruri / amintiri, nu mai pot comunica cu cei din jur, am devenit o povara despresiva pentru prietenii mei ( pe care mi i-am facut cu greu datorita dificultatii de a interactiona cu oamenii – normal tata mi-a repetat cat de proasta sunt o viata intreaga). Nu ma mai pot reseta, nu ma mai pot convinge si seta mintea ca o sa reusesc. Sunt epuizata sufleteste si complet pierduta. Am decis sa pun capat. Sa ma eliberez. Am incercat de doua ori anul acesta, dar m-au salvat prietenii. Din dragoste pentru cei apropiati m-am prefacut ca sunt bine, nu vroiam ca ei sa sufere. Dar acum nici macar ei nu ma mai pot ajuta, nici macar eu…. Mi s-au intamplat atat de multe incat nu mai pot… Sper ca ei sa ma ierte si sa mearga mai departe fara mine sis a ineteleaga ca aceasta este cea mai buna solutie pentru mine. Liniste sa fie… Atat imi doresc…

Anunțuri

Acțiuni

Information

7 responses

3 07 2014
Lucia

Buna!
Fac o plecaciune in fata ta si spun ” Cinste tie”!
Ai trecut prin atatea si vrei sa renunti?
Este ca si cum ai ajuns la mal dupa ce ai avut de traversat oceanul vietii tale si decizi ca „gata nu mai pot”.
Intradevar nu este usor, nu spun si nu indraznesc sa inteleg macar 1% prin ceea ce ai trecut.
Dar!!!! ajuta-ma tu sa inteleg!
Vreau sa inteleg, vreau sa te vad zambind, vreau sa continui lupta pe care ai inceput-o cand erai atat de mica.
Pentru ca in tine a fost puterea atat de mult timp si tot acolo se afla si acum.
Ma bucur si ma simt onorata ca am ocazia sa vorbesc, cel putin in scris cu o persoana ca tine. O persoana care a ridicat capul mereu, indiferent de ce s-a intamplat in viata ei. O persoana care a reusit sa se afirme prin inteligenta ei, prin modestia si sensibilitatea ei.
Esti o persoana unica. Sa nu crezi ca iti spun atat de multe lucruri pozitive despre tine, doar ca sa te simti mai bine.
Ti-as jignii inteligenta daca as face asa.
Iti spun doar ceea ce esti tu!
Si crede-ma mai mult de atat! Doar ca acolo „undeva” unde esti tu, nu reusesti sa vezi tot ceea ce iti spun (nu cred ca voi fi singura care iti va spune).
De ce? Pentru ca este meritul tau! Pentru ca nu ai renuntat. Pentru ca esti o luptatoare de mica. Si pentru ca nu este nici pe departe momentul sa renunti acum.
Pentru ca ai puterea de a vedea lucrurile asa cum sunt, fara „retusuri”, fara cosmetizari.
Dar nu te vezi pe tine, cat de minunata esti. Cate ai realizat!
Spuneai de prieteni la un moment dat in scrisoarea ta ca sunt putini.
Nu conteaza cantitatea ci calitatea. Dar sunt sigura ca stii asta foarte bine.
Insa doar ti-am amintit.
In plus, noi suntem aici, pentru tine, sa fim prietenii tai, sa fim cei carora le incredintezi simtirile tale, sa fim langa tine.
De ce? Pentru ca meriti.
Fruntea sus! Asa cum ne-ai „obisnuit” din scrisoarea ta.
Nu stiu ce cred altii dar eu sincer, pe masura ce citeam, imi spuneam in gand ” si totusi nu s-a lasat, a continuat sa lupte, ce om curajos!”
De fiecare data cand te-ai ridicat de acolo de unde multi te-au doborat, MEREU DAR MEREU A FOST DUMNEZEU CU TINE. INCEARCA SA IL DESCOPERI TU PENTRU TINE, INCEARCA SA IL VEZI TU, PRIN OCHII TAI, INCEARCA SA IL SIMTI TU CU INIMA SI SUFLETUL TAU. Incearca sa Il vezi tu, sa Il intelegi tu.
Poate asa o sa intelegi cat de MINUNAT este EL.
Si sunt aproape sigura ca in sinea ta nu ai cum sa nu vezi si sa nu stii lucrul asta. Pentru ca de fiecare data cand ti s-a spus „nu poti”, tu ai dovedit ca poti.
Judeca tu dupa inima ta, CINE ESTE DUMNEZEU SI VEI VEDEA CA ESTE ACOLO IN SUFLETUL TAU, gata oricand sa te ajute, sa fie langa tine, sa nu te lase singura.
Crede-ma, e mai aproape decat crezi! Si te ajuta mai mult decat vezi.
Sper sa ne raspunzi, sper sa legam o prietenie frumoasa, echilibrata.
O sa vezi, la sfarsit tu vei fii cea care ii va ajuta pe cei care isi scriu povestea aici.
Tu vei reusii!
Crede-ma!

3 07 2014
olivia252014

Buna … ma bucur ca ai dat peste acest site, aici vei gasi vorbe bune din partea persoanelor, sper sa iti fie si de ajutor.
Cred ca degeaba ti-as spune ca imi pare rau,nu te-ar ajuta cu nimic.
Avem aceeasi varsta,dar experientele sunt diferite.
In primul rand vreau sa iti spun ca te admir foarte mult,esti o persoana inteligenta si frumoasa.Din tot ceea ce ai descris se simte ca esti o persoana adevarata si sincera. Te felicit in primul rand pentru toate realizarile tale.
Faptul ca viata ta (familiara) nu a fost asa cum ti-ai fi dorit sa fie,nu inseamna ca totul este pierdut.Ai avut atat de multe dezamagiri,incat nu mai crezi nici macar in Dumnezeu.
Problema este ca,cu siguranta nu ti s-a zis prea multe despre Dumnezeu,sau daca da…poate nu a fost descris bine..
Noi toti trebuie sa stii ca avem UN TATA IUBITOR CERESC SI O MAMA OCROTITOARE CEREASCA:EI SUNT- ISUS SI MARIA !!!
Dumnezeu(Sfanta Treime-Tatal,Fiul si Duhul Sfant) TE IUBESTE ENORM DE MULT, atat de mult incat tu aici pe pamant nu poti sa concepi in totalitate IUBIREA LUI PENTRU TINE !!!
Acum poate ai sa zici ca esti satula de acest Dumnezeu,care nu te-a ajutat cu nimic toata viata…….desi nu este asa…si iti spun de ce:
Dumnezeu-Tatal este UNIC, EL cand iti spune NU, iti spune acel NU, pentru a scoate un MARE ‘DA’ din acel NU….
NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR,absolut nimic nu este intamplator.
Tu,prin siferintele tale ai sansa sa dobandesti viata vesnica….
Viata vesnica o dobandesti prin suferintele tale de pe pamant…..a castiga viata vesnica, insemna sa iti duci misiunea de pe pamant la bun sfarsit, cu credinta in DUMNEZEU, cu orice suferinta pe care o ai,daruindui-o LUI !!!
Imagineaza-ti ca esti o mama iubitoare: ai un copil care alearga toata ziua prin jurul casei,este foarte nelinistit,sufera foarte mult,pur si simplu ii simti durerea sfasietoare..care aproape urla din el….
Tu ca mama, abia astepti ca copilul tau sa iti ceara ajutorul….astepti ca macar un cuvant sa iti spuna,sa iti ceara ajutorul……dar nimic…..el continua sa alerge nelinistit,suferind, macinandu-se de durere……..iar tu nu poti sa il ajuti nici cum….pentru ca el nu vrea sa iti ceara ajutorul….
Acest exemplu inverseaza-l acum:Tu esti copilul,iar Dumnezeu este mama…
Esti atat de disperata din cauza suferintelor si a dezamagirilor,a tuturor necazurilor care vin asupra ta,incat uiti ca ai pe cineva in cer,care abia asteapta sa ii ceri ajutorul…..acest cineva este TATAL DUMNEZEU…
Cere-I ajutorul,roaga-te sincer la EL, plangi in fata LUI,daca asa simti,spune-i tot ce simti,desi EL stie totul depsre tine,dar daca te descarci in fata LUI,ai sa vezi cat de mult te vei usura….vei simti iubirea LUI..
Tot ce vreau sa iti zic este ca DUMNEZEU TE IUBESTE chiar daca tu nu o simti,dar permite-i sa te ajute, primeste-l in sufletul tau..si iarta pe toata lumea….cumpara o BIBLIE….ai grija de care..pentru multe sunt modificate deja…..vorbeste cu un preot cu har, care chiar vrea sa te ajute,sa te sfatuiasca…incearca sa te apropii de DUMNEZEU…pentru ca lipsa rugaciunilor, ii permit celui rau adica diavolului sa faca ce vrea cu tine…si tu cazi si te duci tot mai jos…tot mai jos….striga la TATAL CERESC si cere-i ajutorul…….cu sinuciderea nu rezolvi nimic decat ca iti vei pierde sufletul vesnic……toata vesnicia vei arde in flacari in iad………..si cand zic toata vesnicia , inseamna ca vei arde un timp care nu va avea sfarsit niciodata….
Nu mai bine suferi aici pe pamant pentru Dumnezeu, IL slujesti pe EL, ca apoi sa fii cu EL pentru o vesnicie…..cu EL in RAI……….
Sufera pentru EL,spune TATA,toate suferintele mele Ti le ofer TIE,foloseste-le pentru convertirea pacatosilor,pentru eliberarea sufletelor din purgator,pentru unirea bisericii,pentru pacea intre toate popoarele…
Sper sa aud de bine din partea ta,stiu ca DUMNEZEU te ba ajuta,daca si tu vrei….DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE,SA TE PAZEASCA DE ORICE RAU TRUPESC SI SUFLETESC,SA ITI LUMINEZE CALEA,CA SA POTI SA TE INTORCI LA EL…!!!!!!!!!!!!!!!

3 07 2014
Stef

Hope….
Ce cuvinte am putea gasi in fata unei povesti atat de triste?!…. Traieste pentru a veda ce urmeaza. Stii, de cele mi multe ori lucrurile se rezolva ca prin minune atunci cand nu mai ai nimic de pierdut, de unde si vorba:”Dumnezeu iti da atat cat poti duce!” Se pare ca tu ai putut duce mult. Nu este important Dumnezeul acela spre care ai fost indreptata cu forta, ci credinta aceea din inima ta. Poate fi orice fel de credinta. Doar caut-o! Cauta adanc in tine si mai intreaba-te daca doresti sa continui. Cred ca ai obosit, te-au secat grijile, bolile, uratul, agresivitatile…. Au supt din tine toata seva vietii. Hope, doar incearca sa te regasti, sa nu te mai zbati, ci doar sa dormi. Pare imposibil stiind ca poate nu ai unde sa dormi, poate nu ai ce sa mananci si incotro sa te indrepti.
Hai sa cautam ceva practic, ai nevoie de lucruri practice si nu de vorbe bune. Nu stiu sa iti spun daca va fi bine sau nu in urmatoarea perioada, insa stiu sa iti spun ca nu poate fi numai rau. Undeva firul se va rupe si tu il vei reinnoda, te vei conecta la un alt inceput.
Asadar, haide sa incercam ceva practic: unde locuiesti acum? Unde crezi ca paote exista o camera pt tine? (O matusa, o bunica, o ruda sau chiar o prietena, poate chiar din alt oras). Pornind de la gasirea locuintei, vei cauta apoi si un job. Doar acorda-ti timp. Stiu, ai nevoie sa le faci pe toate acum, pe toate deodata, insa energie nu ai suficienta, asa ca ia totul pe pasi.
M i exista varianta gasirii unui job ca apoi sa poti inchiria ceva. Mama ta presupun ca este in aceeasi situatie. Are venituri pt a va sustine cumva amandoua?
Gandeste-te ce prieteni ai si unde lucreaza. Roaga-i sa incerce sa iti gaseasca un loc pe undeva. Apeleaza la toate cunostintele tale, nu este o rusine, este o situatie limita.incearca sa nu fi dezamagita daca nu iti gasesti ceva.
Ca, acestia ar fi primii pasi pe lista. Da, stiu, sufletul tau are alte nevoi poate, corpul tau este lipsit de vlaga si nu isi imagineaza ca mai poate munci. Va fi greu, usor deloc nu va fi….
Doresti o motivatie puternica pentru a continua? Nu te lasa invinsa de omul care ti-a distrus cu tot dinadinsul viata! Calca peste el si treci mai departe. In viitor te asteapta familia ta! Familia nu inseamna mama si tata, ci familia pe care tu ti-o vei face, sotul si copiii tai!
Hopeless, vorbeste cu noi, orice s-ar intampla nu renunta. Suntem aici si citim orice descarcare de-a ta fara sa judecam. Doar intelegem. S-ar putea ca uneori sa nu fim de acord, insa intelegem si asta este important. Poate impreuna gasim solutii la care pana acum nu te-ai gandit.
Ce parere ai, incerci?
Ps: ca prim pas, conditia ta fizica te va ajuta sa gandesti limpede si va ajuta psihicul sa reziste. Nu refuza sa mananci, manca chiar si cu forta si ia vitamine daca ai.
Numai bine! Rezista!

6 07 2014
moluz

O poveste trista intradevar…metodele cele mai simple nu stiu daca le gaseati aici. Dar dupa zile nasoale vin si zile bune si intodeauna este cineva care sa te ajute si care sa tina la tine. Nu stiu daca sunt piceput la sfaturi si sunt aici mai mult pentru a citi povestile oamenilor. Aici m-am oprit pentru ca este foarte trist ce spui. Poate vei vedea ca ce am spus eu este adevarat si trebuie doar sa astepti.

12 07 2014
alle

Offf incearca sa accepti trecutul si sa te ierti pentru ceea ce crezi ca ai gresit, pe tine si persoanele dragi din sufletul tau desi stiu ca e foarte greu dar daca nu faci asta nu o sa scapi de cosmaruri, de ganduri si nu mai traiesti prezentul… esti o fiinta ce a trecut prin atatea greutati dar inca poti sa realizezi ce ti-ai propus de mica pentru ca stiu ca esti puternica si stiu ca poti… lasa trecutul in spate si bucurate de prezent, bucurate ca poti sa ai o familie si poti sa ii oferi copilului tau tot ce tu nu ai avut trebuie doar sa nu iti pierzi speranta si sa nu iti mai ingropi sentimentele adanc in suflet… mai ai putin si realizezi tot ce ti-ai propus nu renunta cand esti atat de aproape… sper sa realizezi tot ce iti doresti, sa fi fericita si linistita sufleteste ai grija de tine

28 08 2014
Adrian

––––––––––––––––
Pe 28.08.2014, Nina a scris:
––––––––––––––––

Te rog nu fa lucrul asta, te rog din suflet ! Mi-as dori sa stiu cine esti sa te pot ajuta. Si eu trec printr-o situatie asemanatoare !

12 06 2015
IN MEMORIAM

SPER SA CITESTI ACESTE RINDURI…………Este regretabil ca ai trecut prin atit de amare experiente………care te-au marcat,,,,,,,,,,,,,dar cred ca ai gasit puterea……sa le depasesti………..macar cit de cit………..
Considerindu-te o luptatoare………iti lansez o PROVOCARE…….DACA nu ai un loc de munca si suntem din acelasi oras….iti ofer unul sigur……….poate nu chiar pe masura calitatilor tale…dar poate in timp chiar si la acel nivel….si chiar si mamei tale…….Ce spui???? SINCER ………SPER SA DECLINI DIN UNICUL MOTIV CA AI DEJA UNUL CARE ITI OFERA SATISFACTII PROFESIONALE DEPLINE………CA AI DEPASIT MOMENTELE CARE TE COPLESEAU………………..ORICUM ASTEPT O VESTE DE LA TINE………….SPER SA FIE BUUUUUUUUUUUUUUNAAAAAAAAAA !!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: