Tsubaki A

20 06 2014

In cautarea mea pentru metode de sinucidere..am dat peste aceasta pagina..am citit tot ce a spus Adrian…si as vrea sa-i multumesc intr-un fel..m-a facut sa-mi pun cateva semne de intrebare..dar tot nu pot renunta la gandul de a-mi lua viata..cu toate ca am o varsta foarte frageda..nu pot vedea ce e frumos in viata..totul pentru mine apare in alb si negru..Ma urasc pe mine pentru fiinta care sunt si nu ma pot accepta deloc..urasc ceea ce e in jurul meu..oamenii falsi..si persoanele care apar in viata ta numai ca sa te raneasca si sa profite de tine apoi sa te arunce la gunoi..mai pe scurt urasc viata..am fost obisnuita de mica sa ma inchid in mine..pentru ca parintii mei resping aceste lucruri cum ar fi sinuciderea…si alte lucruri de genul..asa ca am decis sa tac inca de cand aveam vreo 6 ani..in ultimii doi ani..problemele mele de comportament s-au agravat..lipsa somnului..dependenta de muzica..chiar si infometare sau baut..am ajuns la folosirea lamelor pentru a ma taia si pentru a inlocui suferinta mentala cu cea fizica..depresiile au devenit mai dese..crize in care mi se taie rasuflarea pentru cateva minute..si multe altele..din fericire cu ajutorul celei mai bune prietene am reusit sa renunt la acestea din urma..dar depresiile si tristetea au ramas..iar gandul de a-mi lua viata a ramas cu mine si-mi bantuie putinele ore de somn pe care reusesc sa le dorm..
Asa ca daca aveti un gand bun care sa-mi ma faca sa-mi iau gandul de la asta va rog..accept orice..Multumesc..

Anunțuri

Acțiuni

Information

6 responses

21 06 2014
"Totul e prin Dumnezeu si nimic fara el nu este"

Buna Tsubaki A,gandul sinuciderii e un lucru tare murdar si nu il uiti nu pentru ca nu ai fost convinsa de ceva ci nu il uiti pentru ca te-ai indepartat de la Domnul tau si al tuturor,nu te judec, fiecare de aici a patit asta,doar ca acest gand nu este unul obisnuit,nu stiu inca daca ai observat dar orice alt gand il poti uita repede insa acesta nu,si nu numai din cauza ca vrei sa mori,nu ai a il uiti nici dupa ce nu mai vrei sa mori pentru ca te-ai gandit o data in serios la moarte prin sinucidere te-ai gandit sa faci cel mai mare pacat adica sa iti pui capat mantuirii sufletului tau pe lumea asta si pe cealalta,nu te judec iti dau un sfat, pentru ca Dumnezeu exista ,si cand iti zic ca nu e un gand obisnuit stiu despre e vorbesc eu insumi am avut acest gand si este o povara,nu il uiti pentru ca nu te rogi si ii este permis satanei de catre Dumnezeu sa te duca in pacat toate acestea sunt permise de Dumnezeu si tu daca te rogi acestea o sa dispara de la tine crede pe mine care am patit.
Cand am inteles ca trebuie sa ma rog la Dumnezeu,m-am si rugat si am scapat,sa iti explic cum eram,deci ma gandisem in serios o data si din acel moment a intrat acel gand in mine si nu mai scapam in final cand in mintea mea era clar ca eu vreau sa traiesc gandul sinuciderii exista si nu puteam uita,spun si am sa spun la toti care scrie aici pentru ca numai aceasta este salvarea ,intoarcerea catre Dumnezeu catre Isus si acceptarea lui ca domn si salvator al tau,deci voiam sa uit si pentru asta vorbeam cu prieteni cu rude in ideea de a uita acest gand,dar singur nu am reusit ci am reusit cu ajutorul lui Dumnezeu,si acu sa iti explici cum oare orice gand il poti uita dar acesta de ce nu?daca pentru noi a muri nu mai este o optiune atunci de ce nu putem alege sa uitam,nu putem pentru ca ne vrea satana,sa ai grija pentru ca acestea probleme din viata ta nu inseamna nimic absolut nimic cu ce ai sa patesti daca te sinucizi,nu stii inca ce se afla dupa moarte dar te gandesti la moarte si inca ce fel de moarte(nu te judec imi cer scuze)eu vreau ca tu sa traiesti,sa stii ca de alegeile noastre depinde ce vom face in vesnicie traim sau chinuim,ne bucuram sau murim incontinuu,sa nu faci acest gest necugetat oricare ar fi problemele tale pentru ca Domnu a permis sa ai aceste probleme,poate pentru ca inca nu te-ai rugat sau pentru ca inca nu ai facut voia lui,sau poate pentru ca nu ai trait asa cum vrea El sa nu uiti”totul e prin Dumnezeu si nimic fara El nu este”
Asa este sunt oameni falsi in viata fiecaruia ,nu trebuie sa te afecteze asta pentru ca Domnul e cel care te iubeste din toate puterile si nu te va lasa el a zis:”Nicidecum n-am sa te las,cu nici un chip nu te voi parasi”si a mai zis:”Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida. Temeti-va mai vartos de acela care, dupa ce a ucis trupul, poate sa duca sufletul in gheena.” este scris Domnul insusi va merge inaintea ta El insusi va fi cu tine ,nu te va parasi si nute va lasa,nu te teme si nu te inspamnata.
Cum sa nu respinga parintii tai un lucru ca acesta???acesta este cel mai mare pacat si cel din urma adica ultimul pe care il faci si nu mai ai scapare,tine minte este scris:in acea casa in care nu exista rugaciune post si credinta acea casa este sparta distrusa adica acea casa este un iad si probabil te-ai convins de ce spun acu.
Tine minte poate sa te taie cineva in 1000 de bucati si de 1000 de ori sa mori dar sa nu te sinucizi iciodata, este pacatul cel mai mare, pacatuiesti impotriva Duhului Dfant,si in acel moment cel ce face asta da dovada de necredinta totala pentru ca deznadajdueste.

Pentru ca Biserica ortodoxa nu este o adunatura de oameni care se inchina la “ceva” se inchina la Dumnezeu cel pentru care toata faptura se cutremuara si lauda pe Domnul,Dumnezeu nu este `ceva`. Dumnezeu este Unul,Dumnezeu fiind atotputernic, necreat, suprem , este Tatal a tot si toate,el este stapanul celor morti si celor vii,Insasi existenta creatiei dovedeste existenta unui Creator care a creat-o. Iar Creatorul trebuie sa fie neinceput,Cel ce nu are nici inceput nici sfarsit, Acela este Dumnezeu.,Domnul zice :”Eu sunt ALfa si Omega, inceputul si sfarsitul a tot si a toate”,Cel care este, Cel care era si Cel care vine, adica Atottiitorul.. dovezile pe care ti le voi spune sunt cele pe care le stii deja dar nu le dai importanta pentru ca ne este acoperita aceste ganduri de cel rau pentru ca ne biruie daca nu ne rugam,daca ne rugam Dumnezu trimite putre prin ingeri si izgoneste tot raul de la noi, satana stie asta si se impotriveste rugaciunii noastre din toata puterea

Sunt sigur ca ai auzit de oamenii care au fost in moarte clinica care si-au schimbat drumul religios din atei au devenit crestini si lucratori ai Domnului si nimic,dar nimic nu ii mai poate convinge ca nu exista Dumnezeu,si acu sa te intrebi cum oare un om care viseaza sau isi imagineaza creerul in momentul cand este in moarte clinica,cum oare un vis sau o imaginatie sa ii schimbe directia in viata cand noi stim dimineata cand ne trezim ca a fost un vis si unul destul de cetos la fel este cu cei in moarte clinica,dar asta nu este totul ,moartea clinica inseamna momentul cand corpul nu mai respira si au trecut 10 minute, pana la 10 minute se fac resuscitari dar daca au trecut 10 minute se instaleaza moartea permanenta adica este nevoie de o minune ca sa se mai ridice si sa traiasca acel om, dar sun oameni care nu numai ca au depasit cele 10 minute dar au depasit 3 zile la morga ,dupa 10 minute celulele cele mai sensibile ale creerului mor si este imposibil de trezit ,sa te gandesi ca nu mai respira deloc omul aceasta este o minune si cand se trezeste el mai vorbeste si de Dumnezeu si Isus,multi nici aceasta nu cred.(cauta pe google :exista raiul iadul ,viata dupa moarte o sa gasesti clip si in engleza si in romana)

Apa sfintita ,stim despre ea ca se bea tot timpul anlui,deci rezista tot anul intr-o sticla si nu se strica si nu se bahleste,si asta doar cu puterea cuvantului pentru ca preotul doar o slujba face acelei ape,fa acest test cu apa normala si apa sfintita pentru ca sa iti dovedesti tie mai intai ca este adevarat.

Sfintii,Sfanta Parascheva de exemplu este un corp sfant stim toti povestea,Ea nu se stica si nu miroase urat din contra corpul ei lasa un mir frumos mirositor este usoar ca o pana si ea face minuni,cum un corp sa nu se strice de atatea ani?

Casele bantuie,sunt o realitate absolut toti oamenii stiu asta pentru sigur au patit sau au auzit de la altii,mai ales casele in care s-au sinucis oameni,se petrec lucruri ciudate,se aprinde lumina si aud zgomote si alele mai ciudate si nu se poate locui si preotul sfinteste si toate se linistesc si familia aceea are din nou liniste ,daca nu crezi cauta tu un loc asemanator ca sa nu mai spui ca nu este adevarat.

Toate acestea dar si prin multe altele ,si te las pe tine sa le afli,toate acestea vorbesc despre Domnul,sau Domnul vorbeste prin ele,si te rog sa te rogi si sa ai incredere in Dumnezeu ca nu te va lasa niciodata el este omniprezent nu este ocupat cu raiul,intoarce fata ta catre Isus care a murit pentru pacatele noastre si ne-a salvat din iad pentru ca inainte de El toti mergeam intr-un fel de inchisoare in Iad.
Exista o marturisire pe internet o femeie spun ca a vazut iadul cu ajutorul lui Isus si a tradus in toate limbile pamantului se numeste “A Divine Revelation of Hell”

Iti dorec sa treci peste problemele cat mai usor.
Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti.

21 06 2014
"Totul e prin Dumnezeu si nimic fara el nu este"

Acea marturisire de care iti spuneam este alegerea ta daca crezi sau nu dar eu imi doresc sa crezi,pentru ca daca nu crredem adevarul Dumnezeu ne va judeca ca nu am crezut adevarul,aceasta femei a tradus in toate limbile pamantului de ce sa faca asta daca ar fi o inventie,dar insusi marturisirea este imposibil sa fie inventie

“”În Martie 1976 în timp ce mă rugam singură acasă, am primit vizita Domnului Isus Hristos. Cu câteva zile înainte începusem să mă rog prin Duhul, când dintr-o dată am simţit prezenţa lui Dumnezeu. Puterea şi gloria Lui au umplut casa. O lumină strălucitoare a inundat camera unde mă rugam, şi o minunată dulceaţă mi-a umplut fiinţa. Lumini se prelungeau în valuri, rulându-se, suprapunându-se, răsucindu-se şi desfăşurându-se unele într-altele, contopindu-se şi apoi iarăşi desfăcându-se. A fost ceva spectacular! Atunci vocea Domnului a început să-mi vorbească. El a zis, ‘Eu sunt Isus Hristos, Domnul tău, şi doresc să-ţi dau o revelaţie care să pregătea-că sfinţii pentru reîntoarcerea Mea, şi mulţi să se întoarcă la neprihănire. Puterile întunericului sunt reale şi judecăţile Mele sunt adevărate. “Fiica Mea, Eu te voi lua în iad prin Duhul Meu şi îţi voi arăta multe lucruri pe care vreau ca lumea să le cunoască. Am să vin la tine de mai multe ori; îţi voi lua duhul afară din trup, şi te voi duce în iad..
“Vreau ca tu să scrii o carte şi să spui toate vedeniile şi toate lucrurile pe care ţi le voi descoperi. Noi vom merge în iad împreună. Însemnează-ţi toate aceste lucruri care au fost, care sunt şi care au să vină. Cuvintele Mele sunt adevărate, şi vrednice de crezut. Eu sunt Cel Ce Sunt, şi nu este nimeni afară de Mine.” “Dragă Doamne,” am strigat, “Ce vrei să fac?” întreaga mea fiinţă tindea spre Isus, recunoscându-i prezenţa. Ca să descriu cel mai bine este suficient să spun că IUBIREA s-a revărsat asupra mea. A fost cea mai minunată, plină de pace şi bucurie, dragoste atotputernică, pe care am simţit-o vreodată. Laude către Dumnezeu au început să curgă din mine. Dintr-odată am vrut să-i dau întreaga mea viaţă ca să fie folosită de El, pentru a salva oamenii din păcatele lor. Am ştiut, prin Duhul, căci Cel care era cu mine în cameră era cu adevărat Isus, Fiul lui Dumnezeu. Nu pot să găsesc cuvinte care să exprime prezenţa Lui Divină. Dar eu ştiu cu siguranţă că a fost Domnul. “Iată, fiica Mea,” a zis Isus, “Eu te voi lua prin Duhul Meu în iad, ca tu să poţi mărturisi despre realitatea lui, să spui lumii întregi că iadul este real, si să atragi pe cei pierduţi afară din întunerec şi să-i aduci la lumina Evangheliei lui Isus Hristos.”
Instantaneu, sufletul meu a fost luat afară din trup. Am plecat cu Isus, afară din camera mea, în văzduh. Ştiam totul ce se petrece cu mine. Am văzut pe soţul şi pe copiii mei dormind în casă sub noi. Era parcă as fi murit şi trupul meu ar fi rămas în pat în timp ce duhul meu mergea cu Isus trecând prin acoperişul casei. Se părea că tot acoperişul s-a înfăşurat şi eu puteam să-mi văd familia dormind în paturile lor. Am simţit atingerea lui Isus care îmi zicea, “Nu-ţi fie teamă; ei sunt în siguranţă.” El mi-a cunoscut gândurile. Voi încerca în cea mai mare măsură să vă spun pas cu pas ce am văzut si ce am simţit. Anumite lucruri nu le-am înţeles. Domnul Isus mi-a spus însemnătatea celor mai multe dintre ele, dar anumite lucruri nu mi le-a spus. Am ştiut atunci, şi ştiu şi acum, căci aceste lucruri s-au întâmplat cu adevărat si că numai Dumnezeu putea să mi le arate. Slăvit să fie numele Lui cel Sfânt! Oameni, credeţi-mă, iadul este adevărat! Am fost dusă acolo de către Duhul în mai multe rânduri pe parcursul pregătirii acestui raport. In curând am fost sus în văzduh. M-am întors şi am privit la Isus. Era plin de putere şi glorie, şi totuşi aşa multă pace se revărsa din El. M-a luat de mână şi mi-a zis, “Te iubesc; nu-ţi fie teamă, pentru că Eu sunt cu tine.” La acestea, am început să ne înălţăm si mai mult, si acum puteam vedea pământul dedesubt. Ieşind afară din pământ si răspândite în multe locuri erau nişte pâlnii rotindu-se în jurul unui punct într-o direcţie si în alta. Acestea se mişcau mult deasupra pământului si se asemănau cu un fel de armonică murdară, uriaşă, care se mişca necontenit. Ele ieşeau de prin multe părţi ale pământului. “Ce sunt acestea?” am întrebat pe Domnul Isus când am ajuns aproape de una. “Aceste sunt porţile spre iad,” a zis El. “Noi vom merge în iad prin una din ele.” Imediat, am coborât si am intrat într-una din aceste pâlnii. Interiorul părea ca si un tunel care se rotea când într-o direcţie când într-alta, ca un titirez.
O întunecime adâncă ne-a cuprins deodată, si împreună cu întunecimea a venit un miros atât de cumplit, că mi-a tăiat răsuflarea. Pe marginile acestui tunel erau forme vii fixate puternic în pereţi de o culoare gri întunecată; formele se mişcau si strigau la noi când ajungeam în dreptul lor. Am ştiut fără să mi se spună căci erau demonice. Aceste forme puteau să se mişte, dar erau fix ataşate de pereţi. Venea un miros oribil de la ele, şi ele ţipau la noi cu cele mai groaznice strigăte. Am simţit o forţă invizibilă mişcându-se în interiorul tunelelor. Câteodată în întuneric puteam să Ie disting formele, dar o ceaţă murdară acoperea cele mai multe dintre ele. “Doamne, ce sunt acestea?” am întrebat ţinând strâns mâna lui Isus. El mi-a răspuns, “Aceste sunt duhuri rele gata să fie scuipate afară pe pământ când Satan dă ordinul.” Mergând în josul tunelului, formele demonice râdeau si ne strigau, încercau să ne atingă, dar nu puteau din cauza puterii lui Isus. Chiar şi aerul era poluat şi murdar, şi numai prezenţa lui Isus mă oprea să ţip de atâta oribilă oroare. Oh desigur, eu aveam toate simţurile puteam auzi, mirosi, si chiar gusta prezenţa răului din acel loc. As putea zice chiar că simţurile mele au devenit mai sensibile, si mirosul si mizeria aproape mă făceau să-mi fie rău. Urlete umpleau aerul pe cum ne apropiam de baza tunelului. Ţipete străpungătoare ne întâmpinau în tunelul întunecat. Puteam simţi frica, moartea si păcatul de jur împrejurul meu. Cel mai cumplit miros pe care l-am simţit vreodată umplea aerul. Era mirosul de carne putredă, si se părea că vine din fiecare direcţie. Niciodată pe pământ nu am simţit o atmosferă aşa rea si n-am auzi asemenea plânsele de disperare. In curând aveam să aflu că acestea erau plânsetele morţilor si că iadul era plin de vaietele lor. Am simţit o rafală demonică de vânt si o uşoară forţă absorbantă în faţa noastră. Lumini ca fulgerele sau ca luminile de lanternă străpungeau neagra întunecime si aruncau umbre gri pe pereţi. Cu mare greutate am putut să zăresc că ceva era în faţa mea. M-am retras şocată când am realizat că un şarpe uriaş mergea în faţa noastră. Uitându-mă mai bine am văzut şerpi urâţi lucind peste tot. Isus mi-a zis, “în curând vom intra în piciorul stâng al iadului. In continuare vei vedea o grea amărăciune, o tristeţe patetică si o oroare de nedescris. Stai aproape de Mine, si Eu îţi voi da putere şi te voi proteja în drumul nostru prin iad. Lucrurile pe care le vei vedea sunt un avertisment,” mi-a zis El. “Cartea pe care o vei scrie-o va salva multe suflete de la iad. Ceia ce vezi este real. Nu te teme, pentru-că Eu sunt cu tine. În sfârşit, împreună cu Domnul Isus am ajuns la capătul tunelului. Am păşit în iad. Voi încerca cât voi putea mai bine să descriu ce am văzut, si le voi spune în ordinea pe care Dumnezeu mi le-a dat. În faţa noastră, departe cât puteam vedea cu ochii, erau obiecte zburătoare săgetând când într-o parte când într-alta. Gemete şi plânsete sfâşietoare umpleau atmosfera. Departe în faţa noastră am văzut o lumină slabă si noi am început să mergem spre ea. Cărarea era uscată, plină de praf. şi în curând am ajuns la intrarea unui tunel mic, întunecat. Anumite lucruri nu le pot aşterne pe hârtie; sunt prea îngrozitoare spre a fi descrise. Frica în iad poate fi gustată, si am ştiut că dacă nu aş fi fost cu Isus nu m-as mai fi putut întoarce. Scriind aceste lucruri, sunt anumite lucruri care le-am văzut dar pe care nu le-am înţeles; dar Domnul cunoaşte toate lucrurile, şi El mi-a ajutat să înţeleg cele mai multe din câte am văzut.
Permiteţi mi să vă avertizez nu mergeţi în acel loc. Este un loc repulsiv de tortură, de durere cumplită si amărăciune eternă. Sufletul tău va fi întotdeauna viu. Sufletul trăieşte veşnic. Va fi foarte real pentru tine, si sufletul tău va merge or în cer or în iad. Acelora care cred că iadul este pe pământ bine, aveţi dreptate. Iadul este în mijlocul pământului, si acolo sunt suflete în chinuri zi şi noapte. Nu sunt petreceri în iad. Nu este dragoste. Nu este milă. Nu este odihnă. Nu este decât un loc de amărăciune dincolo de orice imaginaţie.
PICIORUL STING AL IADULUI

Un miros oribil umplea aerul. Isus mi-a zis, ‘In piciorul stâng al iadului sunt multe gropi. Acest tunel se desparte în alte părţi ale iadului, dar noi vom sta prima dată un timp în piciorul stâng. “Lucrurile pe care le vei vedea vor fi în memoria ta tot timpul Lumea trebuie să cunoască despre realitatea iadului. Mulţi păcătoşi si chiar câţiva dintre copiii Mei nu cred că iadul este real. Tu ai fost aleasă de către Mine ca să le arăţi aceste adevăruri. Tot ce-ti voi arăta despre iad si despre alte lucruri este adevărat.” Isus mi s-a arătat într-o forma de lumină puternică, mai strălucitoare decât soarele. In mijlocul acelei lumini era forma unui bărbat, dar în alte momente El era în formă de duh. El a vorbit din nou: “Fiica Mea, când Eu vorbesc, Tatăl a si vorbit. Tatăl si Eu suntem una. Adu-ţi aminte să iubeşti mai presus de orice si să vă iertaţi unii pe alţii. Vino acum, si urmează-mă.” Când noi treceam, duhurile rele fugeau din prezenţa Domnului. “O Doamne, O Doamne,” am strigat, “Ce va mai urma?” Aşa cum am mai zis înainte, eu aveam toate simţurile în iad. Toţi care sunt în iad îşi păstrează simţurile. Ale mele lucrau cu toată puterea. Frica se simţea peste tot, si pericole neaşteptate pândeau peste tot. Fiecare pas făcut era cu mult mai oribil decât cel dinainte. La capătul de sus al tunelului, erau nişte uşi de mărimea unor geamuri mici, care se deschideau şi se închideau foarte repede. Urlete umpleau aerul şi creaturi demonice treceau în zbor pe lângă noi în sus şi în afara porţilor iadului. Curând am ajuns la capătul tunelului. Eu tremuram de groază din cauza pericolului şi fricii din jurul nostru.
Eram foarte recunoscătoare de protecţia lui Isus. îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru puterea Lui atotputernică de a ne proteja chiar şi în adâncul iadului. Dar chiar şi cu acest scut protector, eu mă tot gândeam, Nu voia mea, Tată, ci a Ta să se facă. Am privit la trupul meu. Pentru prima dată am observat că eram în formă de duh, si că această formă arăta exact ca mine însumi. Mă gândeam ce oare ar putea să mai urmeze împreună cu Isus am păşit din tunel pe o cărare care avea nişte petece mari de pământ de fiecare parte. Nişte gropi de foc se aflau pretutindeni atât cât puteai vedea cu ochii. Gropile erau de patru picioare lăţime şi trei picioare adâncime şi aveau forma unui castron. Isus mi-a zis, “Sunt multe gropi ca si acestea în piciorul stâng al iadului.
Vino, si îţi voi arăta câteva dintre ele.”
Eu stăteam lângă Isus pe cărare şi priveam într-una din acele gropi. Marginile gropii erau îmbrăcate cu pucioasă şi aveau o lucire roşie ca şi cărbunii aprinşi din foc. In centrul gropii era un suflet care murise şi mersese în iad. Focul a început a arde în fundul gropii şi s-a prelins pe el în sus tot mai sus si a îmbrăcat sufletul pierdut în flăcări, într-un moment focul se potolea până ajungea doar jăratec, dar pe urmă cu un vuiet puternic se ridica din nou peste sufletul torturat din groapă. Am privit şi am văzut că sufletul pierdut din groapă era zăvorii într-un schelet. ‘Doamne,’ am strigat la această privelişte, ‘Nu poţi să-l laşi afară?” Cât de cumplită era priveliştea! M-am gândit, Acesta as fi putut fi eu. Am zis, “Doamne, ce trist este să vezi şi să şti că un suflet viu este aici.” Am auzit un strigăt venind din mijlocul primei gropi. Am văzut un suflet în formă de schelet, strigând, “Isuse, ai milă!” “O, Doamne!” am zis. Era vocea unei femei. Am privit la ea şi am vrut să o trag afară din foc. Această privelişte îmi rupea inima. Scheletul în forma unei femei cu o ceaţă gri murdar înăuntru vorbea cu Isus. Şocată, am ascultat la ce zicea. Carnea putredă atârna în zdrenţe din oasele ei, şi cum ardea cădea în mijlocul gropii. Unde fuseseră ochii ei odată, acum erau doar orbite goale. Păr nu avea deloc. Focul începea la tălpile ei în flăcărui scurte care creşteau pe măsură ce se urcau pe trupul ei. Femeia părea să fie în continuu arzând, chiar când flăcările erau doar jăratec. Din adâncul fiinţei ei veneau strigăte si gemete de disperare: “Doamne, Doamne, vreau afară de aici!” Tot timpul se întindea spre Isus. Am privit la Isus, si El avea o foarte mare durere întipărită pe faţa Lui. Isus mi-a zis, “Fiica Mea, tu eşti aici cu Mine ca să faci cunoscut lumii căci păcatul se sfârşeşte cu moartea, si că iadul este real.” Am privit din nou la femeie, si am văzut viermi căţărându-se afară din oasele scheletului ei. Ei nu erau vătămaţi de foc Isus a zis, “Ea ştie, şi simte viermii aceia înăuntru! ei.”
“Doamne, ai milă!” am strigat când am văzut focul ajungând la apogeu si când oribilul proces de ardere a început din nou. Strigăte grozave si hohote adânci scuturau forma acestei femei suflet. Ea era pierdută. Nu mai era nici o cale de ieşire. “Isuse, de ce este ea aici?” am întrebat în voce scăzută, pentru că eram înfricoşată. Isus mi-a zis, “Vino.” Cărarea pe care mergeam era şerpuitoare, răsucindu-se printre aceste gropi de foc atât cât se vedea cu ochii. Strigătele morţilor vii, amestecat cu gemete şi urlete hidoase, ajungeau Ia urechile mele din toate direcţiile. Nu erau momente de linişte în iad. Mirosul de moarte şi carne putredă atârna ca o pătură, groasă în aer. Am ajuns !a groapa următoare. In lăuntrul acestei gropi, care era cam de mărimea celeilalte, era o altă formă scheletică. Vocea unui bărbat striga din groapă, zicând, “Doamne, ai milă de mine!” Numai când vorbeau, puteai şti dacă sufletul respectiv era bărbat ori femeie.
Mari hohote văitătoare veneau de la acest om îmi pare rău, Isus! lartă-mă! Scoate-mă afară de aici! Am stat în locul acesta de tortură de ani de zile. îţi cerşesc îndurare, lasă-mă afară!” Suspine adânci scuturau această formă scheletică când cerşea îndurare, Te rog, Isuse, lasă-mă afară!” Am privit la Isus si am văzut că El de asemenea plângea. El a privit în sus si a zis, “Tată, Tată, ai milă!” “Doamne Isuse, a strigat omul din groapa arzând, “Nu am suferit destul pentru păcatele mele? Sunt 40 de ani de la moartea mea.”
Isus i-a zis “Este scris, ‘Cel neprihănit va trăi prin credinţă!’ Toţi batjocoritorii si necredincioşii vor avea partea lor în iazul de foc. Tu nu ai voit să crezi adevărul. De multe ori copiii Mei au fost trimişi la tine ca să-ţi arate calea, dar tu nu ascultai la ei. Tu râdeai de ei şi ai refuzat Evanghelia. Cu toate că Eu am murit pe cruce pentru tine, tu M-ai batjocorit si nu ai vrut să te pocăieşti de păcatele tale. Tatăl Meu ţi-a dat multe ocazii ca să fii mântuit Daca ai fi ascultat! Isus plângea. “Ştiu, Doamne, ştiu!” a strigat omul. “Dar acum mă pocăiesc.” “Este prea târziu,” a zis Isus. “Judecata este pronunţată.” Omul a continuat, “Doamne, unii din poporul meu vin aici, pentru că ei nu se pocăiesc. Te rog Doamne, lasă-mă să merg si să le spun că ei trebuie să se pocăiască cât timp sunt încă pe pământ. Nu vreau ca ei să vină aici!” Isus a zis, “Ei au predicatori, învăţători, diaconi toţi slujind Evanghelia. Ei le vor spune. De asemenea ei au avantajele sistemelor moderne de comunicaţie si multe alte căi ca să afle despre Mine. Am trimis la ei lucrători ca să poată crede şi să fie mântuiţi. Dacă ei nu vor crede când vor auzi Evanghelia, nu vor fi impresionaţi nici dacă unul se scoală din morţi.” La acestea, omul a devenit foarte furios si a început să blesteme.” Cuvinte răutăcioase şi blesteme la adresa lui Dumnezeu ieşeau din el. Am privit plină de oroare cum flăcările se ridicau şi carnea lui moartă si putredă a început să ardă si să cadă bucăţi înăuntrul găocii acestui om mort, am văzut sufletul lui. Era ca o ceaţă gri-murdară care umplea tot scheletul lui. M-am întors spre Isus si am strigat, “Doamne, ce oribil!” Isus a zis, “Iadul este real; judecata este reală. Eu îi iubesc aşa de mult, fiica Mea! Acesta este doar începutul lucrurilor înfricoşătoare pe care am să ţi le arăt. Sunt încă multe altele care vor veni. “Spune lumii din partea Mea căci iadul este real, că bărbaţii si femeile trebuie să se pocăiască de păcatele lor. Vino, urmează-mă. trebuie, să mergem mai departe.”
În următoarea groapă era o femeie foarte mică de statură care părea să fie de vreo 80 de ani. Nu pot să spun cum mi-am dat seama de vârsta ei, dar am ştiut-o. Pielea îi era trasă de pe oase de flăcările continue, si numai oasele rămâneau împreună cu sufletul ca o ceaţă murdară în interior. Am privit cum focul o ardea. Curând erau numai oasele si viermii căţărându-se în interior, pe care focul nu-i putea arde. “Doamne, ce cumplit!” am strigat. “Nu ştiu dacă voi putea merge înainte, pentru că aceasta întrece orice imaginaţie.” Atât cât puteam vedea cu ochii erau suflete care ardeau în gropi de foc. “Fiica Mea, de asta eşti tu aici,” a răspuns Isus. “Tu trebuie să şti si să spui adevărul despre iad. Raiul este real! Iadul este real! Vino, trebuie să mergem mai departe.” Am privit înapoi la femeie. Strigătele ei erau atât de triste. Pe când mă uitam la ea, ea şi-a împreunat oasele palmelor ca la rugăciune. Nu puteam să mă opresc din plâns. Eu eram în formă de duh, si totuşi plângeam. Ştiam că oamenii din iad simt toate aceste lucruri. Isus a cunoscut gândurile mele. “Da, fiica Mea,” mi-a zis El. “ei ştiu. Când oamenii vin aici, ei au aceleaşi simţuri si gânduri ca si când erau pe pământ, ei îşi amintesc de familiile si prietenii lor şi de toate timpurile când ei ar fi avut ocazia să se pocăiască, dar au refuzat s-o facă. Memoria rămâne totdeauna cu ei. Dacă ar fi ascultat măcar de Evanghelie si s-ar fi pocăit înainte de a fi fost prea târziu Am privit din nou la femeia bătrână, si de data aceasta am observat că ea avea un singur picior, si se părea că avea găuri sfredelite în oasele de la sold. “Ce sunt acestea, Isus?” am întrebat. El a zis, “Fiică, în timp ce ea era pe pământ, ea a avut cancer si a fost în mare durere, i s-a făcut operaţie pentru ca să i se salveze viata. Ea a zăcut ca o femeie bătrână plină de amărăciune mulţi ani. Mulţi din poporul Meu au venit să se roage pentru ea, si să-i spună că Eu aş putea să o vindec. Ea însă a zis, Dumnezeu mi-a făcut aceasta, şi nu a vrut să se pocăiască si să creadă în Evanghelie. Cu toate că odată M-a cunoscut, dar cu timpul a început să Mă urască. “Ea a zis că nu are nevoie de Dumnezeu si că nu vrea să fie vindecată de Mine. Cu toate acestea Eu am insistat, dorind totuşi să o vindec si să o binecuvântez. Ea şi-a întors spatele la Mine si M-a blestemat. A zis că nu Mă vrea. Duhul Meu a insistat pe lângă ea. Chiar după ce şi-a întors spatele la Mine, Eu totuşi am încercat să o atrag prin Duhul Meu, dar ea nu voia să asculte, în sfârşit ea a murit si a venit aici.” Femeia bătrână a început să strige la Isus, “Doamne Isuse, te rog lartă-mă acum îmi pare rău că nu m-am pocăit cât am fost pe pământ!” Cu mari tânguiri ea striga la Isus. “Măcar să mă fi pocăit înainte de a fi fost prea târziu! Doamne, ajută-mă afară de aici! Te voi servi numai pe Tine! Voi fi bună! Nu am suferit destul? De ce am aşteptat până a fost prea târziu? Oh, de ce am aşteptat până Duhul Tău a încetat să se lupte cu mine?” Isus i-a zis, “Tu ai avut ocazie după ocazie să te pocăieşti si să Mă serveşti.” Plecând de acolo am văzut tristeţea întipărită pe faţa lui Isus. Privind la bătrâna femeie care plângea am întrebat, “Doamne, ce mai urmează?” Puteam simţi frica de jur împrejurul meu. Amărăciune, strigăte de durere si o atmosferă de moarte era pretutindeni. Isus si cu mine am plecat plini de jale si milă la groapa următoare. Numai prin puterea Lui am putut merge mai departe. Pe o mare distanţă am putut auzi strigătele de pocăinţă si cereri de iertare ale femeii bătrâne. Dacă as putea cumva să o ajut! m-am gândit. Păcătosule, te rog nu aştepta, atâta timp până când Duhul lui Dumnezeu va înceta să se lupte cu tine.
In groapa următoare am văzut o femeie în genunchi, ca si când ar fi căutat ceva. Forma ei scheletică era plină de găuri. Oasele ei se vedeau prin rochia ei ruptă, cuprinsă de foc. Capul ei era pleşuv, si unde trebuiau să fie ochii şi nasul, erau numai găuri. Un foc mic ardea împrejurul tălpilor ei unde era ea îngenunchiată, şi ea se agăţa de marginile gropii de pucioasă. Focul se prindea de mâinile ei şi carnea moartă cădea jos pe măsură ce ea săpa cu unghiile. Suspine cumplite o scuturau. ‘O, Doamne, O Doamne!” a strigat, “Vreau afară!” Pe când noi priveam, ea a ajuns într-un târziu la marginea gropii. Mă gândeam că va putea ieşi afară, când un demon mare cu nişte aripi cari păreau să fie rupte la vârf şi atârnate pe marginea lui s-a repezit la ea. Culoarea lui era de un negru-maroniu, şi avea păr pe tot corpul. Ochii îi erau aşezaţi adânc în cap, şi era de mărimea unui urs. Demonul s-a grăbit la femeie şi a împins-o foarte puternic în groapă şi în foc. M-am uitat cu oroare cum cădea, îmi părea rău de ea. Voiam să o iau în braţele mele şi să o ţin, să-L rog pe Dumnezeu să o vindece si să o scoată afară de acolo.
Isus mi-a cunoscut gândurile şi mi-a zis, “Fiica Mea, judecata a fost pronunţată. Dumnezeu a vorbit. Chiar pe când ea era un copil, Eu am chemat-o de nenumărate ori să se pocăiască şi să mă servească. “Când ea a avut 16 ani am venit la ea si i-am spus ,’Te iubesc. Dă-mi Mie viaţa ta, şi urmează-Mă, pentru că te-am chemat la o lucrare specială. Am chemat-o toată viata ei, dar ea nu Mă asculta. “Ea Mi-a zis, ‘Cândva Te voi servi. Nu am timp pentru Tine acum. N-am timp, N-am timp, eu am viaţa mea de plăceri. N-am timp, n-am timp să te servesc pe Tine acum, Isuse. Mâine te voi servi.’ Mâine nu a venit niciodată, pentru că ea a aşteptat prea târziu.” Femeia a strigat la Isus, “Sufletul meu este cu adevărat în chinuri. Nu este nici o cale de ieşire de aici. Ştiu că eu am vrut lumea în loc de Tine, Doamne. Am vrut bogăţii, renume si noroc; si am primit. Puteam cumpăra totul ce am vrut; eu eram stăpâna mea. Eram cea mai frumoasă, cea mai bine îmbrăcată femeie de pe timpul meu. Si am avut bogăţii, renume şi noroc, dar am aflat că nu pot să le iau cu mine dincolo de moarte. O, Doamne, iadul este oribil! Nu am odihnă zi si noapte! Sunt întotdeauna în durere şi chin! Ajută-mă Doamne!” a strigat ea. Femeia a privit în sus la Isus cu atâta jale si a zis, ‘Scumpul meu Isus, daca aş fi ascultat la Tine! Voi regreta aceasta o veşnicie. Plănuiam să Te servesc într-o oarecare zi când voi fi gata. M-am gândit că Tu vei fi tot timpul la dispoziţia mea când eu mă voi hotărî. Dar cât de greşită am fost! “Am fost una din cele mai căutate femei din timpul meu pentru frumuseţea mea. Ştiam că Dumnezeu mă cheamă să mă pocăiesc. Toată viata mea El m-a atras cu corzi de iubire, si eu am crezut că mă puteam folosi de Dumnezeu la fel cum mă foloseam de fiecare în parte. El va fi întotdeauna la dispoziţia mea. Oh, da, am profitat de Dumnezeu. El căuta atât de mult să mă facă să-L servesc, pe când eu tot timpul am crezut că nu am nevoie de El. Oh, cât de greşită am fost! Dar Satana a început să mă folosească, şi eu am început să-l servesc pe Satana din ce în ce mai mult. La sfârşit am ajuns să-l iubesc pe el mai mult decât pe Dumnezeu, îmi plăcea păcatul şi nu voiam să mă întorc la Dumnezeu. “Satana a folosit frumuseţea şi banii mei, şi toate gândurile mele erau îndreptate la puterea pe care el mi-o va da. Chiar şi atunci, Dumnezeu a continuat sa mă atragă. Dar eu am gândit, mai am mâine, încă mâine, ori ziua următoare. Dar într-o zi pe când eram în maşină, şoferul meu a intrat într-o casă, si eu am fost omorâtă. Doamne, lasă-mă afară!” Pe când vorbea, mâinile ei numai oase se întindeau spre Isus în timp ce focul continua să o ardă. Isus a zis, “Judecata este pronunţată.” Lacrimi curgeau pe obrajii Lui pe când noi ne îndreptam spre o altă groapă. Eu plângeam în adâncul sufletului meu de ororile din iad. “Dragă Isuse,” am strigat, “chinul este atât de real! Când un suflet vine aici, nu mai este nici o speranţă, nici viaţă, nici dragoste. Iadul este prea real!” Nici o cale de ieşire, m-am gândit. Ea trebuie să ardă veşnic în aceste flăcări.
“Timpul s-a terminat,” a zis Isus. “Vom veni înapoi mâine.” Prietene, dacă tu trăieşti în păcat, te rog să te pocăieşti. Dacă ai fost născut din nou si ţi-ai întors spatele la Dumnezeu, pocăieşte-te si întoarce-te la Ei acum. Trăieşte corect si tine sus adevărul! Trezeşte-te până nu este prea târziu, si vei putea să-ţi petreci veşnicia cu Domnul în cer.
Isus a zis iar, “Iadul are un trup (ca o formă umană) stând pe spate în centrul pământului. Iadul are forma unui trup omenesc foarte mare şi cu multe camere de tortură. “Aminteşte-ţi să spui oamenilor de pe pământ că iadul este real. Aici sunt milioane de suflete pierdute, si tot mai multe vin zilnic. In Ziua Mare a Judecăţii, moartea si iadul vor fi aruncate în iazul de foc; aceea va fi moartea a doua. “”

21 06 2014
"Totul e prin Dumnezeu si nimic fara el nu este"

Am uitat sa iti spun ca aceasta este doar o parte din marturisire sper ca ti-a deschis privirea

22 06 2014
Patrick

Tot cea ce ai spus este adevarat. Traim intr-o lume in care societatea este atat de cruda si de dezinteresata incat poti murii pe strada si probabil nimeni nu te va ajuta.
Stii, este un proverb. Pentru a gasi un lucru bun trebuie sa cauti cu putere.
Exista oameni buni acolo afara. Exista oameni care se simt bine cand se culca doar daca stiu ca actiunile lor din acea zi au fost de folos pentru sufletul unui om.
Nu renunta! Atat oamenii, cat si viata au multe de oferit. Lucruri simple, dar frumoase. Dar trebuie luptat pentru a le obtine. Pentru ca nimic bun nu a venit cu usorul.
Crede-ma, imi pot imagina prin ce treci. Si spun imagina pentru ca fiecare om, doar el stie ce anume simte. Dar stiu cum este sa te trezesti si sa simti ca ziua de azi este doar o extensie a zilei de ieri. Stiu cum e sa fii satul de tot ce te inconjoara. Si eu sunt dependent de muzica, de ani buni deja. Eu nu am probleme ca nu pot dormii dar uneori mi-as dori sa am, ca sa nu visez cea ce visez cand ma culc. Sunt in lupta pentru a tine paharul la distanta, si din pacate am cazut in patima fumatului. Dar incerc…
Incearca si tu… De exemplu in loc sa te ranesti incearca sa te apuci de sport. Dute undeva si alearga pana nu mai poti. Crede-ma, ajuta. Spune medicului de familie de probleme cu somnul sa vezi daca nu iti prescrie niste somnifere.
Iar dimineata cand te trezesti uitate in oglinda si spune-ti ca nimeni cu e ca tine. Esti unica. Iar ziua de azi va fi mai buna decat ziua de ieri. Continua sa faci asta si cu timpul isi va face efectul.
De murit toti vom murii draga mea. Nu da seceratorului o bucurie prematura…
Arata-i ca esti mai puternica de atat…
Si inca ceva… Multi din cei care sunt aici la randul lor au trecut sau inca trec prin lucruri similare. Incearca si tu sa ajuti… Sa vezi cum te simiti… Fa din umbra suferintei tale o lumina de ghidare pentru altii care ratacesc…
Pastreaza legatura si te rog anunta-ne decizia ta.

2 07 2014
Stef

Tsubaki
Ura pe care o cresti inteleg ca este raspunsul tau(feedback-ul) pentru actiunile celor din jurul tau, insa este in acelasi timp si cauza starii tale de tensiune.mspui ca oamenii sunt rai si iti bat joc de tine. Ei vor face asta atata timp cat TU le vei permite. Stii vorba aceea? „Nu e prost ala care cere, ci prost este cel care da!”
Detaliaza un pic situatia ta te rog.
Spui ca parintii tai nu accepta sinuciderea. Crezi ca un om normal ar accepta-o? (Bine aici depinde mult de zona din care provine, de cultura). Daca sinuciderea ar fi un gest normal, atunci ne-am sinucide pe capete :))). Sa fim seriosi. Tu scrii aici ca sa scapi de acest gand si nu ca sa il duci la reusita.
Numai bine iti doresc si astept povestea ta. Ce anume te deranjeaza? Ce varsta ai acum?

7 12 2014
Nina

Draga Tsubaki A ,
Sunt un parinte care incearca sa inteleaga parte din sentimentele pe care le spui tu……te rog, poti sa ma ajuti sa inteleg astfel de lucruri? poti sa-mi dai un sfat in cazul meu? povestea mea e scrisa deja, copilul meu a inceput sa se taie pe mana, dar sustine ca e de la pisica….TE ROG!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: