Madalina 17

27 04 2014

Buna. Numele meu este Madalina in varsta de 24 ani. Povestea mea pe scurt ar fi asta: Ganduri de sinucidere au fost multe in timpul delor 24 de ani, am crescut cu un tata alcoolic, care bea toti banii si facea scandal nu conta ce ora era, cu o mama care muncea de dimineata pana seara ca sa poata sa ne intretina la scoala pe noi cei trei copiii ( mai am o sora si un frate mai mari). Asa ca de la 18 ani m-am mutat de acasa ( primul an de facultate ) la caminul studentesc, si cei 4 ani de facultate am avut tot felul de joburi care mi-au permis sa ma intretin. Acum un an m-am mutat dintr-un oras mare in care am crescut si in care eram inconjurata de foarte multi prieteni, intr-un oras mic. M-am mutat din cauza faptului ca dupa ce am terminat facultatea si am inceput sa- mi caut un job in domeniul, am realizat ca un proaspat absolvent nu putea castiga mai mult de 600 RON pe luna in conditiile in care se lucra de dimineata pana seara si fara acte. Am reusit sa lucrez asa 6 luni de zile in care a trebuit sa suport un sef foarte arogant care tipa la tine chiar daca era sau nu vina ta, si asta se intampla zilnic. Perioada respectiva a fost tulburatoare, veneam acasa franta de oboseala ca faceam atat munca de birou cat si munca de teren (jobul fiind in inginerie), nu mai reuseam sa mai fac pt mine personal nimic. Pur si simplu plangeam de la orice. Imi era foarte frica sa plec de acolo pt simplu fapt ca voi ramane fara job si nu mai aveam nici un venit. Intrasem probabil intr-o depresie, asa ca 1 sapt nu m-am dus la lucru si zilnic sunam de dimineata pana seara la tot felul de firme din toata tara sa-mi caut de lucru. Norocul a venit izbitor, am fost sunata de o firma dintr-un oras micut, care m-a solicitat la interviu, nu am stat pe ganduri, mi-am dat demisia si am plecat la interviu. Interviurile au tinut o saptamana cu tot felul de teste scrise, psihologice, practice, in final am fost angajata pe 1200 roni. Un salariu dublu practic fata de ce castigam. Am fost multumita, am venit acasa, mi-am facut bagajul si am plecat. La partea cu cazarea nu a fost o problema pentru ca in acel orasel se casatorise sora mea, asa ca am stat acolo o perioada. Dupa o luna de lucru, am fost trimisa in deplasare, la inceput cu inca 2 colegi, intr-un final am ramas singura in acel oras dupa 2 saptamani. Lucrare grea, stres continuu si singura, ca nu cunosteam pe nimeni in orasul respectiv. A urmat o perioada de aproape 9 luni singura in acel oras, lucrand la un proiect de care nimeni nu stia nimic si nimeni nu gasea solutii, trebuia sa gasesc tot eu rezolvari care nici macar nu tinea de mine. Ideea e ca a fost un stres continuu si ganduri urate. Lucram de luni pana duminica, iar daca nu lucram eram pe drumuri intre orasul respectiv si orasul in care avea firma sediul, adica 14 ore de mers cu trenul dus-intors, o data la 2 saptamani. Cu banii abia ma descurcam, ca intre timp inchiriasem si o garsoniera acolo unde ma mutasem , si plateam o chirie, si nici macar nu locuiam acolo. Cand eram in delegatie firma imi asigura cazarea la un hotel de periferie dar fara mancare, asa ca toti banii mei se duceau pe mancare gatita cumparata, asta pt ca nu beneficiam de o bucatarie pentru a-mi putea gati singura. De 2 luni am terminat acea lucrare, m-am intors si lucrez la birou. Tot atunci am fost informata de proprietara imobilului pe care l-am inchiriat ca trebuie sa- l eliberez, o saptamana nu am dormit aproape deloc, din cauza faptului ca trebuie sa ma mut, in final am gasit o alta garsoniera. De-alungul celor 9 luni de delegatie in timp ce imi venea gandul de suicid, ma incurajam singura ca voi termina lucrarea si voi ajunge sa lucrez la birou imi voi cunoaste colegii mai bine, imi voi face noi prieteni, voi avea activitati noi. Ei bine nu s-a intamplat asa. Intradevar am ajuns sa lucrez la birou, am 2 luni, cu un colectiv de 7 persoane, si in care nu exista unitate, doar individualism. Astfel starile mele s-au agravat, si sunt constienta ca am nevoie de ajutor specializat doar ca nu imi permit unul. Ma panichez extrem de tare, ma exprim greu, am stari de lesin, ma trezesc din somn plansa, tremur foarte tare, am impresia ca lumea are ceva cu mine, ca familia nu are nicioadata timp sa discute cu mine, ca sora nu vrea a sa ma asculte, prietenii pe care ii aveam nu imi mai sunt prieteni, mi-e frica ca sunt singura. Daca pana acum am reusit sa trec peste , mi-e frica sa nu fac ceva, dar problema este ca nu mi-e frica pentru mine daca e sa ma sinucid, mi-e frica pentru mama, atat. Amintirea ei imi vine de fiecare data in minte , nu sora, nu fratele, nu tata, nimeni, doar ea. La cat de mult imi doresc in momentul asta sa ma sinucid si toate astea sa se termine, e posibil chiar sa se intample?

Anunțuri

Acțiuni

Information

14 responses

27 04 2014
Ileana

Buna seara Madalina! Imi pare tare rau pentru tine…insa daca ai avut curaj sa scrii…vei avea curaj sa treci si peste acesta panica, mai bine zis…anxieatate. Am trecut si trec si acum prin astfel de stari…dar…le controlez tot eu singura. Gandindute la mama…vei reusi sa treci peste tot ce e rau. Ma poti contacta daca doresti sa vb mai mult. O seara frumoasa!

27 04 2014
Stef

Madalina,
Ceea ce se intampla cu tine este rezultatul unei lungi perioade de stres, oboseala acumulata cu timpul, singuratate….si toate acestea venite pe fondul unei destabilizari familiale.
Trage aer in piept si analizeaza. Nu dispera. Este primul gand care te bantuie. Disperarea, agitatia, storsul creierului, ganditul excesiv, te vor surmena. Nu te mai gandi la ce va fi. Haide sa vedem de ce esti tu in aceasta situatie acum. Am citit cu atentie povestea ta. Tu te mai miri ca ai ajuns aici? Eu nu. Draga mea, esti obosita, esti franta, esti singura. Gandurile negre vin atunci cand organismul este la pamant fizic vorbind, iar psihicul este daramat. Nu te hranesti cu afectiune….
Bun. Ai un job si iti faci treaba cu sarguinta. Din acest punct de vedere ai toata aprecierea mea. Colectiv la munca…ioc! Iarasi intreb: te mira asta? Daca vei continua sa te consumi pt neimplicarea lor vei ceda nervos si ghici cine va fi mai castigat la final….. :).
Acum, iti propun sa faci un plan de..”bataie”. Ce iti lipseste? Iti lipseste compania. Acel om care te asculta, caruia ii pasa, care vorbeste cu tine, care munceste alaturi de tine. Acea persoana nu este sora ta, deoarece toti ceilalti….au si ei familiile lor. Corect? Ai nevoie de o prietena buna, de un partener ok. Tu de unde iti iei energie? Cine te hraneste afectiv? Suntem fiinte sociale. Munca ne aduce paine insa nu putem supravietui fara socializare!
Ai nevoie de atentie, draga mea. De bratele calde care te tin in siguranta.
Presupun ca munca iti rapeste cam tot timpul. Cat timp crezi ca mai rezisti in acest ritm?
Ce iti lipseste? Cand vei gasi raspunsul la aceasta intrebare ne vom da seama si de ce apar gandurile negre. Ele sunt de fapt frici, angoase care apar in momentul constientizarii mortii. „Sunt singura si epuizata, daca mi se intampla ceva? Nimeni nu ma vede….nici macar sora.” Cam asa?
Numai bine, Madalina! Asteptam vesti de la tine.

27 04 2014
Anca

Madalina din ce ai scris vreau sa iti spun ca te apreciez mult. Ai avut probleme peste probleme dar tu te-ai descurcat singura. Poate gandurile de sinucidere tot apareau si apar dar uitate prin cate ai trecut si totusi uitate cate ai realizat singura, esti o femeie puternica, mai mult decat crezi. Eu te sfatuiesc sa ai rabadare sa vezi ca si pentru tine lucrurile se vor schimba desii acum nu esti covinsa de asta. Probabil lucrurile la job se vor schimba sau iti vei gasii alt job, ori vei cunoaste o persoana caruia poti sa-i povestesti tot, cand te astepti mai putin lucrurile se pot schimba inspre bine. Viata asta nu insemna doar durere si singuratate, aici intra si dragostea si pacea. Stiu ca ai nevoie de ajutor si sper sa-l primesti. In ochii mei esti o femeie luptatoare si puternica, continua sa fi asa. Iar daca mai simti nevoia sa vorbesti cu cineva, poti scrie si ai sa vezi ca nu esti singura pentru ca mai sunt oameni care sunt dispusi sa te asculte si sa te ajute. Iti doresc o saptamana frumoasa.

28 04 2014
mihai

buna ma numesc mihai si de 1 an jumate ma tot gandesc sa ma siucid ,sunt o persoana mai inchis in mine nu prea sociabil si problema e ca nu am decat 4 prieteni pe care pot sai sun sa iesim ,problema e ca trec prim multe greutati parinti suntdivortati de 15 ani {eu am 17 ani} nu prea ma inteleg bine cu uni colegi si mama sa inbolnavit de jumaate de an de cancer mamar {la san} sa operat si deja a inceput tratamentu si deja ia cazut parul chiar daca ea vrea sa para vesela in fata mea stiu ca sufera si in acelasi timp sufar de 1 luna ma gandesc aproape in fiecare zi la siucidere va rog ajutati-ma va rog

28 04 2014
Adrian

Draga Mihai,

Ti-am facut categoria ta, in coloana din partea dreapta. Se numeste „Mihai 11”.

Cu prietenie,
Adrian

18 05 2014
"Totul e prin Dumnezeu si nimic fara el nu este"

Mihai,ai o varsta mica si ai o imaginatie mare,e normal in ziua de azi,dar trebuie sa pui frana acestor imaginatii,si cand nu mai poti scapa de aceste imaginatii acestea sunt ispite de la cel inselator,este foarte bine ca vrei sa te ajute cineva ,poate nu ma crezi dar scaparea ta este Dumnezeu incepe sa te rogi si scapa de aceste ganduri,daca ti-as spune ca exista cineva care te iubeste mai mult decat oricine pe pamant?,acel cineva este Isus Hristor,si daca tu ai sti sgur asta tu ce ai face in continuare ?el te vegheaza si cand zic te vegheaza chiar te vegheaza, in anumite momente el poate parea ascuns poate lasa impresia ca ne-a parasit dar iti garntez ca nu e asa,Mihai poate nu stii nu esti informat ,nu ai studiat cuvantul domnului,dar ai gandit atat de departe,faci un mare pacat prin simplu fapt ca te gandesti la asta,nu te judec vreau sa iti arat care e scaparea ta,scaparea ta este Dumnezeu,cuvantul lui Dumnezeu te scapa ai sa vezi Mihai,cerceteaza biblia sa vezi ce fac si unde ajung acei oameni care au deznadaduit nu fi necredincios cercetaza cunoaste adevarul nu te lasa amagit de altii de documentare,totul nu a aparut din nimic totul a fost facut de dumnezeu totul este permis de dumnezeu sau nu,chiar si acest gand al tau,daca il ai inseamna ca Dumnezeu a permis asta,ca sa scapi de el trebuie doar sa rogi pe Dumnezeu,nu uita ca totul e prin Dumnezeu si nimic fara el nu e,stiu cum e sa ai asemenea ganduri si sa nu poti scapa de ele , incepe din momentul asta sa te rogi sa scapi de aceste ganduri incepe cu rugaciunea “Tatal nostru”roaga pe Domnul sa te scape si ai sa vezi ca te scapa,nu uita ca Dumnezeu este inceputul a tuturor suferintelor pe lumea asta si tot el este si sfarsitul,asa ca orice problema o sa dispara,Mihai 1 an jumate este ceva timp stiu ca poate nu ma crezi dar duhul ce rau te ispiteste sa comiti cea mai mare greseala din viata ta sa comiti pacatul suprem,mergi si vorbeste cu un preot si o sa te indrume,sa nu iti fie rusine sa te duci,o sa fie fericit ca ai venit la el,domnul ne-a lasat sa alegem,alegerea e de partea nostra dar avem vointa cu care ne-a inzestrat,acea vointa se impune in fata alegerilor rele si gresite trebuie doar sa vrei asta, nimic nu e imposibil,daca te-ai gandit la sinucidere probabil nu ai stiut de iad sau ai stiut dar totusi nu ai putat sa uiti asta (asa am patit si eu)ti se pare normal sa vrei sa uiti asta si sa nu poti??nu iti da de gandit asta ??ca vrei sa uiti si ca nu poti,si eu ca si altii am gandit ca eu controlez aceste ganduri ca eu hotarasc cand ele se opresc,dar cand am vrut sa se opeasca ele nu s-au mai oprit,nu mi se parea normal si acum ca ti-am zis probabil nici tie nu ti se pare normal,nu e ceva curat,cel rau se lupta cu noi pentru ca vrea sa ne castige vrea sa suferim,nu e vointa Domnului asta,e alegerea noastra,si daca alegerea noastra nu e indreptata noi singuri alegem iadul alegem chinurile iadului si muncile sale de nedescris si de neimaginat,viata noastra lui Hristos sa o dam ,desi multi stim asta,multi nu stim ce inseamna cu adevarat,eu am aflat si iti spun si tie,ca viata noatra trebuie sa o dam lui Hristos din toata inima prin viata noasta el face lucrari in bine ajutand alte persoane care sunt in cautarea adevarului,cu alte cuvinte toata viata noastra trebuie sa ajutam oamenii ajutand oamenii ajutam fatii si surorile noastre sa ii ajutam sa se curete de pacat sa se salveze,sa cunoasca pe Dumnezeu mai bine nu doar asa ca o poveste,sa cunoasca pe Isus Hristos fiul lui Dumnezeu, care a murit pentru noi sa ne mantuiasca,(multi nu stim nici despre Isus Hristos ce a facut in totalitate pentru noi,el a murit si a fost in iad si a eliberat pe cei drepti din iad”a spart lacatele si portile iadului”pentru ca inainte de Isus oamenii si drepti si rai se duceau in iad,dar nu era iadul propriu zis ci un fel de inchisoare nici bine nici rau,asa a oranduit Dumnezeu ca acum 2000 de ani sa inceapa lumea sa aibe sansa sa se mantuiasca prin fiul lui cel iubit,lumea dreapta si lumea rea mergeu in iad,asa a fost voia lui pentru ca ne-am nascut in pacat de la Adam si Eva,daca Dumnezeu s-ar arara acum in zilele noastre noi care am vedea am crede dar cei care nu au vazut dar au auzit de la noi nu or sa creada cu atata tarie cum am crede noi care am vazut,cu alte cuvinte daca ar trece 2000 de ani la fel s-ar crede ca in ziua de azi despre Dumnezeu ,indoiala a fi in sufletul nostru,asa ca sa nu fim necredinciosi si sa nu punem la indoiala cuvantul Domnului si pe trimisii lui catre noi,am scris asta nu numai pentru tine dar si pentru cei care iti vor scrie tie tot ce am scris stiu din biblie si de la bisesica nu doresc sa te insel ci doresc sa te ajut,doar fa cateva rugaciuni si ai sa simti ajutorul lui) cand iti vorbesc de iad sa nu crezi ca vb despre povesti de copii sau legende,stiu ca unii ar vrea sa iti dau motive mai realistice de impacare cu tine mai pamantesti dar eu nu iti dau aceste cuvinte iti dau cuvintele lui Dumnezeu care sunt mai reale decat cuvintele pamantesti,stiu asta din biblie si nu numai,Dumnezeu nu ne-a lasat in nestiinta ne-a dat biblia si nu numai,a intors oameni la viata ,oamenii au vazut multe si au povestit,domnul inca lucreaza sa aduca dovezi ca el exista si ca iadul si chinul exista,sunt multi ce spun ca cei care s-au intors la viata au avut un vis sau poate au inebunit,daca nici cand invie un om din morti nu il putem crede atunci cand o sa credem ?ca suntem iubiti si ca domnul ne vegheaza??daca nu ai auzit toate astea inseamna ca ti-a fost ascunse,si daca vrei sa cunosti toate astea incepe sa studiezi,ai sa simti o pace pe care nu ai simtit-o de mult si nu lua in seama colegii tai cu care nu ii intelegi nu lasa asta sa te afecteze nu ii lua in seaama pur si simplu fii nepasator, Mihai daca vrei sa cunosti mai mult raspunde si iti voi raspunde si eu.

29 04 2014
Julie

Buna, Madalina! Nu sunt persoana cea mai in masura sa-ti dau vre-un sfat, pentru ca nici eu nu sunt in cea mai buna stare psihica. Dar dupa ce am citit randurile scrise de tine, am simtit nevoia sa-ti spun ca esti un om minunat si ca te admir pentru ca esti un om puternic. Odata ce ai vazut ca ai rezistat pana acum, nu cred ca e momentul sa renunti. Trebuie sa aiba vre-un rost pana la urma toata agitatia din viata ta de pana acum. Crede-ma ca nu ai trecut prin atatea degeaba! La un moment dat, de dupa un colt, o sa te izbeasca un val de multa iubire si toate lucrurile se vor aseza la locul lor. Am incredere in tine ca poti fi la fel de puternica si in continuare, pana la acel moment!

29 04 2014
Madalina 17

Va multumesc mult pentru toate incurajarile si vorbele frumoase, chiar aveam nevoie de asta. Este prima data cand discut despre asta, sau scriu. Nu am vorbit niciodata cu nimeni de starile pe care le am, intotdeauna am vrut sa par tare, ca totul este roz si frumos, si chiar eu spun ca nici un lucru nu poate fi rezolvat, atat de des repet asta incat nici eu nu le mai cred. Sper si vreau sa fiu fericita si viata mea sa se schimbe. Intotdeauna am gandit pozitiv, dar degeaba spun cu ardoare daca subconstientul meu lucreaza fara seama mea

18 10 2017
Gio

Buna cum ai trecut? Am probleme .

18 10 2017
Adrian

Dragă Gio,

Suntem aici și pentru tine! Scrie-ne povestea ta! Te ascultam!

Cu prietenie,

Adrian

18 10 2017
Gio

Buna cum ai trecut? Am probleme cine imi da Un sfat .

19 10 2017
Adrian

Dragă Gio,

Suntem aici și pentru tine! Scrie-ne povestea ta! Te ascultam!

Cu prietenie,

Adrian

18 10 2017
Gio

Este foarte greu ,am ajuns unde nu mai pot face nimica. AM MAI INCERCAT O DATA SI ACUMA ESTE A 2 ORA CARE VREAU SAMI PUN CAPAT ,CE AR TREBUIE SA FAC?MS

19 10 2017
Adrian

Dragă Gio,

Suntem aici și pentru tine! Scrie-ne povestea ta! Te ascultam!

Cu prietenie,

Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: