Am citit de sotia lui Eduard care s-a sinucis si am inteles-o atat de bine. Sunt in aceeasi situatia in care era ea, un sot care nu ma intelege si care cere mult prea mult de la mine, care nu stie si nu a stiut niciodata suferinta din sufletul meu. Ma gandesc sa ma sinucid cu toate ca nu sunt o adolescenta ci o femeie de 29 de ani cu facultate si ambii parinti alaturi.
Dar degeaba ai alaturi pe oricine daca nu il ai alaturi pe cel pe care ti l-ai ales pentru toata viata, daca sotul tau nu te intelege si este mai rece ca zapada, daca iti spune ca te iubeste o data la cateva luni sau daca il vezi ca ii plac atat de tare femeile si tu trebuie sa fii de acord cu asta. Nu ma intelegeti gresit, nu l-am prins niciodata inselandu-ma si niciodata nu mi-a dat motive sa cred ca ar face-o dar nu inteleg cum poate sa aiba pretentia de la mine sa pot rezista sa ma uit cand o striperita dezbracata complet se freaca de el si el o mangaie peste tot. Trebuie sa fii un om de gheata sa ii faci sotiei tale asa ceva. Multumesc lui Dumnezeu nu a facut-o dar a avut tendinta sa o faca intr-un club stand langa scena si asteptand sa urce la domnisoara, intre timp fiind deja urcat alt barbat. Cum sa mai traiesc asa umilita, eu, femeia care incearca de peste 3 ani sa ii faca un copil? Si mai primesc si reprosuri ca nasa il lasa pe nasu sa faca ce vrea, poate nasa nu e geloasa, sau poate nasa nu iubeste asa cum iubesc eu…sau pur si simplu nu am taria sa traiesc cu acele imagini in minte.
Gandul meu de suicid a inceput in urma cu cativa ani cand eram adolescenta dar erau doar ganduri, s-a aprins foarte tare acum 11 luni cand am pierdut o sarcina pe care ne-o doream amandoi, in aceeasi luna sora mea care nu isi mai dorea copii ramanand insarcinata cu sterilet.
Si cum sa iti doresti sa traiesti cand vezi ca Dumnezeu este atat de nedrept, cand vezi ca tu ai o boala pe care o au un om la un milion -hepatita auroimuna – cand vezi ca nimeni nu te intelege si nu stie ce e in inima ta, cans incepi sa faci atacuri de panica si ajungi la spital lunar pentru o buna perioada de timp.
Azi imi doresc mai mult ca oricand sa ma sinucid si consider ca pastilele sunt cea mai buna alegere pentru mine, acum chiar am puterea sa o fac, sper ca maine sa fie o zi mai buna si sa vad lucrurile altfel, daca nu….asta e. Mi-e atat de greu acum sa vad lucrurile altfel, sunt atat de dezamagita de tot ce inseamna viata, si cand ma gandesc ca imi doream copii si sa imi cresc nepotii si acum nu vreau decat sa mor, pentru mine asta e calea cea mai usoara. Nu mai rezist sa plang si sa sufar, vroiam doar putina intelegere si putina fericire, vroiam sa ma vrea doar pe mine asa cum eu il vreau doar pe el.
Gânduri pentru sinucigași și pentru supraviețuitori 
Bună Oana!
Am doar 20 de ani, nici pe departe experiența vieții tale și nu știu cât ai fi dispusă să primești sfaturi de la o persoană atât de ,,necoaptă” de viață… Dar consider că avem cu toții diferite daruri și învățături deprinse pe parcursul vieții. Consider că suntem oameni și suntem datori să ne ajutăm unul pe celălalt măcar cu un ,,îți sunt alături și încerc să înțeleg prin câte trebuie să treci”. Apoi, măcar un gram de suferință ne încearcă în aceeași măsură. E gramul acela în care simți că ți s-au sleit puterile, că ai obosit să mai lupți, că chiar nu mai vezi rostul unei conviețuiri pe Pământ și chiar ai vrea să pui ,,STOP!”.
DUMNEZEU… El e Creatorul Suprem, El ne-a trimis pe fiecare cu un scop aici pe Pământ. Înainte de a lua vreo decizie mi-ar plăcea să știu că ai făcut absolut tot posibilul să-L chemi în ajutorul tău! Deși știm, pare că uneori întârzie să ne asculte, deci va necesita ceva timp așteptarea lui… Ar fi bine ca mereu când nu mai întrevedem nici o soluționare la problemele noastre, deși nu e bine, măcar să apelăm la Bunătatea Lui, la iubirea care așteaptă să i-o cerem zilnic, deși El ne-o oferă necondiționat! Ar fi bine ca înainte să ne gândim la suicid să așteptăm salvarea Lui! Problemele noastre nu se vor termina la suicid, vom avea o veșnicie plină de chinuri… De ce să nu dăm încă 40-50 de ani de suferință pe o veșnicie impecabilă? … Off, simt cum cuvintele astea… rămân doar cuvinte și nu îți alină mai în niciun fel suferința.
Dar! Toată suferința vieții tale, toate necazurile prin care trebuie să treci zilnic, oferă-i-le lui Dumnezeu, transformă-le în rugăciune! Oferă-le pe toate pentru ceea ce ți-ai dori tu să se schimbe în viața ta, pentru ceea ce ar putea aduce un colț de Rai în viața ta! Oferă-le pentru întoarcerea soțului tău. Chiar și o inimă împietrită poate fi îmblânzită! Dumnezeu este atotputernic. – credință cât un grăunte de muștar să aveți… El va face minunea asta în viața ta! Așteaptă să-i deschizi ușa și să-l iei cu tine oriunde mergi tu, Isus suferă împreună cu tine!
Ai ÎNCREDERE și C U R A J Oana!
P.S. Chiar nu mertită atâta satisfacție Diavolul, nu merită să câștige atât de ușor suflete străpunse de suferință!
Draga Oana,imi pare asa de rau ca in seara asta nu pot sa stau asa mult sa-ti scriu,pentru ca ii dai si sorei cablul.Sper ca mai rezisti o zi,si poate,impreuna,putem sa vorbim mai multe.O sa fiu langa tine,nu esti singura.Sper sa pui capul pe perna,mai usor.Si eu am o perioada extrem de grea,in care adeseori pic.Am si eu o prietena si numai pe ea o vreau,si stiu cum e.Sper sa fii bine si sa-mi scuzi repezeala,chiar simteam nevoia sa scriu.Dar pun si eu capul pe perna si ma gandesc pana ce adorm.
Iti doresc noapte buna si somn usor.>:D<
Victoria iti multumesc, este tare bine cand cineva iti este alaturi, chiar si virtual. Varsta nu conteaza niciodata, problemele nu te aleg dupa varsta, si probabil si tu ai avut ceva probleme daca te aflii pe acest site.
Despre Credinta in Dumnezeu as putea sa iti spun ca am avut-o intotdeauna dar recunosc ca acum sunt cam suparata pe El. Am incercat mult sa ma apropii cu adevarat de El, am stat ore intregi la cozi la moaste, de 2 ani incoace tot fac asta dar niciodata nu am primit raspuns la rugamintile mele. Prima data cand am fost la Moaste am plecat de acolo cu o mare bucurie in suflet, am simtit ca El ma auzise si stia prin ce trec apoi nu s-a mai intamplat asta. Poate ca m-am dus ca un robot si poate ca rugamintile mele catre El nu au fost din suflet. Nu stiu ce sa zic.
Claudiu multimesc de mesaj si iti multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau pentru mine.
Mi-e foarte greu pentru ca ma simt umilita, ma simt asa cum nu m-am simtit niciodya, aseara am plans pana am adormit, azi am plecat impreuna spre servici dar nici macar nu l-am putut privi, abia asteptam sa cobor din metrou ca sa pot sa las lacrimile sa curga, sunt atat de furioasa pe el incat as sta oriunde numai sa nu il mai vad o perioada.
Simt ca intru in depresie si nu stiu cum sa fac sa ma calmez, nu vreau sa mor si totusi asta este ce imi doresc cel mai tare, ciudat, simt ca sunt nebuna.
Depresia mea se adanceste si pentru ca ambii mei parinti (cu care locuim) se imbata foarte des – tata bea zilnic dar nu se imbata chiar asa dar mama bea aproape zilnic si se imbata iar ca femeie eu nu o pot intelege. Ei sunt niste oameni minunati, nu ne deranjeaza cu nimic, me ajuta chiar si cand sunt bauti dar eu nu suport sa ii vad asa. Simt ca problemele mele sunt din ce in ce mai apasatoare si vad viata din ce in ce mai neagra.
Draga Oana,
Cu tot regretul ca trebuie sa o spun, consider ca sotul tau nu a actionat deloc ok. Oricat de multa libertate ti-ai dori, libertatea ta se opreste acolo unde ea dauneaza libertatii celuilalt… Nu pot sa nu ma intreb daca el s-ar fi simtit ok in conditiile in care tu ai fi fost intr-un bar de streaptease, pipaind sau asteptand sa pipai un stripper…
Sincer, in conditiile astea cred ca aveti nevoie de terapie de cuplu. El sa se gandeasca BINE, dar BINE de tot ce asteapta de la relatia voastra… O relatie presupune, in primul rand, sa tii cont si de sentimentele celuilalt, nu doar de propriile tale dorinte… Nu poti fi casatorit si, in acelasi timp, sa te comporti ca un burlac… Pur si simplu nu se cade!
Stiu ca e greu, dar incearca te rog sa privesti totul la rece… Merita oare sa iti faci rau, in conditiile in care pe el nu pare a-l afecta prea mult? Chiar daca, sa zicem, relatia voastra a ajuns intr-un moment de rascruce, de ce ti-ai face rau TU? De ce tocmai TU? Nu e aberant? In conditiile in care tu investesti atat de mult in aceasta relatie, tot tu sa suferi? Nu ai suferit destul? De ce, de exemplu, nu ai alege sa i-o platesti cu aceeasi moneda? De ce, daca el nu te mai vrea, sa zicem, prin absurd, de ce atunci nu te-ai gandi sa iti refaci viata? Sa iti gasesti un partener care sa te iubeasca, sa te pretuiasca asa cum meriti?
O casatorie reprezinta, uneori, un efort care trebuie facut in DOI…
As incepe cu o discutie onesta, in care sa ii spun cum ma simt, cat de mult ma ranesc acele actiuni ale lui, si as incerca sa il provoc la o discutie sincera, in care sa ne gandim fiecare ce asteptam de la relatia noastra de casatorie… Ori unul impreuna cu celalalt, casatoriti, ori separati… Si, ce alegere facem, sa o respectam…
Nu merita sa te gandesti la suicid, crede-ma pe cuvant! Vei vedea cum, peste ani, cand lucrurile vor evolua intr-o directie sau alta, imi vei da dreptate! Am avut de-a face cu enorm de multe cazuri, asa ca te rog sa ma crezi pe cuvant!
Sunt sigur ca aici, pe site, vor fi destul de multe alte persoane care iti vor citi povestea, vor empatiza cu tine si, vei vedea, imi vor da dreptate!
Capul sus, spune-i ce simti, ce vrei, pentru ca in relatia voastra nu exista doar el si dorintele lui, ci existi si tu, si dorintele si sentimentele tale sunt la fel de importante! Ok? Iar daca el nu este dispus sa le ia in calcul, pierderea lui… Isi va da seama, intr-o zi, dupa ce te vei reface TU, si va constientiza ce a pierdut, ca un fraier, si la ce a dat cu piciorul…
Intre timp, incearca sa faci un sport, mergi la sala, gaseste-ti o ocupatie! Citeste o carte buna, antreneaza-te pana la epuizare… Tine-ti mintea si timpul ocupate!
Cu prietenie,
Adrian
–––––––––––––––––––
Pe 24.03.2014, Stef a scris:
–––––––––––––––––––
Oana,
Opreste-te si respira!
Ceea ce gandesti despre sotul tau este chinuitor. Si spui tot de atatea ori ca “nu a facut” asta sau cealalta. Separa lucrurile, granita dintre “nu a facut-o dar putea sa o faca!”. Predictiile tale raman doar predictii. Atat. Nu s-au demonstrat a fi adevarate. Incearca sa lasi gandurile acestea deoparte, sau lasa-le sa treaca mai departe. Nu le bloca in mintea ta ca pe niste imagini care te chinuie!
Am sa ma informez despre afectiunea mentionata (hepatita auroimuna). Judecand dupa nume banuiesc doar ce ar fi (esti purtator al virusului C probabil, inactiv, nu stiu, insa am sa citesc despre asta).
Ai pierdut o sarcina, poate va mai veni una. Cum doresti sa atragi pozitivul in viata ta? Ai nevoie de tine. Cauta-te si revino! Ai nevoie de aer. Aseaza-te si respira, da-ti timp. Trei ani este un timp, adevarat, insa nu unul decisiv. Varsta banuiesc ca iti permite incercari viitoare.
Crezi ca ar fi acum timpul sa te remontezi astfel incat sa faci fata problemelor? Iti doresti asta? Sa fii mai puternica?
Iti propun o analiza asupra propriei persoane. Impreuna, bineinteles! Intr-un dialog si ascultare. Pentru ca tu sa te regasesti, sa intelegi ce se intampla cu tine si nu numai. Totul este legat in acest univers, esti parte din intreg. Numai tu poti schimba lucrurile. Vrei sa incerci? Da-ti o sansa!
Maine ai putea incepe cu inceputul. Pentru a depasi toate aceste probleme ai nevoie de tine. Sa te cunosti, sa te simti si apoi sa reusesti! Ai putea merge la un terapeut. Orice problema de acest gen poate fi rezolvata. Informeaza-te!
Eu sunt aici pentru a te asculta atunci cand ai nevoie. Tu vei schimba lucrurile!
Sper ca maine sa fie o zi buna pentru tine. 🙂
–––––––––––––––––––
Pe 24.03.2014, Oana a raspuns:
–––––––––––––––––––
Stef imi doresc atat de tare sa fiu puternica, imi doresc atat de tare sa fiu cea dinainte. Eram atat de optimista inainte, acum ma consider o epava.
Ma uit la mine si ma vad ca am devenit o persoana falsa, o persoana care zambeste la comanda si care este goarte fericita in fata celorlati.
Cum as putea sa vorbesc cu cineva cunoscut despre ce ma framanta, cum as putea sa ii incatc cu problemele mele sau sa le spun ca eu ma gandesc ca pentru mine viata nu mai are rost. Ma doare foarte tare situatia respectiva doar pentru ca nu ma asteptam sa faca asa. Ma deranjeaza ca imi da exemple si ca ma compara cu altii, fiecare persoana este diferita de alta, eu vreau ca ce-i al meu sa fie al meu si nu imi place sa impart dragostea cu nimeni. Poate sunt inapoiata si nu sunt in trend dar asa sunt eu si cand iubesc o fac cu toata inima.
Hepatita autoimuna este o boala fara virus, nu se ia de la om la om si putini au “norocul” sa fie purtatori. Este boala ce te omoara de tanar, faci ciroza de tanar si asta esti….si este si mai rau cand este depistata la persoane tinere, speranta de viata este undeva la 10 ani, la mine au trecut deja 2 ani de cand am aflat dar mi stiu cati de cand sunt purtatoare de asa ceva.
––––––––––––––
Imi cer scuze de greselile gramaticale dar scriu de pe telefon si tastele sunt foarte mici, sper sa nu va suparati.
––––––––––––––––––
Pe 24.03.2014, Oana a scris:
––––––––––––––––––
Adrian ma bucura atat de tare raspunsul tau, esti in om minunat ca incerci sa ajuti atat de multi oameni si ca ai avut ideea acestui site.
Am incercat sa vorbesc cu el de multe ori dar i se pare ca vorbesc prostii, daca prietenii nostri pot sa fie asa si isi permit de toate eu de ce nu as fi. Este tare greu, simt ca ma podidesc lacrimile numai cand ma gandesc si mi-as dori atat de tare sa inteleaga ce este in sufletul meu.
Astazi, in supararea momentului am inceput sa imi depun CV-uri in alte localitati, poate ca asa am puterea sa fiu eu cea dinainte, cea mereu vesela si cu zambetul pe buze. Mi-e dor sa fiu eu, sa imi pese mai mult de mine si mai putin de el. Pana acum tot ce am facut am facut doar punandu-l pe el pe primul loc, apoi parintii, bunica, nepoatele, sora si apoi ultima eu. Intotdeauna eu ultima dar nici macar nu stii cum sa fac sa fiu prima, intotdeauna i-am pus pe altii inaintea mea.
Sincera sa fiu ma doare ca ideea sinuciderii prinde din ce in ce mai mult contur in mintea mea, cu toate ca o parte din mine imi spune ca as mai avea multe de facut in viata asta.
Daca vrei, te rog sa pui si mesajele acestea pe site pentru a putea continua discutia acolo.
Iti multumesc din tot sufletul!
Oana.
Oana,
Este greu, chiar foarte greu sa traiesti cu asa mare povoara, eu iti recomand sa cauti un psihoterapeut bun din orasul tau, care sa te ajute sa inveti cum sa depasesti momentele grele prin care treci. Orice ar fi nu abandona lupta, viața merita traita chiar daca uneori este insuportabila, cu curaj mergi inainte, nu cei tari inving ci cei ce persevereaza, nu cei care aleg noaptea atunci cand este greu sunt puternici, ci cei ce cunosc si dulcele si amarul inteleg cel mai bine pretul fericirii. Biruitori sunt acei peste care trece tavalugul vietii acesteia si din pulbere se ridica iar.
Deci la lupta.
Cu respect,
Vasile
Te inteleg. Eu am incercat de mai multe ori sa ma sinucid…ultima tentativa a fost acum 1 an si ceva , am ajuns la urgenta …[…moderat…] inca […moderat…] si reuseam , am luat […moderat…] atat am avut
Vasile nu imi pot permite un psihoterapeut, cu toate ca muncesc 12 ore pe zi salariul este mult prea mic sa ma descurc.
Imi doresc sa inteleg ce ganditi voi barbatii, ce simtiti cand vedeti ca o femeie plange si sufera pentru voi. Lacrimileele oare nu conteaza, oare daca plang mai repede pentru ca sunt sensibila inseamna ca nu sunt om? Nu caut mila de la el dar caut intelegere, sustinere si respect. Imi doresc sa nu mai simt singuratatea asta in doi si sa putem fi doi oameni normali. Asa cum zicea si Adrian, imi doresc sa vada ca este casatorit si ca nu mai este burlac sa ii pese doar se sufletul lui.
Incerc sa fiu tare si sa ma adun, inteleg ca sinuciderea nu este un raspuns dar simt ca este raspunsul meu, simt ca este calea prin care sa nu ma mai simt atat de umilita si atat de singura.
Ca sa va spun de la capat povestea mea, sunt cu el de la 16 ani, a fost singurul barbat din viata mea si m-as vedea pana la adanci batraneti cu el pentru ca il iubesc. La inceput el avea ceva probleme cu alcoolul, era un copil care bea peste masura si de fiecare data ii era foarte rau si vomita. Cu ajutorul meu a trecut peste perioada aceea si a lasat acest viciu. Sunt sigura ca atunci cand ne-am casatorit am facut-o amandoi din iubire, nu ne-a obligat nimeni, ba chiar parintii nostri s-au impotrivit ( ai lui vroiau o fata de la tara sa se mute la ei, ai mei vroiau in baiat cu scoala ) dar noi ne iubeam si nu ne-a pasat de nimeni si de nimic. Si acum bea dar doar la sfarsit de saptamana si doar atunci cand are anturaj ( parintii mei, cumnatul si nasul de care va spuneam ca are voie de la nasa sa faca orice vrea, el cu nasul sunt prieteni de mici ). Asta s-a intamplat si in weekend, a baut si parca a luat-o razna ( atunci cand e treaz e un baiat deosebit si intotdeauna mi-a fost alaturi in momentele grele ), parca nu mai era el, nasu era singur ( nasa ramasese acasa cu cea mica pentru ca ii dadea san ) iar sotul meu se comporta ca si cum nici eu nu eram acolo, vorbeau de fete si se uitau de parca se termina lumea. Am inghitit cat am putut apoi a fost faza cu stripteoza la care nu a avut noroc sa urce. La o ora domnisoara stripteoza a aparut din nou si chema un baiat sa se urce, el nu a vrut dar nasu il impingea de la spate sa se duca amandoi ca ” sa ii faca si ei ceva” ( asa a zis nasu ), pana la urma m-am enervat si i-am zis lui nasu sa termine odata cu fazele astea de cateva ori pana a inteles.
Imi doresc sa traiesc dar simt ca nu mai pot, ma simt umilita si tradata de singura persoana cu care vreau sa imi intemeiez cu adevarat o familie.
Buna Oana,
Autoimuna deci! M-a derutat scrisul „auroimuna”. Da stiu ceva mai mult despre aceasta boala. Sunt atatea tipuri de hepatita…. Banuiesc ca in prezent iti ajuti ficatul sa reziste cat mai mult. O sarcina il va afecta si cred ca stii asta. Si totusi esti dispusa sa risti.
In ceea ce il priveste pe sotul tau. Un om este atat de complex si este usor sa ne dam cu parerea la „prima vedere”. Sigur ca sunt probbabil multe lucruri pe care le face intr-un mod lipsit de tact sau bun simt, etc, insa important este de ce le face si nu ca le face. Avand in vedere ca tu suferi de o boala autoimuna, implicit incurabila, atitudinea lui este intradevar urata. Insa niciodata nu putem stii ce anume se afla dedesupt, poate chiar in inconstientul sau. Un sistem de aparare prin care te respinge, o indepartate constienta sau inconstienta de tine…. Nu stim si de aceea nu am sa fac vreo remarca vis-a-vis de el.
Pentru mine, in acest moment, esti importanta tu. Cu tine dialoghez si doar tu imi poti prezenta cu sinceritate tot ceea ce se intampla cu tine.
Banuiesc ca ti-e dor de tine :). Drumul pe care il ai de facut nu este usor, insa dupa ce il vei parcurge si te vei uita in urma ti se va parea fantastic de usor! Eu vorbesc despre drumul spre tine.
Iti propun sa lucram la aceasta prima nevoie: nevoia de tine. Pentru ca tu sa reusesti sa te intelegi, sa descalcesti ghemul de ate dinauntrul tau si sa afli fiecare fir colorat unde anume duce. Cu alte cuvinte sa afli multe despre sentimentele tale, dspre dorinte, despre disperare, despre depresie, etc. Evident, o terapie te-ar ajuta muult, insa tu si numai tu vei decide asta la timpul potrivit. Iti propun sa facem aici incercarea de a te lamuri asupra unor aspecte( cand spun „a te lamuri” ma refer la faptul ca vei gasi o explicatie, noi iti vom arata si alte perspective). As dori sa iei din tot ceea ce se va vorbi aici doar lucrurile care ti se potrivesc, insa in acelasi timp, ar fi extraordinar daca ai lua si lucruri despre care gandesti ca sunt bune, dar nu indraznesti sa le faci. Sa iesi, altfel spus, din zona ta de confort si sa doresti sa gandesti. Sa gandesti lucruri de care poate in mod normal fugi. Sa fii dispusa sa ai ochii limpezi si sa fii pregatita sa accepti.
Esti doar ratacita si toate au navalit peste tine. Te poti elibera de ele. Cu efort, adevarat, insa le poti accepta pe rand si le poti rezolva pe rand.
In privinta partenerului tau singurul lucru pe care simt nevoia sa ti-l spun este acela de a comunica mult cu el. Acela de a fi sincera si deschisa, de a ii spune calm, cat piti tu de calm…ca te doare. Si sa ii explici de ce te doare. Si daca nu te va asculta i le vei spune ori de cate ori vei simti, nu cu cearta, nu cu repros, ci cu durere, deoarece asta ai acum in tine.
Nu stim la ce se refera sotul tau cand spune „mai multa libertate”. Adevarul poate fi pe undeva pe la mijloc. Poti fi posesiva fara sa iti dai seama ce impact are asupra lui, sau poti sa ai perfecta dreptate insa el sa simta altfel. Pentru a clarifica acest aspect ar fi de dorit sa fii dispusa sa il intelegi. Atentie! A intelege nu inseamna a accepta! A intelege inseamna a analiza si a observa mecanismul de finctionare intern al unui om, a anticipa astfel reactiile si a face predictii asupra comportamenteleor si simtamintelor sale. Cand vei intelege cum functioneaza sotul tau, vei stii ce anume il determina sa faca ceea ce face, sa spuna ceea ce spune. La fel si la tine.
Multa vorba, saracia omului.
Iti propun, daca doresti, desigur, pentru inceput sa iti amintesti care a fost momentul in care te-ai „pierdut”, lucrurile s-au schimbat, tu te-ai schimbat.
Ce s-a intamplat dupa aceea.
Care sunt lucrurile pe care doresti sa le imbunatatesti in prezent.
Ce te nemultumeste la tine. Ce te nemultumeste la el.
Numai bine!
Imi pare rau ca mai fac greseli la scris dar scriu de pe telefon si mi-e destul de greu. O sa ma gandesc la ce mi-ai spus si cand voi avea raspunsuri le voi asterne aici. Ce te rog acum este doar sa imi spui cat de multe poti si stii despre Hepatita Autoimuna. Eu nu cunosc pe nimeni in situatia asta, nu stiu care sunt riscurile in sarcina decat ca as putea dace o recadere. Tratament nu mai iau de aproape un an de cand mi s-au motmalizat transaminazele, GGT-ul meu nu a fost niciodata crescut ci doar TGO si TGP care au fost scazute cu Budenofalk si Ursofalk. Urmeaza sa fac analizele din nou la inceputul lunii viitoare sa vedem cum ies.
Am ascultat sfaturile voastre sa incerc sa vorbesc cu el si mai rau am facut. Mai bine taceam ca m-a ranit si mai tare. Mi-a zis ca sunt o copika de 12 ami care nu stie sa se distreze ca am capul sec pentru ca nu sunt in stare sa fiu ca altii si sa il las sa faca ce vrea, mi-a spus ca trebuia sa accep situatia ca nu facea nimic, ce daca dansa cu striperita, mi-a zis ca nu il las la nunti si botezuri sa danseze cu femei si ca sunt incuiata, ca nu il las sa iasa in cluburi cu baietii. Ma doare mai tare ca inainte si m-am hotarat ca maine sa termin situatia asta. Voi da dimineata pe la farmacie si imi voi lua cele necesare. Nu ii voi lasa nici un bilet pentru ca nu consider da il merita, este mult prea rau cu mine si vreau sa simta cat de tare m-a ranit, sa ii para rau ca am incercat sa ii spun ce vreau sa fac si nu m-a ascultat, poate daca vedea durerea din ochii mei situatia era alta.
Va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine, sper ca pe limea cealalta sa am parte de iubire si mai multa liniste.
Dar nu e mai simplu sa te muti cu chirie singura? Ca parca ziceai ca stati cu parintii tai. Si cu aceasta ocazie va fi singur la ai tai acasa si isi va da seama ce a pierdut, ca doar nu il vor tine ai tai degeaba pe acolo. Si mutatul singura e tot o disparitie fizica si psihica din viata cuiva.
Draga Oana,
Te rog sa tragi adanc aer in piept si sa te gandesti putin, la rece: EL este problema, nu TU! Deci, de ce te-ai sinucide tu? Pentru ca el a fost insensibil?
Te rog sa nu te superi pe mine, insa el are un comportament de-a dreptul infantil… De aceea mi se pare culmea neobrazarii sa iti spuna tot tie ca te comporti ca un copil de 12 ani…
Sa presupunem ca ai accepta ceea ce iti cere el… Tu crezi ca nu ai mai suferi? Sau ca ai suferi mai putin? Nu, iti spun ca nu! Si ce ar urma? Sa accepti ca, dupa ce le pipaie pe dansatoare si dupa ce ii danseaza in poala, umilindu-te in public (pentru ca asta face, sub pretextul unei mentalitati moderne!!!), sa accepti ca, eventual, sa se si culce cu alte femei, doar ca sa nu pari tu de 12 ani?
Repet, draga Oana, EL este problema aici, nu TU! Tu meriti sa fii tratata ca o Doamna, nu ca un aparat de calcat, spalat, gatit… Iar daca el nu este capabil sa iti ofere asta, gandeste-te ca este problema LUI! El se gandeste numai la EL… De ce nu ai incepe sa te gandesti si tu numai la tine?
Suicidul NU a fost si nu va fi niciodata solutia la nici o problema! Chiar crezi ca il va afecta catusi de putin? Va zice mersi… Si atunci, de ce sa ii oferi satisfactia asta?
Gandeste-te, te rog din suflet! Si NU FACE ASTA! Suntem aici pentru tine, draga noastra Oana!
Asteptam un semn de la tine!…
Esti tanara, esti cu siguranta frumoasa, pentru ca altfel nu te-ar fi considerat femeia alaturi de care sa vrea sa isi petreaca restul zilelor vietii lui, ai toata viata inainte! Iar daca el nu te pretuieste atat cat meriti tu, atunci este problema lui…
Ia o pauza, mergi la ai tai eventual, pune o distanta intre voi, poate ca asa va intelege ca acest gen de comportament NU este acceptabil intr-o relatie in care nu exista numai el si dorintele lui, ci in egala masura te afli si tu si dorintele tale!
Astept sa ne scrii, Oana! Ma rog pentru tine, sa nu faci nimic nechibzuit!
Cu prietenie,
Adrian
Irina eu nu imi permit un psihoterapeut sa ma ajute, cum sa imi pot permite sa plec cu chirie. Plus de asta stam la ai mei si daca ar trebui sa plece unul din noi clar acela va fi el. Dar deocamdata nu este cazul.
Adrian ma bucura raspunsul tau, astazi am vazut lumea si viata cu alti ochi, am realizat ca solutia nu este moartea. Recunosc ca am realizat asta cu ajutorul lui deoarece aseara dupa ce v-am scris voua si-a dat seama ce prostii a spus ( asa zice el, eu pana nu vad nu cred ) si ai-a cerut scuze. A stat si m-a ascultat la tot ce am avut sa ii spun si l-am vazut asa de trist cum nu l-am mai vazut de ani de zile, cu lacrimi in ochi. I-am zis ca eu nu pot fi ca prietenii lui si daca ma vrea asa, ma are iar daca ni ma vrea asa treaba lui, i-am zis cum ma simt cand il vad cum le priveste pe fetele alea si ca pe mine nu m-a mai privit asa de luni bine, i-am zis sa se gandeasca bine daca mai vrea sa copilareasca pentru ca daca e asa ne despartim si gata, i-am zis ca el este singurul de la care astept intelegere si sa stii ce este in sufletul meu. I-am zis tot ce am avut pe suflet, din pacate plangand pentru ca nu m-am putut abtine. In tot timpul asta ma strangea in brate si imi spunea sa nu mai plang ca imi fac rau, a fost asa cum te astepti sa se comporte un sot cu care ai ales sa iti petreci viata si pe care l-ai ales din iubire. Nu stiu cat de mult a inteles din ce i-am spus dar sper sa fi inteles macar jumatate.
Draga Oana,
Ma bucur din tot sufletul ca esti ok! Poate ca, discutand, ajutandu-l sa inteleaga felul in care te face sa te simti in anumite momente, comportamentul lui se va schimba. Daca nu, te incurajez ferm sa ramai pe pozitie: ai dreptul la respectul si la dragostea lui, iar daca nu este dispus sa ti le ofere, daca nu este dispus sa faca eforturi pentru a te face fericita, asa cum si tu incerci sa il faci fericit, atunci poate ca este mai bine sa nu va mai chinuiti reciproc…
Discutiile, chiar daca pe moment nu ne fac sa ne simtim prea confortabil, ne ajuta sa intelegem si perceptia celuilalt! Viata de familie este un lung sir de compromisuri, este adevarat, insa niciodata aceste compromisuri nu pot fi facute DOAR de catre un singur partener…
Inca o data, felicitari pentru taria de a-ti cere dreptul la fericire!
Si sa nu iti fie nu stiu cum pentru ca ai plans… este absolut normal! Suntem oameni, iar atunci cand sufletul ne este ranit, plangem, ne descarcam, apoi ne ridicam si mergem mai departe!
Cu prietenie,
Adrian
Oana,
In prima discutie era de asteptat ca el sa respinga comunicarea. De ce? Deoarece il dor toate acestea. Uneori avem impresia ca cel de langa noi este orb insa este doar prea obosit si consumat pt a ne cara si pe noi in spate…
Oana, cauta comunicarea si cauta sa ii transmiti cat de bine poti tu si cat de bine poate el intelege, starea ta si durerile tale. Nu mereu. Doar atunci cand ai loc si cand vezi ca primeste….
Cu cat vei fi mai posesiva cu un om cu atta el va cauta sa fuga. Poate esti asa din start, la nivel de discutie. Nu il lasi sa danseze la o nunta cu altcineva, sa mearga in club…etc. Dar a mers vreodata? I-ai dat aceasta libertate si s-a intors a doua zi? Toate astea conteaza. Da-i omului putere pt a vedea cine este cu adevarat. Poate va merge o data in club, de doua ori ….si? Ce se poate intampla atat de rau? Ceea ce se poate intampla rau se poate intampla si cu tine de mana. Iubirea nu inseamna posesie. Poti da acorzi libertate dar sa il faci sa inteleaga cat suferi tu cand el nu se corespunde in comportament asteptarilor tale. Banuiesc ca asta este natura lui. Tu prsupui din start ca el vrea sa mearga in club pt a agata tipe, etc, etc…cine stie pana unde merge imaginatia ta. Tu daca ai merge cu fete in club nu te-ai distra? Pana unde ai intinde coarda? Vezi…..tu nu l-ai insela. De unde stii ca el ar face asta?
Judeci din frica de a nu pierde.
Am sa iti spun mai multe despre acest tip de hepatita imediat ce voi dispune de inca o pauza. 🙂
Numai bine!
Revin cu un raspuns despre hepatita autoimuna.
Chiar daca stiu cate ceva despre aceasta boala, sugestia mea este sa mergi la medicul de familie in primul rand si sa discuti cu el. Hepatita autoimuna are trei grade (nu stiu unde te incadrezi). Cea de grad 3 este mai mult specifica adultilor.
Poti purta o sarcina in functie de cat de mult iti este afectat ficatul….. Daca ficatul este foarte marit, sarcina il va afecta. Fatul, in dezvoltarea sa apasa pe organele mamei. Apoi incepe miscarea, apoi consumul de vitamine si solicitarea organismului mamei. Asadar, o sarcina presupune eforturi si poate si riscuri..
Ar fi minunat daca te-ai informa mai mult in aceasta privinta. Intreaba medicul de familie, apoi intreaba specialistul (cel care ti-a prescris tratamentul) in ce conditii poti purta o sarcina.
Dupa cum spuneam, organismul tau va fi solicitat. Va fi nevoie de maxima atentie si ingrijire pe tot parcursul vietii.
Informatiile obtinute iti vor oferi o realitate concreta, iar tu vei putea opta in functie de variantele pe care le vei avea. Hepatita autoimuna nu se transmite pe cale sexuala si nici fatul nu va fi afectat de aceasta boala. Riscurile o privesc pe mama.
Repet: ar fi minunat daca te-ai oregati temeinic cu informatii sigure si cat mai multe. De asemenea vorbeste cu medicul ginecolog si afla cat mai multe despre asta si poate si despre cazul infertilitatii.
Numai bine!
Nu se merita , pe cinstea mea ca nu s e merita ! Adica cum sa te sinucizi ….pentru ce ? Si pentru ce-L amesteci pe Dumnezeu in problemele dumitale d e cuplu ? Ce cumva Dumnezeu ti-a dat acea boala ce te face infertila ? Parca m-asi indoi d e asta . Vrei copi si nu poti ramane gravida …pai pentru c e nu adopti unul ? Cat despre sotul dumitale ….ala nu-i sot , adica tovaras d e viata asa incat….mai bine lasa-l in plata Domnului si cauta sa-ti refaci viata ! Ce crezi ca nu vei gasii un barbat care sa te iubeasca si mai ales sa te respecte ? Lac sa fie ca …broaste ….
Buna ziua,as vrea sa te ajut prin a-ti spune urmatoarele cuvinte ,pentru ca eu cred ca tot ce asteptam noi este Dumnezeu.
Am fost in situatia dvs.a tuturor celor de pe site,am avut ganduri negre si mari probleme vreau sa va eliberati cum m-am eliberat eu,vreau sa simtiti acea usurare cand nu mai ai nimic in gand decat bucuria de a continua viata si dragostea lui dumnezeu
,noi ne luptam pentru sufletul nostru atat timp cat suntem in acest corp si trebuie sa avem grija sa nu fim amagiti sa nu cadem in pacat,suntem amagiti exact cand ne este cel mai greu
,cand simtiti ca sunteti singuri,nu sunteti il aveti pe dumnezeu unii cred unii nu,dar pentru cei care nu cred,dumnezeu spera ca macar in ultmul moment sa se rasgandeasca,atat de mare este mila lui incat isi iarta creatia,
sa nu duceti la bun sfarsit ce ati gandit pentru ca e pacatul suprem din care nu esxista scapare e chinul vesnic cine isi curma viata singur pune capat mantuirii sale pe lumea asta si
pe cealalta(cine nu crede in mantuire sa cerceteze case bantuite si sa isi explice singur cum are loc aceste lucruri si sa afle de la cercertatori raspunsurile lor stiintifice de tot rasul,o sa aflati ca exista suflete exista si dumnezeu ,exista demoni exista si dumnezeu)cei care mor nu ajung intr-un loc mai bun, sau nu dispr asa pur si simplu,iadul si raiul nu sunt povesti,legende pentru copii,inainte de a zice “nu este dumnezeu”sa privim dovezile,cum poate exista ceva din nimic?
atata idei ce auzim de la savanti incat iti dai seama ca sunt depasiti si trebuie neaparat sa zica ceva,un raspuns,dar nu au raspuns pentru apa sfintita care nu se strica timp de un an, cuvantul influenteaza(un exemplu simplu cu doua pahare de apa
:cu unul “vorbiti vrumos” iar cu celalant sa il “injurati si sa il blestemati”apoi le inghetati pe amblele,cel ce l-ati injurat o sa fie inghetat schimonosit celalalt o sa aibe chiar flori de gheata si o sa fie o gheata frumoasa)
“La început era Cuvântul si Cuvântul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvântul,acesta era întru început la Dumnezeu,toate prin El s-au facut si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut” sunt cazuri cand omul vrea sa uite acest gandal sinuciderii pentru ca nu vrea sa se sinucida,dar totusi nu poate,de ce nu isi poate scoate acest gand?pentru ca s-a gandit cel putin o data mai in serios
si din aceasta cauza nu mai uita,pentru ca noi nu vedem nu ne dam seama dar cel rau e asupra noastra,oare de ce nu ne amintim in continuu o secventa de exemplu… o secventa dintr-o zi cand am
fost la cumparaturi, de ce oare nu ne-o amintim la infinit ??poate pentru ca ni se pare normal sa nu putem uita acest gand, mie de ex. nu mi s-a parut normal sa incerc sa uit cu disperare asta si sa nu pot,voiam sa stau de vorba
cu cat mai multi oameni sa uit acest gand,dar dupa imi aminteam iar,dar nu imi mai doream sa mor, cautati-l pe dumnezeu faceti rugaciuni seara si matanii(asa am facut indrumat de parinte,tot ce am scris stiu de la parinte) cititi biblia,citind biblia va rugati cuvantul lui dumnezeu sa fie
pentru mantuirea noastra.Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu insuflat prin Duhul Sfant si Dumnezeu a trimis acest cuvant credinciosilor.
Sa luam aminte ce a spus Sfantul Arhanghel Mihail: “Sa stam bine,sa stam cu frica înaintea Celui ce ne-a facut pe noi si sa nu cugetam cele potrivnice lui Dumnezeu”,
Dumnezeu nu este `ceva`. Dumnezeu este Unul.Dumnezeu este Necreat,Cel ce nu are nici inceput nici sfarsit, acela este Dumnezeu,Dumnezeu a spus:”eu sunt inceputul si sfarsitul a tot si a toate”asa ca si inceputul problemelor noastre si sfarsitul,nu pot fi probleme mari cand il iubesti pe dumnezeu,ci ele pot fi teste mari,
sa nu cadeti in pacat si nu va indoiti,dumnezeu va va ajuta cand crede el de cuviinta,mintea noastra nu poate cuprinde lucrurile ceresti,unele sunt mai presus de fire Decat sa cadem in pacat mai bine sa ne vedem de ceea ce poate intelege firea noastra,
iar cele mai presus de fire sa le lasam Celui mai presus de fire,dumnezeirea este necuprinsa de minte,nu trebuie sa cautam si sa ne interesam de cele ce nu ni s-au predat de sfintii profeti, apostoli si evanghelisti,“Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata,
Fiul, Unul-Nascut,care este in sanurile Tatalui, acela L-a facut cunoscut”( Ioan I, 18.) Dumnezeu, insa, nu ne-a lasat in completa nestiinta,deoarece cunostinta existentei lui Dumnezeu este insamantata de El in chip firesc in toti oamenii.
Vreau sa atasez cateva link-uri de pe youtube cu povestiri ale oamenilor care au murit si au povestit ce au vazut,e alegerea dvs.cum interpretati acete clipuri,nu uitati ca nu am scris asta decat cu scopul de a va ajuta pe voi sau unii din voi,nu am alt scop,inainte sa judecam sa ne intrebam oare cum unii oameni atei isi schimba parerea si cred in bunul dumnezu mai tare decat sfintii preoti,oare cat de mare sa fie imaginatia omeneasca incat un ateu convins sa creada in dumnezeu? (asta in cazul in care credeti ca a fost un vis sau o iluzie)
Raspunsul este “Dumnezeu”.el a permis sa vada cei ce nu cred iadul sau raiul,
nu uitati”totul e prin Dumnezeu si nimic fara Dumnezeu nu e”
Dumnezeu sa ne binecuvanteze.
Clipurile sunt mai jos: […moderat…]
Citesc ce scriam in urma cu ceva vreme si nu ma recunosc, ma intreb daca oare eram capabila sa iau o viata pe care Dumnezeu mi-a dat-o sa ma bucur de ea. Acum nu as mai face mimic din ce scriam acolo, poate si pentru ca viata mea a capatat un sens si totul incepe sa se aseze dar si dva mi-ar fi greu as lupta sa ies la liman si sa aduc binele inapoi in viata mea. Va miltumesc tuturor ca ati fost alaturi de mine.
🙂
Bine ai revenit, Oana.
Mi-ar placea sa ne vorbesti si despre binele de astazi si ceea ce te-a facut sa iti schimbi gandurile.
Numai bine!
Stef o mare imbratisare pentru tine.
Binele de azi este fericire in adevaratul sens al cuvantului. Am realizat ca viata este mult prea frumoasa si ca e pacat sa o irosim doar pentru certurile si neintelegerile cu care ne confruntam cu totii. Viata nu poate fi doar roz, inainte sa avem parte de ceva bun trebuie sa luptam si sa meritam acel ceva. La noi lucrurile s-au asezat cum nu ma asteptam, sotul meu si-a dat seama ca o casnicie nu e asa cum o vedea el in momentul in care doi dintre cei mai buni prieteni ai lui care aveau deplina libertate si faceau numai ce vroiau ei au fost parasiti de sotiile care se saturasera. Atunci parca ceva s-a schimbat, poate as spune cuvinte mari dar cred ca s-a cam speriat ca ma vazuse ca am ajuns la capatul rabdarii. De atunci totul merge bine intre noi, ba chiar Dumnezeu a considerat ca suntem demni de a avea si un copil si sunt insarcinata in 3 luni.
Acum vad altfel lucrurile, pentru copilul meu sunt capabila de orice, chiar si sa mi-l cresc singura daca este cazul.