Nobodyintheroom

30 01 2014

Am 16 ani. Am devenit un esec lamentabil. Motivul pentru care consider asta e fiindca m-am plafonat complet. Simt cum m-am blocat efectiv si nu sunt capabila sa gasesc resursele necesare sa trec peste. Marea problema pe care incerc sa o combat e scoala. Inainte de perioada liceului, pe tot parcursul gimnaziului am fost un elev model. Din punctul asta de vedere, ma simteam implinita. Am avut doar 10. Da, stiu pare pueril in ansamblu. Sunt constienta de faptul ca notele nu definesc adevarata valoare a omului si nu il influenteaza cu nimic in dezvoltarea lui sociala sau in alte domenii. Problema este ca, brusc, situatia s-a denaturat in mod neasteptat. Am intrat la un profil care nu ma reprezinta si pentru care nu am inclinatii. Am facut un lucru foarte necugetat, fiindca nu am gandit deloc clar legat de ce as vrea sa fac pe viitor sau ce imi place cu adevarat. Ca rezultat, am facut o alegere gresita, cea mai proasta de pana acum. A intervenit colectivul jegos care a avut o mare influenta din punct de vedere moral. Si am mai incetat sa prezint interes fata de ceva anume. Imi petreceam zile intregi regretand si inecandu-ma in propriul amar. Din nou, poate pare banal, dar sa traieste o mare parte din timp intr-un mediu in care nu ti-ai dori sub nicio forma sa te afli e o experienta groaznica. Am incercat sa ii conving cumva pe ai mei in speranta ca as putea rezolva ceva, ca as putea gasi o solutie, finalmente. Nu am rezolvat nimic fiindca ei nu ma inteleg, sunt limitati si nu incearca sa intre in pielea mea si sa se expuna, macar de curiozitate, situatiilor prin care sunt nevoita sa trec. Astfel am ajuns in al doilea an de liceu, in stare de corigenta la 3 materii pe primul semestru. E amuzant ca doar la acele materii am notele cele mai proaste, iar in rest am doar 9 si 10. Totusi ma simt un om abject si ratat si singurul lucru la care ma gandesc e ca existenta mea nu isi gaseste niciun rost aici. Ma simt inlantuita si atat de panicata incat nu sunt in stare sa-mi pot organiza propriile ganduri, sa iau o decizie si sa fac ceva sa indrept totul. Am nevoie de ajutor. Si nu stiu unde sa il gasesc. Nu pot relata toate astea unei persoane tete-a-tete, pur si simplu, mi-e mult prea rusine cu mine insami. Mi-e rusine sa mai privesc oamenii sau sa mai comunic. Tocmai de aceea, am gasit ca metoda mult mai facila sa scriu aici, desi nici asta nu a fost deloc usor. M-am gandit permanent la o varietate de cai sa ma sinucid si am studiat intens psihologia sinucigasilor, dar conchid in cele din urma ca mi-e teama oarecum. Mi-e teama pentru ca , in interiorul meu, singurul lucru dupa care strig in disperare este eliberarea, iesirea din prapastia in care m-am afundat. Nu mai pot vedea alte solutii de scapare, sa ma lepad de toate cele rele si sa gasesc drumul cel bun. M-am blocat.

Anunțuri

Acțiuni

Information

11 responses

30 01 2014
Helen

Sunt multe alte solutii pentru situatia ta,dar in niciun caz sinuciderea.
Este foarte bine ca ai incercat sa vorbesti cu parintii tai si sa le explici situatia,iar faptul ca nu te au inteles,este partea a doua.Esti sigura ca le ai spus tot?
Propun sa discuti cu unul din parintii tai (de care esti mai apropiata) si sa i spui cum sta treaba cu adevarat,prin ce treci si cum te simti.
Daca nici dupa asta nu iau o masura,cel mai bine este sa mergi cu ei la un psiholog care le va explica mai bine si cu siguranta ii va face sa inteleaga faptul ca gresesc pentru ca ignora situatia ta scolara.
Ai nevoie de suport; uite daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva, astept un mesaj […moderat…]

30 01 2014
arcforc

„Nobodyintheroom” ai pus foarte multa imaginatie in nume,puteai sa alegi o singura litera si sa ne spui ce se intampla,la varsta asta de 16 ani toti spun despre parinti ca sunt incuiati redusi prosti ,afla ca nu e asa (am 25),nu esti singura in situatia asta si eu am ales un liceu gresit(am ales sau am fost fortat sa aleg)asta nu e o problema,o sa faci facultatea care o doreti,cat depre sinucidere cred ca mai bine studiai biblia in cautarea lui dumnezeu decat sa studiezi psihologia sinucigasilor,poate vrei sa te interesezi acum unde ajung sinucigasii te las sa descopei misterul asta,am avut toti probleme in viata sa nu exagerezi niciodata cu tristetea sa nu te hranesti cu tristete sa nu astepti persoane sa fie receptive la tristetea ta,sa nu mai gandesti despre sinucidere pentru ca o sa iti para rau dupa aia ca te-ai gandit la asa ceva,inceraca sa eviti persoanele care nu te plac sa stii ca daca ai sa alegi facultatea pe care ti-o doreti o sa ai parte de colegi exact ca tine o sa ai parte de oameni educati si cu bun simt la liceu vine oricine nu lasa vorbele lor sa te afecteze .iti doresc multa sanatate.

30 01 2014
nobodyintheroom

Am studiat psihologia sinucigasilor in sensul ca gasesc captivant modul de percepere a celor care nu mai vad alta varianta de scapare decat suicidul. Sunt interesata si fascinata de multe alte lucruri, bineinteles, si imi place sa adaug cat mai multe informatii care sa-mi extinda cultura generala fiindca, momentan, ma consider un om foarte prost. Aparent modul lor de gandire este oarecum distorsionat si evident tine intr-o oarecare masura de conditia psihicului dar si de situatiile care intervin din exterior. Sunt complet constienta de toate astea, crede-ma. Si ma indoiesc ca exista un „loc” anume unde ajung cei care comit asta, nu sunt sigura de asta. Iar numele l-am pus asa, sub hazardul momentului. Multumesc oricum de sfaturile constructive. Apreciez.

30 01 2014
Mihai

Vrei sa vorbim?:) Te pot ajuta.[…moderat…]

30 01 2014
nobodyintheroom

Da, normal ca vreau, tocmai din motivul ca aici nimeni nu ma cunoaste si nu ma poate judeca gresit sau critica, avand in vedere scopul site-ului. Ma bucura faptul ca exista persoane care chiar au intentia de a oferi ajutor fara pretentia de a primi nimic in schimb. Chiar apreciez

31 01 2014
Mihai

Se pare ca pe acest site nu iti poti publica […moderat…]

31 01 2014
Evee

Buna!M-a surprins placut sa constat durerea mea ilustrata in sentimentele tale.Si eu am 16 ani,sunt in clasa a -X-a si m-am gandit de multe ori la suicid pt ca nu-mi gaseam un rost in lume.Sunt o adolescenta obisnuita,tipica,dornica de libertate si vesnic neinteleasa de societate si parinti.:) In perioada liceului s-au schimbat multe…Am avut parte de multe esecuri si dezamagiri care m-au facut sa cred ca nimeni nu da doi bani pe mine,nimanui nu-i pasa.Si asa si este!:) Toti suntem preocupati de propria persoana si cu cat suferi si arati asta mai mult,cu atat isi bat mai tare joc de tine.Te doare,esti disperata,dar nimanui nu pare sa-i pese.A durat un an pana sa-mi dau seama ca a-ti plange de mila nu e o solutie.Si am invatat ceva in timpul asta…Ca singura persoana pe care ma pot baza sunt eu insami,ca daca vreau sa obtin ceva trebuie sa-mi iau viata in propriile maini si ca nu trebuie sa-mi mai pun niciodata increderea deplina in cineva.Odata ce nu mai ai asteptari de la nimeni,odata ce incetezi sa mai astepti ca ceilalti sa te vindece si sa te aduca pe culmile succesului,realizezi ca tu esti singura care poate face asta.Iar apoi descoperi ca sunt persoane care tin cu adevarat la tine,carora chiar le pasa….poate nu sunt multe,dar stii ca ei vor fi intotdeauna acolo pt tine…Si eu am avut parte de multa critica din partea colegilor,pt ca am o problema care ma face diferita de restul…si intr-un fel ma mandresc cu faptul ca nu sunt ca toti ceilalti,ca poate pot intelege si vedea ce altii nu pot.Ideea e ca inteleg ce simti,o simt si eu aproape tot timpul…Acel sentiment de disperare si de tristete ca nu esti destul.Dar ai o viata intreaga ca sa devii asa sau poate esti si nu-ti dai seama acum…Intotdeauna vom avea parte de dezamagiri si lacrimile poate nu vor conteni sa se opreasca,dar asta-i viata…cu bune,cu rele…si e frumoasa!Zambeste dupa ce-ai plans,spune-ti in minte ca de fapt nu-i chiar atat de rau pe cat pare si ca ai reusit sa treci si peste asta…In orice caz,nu sinuciderea este solutia!Toate trec,stii cum se spune si fiecare cicatrice lasata te face mai puternica! 😀

31 01 2014
nobodyintheroom

Multumesc. Ce mi-ai scris chiar a avut impact. Nu ma asteptam sa fie atat de clar si elocvent mesajul, dar chiar mi-a oferit o viziune complet noua asupra lucrurilor. Mi-a schimbat putin anumite ganduri si aproape ca m-a condus catre o revelatie. Trebuie sa invat sa accept viata asa cum e si sa-mi modelez caracterul si personalitatea pentru a fi in stare pe parcurs sa supravietuiesc moral societatii. Mi-e foarte greu totusi sa nu ma las captata de intensitatea situatiilor si atunci devin complet orbita de gravitatea sa, nu mai gandesc limpede, din ansamblu. O sa incerc sa vad realitatea asa cum e si sa ma obisnuiesc cu ea. Fiindca, in final, toate ies la lumina, la un moment dat. Tind sa sper ca asa va fi..

31 01 2014
Stef

Hmmm,
Este usor deplasat ca parintii…nu numai ca nu te asculta, insa nu observa si nu constata diferenta rezultatelor tale la invatatura..???!!! Retoric, desigur.
Mergand pe firul modalitatii tale de exprimare consie ca ai un mare potential, coerenta, gandire limpede, nu iti lipsesc rationamentele, logica. Cu alte cuvinte, pt un elev de cls a X-a esti capabila si inteligenta. Evident ca ai multe de invatat insa de la dorinta de a acumula in timp informatii si pana la a te consideera un om prost este o mare diferenta! Pt a nu mai lungi discutia vad urmatoarele solutii practice:
– gasirea unui coleg sau profesor care sa te ajute sa intelegi materiile respective (nu stiu de ce banuiesc ca ar fi vorba despre chimie, fizica….altfel nu vad alte materii care nu pot fi..invatate! Doar cele care presupun accesarea unor mecanisme logice si impun anumite reguli sunt mai greu de priceput, insa o data descoperit firul logic sunt chiar foarte simple).
– meditatii (desi cred ca sansele sunt mici ca parintii sa fie de acor) . Apropos, ei nu isi fac griji cu privire la situatia ta scolara? Cum reactioneaza?
– intereseaza-te cum poti schimba profilul si cum ai putea trece la alta clasa, alt liceu, etc. Nu poate fi vorba numai si numai despre dcizia parintilor sau semnatura lor.
Mult succes si tine-ne la curent! Demonstreaza ca poti si singura. Si poti. Un om informat este un om puternic! 🙂

3 02 2014
Israelitul

Ești o persoană deosebită. Îți mulțumesc pentru puterea lăuntrică de care ai dat dovada ca să scrii această istorie din viața ta. Viața nu înseamnă note mari- ți-o spune un profesor.

5 06 2015
IN MEMORIAM

A trecut mai bine de un an de cind ai mai scris cite ceva……….SPER CA ESTI BINEEEEEEE !!!
Toate cele bune!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: