Evee

14 01 2014

Observ ca sunt multe persoane care sufera si-si doresc moartea la fel de mult ca mine,iar in aceasta majoritate ma aflu din pacate si eu.Tot ce pot spune e ca doare,doare foarte tare sa fii ignorata si calcata in picioare in cel mai crud mod posibil.Sunt disperata!!Disperata sa gasesc o cale sa ies din depresia care imi chinuie sufletul de un an de zile.Sunt intr-a 10-a,o eleva normala,fara mii de prieteni si popularitate,acea fata invizibila de pe culoarul scoliii(probabil ca stiti la ce ma refer).Cu toate astea,n-am fost inzestrata cu o “frumusete sublima” si m-am nascut cu o problema la dantura care mi-a distrus intreaga viata.A fost un accident si nu pot da vina pe nimeni pt asta,poate doar pe soarta,pe destin,nici macar nu stiu.Timiditate,complexe,dispretuire…m-au ïncatusat”atat timp si inca n-am scapat de ele nici acum.Poate nu voi scapa niciodata…Am incercat sa ma sinucid,dar pt ca sunt o lasa,nici macar asta n-am putut sa fac…Mi-e frica sa o fac,asta-i adevarul,dar nu de durere,ci de Dumnezeu…De faptul ca dincolo de moarte,daca as face asta,nu as mai ajunge niciodata la El…Nu spun si n-am spus niciodata nimanui ceea ce simt si chiar ma surprinde faptul ca ma destainui acum,aici…Incerc intotdeauna sa ascund faptul ca ma doare,nu le-am spus nicodata parintilor despre asta pt ca nu vreau sa-i fac sa se simta vinovati intr-un fel.Sunt autoritari si n-am avut nicodata o legatura prea sentimentalista(daca pot spune asa) cu ei.Ii iubesc,ii respect,insa sa le spun acum “drama” care ma determina sa vreau sa ma sinucid ar fi oarecum patetic din partea mea.Nu-mi place sa-mi plang de mila,sa ma simt vulnerabila si tocmai de aceea prefer sa tin totul inchis in mine Ceilalti ma dispretuiesc,ma ignora si rad cu nerusinare de mine,de defectul meu,de tot ce ma reprezinta,de intreaga mea persoana.Stiu ca n-ar trebui sa-mi pese,dar cand iti spun asta,in fat, zi de zi,ora de ora,asteptand orice ocazie sa-ti faca mai mult rau,sa te distruga complet….chiar ajungi la concluzia ca nu valorezi nimic in viata asta.Rad,isi bat joc si te fac in toate felurile posibile(va puteti imagina) si tu taci,pur si simplu taci,nu spui nimic,nu faci nimic,ci doar asculti insultele si batjocuririle lor .Poate pt faptul ca nu sunt chiar normala(pt defectul pe care il am) si nu ma incadrez in standardele “perfectiunii”,deci nu merit ceva mai mult decat o privire dispretuitoare din partea lor.Va rog ajutati-ma si spuneti-mi ce ar trebui sa fac?Pt ca,credeti-ma,sa astept pana vor inceta,nu e o optiune…

Anunțuri

Acțiuni

Information

22 responses

14 01 2014
cezara

Buna! Poate nu sunt eu in masura sa raspund, dar vreau sa spun ca frumusetea unui om vine din interior, iar colegii tai se poarta asa nu pentru ca ar avea ceva cu tine in mod special, ci datorita imaturitatii lor. Asta nu inseamna ca sunt oameni rai, ci nu isi dau seama ca gresesc si ca iti provoaca suferinta. Poate ar trebui sa depasesti complexul asta, ia-o ca pe un semnal de alarma din partea lor, si spune-ti punctul de vedere, fa-te inteleasa, impune-te, spune-le ca te deranjeaza comportamentul lor, ca nu iti face bine, ca nimeni nu e perfect, iar daca nu le place sa se uite in alta parte. In fata Lui Dumnezeu suntem egali. Eu de exemplu, am un nume de familie mai comic, iar colegii mereu radeau cand ma striga profesorul la catalog, dar nu luam in seama, chiar daca ma deranja, apoi s-au obisnuit, la un moment dat se plictisesc nu-ti fa griji. Totul tine de tine, trebuie sa fim puternici si curajosi uneori, sa spunem ce ne deranjeaza, daca nu se rezolva asa, spune-i dirigintelui, unui profesor, psihologul scolii, daca nici asa muta-te de acolo in alta clasa/scoala. La un moment dat toate astea te pot afecta, poti sa vb cu mama ta, sa-i spui ce se intampla, parintii trebuie sa fie alaturi de tine, iar la o sedinta cu parintii se rezolva. E pacat la varsta ta sa suferi si sa te inchizi in tine, bucura-te de viata acum, ca apoi vin adevaratele griji. Cei care rad de tine sunt superficiali si imaturi, nu-i lasa sa te doboare, nu te lasa intimidata de reactiile lor, gandeste-te la viitorul tau, fa-ti planuri, citeste, ingrijeste-te de suflet, in rest toate sunt trecatoare. Ai grija de tine! Fiecare om e diferit si special totodata!

14 01 2014
Claudiu

Buna.Draga Eve te confrunti cu o perioada mai grea din punctul de vedere al perfectiunii si asteptarii din partea altora.Ce e sanatos pentru tine,e sa-i eviti pe acesti oameni si sa-ti gasesti un rost al tau.Din punctul meu de vedere nu e nimeni perfect,in realitate suntem oameni normali care facem lucruri normle.Evident ca toti dintre noi vrem sa fim mai buni,ceea ce e un lucru bun,nu ne nastem sa fim mai rai,ci mai buni.In spatele oricarei povesti se afla un adevar,un adevar plin de furstrari de suferinta si de nefericire,dar si un adevar plin de frumusete,de iubire si de fericire.Decand lumea oamenii se comporta la fel.Rau nu exista decat dificil,rau este ceea ce ne facem noi insine,prin egou,sa nu cumva sa ne fure cineva frumusetea,adevarul si ceea ce ne defineste pe noi ca persoana prezenta.Eu pana la 14 ani pot spune ca am trait fara familie,am invatat pana mai devreme sa impart lucruri cu ceilalti,dar cand esti bun esti luat pe de-a-ntregul,si ajungi sa pici tu ala vinovat,ala judecat,ala marginalizat,si-ti faci rau singur.
Ce poti sa faci este sa-ti gasesti un rost,inainte de toate,sa te gandesti la tine si la viitorul tau.Nu trebuie sa te ancorezi in spusele celorlalti,daca altii sunt mai buni bravo lor,merita tot binele.Viata nu danseaza dupa frumusete ci dupa adevar,Dumnezeu nu striga dupa cel fericit striga dupa cel nefericit prin diferite moduri si fericirea nu se scrie nici unde,nici macar intr-un adevar.
Eu iti doresc numai bine!

15 01 2014
Rodica D.

[…moderat…] asta nu e o solutie. Ti-o spune cineva care a trait drama unei pierderi din aceasta cauza…si doare enorm pe cei care ramin in urma.

15 01 2014
Altesse

Buna, Evee. Daca ai sa te uiti, ai sa vezi ca pe aici comentez des. De ce? E foarte simplu. Ideea sinuciderii am experimentat-o si eu, la diferite varste. Insa, de fiecare data, tot eu mi-am dat seama ca nu trebuie sa imi iau viata din pricina celor din jur, fie ei chiar si cei mai apropiati. Cred ca nimic nu justifica aceasta dorinta, chiar si cea mai crunta depresie, iar pe asta am experimentat-o si eu. Oh, da, e dureros sa fii ratusca cea urata, din spusele altora, sa ai imperfectiuni, sa stii ca esti tinta unor glume nejustificate, ca ti se atribuie porecle si chiar esti jignit… Insa asta nu demonstreaza decat o falsa perceptie a celor din jur care nu pot trece de aspectul fizic, o incapacitate empatica a acestora, o slaba educatie familiala si baze eronate ale valorii umane. Astfel ca… de fapt, facand un calcul, esti in castig. Aceste experiente, dincolo de faptul ca zdruncina increderea in tine si duc la perceptie de sine putin eronata, iti dau totodata putere. Puterea de a vedea dincolo de aparente. Si eu am fost ratusca cea urata. Dar intr-o zi s-a ivit un el care a stiut sa priveasca dincolo de aparente. Astazi, faptul ca am o licenta in asistenta sociala si un master in sociologie nu este intamplator. Este urmarea traumelor din copilarie luate, analizate si tratate constructiv. Si, daca azi sunt o femeie implinita carieristic si familial, se datoreaza unor oameni care au stiut sa priveasca dincolo de aparente, dar mai ales mie. Am gandit intotdeauna ca, daca nu ar exista cineva care sa treaca dincolo de aparente, sa gaseasca esenta, o pot face chiar eu. Privind in oglinda: acolo este omul cel mai important pt. mine. Nu mai vreau sa il pierd niciodata. Fa acest exercitiu. Vei reusi! Te imbratisez!

15 01 2014
Zess

Buna Evee. Vroiam sa iti spun , inainte de toate, ca liceul este o perioada de chin si tulburari pentru toata lumea. pt unii mai putin decat pt altii, ce-i drept, asa cum totul este relativ pe lumea asta, la fel si complexele. ar suna ca un cliseu daca ti as spune ca cei care rad de tine o fac cel mai probabil ptnca nubgandesc pe.moment sau pt ca nu realizeaza impactul cuvintelor ei. Toata lumea are complexe, mai mici sau mai mari, tu ai marele avantaj de a fi faya. spun asta pt ca stiu din propria experienta
complexe pot avea baietii. trebuie sa ai rabdarea de a trece de perioada asta si de a intalni mai departs oameni

15 01 2014
Zess

care te vor judeca pt cine esti si nu pt cum atati.

16 01 2014
Stef

Evee,
Adevarul este ca framantarea ta este una cu un fundament real si serios. Acest defect fizic despre care ne vorbesti banuiesc ca este unul dintre cele mai des intalnite, fanta labiala, cu alte cuvinte celebra „buza de iepure”. In acest caz este afectat si palatinul, persoana in cauza trecand prin operatii atat pt functionalitate cat si pt aspect. Daca nu gresesc si este vorba despre acest diagnostic cre ca stii ca acum exista operatii rpin care buza este reconstruita iar pacientul ajunge la un rezultat estetic foarte multumitor.
In alta ordine de idei, orice defect fizic poate fi „mascat” si nu ma refer la dorinta de a-l ascunde complet ci la ideea de a atrage atentia asupra aspectelor frumoase. Ai noroc ca esti femeie si fardurile fac parte din ingrijirea ta contribuind la aspectul tau fizic. O tunsoare frumoasa, parul ingrijit, ochii pusi in evidenta cu un pic de rimel si dermatograf, tinuta ingrijita, curata si poate si la moda…te pot ajuta sa intri in randurile celor simpatizati.
Cei mai multi dintre tinerii cu defecte fizice tind sa se ascunda si renunta total la ideea de a se ingriji de aceste aspecte pe motiv ca…orice ar face, defectul se observa. Fireste ca se observa, insa nu este o alegere buna ca acesta sa iti domine viata! Poti fi o domnisoara foarte simpatica acordand o atentie sporita celorlalte aspecte care tin de intreaga ta imagine. La asta se adauga castigarea increderii de sine, flexibilitate, rezistenta la frustrare, etc.
Nu ma astept ca aceasta schimbare sa se produca peste noapte, nu te poti pune la punct si maine sa razi si sa glumesti cu prietenele tale…. Insa, daca ai rabdare cu tine, in mod sigur rezultatul va fi bun.
Ai prietene care sa te ajute si sa te sfatuiasca in alegera unei tinute, a unei coafuri, al unui machiaj dragut, natural…pe care sa il poti aplica astfel incat sa nu exagerezi? (Esti eleva si bunul gust si bunul simt conteaza).

Iar in rpivinta liceului….asa cum au spus si ceilalti mai sus, liceul este doar o perioada care se va consuma. Vei trece la alt nivel, la un nivel la care oamenii vor gandi altfel, mai matur si vor intelege ca un defect fizic are repercursiuni asupra persoanei in cauza. Deocamdata, colegii tai sunt doar copii razgaiati, fara prea multa minte. Tu nu ai sa cazi in plasa lor, nu asta conteaza in viata. Probabil ei vor si muncitori necalificati in momentul in care tu ai sa iti dai doctoratul….. Invata cat de mult si cat de bine poti. Citeste! Informatia va face din tine o femeie puternica, desteapta, culta! Toate acestea iti vor estompa defectul fizic, iar partenerul tau te va iubi pentru ceea ce esti. Si hai sa fim seriosi, exceptand defectul acesta…esti o fata normala, draguta. Daca iti vei pune in evidenta si trasaturile tale forte, vei fi chiar frumoasa!
Lupta , esti deosebita! Defectul tau este punctul de plecare al unei intelegeri mai profunde a vietii! Tu stii asta! Esti ceva mai matura decat ceilalti, nu vezi? 🙂
Am convingerea ca esti o fata frumoasa si doar placuta asa cum te caracterizezi!
Scrie-ne ceva. Descarca-te. Pune in discutie situatii care te deranjeaza, le discutam! Postasem mai demult pe site o mica poveste despre un copil cocosat care este batjocorit de catre ceilalti tocmai pt ca isi ascundea defectul. In momentul in care vei arata tuturor dfectul tau si mai mult decat atat, vei arata ca nu te impiedica sa treci peste acesta, sa comunici, sa fii la moda, etc, atunci si ceilalti se vir apropia de tine altfel. Poate unii te vor compatimi, altii vor cauta solutii, altii vor fi doar curiosi si te vor intreba ce ai patit….. Asa sunt oamenii, nu stiu mereu sa abordeze un om cu probleme si astfel cad in ridicol.
Numai bine! Sper sa ne scrii.

16 01 2014
Evee

Va multumesc tuturor pt incurajarile si cuvintele frumoase si pentru faptul ca am descoperit oameni care imi inteleg si impartasesc durerea.:-) Cat despre problema mea la dantura,n-am fost chiar explicita,asa incat sa va dau mai multe detalii…Cand mama era insarcinata cu mine,a luat un medicament care ar fi trebuit sa scada durerea provocata de sarcina.Dar efectele nu au fost pozitive,in sensul ca m-am nascut cu o decoloratie galbuie a smaltului,care totodata s-a sensibilizat si foarte tare.Am fost la o gramada de doctori cand eram mica,insa toti spuneau ca e totul bine si se rezolva,dar nu s-a mai rezolvat nimic,iar eu tot cu o dantura precara am ramas.Acum fac tratamente cu flour aproape lunar,care sper sa fie cat de cat bune la cat de scumpe sunt.Inca astept o metoda in medicina care sa-mi rezolve problema pt ca schimbarea danturii cu o proteza la varsta asta,sincer,nu prea ma incanta.Medicamentul se numeste tetraciclina,iar asta am aflat-o acum un an intr-un articol de pe net si recunosc ca am fost,in perioada aceea,putin socata de descoperirea mea.Tot prin acea perioada am inceput sa am si depresii,iar conceptul ca nu voi fi niciodata normala si oroarea de a merge la liceu,unde va trebui sa dau explicatii din nou despre „ce am”(de parca as fi suferit de vreo gripa sau ceva de genul)ma speria destul de tare.Am trecut si peste asta,insa inevitabil,colegii au inceput sa vada ca ceva nu era chiar in regula cu mine.Nu le-am spus nimic,pt ca sincer e un subiect destul de delicat pt mine,iar ei nu m-au intrebat.Semne de intrebare?Da…multe,insa eu am ramas impasibila,in sensul ca m-am prefacut ca ar fi totul in regula si eu as fi in regula.Apoi au inceput sa apara barfe,insulte si asa mai departe…Nu neg faptul ca problema asta mi-a distrus viata,pt ca sa-ti fie frica sa vorbesti,sa-ti interzici sa zambesti,stiind cat de ingrozitor este pt tine,cat si pt ceilalti si sa nu te implici in relatii,fiind convinsa ca nu te va iubi nimeni cu defectul asta…pai,este cam acelasi lucru.Stiu ca stau cam prost la capitolul incredere de sine,insa nu pot sa nu ma urasc pe mine insami,sa nu urasc acea parte din mine care este altfel,care defapt imi lipseste…

16 01 2014
Stef

Draga Evee,
Problema ta nu este atat de mare pe cat imi imaginam.
Informeaza-te cu privire la procesul de imbracare, inlocuire, reconstructie dentara. Este clar ca nu ai suficiente informatii in acest sens.
Proteza se pune in cazul in care nu ai radacini in mai mult de o patrime sin dinti….. Este suficient sa ai patru radacini (ultimii molari si caninii) si astfel dantura se poate reconstrui. Asadar, se exclude in cazul tau proteza asa cum spui tu! Plus de asta, exista implanturi suficient de accesibile ca pret ( in cel mai rau caz, dupa zeci de ani, vei avea nevoie de patru implanturi).
Mai exista varianta imbracarii dintilor cu ajutorul coronitelor. Dintii tai naturali se pastreaza, se pilesc si se aplica coronitele care de obicei sunt metalo-ceramice. Ceramica este materialul cel mai des folosit. Cele mai ieftine sunt cele din acrilat sau metalo-acrilice (suport de metal cu fateta vesti ulara din acrilat) iar cele mai scumpe sunt cele policeramice cu baza de zirconiu….. Dar lt a intelege ceea ce spun eu aici du-te si cauta pe net informatii, dilme pe youtube ca sa vezi ce anume presupune imbracarea unui dinte. Apoi, dintii arata exceptional! Albi, rezistenti! Colegii tai vor ajunge oricum, cei mai multi dintre ei, sa isi inlocuiasca dintii……la o varsta….. Asa ca degeaba rad de tine!

Mai exista o varianta: cea a fatetelor ceramice (sunt mult mai ieftine, in jur de 200 ron). Fatelele se plica pe suprafata dintilor si aduc un plus de rezistenta si estetic sunt fantastice! Albe, curate! Cauta pe net fatete dentare Luminees si Emax si cauta si poze ca sa vezi acolo schimbari!
Am convingerea ca inca nu ai gasit stomatologul portivit!
Daca ma intrebie mine….tratamentele cu fluor sunt frectie la picior de lemn! Plus ca au un mare aport alergen si toxic! „”””” pe batz! :)))

Asadar, draga mea Evee, uita de gandurile negre! Totul este posibil cu aceste tehnologii avansate si iti spun ca mi-au trecut prin fata ochilor cazuri grave!

Cu speranta inainte! Roaga-i pe parintii tai, in masura in care isi permit sa te duca la o consultatie la una dintre clinicile pe care le gasesti pe net si care au in prezentarea lor cazuri de acest gen. Chiar daca, sa spunem, ca deocamdata nu isi pot permite fatetele ceramice(desi nu sunt scumpe), stomatologii de acolo sigur iti vor da speranta!

Hai sa fim seriosi, Evee…..exista malformatii ca..”buza de iepure” si sunt oameni care traiesc fericiti pe planeta chiar si asa! Si sunt simpatici, afectuosi si frumosi!……

Numai bine!

17 01 2014
Stef

Am sa spun pt tine, inca o data povestea pe care am mai scris-o intr-una dintre partitii, insa nu mai stiu in care.
Gigel se nascuse cu o malformatie. Avea scolioza. Drept urmare, pana la varsta de 12 ani spatele sau se incovoiase, iar Gigel avea acum o cocoasa…
„Nu spun nimanui nimic, ma prefac ca sunt normal.” Credeti ca este o solutie? Adevarurile se vad, realitatea este realitate. Este bine sa acceptam asta.
Cand Gigel venea de la scoala, copiii din fata blocului ii puneau piedica, il batjocoreau, strigau dupa el si il sicanau. De ce crezi ca faceau asta?
Copiii vedeau ca Gigel nu este ca ei, ca el are ceva…anormal poate. Cautau sa isi confirme „noua descoperire” si nu stiau cum sa abordeze serios problema! Copiii sunt copii, nu au suficienta maturitate in a trata lucrurile, insa sa nu uitam ca ei trateaza problema cu aceeasi seriozitate cu care noi o tratam. Daca ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat, ei ne vor demonstra contrariul. Copiii. adolescentii, ceilalti oameni stiu cand ceilalti mint…
Asadar, Gigel ramanea de fiecare data in casa privind de la geam joaca celorlalti copii. Uneori plangea, alteori era furios pe soarta, alteori se ascundea dupa perdea….
Trecura doi ani de zile si Gigel suferise o noua operatie. Se saturase sa stea in casa. Era timid, frustrat. Intr-o zi isi lua inima in dinti si iesi afra. Era o zi calduroasa de vara. Gigel iesi si se alatura celorlalti copii care surprinsi un pic nu stiau cum sa reactioneze. Cativa dintre ei incepura sa il sicaneze asa cum faceau de obicei insa Gigel nu reactiona conform asteptarilor lor. Isi ridica tricoul si le arata si lor defectul sau. In acel moment, copiilor li s-a confirmat faptul ca aveau dreptate, Gigel avea o problema. Si culmea! Nu ii era rusine de ea….ci mai degraba, lor li se facu rusine! Au! Prima data unii dintre copii s-au incumetat sa pipaie spatele lui stramb, altii s-au indepartat. Au inceput sa il intrebe mai multe despre asta si o data cu explicarea lucrurilor ceilalti au inteles mai mult. Cautau acum solutii, ii puneau intrebari: se poate remedia situatia? Se poate vindeca? De ce nu? Ce are sa faca….etc.
Ce faceau acum cu totii? Cautau solutii….Cautau impreuna solutii si nici nu isis dadeau seama… Unii il compatimeau si se uitau la el cu mila, dar altii l-au intrebat daca poate juca fotbal :)). In acea zi s-au jucat pana seara tarziu cand Gigel obosit s-a dus acasa fericit dar si ingandurat. Parintii sai privisera de la geam cu uimire ore in sir, joaca copiilor….
Ceilalti copii, o data ajunsi acasa, povestisera parintilor lor toata isprava. Intrebarile curgeau iar ei constientizau cat de norocosi sunt, constientizau ca viata nu este o joaca, ca exista necazuri, ca oricand se poate intampla ceva ce ar putea schimba lucrurile in rau sau in bine!
Faptul ca Gigel si-a acceptat defectul in fata tuturor, i-a facut pe ceilalti sa simta si sa priveasca oamenii cu alti ochi. Din acea zi leau vorbit zilnic parintilor lor despre noul lor prieten de joaca. Uneori radeau de cazaturile sale, alteori fugeau ingrijorati sa il ajute. Insa ajunsesera sa rada IMPREUNA cu el si nu de el!!!! Cu timpul, parintii s-au cunoscut si ei si cautau solutii impreuna. Din vorba in vorba, la recomnadarea unuia sau altuia Giglel a fost dus de catre parinti la medici buni, medici care i-au redat speranta. Evident ca Gigel poate nu va avea cel mai drept si normal spate, insa asigurarile ca el va avea o viata normale sunt multe si incurajatoare!
🙂 Vei trage singura concluziile!

Este bine ca lucrurile sa fie explicate altfel lasi la latitudinea imaginatiei altora sa si le explice. Este bine ca cei din jurul tau sa stie ca problema pe care o ai este una medicala si nu tine de igiena sau neglijenta!
Insa problema ta se va rezolva !!!! Nu este iremediabila!
Numai bine iti doresc, Evee!

18 01 2014
Evee

Va multumesc mult pt incurajarile si sprijinul acordat pentru ca m-a ajutat mult sa trec peste depresie si starile confuze prin care treceam! Am inceput sa ma preocup un pic mai mult de mine si de aspectul meu si cu o coafura noua si un zambet sincer(chiar daca nu perfect),am fost surprinsa sa constat ca primesc complimente si aprecieri din partea celorlalti.Dar mai important de atat e ca am realizat ca totul tine de mine,ca fericirea la care tindem cu totii,tine doar de noi insine.Poate nu-mi voi permite niciodata sa rad in mod firesc in cadrul unui grup de oameni pe care abea i-am cunoscut,dar sa-mi propun sa fiu fericita de-acum incolo…asta pot.Am realizat ca merita sa fiu recunoscatoare pt ceea ce am,pentru faptul ca am oameni care ma iubesc asa cum sunt si prieteni adevarati care imi sunt alaturi indiferent de situatie.Bineinteles,vor fi si persoane care ma vor critica in continuare,insa,aveti dreptate,nu merita sa te distrugi din cauza ca perceptia vietii si a valorilor umane,la ei, este din pacate inca in stadiul primitiv :)Cu timpul voi intalni oameni care pot trece dincolo de aparente si de la care voi putea invata intr-adevar lucruri importante….Cat despre problema mea la dantura,acum nu mi se mai pare atat de ïnspaimantatoare.Nustiu…poate pt faptul ca in loc sa fug mereu de ea,am invatat sa o accept.Pentru ca cu cat incerci sa o anihilezi mai mult,cu atat se va „agata”mai tare de tine.Si din cate am inteles,s-ar putea pune fatete dentare de ceramica la varsta de 18 ani si mai sunt doar 3 ani pana atunci!Ar fi pacat sa ma cufund in suferinta cand am o viata intreaga inainte si mii de vise la pachet,pe care vreu sa le implinesc,nu-i asa? 😀 Viata e frumoasa,viata cere sa fie trita si am realizat ca problema aceasta nu ma defineste pe mine ca persoana,ci este doar o mica parte din mine care asa a fost sa fie si care m-a invatat sa vad dincolo de aparentele inselatoare ale vietii.Everything in life happens for a reason,isn’t?! 🙂

18 01 2014
Stef

Evee,
Cu siguranta la varsta de 18 ani vei face pasii necesari pt a avea un zambet mai stralucitor. 🙂 Si te rog sa iti amintesti discutiile noastre si sa ju fi dezamagita daca nu vei avea acest zambet in doua zile. Cu pasi marunti si siguri vei obtine tit ceea ce ti-ai propus in viata. Atunci cand altii se vor arunca cu capul inainte si vor incerca sa obtine lucrurile imediat, tu sa iti amintesti ca lucrurile importante se fac cu rabdare si informare!
Exista speranta pentru orice! Iar pt problema ta exista rezolvare! Fa doar ceea ce piti pana atunci si recunoaste-ti problema. Nu este vina ta si a nimanui. Viata poate sa ne loveasca mai rau decat atat! …..
🙂 iti doresc numai bine si te asteptam ori de cate ori sufletul iti este apasat de o anume problema, fie ea si minora.
Toate cele bune, draga Evee!

30 01 2014
Evee

Buna din nou! Am revenit pt ca viata mea s-a cam intors cu susul in jos in ultimul timp si asta pentru faptul ca m-am indragostit de un baiat si bineinteles,am reusit sa o dau in bara cu el.Il plac mult doar ca nu prea am mai avut relatii pana acum si fiind o fire timida mi-e greu sa-i marturisesc ce simt.E foarte simpatic si stie de problema mea,insa nu m-a intrebat niciodata de chestia asta si l-am surprins de cateva ori uitandu-se la mine.Chestia e ca el nu mi-a spus nimic inca,dar observ ca sta prin preajma mea mai mult ca de obicei.Nustiu ce sa cred…Eu una sunt convinsa ca nu are cum sa ma placa(sincer,nu prea vad de ce ar face-o)si nu i-am acordat atat de multa atentie,desi mie chiar imi place mult tipul…Nu vroiam sa-si bata joc de mine sau ceva si pe langa asta,poate ca adevarul e ca ma sperie putin cuvantul asta:iubire…Sunt cam varza in domeniul si nustiu cum sa-mi exprim prea bine sentimentele fata de cineva.In orice caz,dupa cateva zile,s-au racit apele si a inceput sa ma ignore.A inceput sa flirteze cu alta fata si pe mine a inceput sa ma cuprinda gelozia.Adica poate ca este doar vina mea,poate ca am dat cu piciorul unei sanse si unui baiat care stia de problema mea si totusi s-a apropiat mai mult de mine…Am incercat sa-l uit dar nu mi-l pot scoate din cap si mi-as dori sa-mi spuna ceva,sa-mi vorbeasca macar…Dar cred ca este prea tarziu,nustiu…Nici nu vreau sa-mi imaginez ce lucruri trebuie sa creada despre mine:ca sunt o persoana ingrozitoare(nimic mai adevarat)care si-a batut joc de sentimentele lui.Pur si simplu eu cred ca nu m-ar.putea iubi nimeni problema asta(mi-am facut un fix din chestia asta)si ma gandesc ca nu sunt destul de buna pt el.Stiu,eu sunt problema aici,nu el…dar ce ar trebui sa fac?Cum sa-mi infrang teama asta stupida ca nu merit si nu sunt destul de buna pt cineva ca el pt faptul ca am aceasta problema??

31 01 2014
nobodyintheroom

Buna, Eve. Nu cred ca problema pe care o ai tu este de proportii atat de grave incat sa te faca sa crezi ca nimeni nu ar putea sa te placa vreodata. Nu stiu cum arati si nici nu am nevoie de asa ceva ca sa-mi pot da seama cat esti de frumoasa. Fiindca esti incredibil de frumoasa, dupa modul in care scrii si reusesti sa-ti exprimi durerea care te macina. Nu e deloc banal, inteleg, fiindca avem aceeasi varsta si mi-e usor sa ma pun in pielea ta. Primul pas pe care trebuie sa il faci este sa iti dezvolti increderea in tine. Trebuie sa incerci sa te uiti in oglinda, sa vorbesti cu tine insati si sa-ti spui ca meriti! Fiindca pana la urma, toti meritam pe cineva, doar ca unora le este mai greu sa se gaseasca reciproc, depinde de soarta rezervata fiecaruia. Nu inteleg insa cum ai dat tu cu piciorul sansei de a fi cu el? Daca el chiar parea interesat si iti oferea semne clare in acest sens, trebuia sa lasi paranoia si ganditul in exces la o parte si sa te lasi purtata de situatie. Dantura ta nu este o problema nerezolvabila, deci te rog mult sa incetezi sa ai falsa impresie ca asta ar fi motivul pentru care nimeni nu ar putea sa fie atras de tine. Daca esti norocoasa chiar vei intalni persoane care vor vedea in tine mai mult decat aspectul fizic si care se vor indragosti de modul in care gandesti, de gesturile tale, de modul tau de a fi in general, fiindca in asta consta dragostea. Nu neg ca intr-adevar si aspectul exterior are o oarecare influenta, fiindca pana la urma, asta e primul lucru in functie de care te ghidezi atunci cand esti intrigat de o anumita persoana, insa eu cred ca in esenta exteriorul este reliefat de frumusetea interioara. Iar frumusetea asta radiaza si la suprafata, crede-ma. Daca esti trista si deprimata, crede-ma, ca se va observa asta datorita expresiei tale faciale ce ti se expune pe chip. Starile de spirit pe care le ai ies la iveala mai mult decat ti-ai imagina. Din nou, iti spun ca nu dantura este problema aici, ci imaginea distorsionata pe care o ai tu fixata in cap!! Esti chiar frumoasa si imi asum riscul de a spune asta in ciuda faptului ca nu stiu cum arati, dupa modul in care scrii. Am apreciat ce mi-ai scris si tocmai de aceea am tinut sa-ti ofer parerea mea. Sper sa te ajute si sa te impulsioneze sa crezi in tine, sa eviti vorbele rele orice ar fi, pentru ca nimeni altcineva, in afara de tine, nu va reusi sa iti defineasca adevarata valoare pe care o ai fizic si moral. Incearca sa gandesti pe ideea asta si sper ca vei ajunge la concluzia cea buna, intr-un final. Daca mai ai anumite framantari, astept orice raspuns cu detalii, nu conteaza, fiindca nimeni nu te va judeca aici.

31 01 2014
Stef

Eve,
Banuiam ca ai aceasta problema inca de cand ai scris prima oara… Asa-i ca inca de pe atunci iti faceai ganduri in legatura cu asta?
Stiu ca aspectul nostru si micile defecte sunt considerate a fi piedici in a pasi spre o viitoare relatie, iubire. Gandeste-te un pic la defecte. Ti-a placut vreodata un baiat care avea nasul mare, urechile clapauge, mergea saltat, statea cocosat sau mai stiu eu ce avea…? Si tocmai acest lucru sa ti se para simpatic, haios, dragut… Defectele tale nu sunt percepute cu aceeasi intensitate de catre ceilalti, ceilalti nu te vad asa cu. Te vezi tu. Unii te vad mai frumoasa, altii te vad poate mai urata. Si? Crezi ca este necesar sa placi tuturor? Nu! Unora le vei placea, altora nu. Ia, spune-mi: tu nu ai in preajma ta baieti pe care ii considri uratei? Sau chiar daca iti sunt amici….si sunt simpatici…nu ai vrea sa ai o relatie de iubire cu ei, corct? Gandeste-te ca tu iti percepi defctul ca fiind dezastruos, dar pt multi altii nu este. Sigur ca poate fi mai bine si va fi. Pana atunci…nu ai dreptul sa fii fericita?
A doua parte a mesajului tau este ceva mai imatur. Cui sa ii ranesti sentimentele . Care sentimente? De unde stii ce gandeste sau simte celalalt? Tu ai un mod de a simti lumea, ceilalti au alt mod. Poate tu simti mai intens, iar celalalt mai putin intens…..lucrurile acestea le afli pe parcurs. Plus ca nu ai reactionat in nici un mod pt a-ti face acum griji ca ai ranit. L-ai tratat cu nonsalanta, iar acum el face la fel. Insa la tine s-a intamplat asa deoarece esti timida, iar el a rnuntat pur si simplu neprimind vreo reactie. Nu o face intentionat asa ca nu ai de ce sa fii suparata sau geloasa.
Vezi, la varsta ta lucrurile sunt complicate deoarece exista frica de a rcunoaste ceea ce simti. Apar intrebari de genul: daca ma fac de ras? Daca nu ma place si apoi sii bate joc de mine? Daca nu ma place si apoi spune tuturor? Care sunt intentiile lui? Oare mi se pare sau chiar ma place? ….etc.
Pentru ca tu sa faci fata unor asemenea situatii ai nevoie de:
-mai multa incredere in tine. Citeste un pic de psihologie. Citeste despre oamnei, despre personalitate, despre comportamente… Incearca sa te dezvolti pe latura asta personala (eventual daca iti permiti fa o terapie de dezvoltare personala)
– ai nevoie de un baiat care sa insite mai mult si sa te convinga ca te place cu adevarat. Astfel vei reusi sa treci anumite praguri.
Ai grija de tine, incearca sa iesi din carapace, sa fii mai comunicativa, nu are sa cada cerul!
Numai bine!

1 02 2014
Evee

Da,intr-adevar,mi-ati citit gandurile 🙂 E foarte adevarat faptul ca ma gandeam la asta de foarte mult timp,faptul ca nu as putea sa am o relatie sau pur si simplu nu as gasi o persoana care sa ma iubeasca sincer,in ciuda aparentelor si trecand peste defectul meu.Cred ca asta este cauza principala a timiditatii si complexelor mele generate inca din copilarie.Stiu ca trebuie sa gasesc o solutie pentru ca observ ca pot pierde multe lucruri importante in viata doar pentru faptul ca nu reusesc sa ma echilibrez emotional,sa ma accept pe mine,doar ca uneori asta este cel mai greu lucru…Poti sa treci peste critici si remarci usturatoare,dar sa te accepti pe tine insati pare cel mai greu si imposibil lucru de facut.Teama asta absurda este cea care-mi pune granite si se pare ca am „alimentat-o” destul de mult pana acum.Cat despre acel baiat inca nu stiu sigur cum sa procedez pentru ca este destul de greu sa ma pun in locul lui sa vad ce simte cand stima mea de sine este egala cu 0…Nu prea am mai avut relatii pana acum si am dat cu piciorul la orice sansa ivita.De ce?Mi-era frica ca nu m-ar accepta,ca nu m-ar putea iubi,ca in momentul despartiii mi-ar aminti de chestia asta si sincer,n-as putea suporta sa aud asta de la el,de la acea persoana pe care o iubesc nespus.Nu vroiam sa ma raneasca unde doare cel mai tare,pentru ca fiecare are un punct sensibil,acel ,”calcai a lui Ahile” care-l face vulerabil…Sunt sanse sa nu faca asta,sa nu procedeze in felul asta,insa apare intrebarea:”Si totusi daca o face??”… Voi incerca sa ma interesez putin in domeniul psihologiei si sa citesc cateva articole despre increderea in sine si cum pot sa o amplific in cazul meu…:) Multumesc!

1 02 2014
Stef

Evee,
Fereste-te pe cat posibil in a voi sa controlezi intamplarile. Nu ai cum sa generezi sau nu situatia in care iti va spune sau nu ca l-a deranjat asta la tine. Firste ca si daca ti-ar spune vreodata asta, ar fi o minciuna. Tu te-ai implica intr-o relatie cu un baiat daca te-ar deranja cum se imbraca, cum se poarta…etc? Daca ti-ar arunca in fata asta si te-ar lovi…ar face-o sigur cu intentia de a te face sa te simti prost. Si? Ce ar castiga? Ar arata cat de prost este el, ce calitate are…. Corect? Stiu ca ar fi neplacut sa auzi, dar…pana la urma asta este realitatea, nu o poti schimba pe loc (fericita sa fii ca in curand vei putea pune fatete!!!) si poti spune: stiu, stiu ca am aceasta problema, pe mine ma dranjeaza, dar pe tine? Este normal sa fii timida din aceasta cauza, cine nu ar fi . Cine nu s-ar gandi?…..ca si atunci cand ai tenul ciur de acnee….Asta este! Pana la urma trec! Este doar o perioada. O perioada in care tu ar trebui sa nu iti pui piedica singura. Asta este, cine te place te place, cine nu…nu , tu nu obligi nici un baiat sa te sarute! :)))))
Fa pasi mici si siguri, clar nu este usor! Baiatul care te va placea mult va trece peste acest aspect, tu ce zici? Dar daca tu stai ca un arici in coltul tau, mai mereu fara chef de gluma, inbufnata, necomunicativa……ce baiat ar putea sa te placa pt ceea ce esti? Incerca sa fii exact asa cum simti. Si daca ai sa razi vreodata cu gura pana la urechi iar ceilalti se vor uita ciudat, opreste-te si spune-le: da, stiu, am problema x, am mancat chinezi! Si mi s-au pigmentta dintii….. Incerca, doar incerca sa iei totul in gluma un pic.
Da, ai sesizat si tu ca este f greu sa te accepti pe tine insati. Cam toata viata te vei lupta cu asta deoarece vor veni alte si alte etape. Cu cat te vei documenta mai mult si cu cat vei cauta sa te dezvolti, sa te analizezi, sa te cunosti pe tine si chiar sa te pui si situatii diverse….poate chiar mai neplacute, cu atat iti va fi mai usor pe viitor!
Eu cred ca ai potential, poti!
Cu bine Evee! Mai scrie-ne si povesteste-ne cum evolueaza lucrurile! Chiar daca mai cazi, nu este necesar sa fii meru puternica. Cand cazi scrie-ne si cand esti bine la fel!
Numai bine!

6 02 2014
maghiaralina

toti sutem complexati si NU exista perfectiune.. noi ne perfectionam si ne creeam o definitie a perfectiunii. Vreau sa iti spun ca oamenii insemnati sunt speciali, ca Dumnezeu a pus ceva la cale pentru ei..noi trebuie sa descoperin ce a vrut de la noi de ne-a trimis pe lumea asta diferiti… nu trebuie sa fie un complex…exista cineva care va iubi orice defectiune ..si care va gasi ceva-ul nostru special… Noi suntem piini de calitati, dar unghiul din care ne privim, ne contureaza uneori defectele… Trebuie sa uiti si din alte unghiuri la tine..si vei descoperii cat de minunata esti…. Eu am avut si am multe probleme..legata de toata viata mea… si am reusit sa depasesc ajutandu-i pe cei din jur…si ma simteam mai bogata in interiorul meu, mai pozitiva, mai frumoasa chiar…ma ajutat foarte mult..sa ma apropie de oameni. eu si acum ma simt diferita si imposibila..si uneori in plus pe lumea asta.. dar o rugaciune ma pune intotdeauna pe picioare… Dumnezeu ne ajuta mereu.

29 04 2014
Evee

Buna!Iata ca-mi vars din nou amarul pentru ca simt din nou ca ma sufoc si problemele ma depasesc a mia oara.In timpul asta mi-am continnuat viata daca nu la fel,aproximativ la fel.Dar acum ma simt ca pe marginea prapastiei,si din moment in moment stau sa ma cufund intr-un abis insuportabil.Nu mai am ganduri de sinucidere sau cel putin nu le mai dau atentie,asta-i singura realizare din viata mea de care am fost vreodata mandra,pentru ca restul este doar ura…Ura pentru absolut tot ce ma inconjoara…Am strans atat de multa ura si tristete incat asta am devenit,a devenit o parte din mine…Nustiu daca mai este ceva demn de iubit la mine sau am distrus eu tot…Am incercat sa ma comport „cum se cuvine”,sa fiu una din acele fete vesele si cu zambetul pe buze mereu…Dar am reusit doar sa-mi joc rolul si sa fiu falsa,lucru care mi s-a spus deja de n ori…Am incercat sa fiu buna,sa-mi spun ca totul e bine si ca oamenii nu ma vor rani…Dar nu a fost asa…Criticile n-au incetat,temerile n-au disparut si lumea n-a devenit mai buna…Si m-am mintit ca totul e in regula,destul de mult timp,insa cand ajungeam acasa plangeam pentru ca stiam ca nimic nu-i in regula,ca eu nu sunt fericita absolut deloc…Din dorinta mea de a fi placuta si „normala”,am ajuns sa ma comport in asa fel incat ceilalti sa se intrebe daca nu cumva ma prefac…Am ajuns sa ma urasc,atat de mult incat tot ce vad cand ma uit in oglinda este un monstru…Nimic altceva decat un chip de care ma ingrozesc….De ceva timp m-am indragostit de un baiat si chiar am indraznit sa-mi deschid inima,sa-i arat ce simt,insa din detasarea lui am tras concluzia ca nu-l interesez nici un pic,ca nu sunt destul de buna pentru el,si la o adica de ce as fi?Nimeni nu se indragosteste vreodata de monstri…Asa ca m-am indepartat,stiind ca nu are de ce sa ma iubeasca,nu am nimic sa-i ofer si am realizat ca nimeni nu ma va iubi vreodata pentru ca sunt asa cum sunt…Sunt doar o victima si doar ma inec in propriile lacrimi pentru ca nu sunt destul de puternica sa ma apar de mine insami…Sunt prea sensibila pentru toate astea,mult prea sensibila si emotiva si fiecare gand,cuvant sau intentie ma raneste intr-un fel sau altul…Am ajuns sa nu mai cred in nimic,sa nu mai pot controla nimic,simt doar un gol imens in piept ca si cand o parte din mine a disparut…Pur si simplu mi-am ferecat inima si tot ce fac e sa-mi astept sfarsitul,ceva care sa ma scoata din iadul asta…Sunt pierduta,disperata si distrusa si oricat ar incerca ceilalti sa ma ajute,adevarul e ca nu pot face nimic pentru ca nici eu nu pot face ceva in privinta asta…Ma simt pe zi ce trece mai obosita si epuizata si pana si sculatul din pat mi se pare un efort supraomenesc.Tot ce vreau e sa fiu lasata in pace sa-mi plang de mila in singuratate,izolata de oameni si izolata de intreaga lume…

29 04 2014
Stef

Evee,
Lumea chiar nu va fi mai frumoasa sau mai buna, insa nici mai urata sau mai rea. Pentru ca acum esti suparata….vezi partea intunecata a lucrurilor. Este de asteptat sa fie asa.
Evee, oamenii nu vor deveni mai buni. Ura pe care ai acumulat-o este neputinta ta de a schimba lucrurile. Cu cat vei cerste nivelul agrsivitatii fata de cei din jurul tau, cu tata te vei simti tu mai rau. Echilibrul, armonia interioara nu exclude partea urata a lucrurilor, ci este o simpla alegere de a nu aduce in tine sentimente negative. Si daca acest baiat nu te-a dorit, ce? Ce se poate intampla asa rau? Oare nu este mai bine sa stii de la inceput?
Arunci mereu vina pe dantura in urma a tot ceea ce ti se intampla. Si daca nu este asa? Roaga-i pe parintii tai sa te duca la un cabinet stomatologic si sa iti faci o albire, nu este mare lucru. Din cate stiu, albirea nu este chiar atat de eficienta in astfel de cazuri (dantura afectata de aport mare de tetraciclina), insa va avea cu siguranta rezultate! O albire in cabinet dureaza maxim o ora, se face cu Opalescence si costa in jur de 400 ron (gasesti pe net oferte). Stiu ca pana acum ti s-a spus sa astepti pana la 18 ani, insa poti incerca si mai devreme. Nu am sa inteleg de ce se feresc oamenii de albire ca si cand aceasta le-ar paraliza nervii. Hai sa fim seriosi! Tot ceea ce poate face o albire este sa actioneze un pic asupra smaltului si sa il faca mai poros.
Vorbeste cu parintii tai si roaga-i faca lucrul asta pentru tine. Merita incercat.
Numai bine!
Te astept cu un raspuns.

30 04 2014
Lucia

Buna Evee! Recunosc ca nu iti stiam povestioara. Am citit ultimul tau comentariu. si ma temeam sa iti las un mesaj, De ce? Pentru ca eu 23 de ani si ma gandeam ca datorita maturitatii cuvintelor tale, cu sigurata varsta ta ar fi una mai mare decat a mea cel putin. Asa ca m-am hotarat sa iti citesc povestea, de la inceput. Am fost asa surprinsa. Parca am intors putin timpul, am deschis un cufar al amintirilor si am vazut din nou anii liceului. M-am vazut pe mine. Aceea fata invizibila de pe culoarul scolii despre care spuneai si tu, Nu, nu vreau sa vorbesc despre mine. Ce vreau sa iti spun este ca nu esti singura care a trecut prin intamplarile acestea si nici ultima. „Problema” mea daca o pot numi asa este ca eram grasuta si deci-urata. Logic, eram tinta tuturor jignirilor, tuturor glumelor. Dar ceea ce este scris in comentariile destinate tie, este cat se poate de adevarat. Copii sunt copii, nu au maturitatea de a judeca lucrurile cum trebuie, Si inevitabil, daca exista cineva care iese din „tipar” , din pacate acel cineva este batjocorit, umilit,. Pentru ca mai apoi sa se inchida in el. Acel cineva, care pare ca vrea sa se prefaca ca nu exista nimic neinregula la el. Acel cineva care poate din teama, rusina, sau doar ca sa nu para patetic, nu reuseste sa vorbeasca cu parintii. Si stiu foarte bine, pentru ca acel cineva am fost si eu:(.
Draga mea, nimeni nu este perfect. Nici macar fata populara din clasa, la ale carei glume rad tot baietii si viseaza doar sa iasa la un suc cu ea. Sigur, trecand peste lucrurile acestea, acum mi se par doar imaturitati ale fostikor mei colegi. Dar numai eu stiu cate nopti am plans, cate insulte am primit. Si vorba ta, daca era un baiat dragut, era inevitabil sa sufar. Pentru ca stiam ca nu sunt destul de buna, destul de slaba, destul de sociabila. Ai rabdare, ce pot sa iti spun este ca esti o fiinta atat de norocoasa. Pentru ca esti matura pentru varsta ta, pentru ca esti sensibila, pentru ca iti doresti sa iubesti, pentru ca esti buna. Lucrurile acestea le transmiti cu fiecare comentariu al tau. Crede-ma cand vei „scapa de problema”, desi sincer eu nu o consider o problema, nici macar un defect. Este ceea ce esti tu. Sunt persoane care nu pot vorbi corect si au cicatrici mari pe fata. Nu iti spun intamplator lucrul acesta. Aveam in clasa un coleg asa. Si stii cat de bine s-a integrat? Era prietenul tuturor. Pentru ca asa cum spunea Stef ( un om extraordinar apropo, nu o sa am niciodata cuvinte sa ii multumesc indeajuns), atunci cand iti accepti starea, o constientizezi, nu incerci sa para ca nu ai nimic, si ceilalti te vor accepta si te vor iubi. Inutil sa iti spun ca el acum urmeaza sa se casatoreasca, ca are o multime de prieteni si ca este fericit. Da stiu ce imi vei spune, nu toti au norocul acesta, nu tuturor ni se intampla. Asta asa este. Dar daca noi nu am avut noroc, pai atunci sa ni-l facem.:)
CREDE IN DUMNEZEU, ROAGA-TE MULT, VORBESTE CA SI CAND TI-AI SPUNE TIE CELE MAI INTIME GANDURI. Spune-I LUI TOT CE TE DOARE, DESCARCA-TE, O sa vezi ce bine te simti sa realizezi ca nu esti singura, sa realizezi ca DUMNEZEU TE IUBESTE SI IUBESTE FIECARE PARTICICA A TA CHIAR SI CEA CARE TIE NU ITI PLACE.
Iti spuneam mai sus, ca esti o norocoasa. Si intradevar esti. Am regasit in spatele cuvintelor tale, un om integru, corect, silitor, o prietena buna, un om care ajuta, o fiica responsabila si o iubita tematoare. Un om extraordinar Evee esti! Nu mai fii tematoare, nu te mai ascunde. Daca maine te-ai trezi si nu ai mai avea nici o problema, ai fi „perfecta” din punctul tau de vedere, nu a-i stii ce sa faci. Si cel mai probabil ai ramane acelasi om extraordinar, pe care tu il privesti imperfect. Ar fi trist! Pentru ca tu meriti foarte multe. Imi pare atat de rau ca nu realizezi cat de importanta esti. Ce vroiam eu sa iti spun este ca totul vine din interiorul tau. Uite, eu am slabit. Nu prin regim ce-i drept, pentru ca ma afundasem intr-o stare in care nu mai aveam vointa. S-a schimbat metabolismul, arderile au devenit mai puternice si uite asa de la aproape 80 de kg am ajuns la 45. Vei spune, ce norocoasa! Asa am gandit si eu! Ce slaba sunt! Mi-am facut analizele , totul era in regula, doar metabolismul se schimbase, astfel ca nu am avut probleme de sanatate pentru ca slabisem asa mult. Stateam si ma gandam, de ce nu s-a schimbat metabolismul mai devreme?
Pentru ca toate se inampla cu un motiv. Ce sa iti spun? Pentru mine a insemnat cea mai mare victorie cand i-am revazut pe fostii mei colegi de generala, liceu si baietii alergau pe strada doar sa ma salute iar fetele ma invidiau.
Dar stii ceva Evee, nu asta conteaza! Cand i-am revazut mi-am dat seama ca nu frumusetea conteaza ci SUFLETUL. Mai devreme sau mai tarziu toti ne dam seama de acest lucru. Da sigur, nu in anii liceului, cand esti pe „val” daca ai o haina de firma sau o masina luxoasa. Nu, mai tarziu cand realizam ca de fapt ceea ce avem noi mai de pret este SUFLETUL NOSTRU DEMNITATEA NOASTRA, OAMENII DE LANGA NOI, PRIETENII, FAMILIA. O sa vezi cat de usor este sa ai incredere in tine. O sa vezi ca ai zile cand esti sus, dar imevitabil vei ajunge si jos. Si asta nu va avea de-a face cu kg in plus, cu nasul prea mare, sau cu o mica problema a dintilor.
Ai putina rabdare, ai incredere in tine, oricand simti nevoia sunt aici, noi toti suntem aici. Vorbeste cu noi. Te vom asculta de fiecare data! Si de fiecare care data iti vom aduce aminte cat de extraordinara esti. Si nu spun cuvinte doar ca sa incurajez. Nu sunt asa! Imi place sa spun adevarul chiar daca doare sau nu. Imi place sa fiu corecta. In rest incerc sa fiu normala.
Te rog mult ROAGA-TE LA DUMNEZEU. Uite o Mica Rugaciune pe care o prietena de aici, o prietena draga, mi-a spus-o si mie, inntr-un moment nefericit din viata mea:
ROAGA-TE SI SPERA
NU TE AGITA
DUMNEZEU ESTE MILOSTIV
SI VA ASCULTA RUGA TA.
Sper sa te ajute si pe tine. Cu mult drag si simpatie,
Lucia

30 04 2014
Lucia

Imi cer scuze pentru greselile de ortografie. Tastatura mea nu prea mai funstioneaza si uneori se intampla si astfel de greseli. Imi pare rau deasemenea pentru gandurile putin dezordonate. Am avut o noapte in care nu am dormit bine, doar ce m-am trezit si citeam povestea ta. Sper ca macar asa prin picaturi si greseli sa stii ca am vrut si vreau sa te ajut cu tot ce pot. Lucia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: