Adina F.

3 01 2014

Hei, ma numes Adina si am 14 ani. Acum aproximativ un an jumate am inceput sa ma mutilez la inceput pe maini acum si pe picioare si burta.
Stau la un internat asa ca acolo am putut sa ma tai in fiecare zi fara ca cineva sa observe. Pana la urma o colega de-a mea de camera cu care ma inteleg foarte bine a aflat ca mma tai si a luat una din lamele mele si a inceput sa se taie si ea pe maini.
Regret emorm de mult asta. Ea s-a oprit intr-o vreme.
Purta o vandana peste taieturi iar tatal ei a depistat ca ceva nu e in regula cu ea. Mi-a spus si apoi a inceput sa se taie pe picioare. Mi-am ascuns toate lamele. Nu am vrut sa le mai foloseasca niciodata. Faza asta a trecut, o noua fata s-a mutat la noi in camera. Si ea adora sa se mutileze.
Urma sa aiba un spectacol si nu putea sa apara cu taieturi pe maini asa ca s-a oprit din taiatul pe maini si a inceput sa se taie pe burta, nu la fel de adanc cum o fac eu. S-a intamplat sa afle cineva ca se taie pe burta si vestea a ajuns la supraveghetoare si in tot internatul cum ca unele din camera noastra se taie. Eram foarte disperata, nu vroiam ca parintii mei sa stie.[Nu au aflat.]
Mi-e frica ca ar afla si m-ar perchezitiona de fiecare data cand vin acasa si ca ar crede ca sunt o ciudata.
Supravechetoare a facut unele faze iau eu avand o camera la dispozitie am filmat asa ca a fost data afara [Sa nu credeti ca a fost numai din cauza mea. Si-a facuto cu m ana ei. ]
In internat am o „cunostinta”. Mama ei e prietena cu mama. Am mers la masa intr-o zi cu ea si cat am stat la masa ma intrebat daca m-am taiat, mai era si tipul care depistase ca una din colegele mele de camera se taie pe burta, asa ca nu am putut sa o mint. Mi-a spus ca daca ma mai tai ii va spune mamei ei si faptul ca ma tai va ajunge la mama. Asa ca am nu ma mai tai cam de o luna.

Acum 3 saptamani o alta colega de camera [ stam 6 intr-o camera] a incercat sa se sinucida. A luat in jur de 27 de pastile, a golit o cutie. S-a pus in pat si a inceput sa planga. Mi-a spus ce a facut iar eu am mers la pedagoga si am duso la spital. Acum e bine.

[…moderat…]
Mda. Acept asta dar mi-e frica ca cei din jur nu o vor face si ma vor crede mai ciudata decat ma cred acum.

La un moment dat nu mai simtit nimic. Doar durerea, asa ca mi-o provoci singur si de la un timp nu mai simti acea durere ci o placere, incepe sa iti placa sa te mutilezi. [Mda. Stiu ca asta pare a fi o nebunie dar eu asta simt.] Sa vezi sangele cum ti se prelinge pe mana. Si veri sa te tai si mai adanc, si mai adanc. Mda, par o masochista. Stiu asta.

Foarte interesant e faptul ca in patul meu acum un an sau doi a stat tot o sinucigasa. Ea s-a spanzurat si a murit mai tarziu la spital.

Eu nu vreau inca sa ajung la asa ceva, nu vreau o moarte de genu. Mi-ar fi frica sa ma sinucid […moderat…]. Mi-e frica sa raman fara aer, poate si din cautza astmului.

Nu cred in dumenezu. Nu ma ajutat cu nimic niciodata. Tot timpul mi-a dat puni pe la spate. Asa ca nu mi-e frica ca voi ajunge in iad pentru ca m-am sinucis. Totusi, inca nu o voi face, am intrat la un liceu pe profil de arta plastica. Asa ca vreau sa ajung la sectia de grafica. Poate sa termin liceul.

Mda. Acum sa va zic cum as vrea sa ma sinucid?

Mainc voi hide intr-o camera apoi taia prima data pe maini si pe piscioare…
Apoi voi […moderat…] si ma voi baga la somn. Oricum asta nu se va intampla prea curand.

Multumesc ca ai citit pana la final.
Sper ca nu credeti ca sunt o ciudato-masochisto-sinucigasa. :))

[…moderat…]

Anunțuri

Acțiuni

Information

7 responses

3 01 2014
Adrian

Draga Adina,

In primul rand, bine ai venit aici! Nu, nu cred ca esti o ciudato-masochisto-sinucigasa, insa, pe de alta parte, trebuie si tu, la randul tau, sa admiti ca nu este normal ceea ce (iti) faci. Eu as merge, la prima vedere, pe o tulburare obsesiv-compulsiva, foarte probabil in asociere si cu alte probleme, INSA un diagnostic CORECT si exact ti-l poate pune DOAR un psihoterapeut, in urma unei evaluari complexe si temeinice.

Sincer sa iti spun, multe elemente din ceea ce ne-ai scris ma trimit cu gandul la asta. Nu stiu daca incerci sa disimulezi sau nu (in ciuda fotografiei pe care am moderat-o!). De exemplu, imi e greu sa cred ca un adult responsabil, daca si-a dat seama ca voi obisnuiti sa va taiati in acea camera de camin, nu a reactionat in nici un fel… In fine, nu asta e important… Important e ce ai de gand sa faci? Si de ce? Iti faci planuri de viitor, esti constienta ca e o problema ceea ce faci, la fel cum esti constienta ca nu te poti stapani in anumite momente sa nu iti faci rau…

Te incurajez cu toata convingerea sa vorbesti cu psihopedagogul de la internat despre asta. Orice internat (daca intr-adevar stai la un internat) trebuie sa aiba un psihopedagog, daca nu SI un psiholog. Vorbeste cu el sau cu ea, spune-le ca vrei sa ai o discutie si ca tu contezi pe faptul ca ei trebuie sa iti garanteze confidentialitatea acestor discutii. Sfatuieste-te si vezi ce e de facut, roaga-l sa iti indice un psiholog sau un psihiatru pentru o evaluare complexa. Daca este ceea ce cred eu, atunci e MUSAI sa ajungi sa ai o discutie cu un psihiatru, insa psihologul te va indruma intr-acolo daca este cazul sau nu, in urma evaluarii pe care o va face. In orice caz, nu astepta sa vina din nou situatii in care vezi tu insati ca nu iti poti pastra controlul.

Incearca sa afli de ce te simti bine atunci cand te „pedepsesti”. De aici trebuie sa pornesti…

Realizezi ca nu este ok ceea ce faci, drept dovada faptul ca spui ca ai ascuns lamele ca sa nu se mai taie colega ta… De ce nu faci asta si ca sa nu te mai tai tu? De ce nu rogi pe cineva sa arunce acele lame, ca sa nu iti mai faci rau? Si, in paralel, sa ceri ajutorul persoanelor despre care ti-am zis?

Te asteptam aici cu vesti…

Cu prietenie,
Adrian

3 01 2014
ted

Adina,nu am inteles de ce folosesti lama care ar fi motivul care te-a determinat sa actionezi asa….As vrea sa cred ca uh constientizezi faptu ca cea ce faci uh iti poate aduce o boala(hiv hepatita s.a) si un al doilea rand nu cred ca arata estetic.Incearca sa te controlezi atunci cand vine vorba de taiat un exercitiu bun pentru vicii ar putea fi amanarea: sa intarzi aceea „placere” cu o jumata de zi,apoi cu una intreaga cu trei ,o saptamana,o luna si asa mai departe pana renunti .Stiu ca o sa fie greu dar trebuie sa ai rabdare si abitie.

3 01 2014
Archanghel

Adina,e important sa iti dai seama ca ce faci tu nu este normal,admiti asta.Apoi mediul in care traiesti,pare ca e un concurs,cine se taie dai des/mult,nici mediul nu e sanatos.Ai nevoie sa consulti un medic,in mod sigur,nu te va impiedica sa te tai in continuare,nici nu are cum,insa te va ajuta sa faci lumina in cazul acestor impulsuri/inclinatii ale tale.Nu ai nevoie de ajutor doar in cazul care esti convinsa ca esti un viitor criminal in serie sau altceva.Insa faptul ca AI SCRIS AICI PE SITE,arata ca ai realizat ca ceva nu e in regula cu tine si cauti sfat/ajutor.

10 01 2014
Adina

:)) Ee… De docto nu am nevoie. Si imi place partea cu criminalul in serie Archanghel. o.o
[Oricum sunt bine acum. Si nu e din cauza ta Adrian 😐 ] Oricum, multumesc tuturot. ^^ [ Nu sunt asa psihopata precum par. 😛 ]

11 01 2014
Adrian

Draga Adina,

A fi un bun prieten presupune, uneori, a spune lucrurilor pe nume. Chiar si cu riscul de a te supara, e nevoie uneori sa dai glas unor lucruri pe care doar cei care tin la tine ti le-ar putea spune!

Nu a afirmat nimeni ca ai fi psihopata! In acelasi timp insa, daca vei fi onesta cu tine insati, vei admite la randul tau ca nu este normal felul in care te porti cu tine insati in anumite momente!

Vizita la un psihiatru NU te transforma automat intr-un psihopat sau intr-un nebun. Uneori, atunci cand trupul nostru are nevoie de ajutor pentru a merge mai departe in bune conditii, apelam la un medic. De ce ar fi altfel atunci cand psihicul nostru are nevoie de un pic de ajutor? Te asigur ca nu e cu absolut nimic diferit… Ba, din contra, in tari civilizate, cum e SUA de exemplu, este considerat foarte „cool”, foarte la moda ca o persoana sa mearga la un psihoterapeut!

Demonstreaza-mi sau, mai bine, demonstreaza-ti tie insati ca ma insel in ceea ce spun si ca este absolut normal sa te tai cu lama, sa iti faci rau singura… Fa ceea ce ti-am sugerat, mergi la un psihiatru sau macar la un psihoterapeut, printeaza-i conversatiile de aici, si lasa-l sa se pronunte el, dupa ce va citi corespondenta noastra si dupa ce iti va face propria examinare de specialitate…

Ma bucur din suflet ca afirmi ca esti bine, insa trebuie sa iti spun ca sunt sincer ingrijorat la gandul ca, fara ajutor de specialitate, aceste obiceiuri auto-agresive vor reveni, mai devreme sau mai tarziu. Te asigur insa ca, indiferent daca va fi asa sau nu, vei gasi aici un loc in care sa nu fii judecata, un loc in care iti suntem prieteni! Iar prietenii adevarati, repet, vor spune lucrurilor pe nume, cu atat mai mult cu cat cred sincer ca esti in pericol si, de asemenea, in conditiile in care sunt ferm convinsi ca POTI duce o viata normala, frumoasa, in care sa nu iti mai faci rau singura!

Cu prietenie,
Adrian

13 06 2014
Tina

Nu m-am tăiat niciodată, am vrut de câteva ori să o fac…poate din curiozitate, însă de câte ori am vrut, a fost pentru că simțeam că nu mai pot. Iubitul meu a plecat de o săptămână în afară… de când a plecat, e alt om, simt că nu mai vrea să vorbim aşa cum o făceam înainte. Când era în țară, era nerăbdător să îmi spună ce a făcut. Acum nu. Îmi spune că e foarte obosit, dar se duce cu nişte prieteni la biliard… Probabil că am făcut o greşeală prin faptul că mi-am lăsat viața să depindă de el, dar nu regret. Nu încă. Nici nu ştiu dacă o să regret vreodată, prefer să sufăr eu şi să fie el fericit. În ultimele 2 luni am avut foarte des gânduri de sinucidere. Mă gândeam uneori şi la şcoală cum aş putea face să mor fără dureri. Dar mi-a fost frică, mi-a fost frică de faptul că nu o să reuşesc să mor..şi de ce o să las în urmă.
De curând mi-a venit ideea cu tăiatul. Am ajuns aici căutând pe google cum aş putea să dezinfectez rănile după… vreau să o fac dar îmi e frică. Îmi e frică de durere..şi de faptul că iubitul meu s-ar putea speria de mine după.
Îmi e frică să mor, dar vreau să o fac, sau măcar să ştiu că mă apropii de moarte..
Am nevoie de ajutor, nu vreau să merg la psiholog, nu aş putea să mă deschid, nici nu vreau.
Singura persoană căreia puteam să-i spun ce mă apasă, devine neinteresată.

14 06 2014
Adrian

Draga Tina,

Bine ai venit aici! Ti-am facut „casuta” ta, in coloana din dreapta. Se numeste Tina. Acolo vei gasi deja un prim raspuns, de la mine, si sunt convins ca vor mai urma si altele, de la membrii grupului nostru virtual de suport.

Cu prietenie,
Adrian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: